Darius Hero

Așa, unde eram? A, da: nu s-a mai întâmplat nimic.

A

Mă rog, s-au mai întâmplat lucruri, dar aceleași. Le știți, că vi s-au întâmplat și vouă.

O să ziceți dar pandemia, însă nu cred că avem noi, ăștia din bula oamenilor care citesc asta, de ce să ne plângem, bine? E greu lucratul de acasă, înțeleg, mai ales că a venit în anul următor față de când oricum voiam noi să lucrăm de acasă. Ideea-i că nu ne convine când trebuie. (Înțeleg că poate dintre cititori sunt și oameni care și-au pierdut slujbele și acum le e greu să fie șomeri în fiecare zi de luni pe care o urau că-ncepea săptămâna de lucru și desigur că empatizez cu ei.)

Plus că măști purtam și-nainte, să fim serioși…

Bun, mai ce? Am mai avut una mai consecventă – Cosmina – probabil ați văzut-o pe internet. Era mult mai bună decât ce merit, deci am fost și eu consecvent ș-am pierdut-o. Pe bună dreptate. Mai departe.

Părinții se ceartă în continuare ca chiorii, dar acum se spală pe mâini înainte și după, deci sunt într-o toxicitate codependentă funcțională la care ar trebui să aspirăm cu toții.

Cine-ar fi zis că o să mergem toți la terapie ca să ne dăm seama că tânjim după mecanismele care să ne faciliteze să ținem relații atât de trainice ca alea din cauza cărora am ajuns la terapie?

– Dar nu-i de despre aia, Darius, este despre a ne iubi fiecare pe noi înșine.

– Păi, mă iubesc.

– A, nu, tu ești narcisist.

– … Bine. Și cum să fac să vă iubesc pe voi înșivă?

Toată lumea mă complimentează că “măcar încă-i mai am”. (Am revenit la părinți, apropo.) Nu știu ce să-nsemne, că-s eu deja bătrân sau că la alții le-au murit timpuriu? Dacă e ultima, aș avea o vorbă de alinare pentru cei care ați pierdut oameni dragi anul ăsta sau recent: csf ncsf.

De fapt, mai bine: măcar n-ați murit voi. Heh.

Dacă doar vă referiți că-s bătrân, aflați că frate-miu mai mare s-a căsătorit și, dacă e s-o credem pe soție-sa, acum are ș-un copil, deci ați rămas cu fratele prost, so joke’s on you.

Ziceam că m-am apucat de terapie, da’ m-am lăsat, că face toată lumea-n jurul meu, deci teoretic ar trebui să funcționeze aia, nu?

Mă duc, că-mi place de-o fată.

***

[Nu uitați când plecați să vă semnați în Registrul diverse!]

3 comentarii

  • Nu mi se pare normal sa nu fie nici un comentariu, am venit sa repar asta. Si-mi place ideea ta antiterapista, doar ca si vaccinul asta la cap mai expira.

  • Am revenit la părinţi, apropo.

    E haios asa, de cind a disparut orice utilitate practica a pulimii, raminind strict doar aia reproductiva (oarecum, asa putin pe fund), evident ca valoarea unitara a masculului mediu a picat si ea drastic sub zero. Cum era si de asteptat, de altfel, ca ce plm acuma, nime’ chiar n-are nici un chef de carnea lor.

    Asa ca s-a reinventat conceptu’ de spinster de pe vremea Stiintei v1.0, de pe cind ii ziceau “Victorian Morals” pe-atunci, doar ca pe sex schimbat : in loc de pizdutele prea urite/proaste/enervante/lenese/indolente/etcetera sa le bage cineva in seama, is puletii, stau cu parintii acolo intr-o vaga asteptare a unui tren demult plecat si asta e. Iara pentru proaste/urite/enervante/indolente si restu’, se ocupa Mami sa le dea “slujba“, se fac toate receptioniste-n locuri (da’ cu titluri, bun ? sa nu creada “lumea” ca ele-s receptioniste pe-acolo sau ceva) si se cred importante si asa mai departe asteptind acolo cumintele si ele pina cind / daca am io chef sa le leg, bat ori fut.

    Ei, oricum. S-au intimplat destule, bai. Doar ca nu tie.

    PS. Poti s-o lasi linistit pe asta cu “bulele”, ca treaba ie cam asa : tat sugeti zece ani intirziere niste idei de pe Trilema pe care nici nu le stiti cita nici nu le-ati priceput cind erau ele, acum zece ani, o chestie. Nu impresioneaza chiar pe nime’, nefiind pe cine, si nici de predictii nu-s bune, precum se vede.

De Darius Groza

Sociale