Există angajați ale căror salarii sunt definite prin “câștigă peste” și cei ale călor salarii sunt definite prin “câștigă sub”. Pragul în sine nu este tot timpul relevant, cât de care parte a lui ești.
V-am tot povestit despre buda unde mă duc eu pentru ca să fac caca atunci când îmi vine, undeva în afara firmei, conform unor norme nescrise de protecția muncii.
Mna, de când e vacanță, patronul învățămăntului superior, cunoscut în lumea interlopă drept portarul, a închis buda, că doar buda respectivă este la facultate. Or dacă lunile astea nu merge lumea la facultate, s-a convenit că nici eu nu mai diger și excret. O prostie! De adevărat, însă, lucrurile stau exact pe dos: eu mai diger și mai excret! Chiar pe dos!
Dar să vedeți! Tot fiindcă ar fi vacanță, mai marii universitari au ordonat a se construi încă un etaj la clădire, în vârful clădirei, fiindcă altundeva nu puteau să-l puie. Zis și făcut. Etajul erect în plus s-a și construit pe dată, zing!, apărând în văzduh, din neant. Și, știm cu toții, un nou etaj are implicații, nu așa… Un nou etaj înseamnă noi angajați. Noi angajați înseamnă noi intestine groase, iar intestinele groase aduc mereu după curul lor – ce? – noi veceuri.
Aici este când vara a început să lucreze în direcția mea: noi angajații nu muncesc în ea, vară, fiind concediu, deci folosesc buzile din domiciliile lor. (da, “aici este când”, pentru că timpul este măsurat în spațiu, v-am mai explicat)
Cum se traduce acest lucru în interesul meu? Un etaj numai și numai pentru fecalele mele. Și nu prin colțuri: am fost într-o expediție recent, fiindcă nu se mai putea tolera să defechez din picioare ca să nu ating colacul, jos, la colegii de la atelier, în timp ce ei aruncă cu apă pe geam, ca să mai ne-mprietenim.
Și ce credeți că am descoperit în acea oază luminoasă și neprihănită de picior studențesc sau didactic, printre birouri virgine, cu parchet nou și uși cu folie încă pe clanță? O livadă de buzi!!! Un catraliard de megametri cubi, cât vezi cu ochii, plutești în relaxare rectală, cu colace de veceu în jurul brâului. M-aș putea căca în fiecare o singură dată și șterge de pereți întreaga viață, că tot nu le-aș termina pe toate.
Până azi…
… când și restul lumii a găsit etajul. Totul, vă spui, TOTUL s-a schimbat și nu va mai fi la fel. Oamenii intră și ies după cum poftesc, ziua în amiaza mare, de parcă ar fi la ei în acasă. Calcă apăsat peste tot, cu labele lor cotropitoare, infecte, fără să respecte câtuși de puțin inocența copilăroasă a locului.
Îți pun degetele mitocice pe oglinzi și sug săpunul cu trompele exagerate și hămesite, făcând bulbuci sub rât. Sunt câh cu toții! Colcăie pe lângă mine, ferecat după ușă, pe closet, strângând între degetele încleștate groaznic ziarul, într-o constipare indusă. Sunt extrem de nemulțumit, să știți că nu-mi place deloc chestiunea aceast, dar deloc.
Sincer, mi-e dor de vechiul veceu, de la parter, cel închis. Mi-e dor de mirosul care mi-l lăsa în haine. De finețea hârtiei igienii de pe chiuvetă, al cărui capăt era umezit de ultima dată când am rupt-o, să mă șterg pe mâini de apa de izvor care curgea prin robinetul cel puțin oxidat, pentru că femeia de serviciu nu îl curăță, știind că nu-mi place să-mi rearanjeze lucrurile pe acolo.
***
[instantaneu surprins de Carcea]
***
La fel ca orice film de calitate, Batman este și el. Da, așa este formulată propoziția, ați citit bine. Lansat sub titlul Denevér Ember: A sötét lovag în Ungaria (Batman: The Dark Knight, în restul lumii), filmul este totuși o producție cinematografică de excepție, aducând un plus față de o peliculă comună prin faptul că în el toată lumea moare la sfârșit. Absolut toată. De două ori. Unii dintre lume atât în film, cât și în viața reală. Un final pe puțin nesimțit, pentru o serie cinematografică ce-și propune continuări.
Fiindcă, să nu pierdem din vedere, s-au prăpădit cu toții într-un fel destul de criptic cât să lase de-nțeles că vor mai juca totuși și în câteva sequel-uri, cât timp acesta este el însuși un prequel, dar lansat după cele de dinaintea lui, care îi urmează, de fapt cronologic, da’ noi n-am plătit încă destul bilete cât să pricepem.
Între alte socoteli complexe (că filmul e compus din patru filme în total, judecând după intrigă, următoarele ar putea fi doar generice) Batman are un telefon – desigur, refuzat de armată – care face hărți, da’ pe care nu-l lasă la poartă în China. Totuși, Batman i-l dă la negru ăla de-o făcut accident cu o fufă în mașină, care merge și se plimbă cu el, telefonul, prin China, deoarece acolo nu era voie, făcând hartă cu tot în jur. Mai este un telefon, pe care totuși îl lasă la poartă, fiindcă nu poate să facă hărți, ca primul, deși acesta poate să taie în schimb să taie curentul în toată clădirea. Mai puțin în lanterne, costumul lui Batman și celălalt telefon al lui Batman, care face hărți. Precum și telefonul cu care Batman trimite sms-uri la polițistul ăla bun, care moare pe la mijlocul filmului, dar nu mai moare pe la sfârșit. Deci trei telefoane, în total, fiindcă Batman probabil e banat în toate rețelele că nu și-a plătit abonamentul, deci își ia cartele. O posibilă explicație și pentru farul ăla de pe cer. Fiindcă Batman nu răspunde la telefon (ca să nu-l găsești prin triangulație), dar nici nu te sună înapoi dacă doar dai bip.
Între timp, apare Face. Despre Joker nu vorbim, că am o presimțire că nu mai joacă. Deci apare Face. Ăla care dă cu banu’ să vadă dacă trăiești sau mori. Și Face, ca personaj, durează cinci minute. Că moare. Deduceți, deci, că apare la sfârșitul filmului. Face apare direct internat în spital cu arsuri de gradul III pe 50% din corp, că așa-i Face, trăiește periculos și moare repede. Ei bine, de la externarea lui timpurie și până moare, deci în cele 5 minute finale, mai puțin minutul în care copilul urlă după Batman, Face a dat cu banul de vreo 25 de ori, ca să vadă dacă șansa le salvează sau nu viața celor care-i ies în cale. Din cele 25 de ori, dintre care o tură a dat de două, că pica altfel, a reușit să omoare un șofer. Care nici n-apare-n film, că-l împușcă afară din cadru.
Cât timp Face dă cu banu’, “două din trei”, ca să-i iasă, Batman ia telefonul pe de la negru pe de ascuns și, până să se dumirească, îl leagă la câteva sute de monitorașe mici și interceptează toate apelurile din Gotham City, care am căutat pe Google Earth și nu există! Deci încep să am dubii că și Batman ar exista.
După care se duce cu Lamborgini-ul și bușește, se duce cu Batmobilul și-l bușește și din Batmobil smulge-o Batmotocicletă pe care… o bușește. De un TIR. După care-l împușcă. Pe Batman. Și moare. Și nu moare și cade două etaje. Și moare. Și nu moare. Că a mai căzut el și un zgârie nori. Nu era împușcat, ce-i drept, da’ era un zgârie nori. Era, clar, că doar al lui era.
Eu totuși am niște frământări lăuntrice de care nu reușesc să scap, în urma vizionării:
1. Cine umflă roțile la Batmobil și i-l spală pe interior?
2. În sintagma “maybe you should’ve checked the manual”, referitoare la noile inovații la nivel de costum, cine a făcut munca de DTP pentru manual?
3. De ce croitoreasa care i-a făcut masca lui Batman nu-i lărgește gulerul ca să nu vorbească răgușit când strigă la răufăcători?
4. Unde există Bruce Wayne? Nu putem zice Batman este Bruce Wayne în viața reală, căci noi suntem în viața reală, Bruce Wayne fiind un personaj fictiv. Și atunci, ce fel de personaj este Batman sau unde suntem noi, de fapt?
Referitor la concursul din articolul trecut. Ați ghicit: culoarea este într-adevăr roșu.
***
[fotografie realizată de Flavie]
Câte neadevăruri!
Mai întâi că nimfomanele nu sunt prostituate. Calitatea de prostituată o ai când primeşti bani în schimb. Nevestele care să mărită pentru bani sunt deci prostituate. La fel şi mirii sunt prostituaţi dacă îşi iau nevastă cu stare. Prostituţia implică să trăieşti din banii câştigaţi astfel. Pisicile nu pot fi deci prostituate pentru că o fac doar din plăcerea lor nimfomana.
Iisus nu s-a născut de Crăciun, este o simplă convenţie cum este şi cea că a înviat de Paste. Crăciunul şi Paştele sunt sărbători care nu au nimic de a face cu naşterea, respectiv învierea lui Iisus. Paştele cel puţin este o sărbătoare precreştină şi simbolizează ieşirea din Egipt.
Bibliiiiiiiiiiiiiiiiiiii! De ce sa devenim stiintifici, heh? M@riansky era la capitolul “Amintiri din copilarie” 😀
la munca cu voi.
uite cine vorbea 😛
Bibli, why don’t you just kick me in the balls ? O susţin pe monica în campania ei de deştiinţificare.
Şi de unde ştii matale, dragă Bibliotecarule, că pisicile ( curvele de ele, cu excepţia celor adoptate de monica, şi zic asta fiindcă monica m-a plătit să vorbesc drumos de ele ) nu primesc bani pentru sex ? Altfel cum explici tu că pisica unui prieten se dă toată ziua cu taxiul şi merge la masaj ?
mars la lucru!
toader în sfârşit m-am prins care-i jobul tău.
da, ma plateste zappy sa te pun la munca. om te facem.
😛 toader e un sensibil si-un discret!…
Basty, dedesubturile pisicesti sint mult prea complicate sa le dezbatem aici. Propun ca Darius sa scrie un post nou. Miine, probabil.
@moni dragă, nikita e mîţă(ăăă basty vezi ce vorbeşti), de mică avea o fire războinică 😛
-thomas-ne-a sugerat o persoană paşnică, aşa-i motanul, n-a zgîriat niciodată 🙂
Mirmen, apai sa batzi gulitzul la cap sa puie poze! Se trece la capitolul “cererea poporului” si, nu-i asa?, “box populi, box dei!”
Vrem poze cu mitzeeee!
Haha. Din cât îl ştiu pe Darius, it will be a cold day in hell când o să văd mâţe pe jeg.
mate poate nu, dar pisici avem desigur. sau cel putin pisici periodice.
toader zici ca te platesc? cu cat, ma rog? si de unde? ca eu sunt saraca pamantului. si sa nu-mi spui ca in natura, ca nu-mi plac aventurile in aer liber.
Ştiinţa aduce ordinea, iar ordinea fereşte societatea de haos. Haosul înseamnă imposibilitatea empiricului, adică non-percepţia realităţii. A înlătura ştiinţa şi materialismul, este acelaşi lucru cu a reduce realitatea la reflectarea metafizică. Înţeleg deci că doriţi o realitate metafizică? Vă avertizez însă că aşa cum nu există ştiinţă şi materialism non empiric, nu există nici metafizica perfectă pentru că absenţa cunoaşterii senzoriale aduce cu sine lipsa stimulului. Rezultă că o metafizică perfectă ar fi un banal nimic.
Sunteţi bine, da?…
zappy, dragă, ca să nu ne înţelegem în continuare, eu-pe vremea mea-la mate poate nu am fost prea atentă da’ cel puţin de pisici periodice n-am auzit 😛
am zis eu ca in aer liber?
ba da, mirmen, erau pisicile alea cu ,333333 in coada….
s-a intors hudrea!!! (sa stiti)
tot. eu. ti’am mai spus ca vreau sa am copii cu tine probabil.
dar intre timp ai devenit faimos. oh welll.
cacat
atat
Uite mă ce sprintenă e asta mică, nici n-apuc bine să deschid compu’ că deja mă pârăşte pe jeg. Simona dear, îţi fu’ dor de mine, să înţeleg? Hmm.
Observ că vorbiţi de mine şi-n lipsă. Nu-i rău. But in a good way. S-o luăm sistematic, ca ruşii:
1. Canalie, ţi-e plin postu’ ăsta de greşale. Neglijent şi neprofesionist. Huo! Nu că care şi unde? Mi-e lene.
2. Măgărocule, eşti boule şi dobitocule! Mă suni şi nu-mi zici că înregistrezi (ce şcoală ai făcut tu mă?), pui înregistrarea pe jeg şi nu-mi ceri acordul (tendinţi!) şi mă mai şi cenzurezi (asta le-a pus capac), tăt pe jeg. Scandalos. Scârnvie. Vezi tu. În curând. Totul e plănuit, trebuie numa’ să-i dau drumul.
3. Basty, Basty.
4. M@riansky, ai primit premiul? Hai no. Zi să mori tu. Că-mi fac seppuku pe arteziana aia nouă cu muzică de cameră din piaţa Avram Iancu.
5. Tolomace, la prima parte, cu căcatul, am râs. Restul fu’ căcat cu apă rece. Nu mai scrie despre filme, rogu-te’; citind ajung să-mi doresc să văd filmele alea în loc să te citesc flendurând despre ele. Desigur că sunt obiectiv, nu mai întreba prostii. Te sun mâine să-ţi ‘t una după ceafă. Dacă nu uit.
7. monica, te-ai ofilit de dorul meu, aşa e? Hai, recunoaşte. Să facem public. Să ştie şi jegosfera.
8. Am cetit şi din urmă, dar pe sărite, că prea-s multe şi n-am când. Care se-ndură să-mi facă un rezumat cu ce-am (avut şi ce-am) pierdut?
Whodrea is in da house! Las jegul cu pisici si, cind ma trezesc, descopar c-am pierdut aterizarea.
Uite-i cum s-au regasit ei ! monica, poate vii si tu mai vesela la serviciu si nu mai bocesti pe baricade 😀
Tu, Zap, ce dracu’ faci?!?!? N-ai somn? Cred ca trebuie sa am o discutie cu Basty… 😛
Vezi c-ajung pe la prinz. S-arunci tu, te rog, toate servetelele folosite de pe biroul meu, pozele cu Hudrea prea atacate de umezeala – pe restul le lasi! – si sa faci un pic de ordine. Sa fie frumos cind eu si Hudrea ne vom reuni virtual.
Eu cred că este o manipulare grosolană. Nu cred în aterizări până nu soseşte platoul cu cei 40 de mici (fără bere).
Mda. Bine. Unii suntem la muncă, unde, precum sugerează şi numele… muncim.
@Hudrea: să mori tu, chiar îţi faci seppuku pe arteziana aia nouă cu muzică de cameră din piaţa Avram Iancu dacă-mi trimite Darius premiile? Aşadar draghe Darius ştii acum ce ai de făcut pentru ca umilinţele aduse lui Hudrea să fie complete: TRIMITE ALEA AZI!!! 😀 Şi dovezile îţi vor parveni fără întrziere (nu cum le trimiţi tu) 😛 În caz contrar n-ai decât săţi faci tu aşişderea harakiri în buda aia nouă şi fără muzică de cameră de la universitate
Poate că buda nu are muzică de cameră, dar cu siguranţă are ecou…
monica, chiar ma intrebam unde esti. tre sa iti dau niste vesti. cand vii, pentru ca stiu ca intri pe jeg primul lucru, sa imi dai mai apoi de stire…
ce plictiseala…
Daaa, se pare căcam toţi divagă, numai io-s pe subiect(am zis de buda de la universitate, nu?)
Fetelor, cât de departe sunt birourile voastre unul de altul? Parcă văd că-s la 2 metri.
monica, tu la ora 10 încă nu eşti la muncă? Huo! Io te-aş concedia.
Darius, tu la 8.32 eşti deja la muncă? Huo! Io te-aş concedia! Unde te crezi mă, în Bucureşti? Eu zic să faci schimb de joburi cu monica, v-aţi greşit vieţile.
M@riansky, am zis că-mi fac seppuku dacă ţi-a trimis tolomacu’ premiul. Nu ţi l-a trimis, deci am avut dreptate. Şi nici nu le va trimite, fii pe pace.
Invidiosule 😛
nu e invidios. doar si-a pierdut reperele cat a fost in croatia. lipsa de premii jeg isi spune cuvantul.
Premiul meu ar fi un scurt metraj transmis la un concurs şi, evident, pomenirea lui Bibliotecaru atunci când îi înmânează premiul I.
Da’ tu ce concurs ai castigat?
Bine punctat de Crachilă!
Hudrea suntem in alte incaperi. Ne desparte o usa.
Darius nu cred ca vrea jobu lu monica.
monica nu poate fi concediata.
krakilla, fii funny, daca lu darius i-i lene.
mi-e foame.
Hmmm, deci vă împotriviţi? Trebuie deci să vă înfrâng spiritele meschine şi leneşe, trebuie să vă zdrobesc egoismul?
Sunt singura care nu reuseste niciodata sa il urmareasca pe bibli?
Zappy: Nu, sunteti doi: tu si el!
dilema barbatului la 33 de ani : ce ma-sa are sa faca peste 10 ani mai e cum mai e. dar peste 15 ce are sa faca?
@ Zappy
Încerc să-l determin pe leneşul de Groza Darius (că invers are filtru) să trimită un filmuleţ la un concurs de scurt metraje, să înceapă o dată o carieră de artist în cinematografie, iar el, din prea multă lene şi căldură între popou şi scaun, se gândeşte că mai bine este să stea decât să muncească pasional, că altă muncă poate o duce el, dar fără folos artistic. Krakilla, care-i îi este frate numai la acţiuni zgumbilitice şi nu la cele serioase, îi ţine isonul în lene… Acum e mai clar?
@ toader
Dilema celui aflat la 33 are deja o soluţie, chiar dacă este prost mediatizată. Între timp s-a descoperit lama, briciul, cutterul (cu doi t mici minusculi)… şi medicina a descoperit şi exersat operaţiunea de tăiere a venelor (în lung dacă vrei neapărat, de-a latul dacă ai îndoieli).
Biblio: Eu ii sunt alaturi la orice fel de actiune! Nu insinua ca as avea o influenta negativa! Si ce actiuni serioase, ma rog? Referitor la solutia oferita de tine: da’ tu cati ani ai?
Darius: Grasule, hai sa bem!
@ krakilla
Păi câţi ani îmi dai… cu aproximaţie…
basty, tu gandesti ca barbatul la 23 de ani. adica cel care nu are responsabilitati. adica este iresponsabil.
1nouăşnouă!
sia merita acest post.200