Darius Hero

Vă prezint scuze în numele titlului; chiar regretă că n-a putut să fie prezent…

V

Există angajați ale căror salarii sunt definite prin “câștigă peste” și cei ale călor salarii sunt definite prin “câștigă sub”. Pragul în sine nu este tot timpul relevant, cât de care parte a lui ești.

V-am tot povestit despre buda unde mă duc eu pentru ca să fac caca atunci când îmi vine, undeva în afara firmei, conform unor norme nescrise de protecția muncii.

Mna, de când e vacanță, patronul învățămăntului superior, cunoscut în lumea interlopă drept portarul, a închis buda, că doar buda respectivă este la facultate. Or dacă lunile astea nu merge lumea la facultate, s-a convenit că nici eu nu mai diger și excret. O prostie! De adevărat, însă, lucrurile stau exact pe dos: eu mai diger și mai excret! Chiar pe dos!

Dar să vedeți! Tot fiindcă ar fi vacanță, mai marii universitari au ordonat a se construi încă un etaj la clădire, în vârful clădirei, fiindcă altundeva nu puteau să-l puie. Zis și făcut. Etajul erect în plus s-a și construit pe dată, zing!, apărând în văzduh, din neant. Și, știm cu toții, un nou etaj are implicații, nu așa… Un nou etaj înseamnă noi angajați. Noi angajați înseamnă noi intestine groase, iar intestinele groase aduc mereu după curul lor – ce? – noi veceuri.

Aici este când vara a început să lucreze în direcția mea: noi angajații nu muncesc în ea, vară, fiind concediu, deci folosesc buzile din domiciliile lor. (da, “aici este când”, pentru că timpul este măsurat în spațiu, v-am mai explicat)

Cum se traduce acest lucru în interesul meu? Un etaj numai și numai pentru fecalele mele. Și nu prin colțuri: am fost într-o expediție recent, fiindcă nu se mai putea tolera să defechez din picioare ca să nu ating colacul, jos, la colegii de la atelier, în timp ce ei aruncă cu apă pe geam, ca să mai ne-mprietenim.

Și ce credeți că am descoperit în acea oază luminoasă și neprihănită de picior studențesc sau didactic, printre birouri virgine, cu parchet nou și uși cu folie încă pe clanță? O livadă de buzi!!! Un catraliard de megametri cubi, cât vezi cu ochii, plutești în relaxare rectală, cu colace de veceu în jurul brâului. M-aș putea căca în fiecare o singură dată și șterge de pereți întreaga viață, că tot nu le-aș termina pe toate.

Până azi…

… când și restul lumii a găsit etajul. Totul, vă spui, TOTUL s-a schimbat și nu va mai fi la fel. Oamenii intră și ies după cum poftesc, ziua în amiaza mare, de parcă ar fi la ei în acasă. Calcă apăsat peste tot, cu labele lor cotropitoare, infecte, fără să respecte câtuși de puțin inocența copilăroasă a locului.

Îți pun degetele mitocice pe oglinzi și sug săpunul cu trompele exagerate și hămesite, făcând bulbuci sub rât. Sunt câh cu toții! Colcăie pe lângă mine, ferecat după ușă, pe closet, strângând între degetele încleștate groaznic ziarul, într-o constipare indusă. Sunt extrem de nemulțumit, să știți că nu-mi place deloc chestiunea aceast, dar deloc.

Sincer, mi-e dor de vechiul veceu, de la parter, cel închis. Mi-e dor de mirosul care mi-l lăsa în haine. De finețea hârtiei igienii de pe chiuvetă, al cărui capăt era umezit de ultima dată când am rupt-o, să mă șterg pe mâini de apa de izvor care curgea prin robinetul cel puțin oxidat, pentru că femeia de serviciu nu îl curăță, știind că nu-mi place să-mi rearanjeze lucrurile pe acolo.

***

SticlaPePalinca

[instantaneu surprins de Carcea]

***

La fel ca orice film de calitate, Batman este și el. Da, așa este formulată propoziția, ați citit bine. Lansat sub titlul Denevér Ember: A sötét lovag în Ungaria (Batman: The Dark Knight, în restul lumii), filmul este totuși o producție cinematografică de excepție, aducând un plus față de o peliculă comună prin faptul că în el toată lumea moare la sfârșit. Absolut toată. De două ori. Unii dintre lume atât în film, cât și în viața reală. Un final pe puțin nesimțit, pentru o serie cinematografică ce-și propune continuări.

Fiindcă, să nu pierdem din vedere, s-au prăpădit cu toții într-un fel destul de criptic cât să lase de-nțeles că vor mai juca totuși și în câteva sequel-uri, cât timp acesta este el însuși un prequel, dar lansat după cele de dinaintea lui, care îi urmează, de fapt cronologic, da’ noi n-am plătit încă destul bilete cât să pricepem.

Între alte socoteli complexe (că filmul e compus din patru filme în total, judecând după intrigă, următoarele ar putea fi doar generice) Batman are un telefon – desigur, refuzat de armată – care face hărți, da’ pe care nu-l lasă la poartă în China. Totuși, Batman i-l dă la negru ăla de-o făcut accident cu o fufă în mașină, care merge și se plimbă cu el, telefonul, prin China, deoarece acolo nu era voie, făcând hartă cu tot în jur. Mai este un telefon, pe care totuși îl lasă la poartă, fiindcă nu poate să facă hărți, ca primul, deși acesta poate să taie în schimb să taie curentul în toată clădirea. Mai puțin în lanterne, costumul lui Batman și celălalt telefon al lui Batman, care face hărți. Precum și telefonul cu care Batman trimite sms-uri la polițistul ăla bun, care moare pe la mijlocul filmului, dar nu mai moare pe la sfârșit. Deci trei telefoane, în total, fiindcă Batman probabil e banat în toate rețelele că nu și-a plătit abonamentul, deci își ia cartele. O posibilă explicație și pentru farul ăla de pe cer. Fiindcă Batman nu răspunde la telefon (ca să nu-l găsești prin triangulație), dar nici nu te sună înapoi dacă doar dai bip.

Între timp, apare Face. Despre Joker nu vorbim, că am o presimțire că nu mai joacă. Deci apare Face. Ăla care dă cu banu’ să vadă dacă trăiești sau mori. Și Face, ca personaj, durează cinci minute. Că moare. Deduceți, deci, că apare la sfârșitul filmului. Face apare direct internat în spital cu arsuri de gradul III pe 50% din corp, că așa-i Face, trăiește periculos și moare repede. Ei bine, de la externarea lui timpurie și până moare, deci în cele 5 minute finale, mai puțin minutul în care copilul urlă după Batman, Face a dat cu banul de vreo 25 de ori, ca să vadă dacă șansa le salvează sau nu viața celor care-i ies în cale. Din cele 25 de ori, dintre care o tură a dat de două, că pica altfel, a reușit să omoare un șofer. Care nici n-apare-n film, că-l împușcă afară din cadru.

Cât timp Face dă cu banu’, “două din trei”, ca să-i iasă, Batman ia telefonul pe de la negru pe de ascuns și, până să se dumirească, îl leagă la câteva sute de monitorașe mici și interceptează toate apelurile din Gotham City, care am căutat pe Google Earth și nu există! Deci încep să am dubii că și Batman ar exista.

După care se duce cu Lamborgini-ul și bușește, se duce cu Batmobilul și-l bușește și din Batmobil smulge-o Batmotocicletă pe care… o bușește. De un TIR. După care-l împușcă. Pe Batman. Și moare. Și nu moare și cade două etaje. Și moare. Și nu moare. Că a mai căzut el și un zgârie nori. Nu era împușcat, ce-i drept, da’ era un zgârie nori. Era, clar, că doar al lui era.

Eu totuși am niște frământări lăuntrice de care nu reușesc să scap, în urma vizionării:

1. Cine umflă roțile la Batmobil și i-l spală pe interior?
2. În sintagma “maybe you should’ve checked the manual”, referitoare la noile inovații la nivel de costum, cine a făcut munca de DTP pentru manual?
3. De ce croitoreasa care i-a făcut masca lui Batman nu-i lărgește gulerul ca să nu vorbească răgușit când strigă la răufăcători?
4. Unde există Bruce Wayne? Nu putem zice Batman este Bruce Wayne în viața reală, căci noi suntem în viața reală, Bruce Wayne fiind un personaj fictiv. Și atunci, ce fel de personaj este Batman sau unde suntem noi, de fapt?

Referitor la concursul din articolul trecut. Ați ghicit: culoarea este într-adevăr roșu.

***

PicioarePePereți

[fotografie realizată de Flavie]

281 comentarii

  • Ba ! Esti la aceeasi facultate ca si domnia mea. Da adresa buzii onorifice, sa ma bucur si eu de satisfactii nebanuite.

    Zappy bag seama din comentariile minunatului articol anterior ( pupic in cur pentru Darius ) ca iti faci ochi dulci cu Groza. Prea bine. Orgoliul mi-l simt ranit.

    Scuzati lipsa de diacritice dar internetul aicea intre munti E CU PORTIA.

    toader te iubesc mai mult ca pe Zappy momentan. vrei ?

  • Deci eu nu suntem la nici o facultate deodată, mai ales cu tine. Şi e faculta de lângă oficiul muncitoresc, nu unde merg eu. Deci tre’ să găşi aia prima. Abia apoi să nu-ţi zic unde.

  • Darius da tu nu fusasi licentiat vara asta?

    Promit sa investighez la noi in DTP poate gasesc manualu lu Batman.

    Daca tot te-am gasit, nu vii sa militezi sa ne faca si noua un etaj plin de buzi? Ca mi s-a facut lene sa tot cobor la parter in fiecare zi. Nu ca eu as “excreta” sau cum zice Darius. Fetele nu fac asta.

    Basty ce sa-ti fac daca te-ai dus in munti. Oricum Darius a fost prima mea iubire, doar ca el nu stie, ca n-am vrut in brate.

  • Io în locul tău (de cînd te caci acolo – la parter mă refer – ) aveam şi cheile, că mă întovărăşeam cu interlopu’. Toţi portarii au o slăbiciune: se chiamă Mona Lisa, sau Cava D’oro.. în fine, ştiu cum e să ai un loc al tău unde să te caci, şi să-l găseşti a doua zi pîngărit de cururi şi fecale străine. Eu am plîns! Locul acela n-a mai putut să mă încînte niciodată la fel cum mă încîntase pînă la fatidicul moment al căcării altuia în ea.. 😀

  • Aseara, prietena mea, a primit al treilea avertisment si ultimul. A fost transmis, desigur, intr-un mod brutal si in public pentru evitarea hohotelor de plans si crizelor de isterie: “asta a fost ultima faza pe care mi-ai facut-o, asta e VERDE!”, asa, pentru ca sunt ofticos. Ma asteptam sa izbucneasca in lacrimi si sa ma roage sa nu o parasesc, ea se uita la mine si spune: “Oricum, stiu ca m-ai inselat cu Elena!”. Aha, deci Elena o chema! Si uite asa s-a dus pe carici satisfactia de a o vedea plangand… Macar atat, ba. Singura fata la care am tinut… stiam ca asa se va intampla, trebuia sa platesc fazele de cacat pe care le-am facut celorlalte. Am avut o discutie in care am stabilit vina fiecaruia, adica a ei. Am ramas socat sa aflu ca sunt un pizdalau cand tin la o fata in momentul in care i-am spus: “eu sufeream si tu ai iesit cu babuinii (asa se numeste grupul ei de prieteni din care nu au mai ramas prea multi, eliminandu-i chirurgical, unul cate unul. mai erau, o pocaita, o muta si unul pe care il suspectez de impotenta)!” Dupa ce i-am spus asta, am ramas mut. A prins momentul si a inceput sa turuie chestii pe care nici nu mai puteam sa le ascult, da’ stiu ce zicea. Ceva de genul: “…oricum ma bagi in seama doar seara si asta cand suntem singuri (dap, mi-e cam rusine cu tine), prietenii tai vin intotdeauna pe primul loc eu sunt a doua tot timpul (a patra, ai uitat de bautura si rap), m-am schimbat extrem de mult de cand ne-am cunoscut, am ajuns sa nu mai ies din casa fara sa iti cer voie (deci: sunt talentat), etc. Ba, chiar avea dreptate, adica si eu m-am schimbat da’ nici nu ma compar cu ea. Stia ca ea tine relatia asta in viata si ca ea, relatia, se bazeaza pe sacrificii -ale ei! Acu’ sunt singur, m-am batut aseara cu un prieten si i-am cam spart nasul, da’ l-am sunat azi si totul e bine.

    Pe aceasta cale anunt ca masculul alfa -eu, cauta femela inteligenta -sa-mi explice de ce fac ceea ce fac, sensibila -de preferat sa poata plange la comanda, fara grup de prieteni -prea multa bataie de cap. Ofer in schimb mistouri vulgare si grosolane, faze de cacat, nopti de asteptare, agonie si extaz. Da, si extaz, ca sunt bun, d-aia imi permit sa fiu asa nesimtit!

    Aici de incheie scrisoarea mea, in care, pentru cei mai perceptivi, imi plang de mila, in stilul propriu. Pentru inscrierii la concurs ma gasiti pe mail, adica ma cautati cu mailu’ meu pe yahoo. Ca de obicei, poponarii nu sunt acceptati.
    Darius, tu ce mai faci? Am auzit ca te caci…

  • Dariuse, fă-i şi la crăchilă un cap de blog bre! Poate îi place şi se apucă şi el de bloggărit mă gîndesc. 😀
    Crăchi, io zic să-ţi imprimi pe un tricou următorul mesaj: “Lăsaţ’ fomeile să vin’ la mine!”. 😀

  • Fa ba, cap de blog, n-auzi!!! Pentru toata lumea care nu are blog, adica eu si toader! Ma rog, toader a avut, da’ n-a mai avut inspiratie si timp. Gata, imi cer scuze, sa nu sariti toti cu gura ca scriu mult. Am zis ca nu mai fac chestii d-astea dar acum, a fost prea important si nu m-am putut abtine. Nu mai comentez pana la articolul urmator, na!

  • Vesti de la monica. A zis ca intra in prezentare cu clientu si ca nu se poate manifesta acuma. Da mi-a zis sa tin minte sa viu sa-ti transmitez ca ce-i cu postu asta COPROFIL?!!? (care inseamna ceva cu cacat, dar n-am inteles exact ce).

  • @Groza Darius
    Amicul meu zuzărel, citeam postura asta despre vidanjarea maţelor apoi despre filme de doi lei (sau cât costă biletul) şi mă gândeam… “uite că nu am ce comenta!”. Apoi m-a străfulgerat, precum pe Hailandăr, singura scăpare, da imensă, pe care ai făcut-o, anume să legi cele două expozeuri. Deci…
    Unde îşi face omul liliac guano-ul roditor? Are telefon cu budă? Sau în bat-mobil are un loc de tip butt-imobil (imobil faţă de maşină, altfel solidar cu mijlocul de transport). Sau poate face în costumul special, precum scafandrii când îi trece sau se hipotermiază (sau hipotermizează… nici să inventez cuvinte nu mai sunt în stare)? Este o problemă importantă pentru că în astfel de filme nu prea vezi oamenii mergând la lităl ledi rum decât ca să caute prin dulapul de medicamente, întotdeauna convenabil aşezat deasupra chiuvetei, pentru ca atunci când te bărbiereşti (sau epilezi facial la doamne) să te uiţi în oglindă şi să te gândeşti că eşti ceea ce înghiţi ca droguri, seară de seară, (întotdeauna sunt pe acolo pastile recomandate pe reţetă, prozac, valium, somnifere, amfetamine, adică de alea pe bază de benzedrină plus excipient). Eu cred că aceasta este ideea nerezolvată a filmului, se va mai face o serie pentru a da rezolvarea problemei toaletelor. Acela film de artă. Omul constipat este întotdeauna cel mai expresiv (şi depresiv). Artă tată şi o să fie un film de tot căc… era să o zic, dar m-am oprit.

  • @krakilla
    ştim că şocul cumplit al proaspetei despărţiri încă te bîntuie, dar asta nu înseamnă omule, că trebuie să te izolezi…aş mai zice multe, dară mă taie o kkre şi tre’ să ajung rapid acolo unde şi împăratul mere singur. Aşa că, scrie frate! 😀

  • @ Zappy
    Particula “fil” vine de la dragoste. Vezi zoofil, columbofil dar şi filiaţie, filament, filare… Coprofil este deci dragoste de copro. Adică dragoste de element savant de compunere savantă cu semnificaţia „excrement“. [< fr. copro-, cf. gr. kopros]. Toţi iubitorii de ex-cremente (adică lucruri care au fost o dată incremente sau decremente) definesc un curent în artă numit copro-cultură. Cred că acum îţi este destul de clar.

  • te inteleg darius. si eu cand eram in primul an, la camin, era un etaj nelocuit (va dati seama ce camin extraordinar era daca avea locuri pe care nu le voia nimeni in conditiile penuriei alea de atunci). dar caminul acela avea un atu. la etajul 4, cel nelocuit, se afla o mandrete de buda. merita sa infrunti cele minus 15 grade si viscolul care trecea pe hol in miezul iernii pentru a te bucura de loc. de la sine inteles ca era steril la temperatura aia. eeeh, memories.

    basty, eu nu gust baieti. cat despre orgoliul tau ai si pitici pe creier. e loc pentru toata lumea draguta. zappy are suflet mare. eh, copiii astia.

  • Ce am aflat nou din articolul ăsta:
    1) Că ar merita să văd ultima născocire în materie de Bătmăneală în sensul că nici vorbă
    2) Că sunt daltonist, tot timpul am crezut că aceea nu este o culoare. Evident m-am trădat
    3) Că o toaletă poate fi asemuită cu o livadă

    Ce am aflat din articolul ăsta dar ştiam deja:
    1) Darius e un mare căcăcios
    2) Darius are fetişuri cu buzi în loc să aibă cu buze
    3) Maghiarii au propria versiune de Batman, de fapt au o proprie versiune pentru orice, inclusiv pentru istorie

    Ce aş fi vrut să aflu din articolul ăsta:
    1) Dacă Darius câştigă sub, sau câştigă peste şi eventual cât…
    2) Cine a inventat roata şi când a fost ea prima dată folosită de către Batmobil
    2) Dacă este şi care este ziua în care voi primi premiile de la Darius

  • ionutu: cand ajungi la locul cu pricina, sa bati mai intai la usa. de cand nu mai are Darius cacatoare, nu mai suntem in siguranta nicaieri.
    acum vreo saptamana radea de locul meu de munca, iar pe el il apuca cufureala pe santier. bravo, ma!
    nu mai insistati, am spus ca nu mai am de gand sa comentez si nu o s-o mai fac.

  • toader, asta a durut. cum adica sunt pentru toata lumea? va sa zica, aici e o jegarime de zappyfili? (vezi bibli ca am inteles? oricum m-am prins dupa ce am dat publish, da n-am vrut sa fac pe desteapta, ca voua oricum nu va plac femeile emancipate 🙂 )

  • ce nu am putut sa imi explic niciodata este cum de ramanea apa din buda in stare lichida.

    zappy, … nu pentru toata toata. si ca sa iti raspandesc niste prejudecati : emanciparea femeilor in occident a facut ca tarile sarace sa aiba populatie garla iar balanta de putere sa se intoarca. asa cum revolutiile au avut loc in interiorul statelor fiindca cei saraci, multi si cu femei supuse faceau cu mult mai multi copii decat cei cu bani, putini si cu femei emancipate asa are sa se intample si cu tarile bogate versus cele sarace. concluzia e ca tot cei care sunt mai multi isi asigura suprematia descendentei. si toate astea fiindca au femei neemancipate. de aia se bate moneda pe clasa medie. fiindca acolo e un echilibru si de copii si de emancipare. din cauza ta romania are 22 de milioane de locuitori si perspective de cacat in timp ce iranul are 70 de milioane si un viitor luminos. huo.

    si ca sa ma reintorc la subiectul zilei, eu cred ca darius face o greseala folosind ziare. ar trebui sa foloseasca drept curatator cartile de joc. ca celea ale eroului negativ din batman egeszege (sau cum s-o fi numind). adica jokeri.

  • Gata, gata nu mai pot rezista… Daca voi ma vreti si eu va vreau!… Si chiar daca fetele au pus adresa mea de mail, asta nu inseamna ca am scris eu. Dupa cum stiti, mailul meu este public si putea oricine sa-l foloseasca. Asa au facut ele si nu este treaba voastra de unde stiu eu de chestia asta!

  • IP??? Recunosc ca am fost putin plecat de la computer. Am avut de tras niste cabluri de retea… Este posibil sa fie niste colege de birou, nu? Si este alegerea lor sub ce nume comenteaza! Ce fel de nick este M@ariansky sau toader, ca tot veni vorba? Poate au vrut sa fie originale…

  • dar pot fi si diverse spioance care spioneaza ce se scrie pe bloguri. cam cum erau aia de ascultau telefoanele inainte (si dupa) ’89. si cum ele se interfereaza ca spioancele au acelasi IP si adresa de mail. dar nu au mai rezistat cand crachila a zis ca pleaca, au incalcat consemnul si au sarit sa il retina pe crachi. logic nu?

  • Chiar ca! Din tot rahatu asta, macar am aflat cum o cheama p-aia de m-a abuzat sexual si psihic. Nu o sun ca nu vreau sa mai fiu violat! Si oricum ce numar de telefon e ala, Elena?

  • Nici nu mai pot să citesc, că pute de mă ustură ochii. Mai temperaţi-vă cu astfel de vocabular. La zuzel se permite, că el este megastar artistic, la el e artă, la voi fecala e fecala, defecaţia este masticaţia după câteva ore. Aşa că mai moale că devine aerul acid de atâta hidrogen sulfurat.

  • Că mi s-a mai născut o întrebare… ce se întâmplă cu cei care câştigă exact sau aproximativ… ei nu sunt nici peste nici sub sau sunt şi peste şi sub totodată, de la caz la caz. Grave problemele de astăzi. Tocmai aud un mare ziarist care vorbeşte la Realitatea TV şi scrie la Adevărul (Val Vâlcu), poate în acelaşi timp, spunând “la toate nivelele”… Eu am ezitat să mă fac ziarist pentru că nu ştiam destulă gramatică. Ca să vezi. Ăsta cu câţi (de) i scriu? Câştigă peste… sau sub…

  • Valeriu, este un fel de pamflet, o combinaţie între igienic şi geniu. Iată cum hârtia capătă două valenţe cea a curăţirii, a sacralizării, dar şi cea de suport a gândului de geniu. Sesizezi conflictul? Cunoaşterea, gândirea, genialitatea l-a îndepărtat de om din rai, curăţenia îl resacralizează.

  • De la capitolul in care Morcoveata ne povesteste cum a facut nu la buda ci intr-o soba arzanda de l=a pedepsit cum o chema pe harpia de ma-sa, nu am mai citit atata coproscato…no, am uitat cum ii spune.deci io deduc ca voi lucrati in vitrina facultatii, sau ce naiba?monica, ce naiba faci tu prezentari vinerea?e clientul ciudat?

  • Doamna sau domnişoara cu majusculă monica… Sunt impresionat că aţi citit Morcoveaţă. A fost o lectură importantă a pubertăţii mele… căci trebuie spus că pubertatea mea a citit la greu.

Sociale