De ieri până azi am făcut o treabă. Haideți ca să v-o povestesc.
Am luat de pe Internet un ID. De messenger. Care era public acolo, ca să îl iei, ceea ce am făcut, conform indicațiilor.
Mereu am fost fascinat de ce-și publică lumea datele de contact, când nu-i întreabă nimeni, respectiv de ce nu și le dau nici în ruptul capului, dacă li se cer. Am fost tot timpul curios de ce se teme lumea să-și dea numele, când cineva vrea să-l știe, da’ de ce și-l scrie peste tot, când nu e nimeni interesat.
***
***
După ce l-am luat, pe ID zic, am purces în a-l utiliza în scopul publicării sale: pentru a contacta persoana posesoare. Am pornit un binecunoscut software de conversație online și am început să-i vorbesc.
Mărunte. Nimic relevant. Am salutat cordial. Am împărtășit niște opinii. A fost curioasă la nivel de sursă a ID-ului ei. I-am explicat. Pentru nici o clipită nu m-a întrebat că cine. Eu eram, atât avea importanță, nu sunt decisive detaliile. Cam asta-i starea generală online: cât timp nu-ți poate cineva băga direct un degetul în fund pe stradă, e bine. Nu necesiți amănunte.
***
***
Și am vorbit cele mai abstracte socoteli ce mi-au putut trece prin cap. I-am spus ce se aude de pe geam, unde locuiesc, care-i starea generală a lucrurilor în acea seară. Și ea-mi răspundea tot atât de activ, pe cât de pasiv o întrebam eu. Uneori mă întreba înapoi, iar eu manifestam același interes dezinteresat.
După care s-a făcut târziu, așa că ne-am luat la revedere și ne-am culcat, urmând să reluăm a doua seară.
A doua seară am venit de la serviciu, precum un familist practicant, mi-am turnat apă, am băut-o, am făcut pișu la veceu, m-am schimbat în haine de casă din hainele de stradă și trotuar și m-am așezat la calculator, unde am contactat noua mea cunoștință, așa cum stabilisem de comun acord în seara precedentă. În a treia replică, a zis că sunt ciudat. Am salutat frumos și am plecat.
Ce vreau să spun? De ultima dată când cineva s-a gândit să se comporte normal, lumea s-a întors cu curu’-n sus.
***
[Letițea]
***
Mie-mi place să mă uit la Olimpiada de la Beijing din greșeală. Adică atunci când prind. Și preferabil să nu mă pot opune. Deci să fiu cu cineva de care sau undeva unde nu-mi place, iar asta să fie singura distracție.
Cel mai mult mă bucură probele alea de alergare lungi, de 450.000 de km în curbă. Fiindcă durează toată ziua și pot să mă duc la serviciu, să dorm, să-mi comand mâncare, să îmi gătesc chiar, să-nvăț să cânt la ukulele și încă să nu fie gata.
Ce admir însă din toată organizarea lor este transmisia: nu există pauză publicitară, nu că le-ar fi teamă că s-ar întâmpla ceva fix atunci; operatorii se chinuie să găsească diverse cadre de reluare cu fuga, ceea ce ne dezvăluie cum ar arăta cursa dacă atletele s-ar plimba.
***
***
Și dragii de comentatorii, câtă dedicație și pasiune: sunt la fel de entuziaști referitor la desfășurare, de zici că-i tras cu arcul, unde trebuie să vorbească la 300 de cuvinte pe secundă, ca să-și facă norma, să le dea salariul, chiar dacă la alergare ar putea să pună muzică simfonică și să mai intervină cu un buletin meteorologic.
Dar apogeul sunt fetele: jumătate dintre ele aleargă degeaba, fiind pe primele locuri în 90% din cursă, care nu-și are sensul, când alealalte 2 sau 3 le depășesc în ultimele 30 de metri într-un sprint de isterice, cu capul înainte, în cădere. Și – culmea! – primele par atât de uimite de acest eveniment neprevăzut. După ce-au țănțoșit 10 ore încontinuu, ca niște curci proaspăt cufurite, acum cască ochii stupefiate, se agață de aer de parcă trece nunta pe uliță și le ia căruța sub roți.
***
***
Darius: Am luat ID-ul din monitorul fratelui meu și am venit să te enervez.
Mia: ;;)
Mia: nah, de ce ai face asa ceva?
Darius: Te rog să nu mai pui întrebări tâmpite pe parcursul acestui proces.
Darius: Vreau să știu, deci, mai multe despre tine. Aș prefera chestiuni prin care să te pot ataca.
Mia: nu prea semeni cu dacian, ashai?
Darius Și pune cratime, nu fi imbecilă.
Mia: :)) Ok, enough
Mia: pa
Darius: Râzi ca proasta-n târg.
S-a supărat. Nu îmi mai răspunde. Nu-mi explic.
***
sa nu uit. voi lucrati toti in publicitate?
eu da.
Eu nu.
douăsutenuştiucât.
si eu, si monica, si darius… (chiar vorbeam cu monica, oare avem de o agentie?)
Buna dimineata, dobitocilor !!! V-ati trezit ? Nu v-ati mai fi trezit… gloabe nenorocite, zapauci de toate virstele, pulifrici si zgubilitici ! Ce e asta, forum, chat sau blog ?
Hai mai ca am glumit. Nu va injura nimeni, am vrut doar sa vad daca citeste cineva comentariile dinainte si apoi posteaza ceva in tema. Canci ! Nici nu v-ati uitat la piesa pe care v-am sugerat-o (pe youtube).
In rest sa fim sanatosi, azi e sarbatoare dubla: in primul rind e vineri, prima zi dinainte de weekend si apoi (LEAST BUT NOT LAST) e Sf. Ion – ca el se serbeaza de mai multe ori pe an, sa traiasca ionii si sa dea o bere.
Neaţa bună şi ţie măreane, tu ai dat click pe blogul meu? Io de ce să dau pe linku tău? Nu mai vorbesc de blog… 😛 No hai că dau acuma 😀 Pe blog doar 😉
Am dat, ce-i ăla bre? Pagină personală zici? Şi io unde-ţi dau un comment la poza aia? Pfff mai bine te băgai pe haifaiv…
Anduule, măă Darius nu mi-a trimis premiile măă, e rău cu mine să ştii…
Despre ce ti-am adus jimerino aminte? Nu înţeleg…
Dariuseee, îmi trimiţi măă premiile măăă? AZI măăă
Am fost si eu la fotbal aseara. In tineretea mea, adica nu de mult, am jucat vreo 2 ani la o echipa de amatori. Aseara am relizat ca sunt o cizma. Pot sa bag mana in foc, ca la un moment dat m-a intrecut un copil de 9 ani care radea in hohote, iar el nici macar nu juca. Si dupa vreo 2 ore de fotbal, nu cred ca mai existau 2 muschi de pe suprafata corpului meu (da stiu, muschii nu se afla pe suprafata, gura) care sa nu ma doara. Si stiam ca in comparatie cu dimineata urmatoare, asta, era mizilic. Ca de obicei, am avut dreptate! Jumatate din mine nu mai raspunde la comenzi, cealalta, doare ca dracu’! In rest sunt bine.
Tot n-am casa, dar lucrurile arata mai bine ca acum doua saptamani. Acum am o oglinda si un ibric pentru cafea.
Darius, nu mai da pe aici, dupa cum spuneam, se intampla ceva si iar aveam dreptate. Voi lua problema in propriile-mi maini si-l voi aborda eu insumi, pentru ca eu altcineva nu s-a inventat in limba romana.
Bre Mariansky, bre
Am facut si io o pagina personala, un fel de carte de vizita, pe aia ajungi cind dai click de aici. E facuta in html “chior“ sau static, cum zic profesionistii. Ca sa nu dea buzna labagii astia de hackeri. Din link in link ai fi ajuns tu si la blog care este un subdomeniu atasat si e in php. Din pacate aici au intrat “viermii“ si uite ca nu ma mai lasa sa scriu si sa editez nimic in el din 15 iunie. Pur si simplu nu am avut timp de curatenie (si nici mare chef) iar pe de alta parte sunt cam amator la treaba asta. Dar ma tratez.
Si cind va veni toamna si voi avea timp de stat in casa cred ca am sa-l si rezolv. Sa-mi tii pumnii !
Krakillo, şi ce dor ne-a fost de tine…!
Virgula dintre subiect si predicat este peceta mea, sa fie toata lumea sigura ca eu sunt… repetent.
Care vă faceţi griji (sau iluzii), nu, doar n-am timp, nu c-aş face celebrul scurt metraj imaginar.
multi sunteti.
@ M@riansky
Sfântul Ion este pe 7 Ianuarie.
Naşterile se sărbătoresc, aici e vorba de un deces, Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul. Nu se spune La Mulţi Ani!, doar se merge la biserică. Încă mai e timp.
Pardon, am copiat greşit… era vorba de @ Marian S.
La multi ani Ion! Doamne ajuta!
Aproape că mă gândesc să investesc într-o cameră video cu DVD şi un stativ… prea nu vrea nimeni să facă filme.
pai e bun si mersul la biserica. daca stii pe cine trebe bei si acolo. te impartasesti de 63 de ori si esti numai bun de agatat o grasa. de cotnari, de la orice butic basit.
Ah, eu nu inteleg despre ce vorbiti. Nu putem incepe cu niste subiecte mai light, asa, matinale?
aha, deci sunteti x profesionisti in ale publicitatii. foarte bine. cand aveti nevoie de un sef, deci unul venit cu pluta pe meleag, sa dati o cerere catre mine. conditiile sunt simple, salariu dublu pentru mine, sa va faceti mici cand am nervi si sa recunoasteti ca insuccesele se datoreaza voua in timp ce succesele sunt doar ale mele.
hai ca plec. capitalisti porci ce sunt cu mama lor ce i-a facut.
Ce? Cine a murit?
Are toader draci pe dînsul. De vreo săptămînă.
toader, să ştii că-ţi sîntem alături. Serios.
Primesc 2Gb de spam peste noapte. Where is this world heading to ?
Of, Biblio, ce ne faceam noi fara tine ? Ai dreptate, multzam fain.
Stiam eu ceva de Sf. Ion azi dar acum m-am uitat mai bine in calendar.
Oricum, sa stii ca romanii serbeaza cu orice ocazie. Uite la mine, par egzampl: am serbat si pe 15 august (desi ziceau unii ca nu e bine) o sa serbez si pe 8 septembrie. Si cind nu mai am motiv gasesc eu unul, ca sunt baiat inventiv la chestii d`astea. Ce, numai unii (unele) au dreptul sa bea domestos ?
Daca ar fi castigat toader ii trimiteam eu un stencil cu “Capitalism is Canibalism”, dar lui M@arinsky nu stiu ce sa-i trimit. Poate adrese cu bloguri ce au autori, de origine, femei. Te-am citit si pe tine…
Nu mai am voie sa intru in biserica, ca ma duceam. Mi-a dat popa ban, de acolo, eu am incercat sa-i dau kick, da’ m-au tinut niste babe. Viteze babele, in biserica, cand se vad multe. Le-a fost frica s-o dam la parte. Ma rog, ideea e ca nu mai intru in biserica. Las’ ca doamne-doamne ma aude cand ma rog si prin terase si baruri, de obicei de femeie, sa ma imprumute cu niste bani, pe care stie ca nu-i mai vede inapoi.
eu ma rog acasa dar tot de femeie. de obicei de mama. de unde rezulta ca avea dreptate toader, sunt copilas. dar berea, pardon, scopul, scuza mijloacele. cica…
@ Marian S.
Şi la sfânta Maria nu se serbează numele pe 15 august… pe de altă parte atunci este un prilej fericit, chiar dacă este vorba despre moarte, pentru că Maria a fost fericită că se va ridica la Fiul ei.
“Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: «Acestea zice Fiul tău: „Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare“». Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare şi, cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.”
Este evident că este vorba de o bucurie şi nu de tristeţe. 🙂
Dat fiind că trupul a dispărut, că şi în cazul lui Iisus, este evident că nici moartea nu e moarte. De ce să te întristezi atunci. Ia să-mi spună cineva că voi muri la noapte, oare nu m-aş bucura? Ba cred că aş chema pe toţi şi am petrece împreună ultimele ore şi aş muri cu zâmbetul pe buze, pentru că viaţa este plata pentru păcat.
A ajuns sa-mi fie frica sa spun si “La Multi Ani” pe blogul asta…
😛 kraki, curaj. Poate vei gasi pe cineva care sa spuna un simplu “multumesc”
De ce vorbiti, voi n-aveti treaba? Uite-l pe toader cum munceste.
Unde? Noi nu-l vedem… toader, fă cu mîna.
@ krakilla
Eşti răutăcios. Eu credeam că ofer o greutate actului, de această dată, religios. De exemplu, astăzi toţi repetă Tatăl Nostru necunoscând că fac taman pe dos decât se spune în Noul Testament atunci când se vorbeşte chiar despre Tatăl Nostru; există o cale a celor mulţi care sunt asemeni celor supuşi şi merg în şir disciplinaţi şi ordonaţi, sau fi o cale a celor neliniştiţi care caută explicaţii. Eu nu blamez pe cei din prima categorie, îi ajut pe cei din cea de a doua categorie. Pe cât pot. Nu vreau să supăr pe nimeni. E atât de simplu să sări un comentariu, chiar dacă este mai lung, încât nici nu cred că se pune problema unei stări de rău.
Tu cateodata imi dai impresia ca ai simtul umorului. In restul timpului stiu ca nu-l ai. Am glumit!!! Daca vrei sa ne imparti ceva din experienta ta, fa-o! Nu zice nimeni nimic (eu) cu rautate! Chiar mai trebuie sa-ti spun?
Dă-i lui Biblio un deget şi el îţi ia toata mâna…
Hai măi că noi mai glumim. Subscriu la ceea ce a zis krakilla mai sus.
🙂 Şi mai ziceţi de mine că nu am simţul umorului… v-am spus că eu sunt suprarealist.
pofta buna
merci.
sa va fie de bine!
deci astept planul de activitate. sunteti responsabili toti 5.
macar nu ne plictisim…
daca mai pe dimineata o frec la birou la ora asta deja o zgudui violent. daca faceti agentia aia imi dati si mie un part time sa-l fac in timpul lu’ full-time-ul de aici.
crachi, de la tine asteptam noi remarci in linia cunoscuta. nu constatari de genul asta.
hai pa.
noi, adica eu si ceilalti 5, adica tot eu. noi. cu personalitatile mele multiple… da s-ar putea sa fim mai multi… cica toader ar vrea sa va fie sef? si ce sistem de conducere implementeaza? monarhie?
Care-s ăia 5, toderiţă? Şi ce plan aştepţi tu? Deocamdată, mergi şi tu cu vîntul; nu veyi ca jegul în sinea-i e un măreţ plan de inactivitate? Darius, dă-te jos de la Zapă din braţe şi fă treabă, puturosule!
Hudrea cică e bine.
toata lumea are doar asteptari…
Mă iertaţi, azi am fost ocupat toată ziua.
De dimineaţa mă durea capul, iar colega din spate nu a vrut să mă pupe pe frunte în acest sens. Astfel, i-am confiscat scaunul directorial. Ea nu e directoare, doar scaunul. Bine, e art directoare. Art patroană. Şi, pe cale de consecinţă, mi-a vărsat 3 pahare de apă pe mine. A avut timp să reumple, că eu nu mă opuneam.
De atunci stau cu geanta ei în braţe, cu tricoul de schimb şi cu scaunul sub cur. Abia acum mi-am recuperat mouse-ul.
j
ba….daca ala mic cu nume de unguroaica ce se afla a reusit 7stesiceva de comentarii singur…
300