Ducu de la serviciu (se pronunță Duțu, pe motiv că e ungur) e într-atât de ungur,
încât deja mă pufnește râsul când zice ceva corect.
Anterior:
Live-blogging de la cofetărie. Io-s ăla cu prăjitura în gură, iar Hudrea ăla care-o plătit.
Ulterior:
Rezolvând cubul Rubik în 1 secundă.
[cubul aparține hudrei]
Zilele astea am tot încercat să cuceresc domnișoare printr-o nouă metodă, de care sunt convins că sunteți curioși. Aceasta îmi aparține în totalitate de la idee, până la desfășurare și este dezvoltată anume pentru plaja nexploatată a fetelor despre care știu precis că nu mă vor. Pentru că mi se pare un sector neglijat. Este inabordabil în principal doar pentru că așa îl considerăm. Cândva, demult, la început, ne-am scos din cap că un specimen potrivnic poate fi cucerit și așa s-a împământenit. Totuși, propun eu, haidem să ni se aplece totuși atenția asupra lui…
Nu spun asta ca să le vizez anume pe unele, când vor citi (pentru că sunt atât de multe), ci fiindcă chiar am încercat să le cuceresc și fiindcă chiar este o metodă, lucru probat de însuși faptul că nu a funcționat. Și ce definește mai bine o cale decât eșecul? (Nimic.)
***
De asemenea, nu am ales o procedură meschină, mă cunoașteți doar. Știți deja că mă consolează să nu-mi iasă în condiții nedrepte, decât să funcționeze când aș merita. Până la urmă, ce s-ar alege de mine, dacă chiar mi-ar merge bine?
Procedeul e simplu: alegi fete nefericite. Nu în sensul că niște triste, cel eufemistic, pentru că altfel mi-ar fi rușine să zic. Ci niște fete care suferă, care sunt încercate de sentimentul supărare, zbuciumate, care nu decurg cum s-ar cuveni din punct de vedere emoțional.
Acestea sunt foarte ușor de recunoscut: zâmbesc și sunt zglobii. Ele-s! Alea. Dacă-s și cu băieții de față și se gudură extaziate pe lângă ei, în mod cert le puteți marca drept propice experimentului de care vă zic. Pentru că în nici o clipită o fată mulțumită n-o să se bucure de ce-a găsit sau, culmea, să lase acest fapt să transpire din comportamentul său, mai ales cu împricinatul de față. Ar fi inadmisibil să-i… câh… chiar arate?! Vă dați seama, să știe băiatul? ABSURD!
Astfel, o fată disperată va mima mereu piscul fericirii, pe când una mulțumită va strâmba din nas. Moment în care atacați ca niște cobre. Cu primele zic, că alealalte lua-le-ar fra’-su să le ieie de imbecile.
***
***
Deci ce ziceam? Ah, da! Distrusele. Am uitat să menționez că această procedură complexă la care vă îmbiu este una a artei, a cunoscătorilor, nu a rezultatelor imediate. Este pentru pasionați, nu hămesiți. Este de amor, nu plăceri carnale. Fiindcă de cele mai multe ori n-o să vă alegeți cu pizda în sine. Dar, credeți-mă, merită ritualul.
Așadar le alegeți pe sprânceană, preferabil dintre fostele voastre prietene și neapărat actualele prietene ale altcuiva. Puteți să le luați pe rând, eu așa am făcut.
***
***
Apoi le ziceți tot ce iubiți la ele, da’ n-ați recunoaște într-o altă circumstanță. Cu-ncredere, serios, ajută la caracter, vă ia frustrările cu mâna. Când altcândva să le copleșiți cu sentimente, dacă nu când nu se pot folosi de ele împotriva voastră? Știți momentele alea când nu știați cum să le scoateți ochii cu cele mai la îndemână sentimente? Mna, tura asta faceți exact la fel, da’ fix invers. N-or să se aștepte și o să puteți privi (preferabil de după un plexiglas sexurizat) cum li se prăbușește sistemul de valori. Dacă credeați că relația cu ele din care mai mult sau mai puțin tocmai ce-ați ieșit e un haos, încercați asta ce vă spui acum. O să fie haos în toate relațiile din jur. Degringoladă pânâ la grade foarte îndepărtate de amanți. Cel mai probabil rezolvați și câțiva din viitor. Gata, acum știți. Sunteți liberi. (Da’ mai poftiți…)
Dacă veți privi în sus veți observa nemulțumiți că citiți un articol despre fiascoul care este viața mea. Doresc totuși să vă aduc în vedere arhiva, cunoscută și drept motiv pentru care mă citiți și în același timp motivul fals pentru care vă face să vă simțiți mai bine.
Desigur, întreagă această tărășenie vine oarecum și în baza logicii elementare a faptului că, în oportunitatea în care chiar v-ar vrea fetele, nu ați avea nevoie de tutoriale ca să le obțineți. Dar nu-i, desigur, cazul vostru, pe care nu vă vor. Altfel eu n-aș fi aici scriind și, mai important, voi citind.
***
***
Deschid o categorie nouă, cu ediție inaugurală unică – O tradiție populară pe zi, tradusă, cu sfaturi.
Azi: Te mănâncă în palma stângă.
Traducere: Ai toxiinfecție alimentară sau alergie sau nimic.
Sfat: Te scarpini.
***
[mulțămim, Ciumă]
***
Panonia All Inclusive.
[köszönöm, Pișto]
***
V-a mai fost vreodată dat să vă confruntați cu o kitschoșenie de o asemenea enormitate?
Am înțeles că-i șefu’ de la Ziua de Cluj. S-o fi fi gândit că eu oi fi trecând pe strada mea chiar uitându-mă pe unde merg… Da’-n rest casă de piatre cu geamuri termopan, nu zic…
Pe cine, cand si din ce cauza? Daca imi este permis sa ma introduc in informatie…:D
Eu nu mai dau refresh, revin direct mâine, poate se schimbă ceva.
Asa arata un comentariu la jumatatea drumului dintre comentariul numarul 252 si cite p.m. vor mai fi.
N-am diacritice. Ca sa stiti.
Bibli, eu nu ti-am promis mici, ci ala micu de respira greu, dar fie, cand ajungi prin cluj, da de veste. Bine ma
Bijel, poti veni si tu, sta-ti-ar micii-n gat.
M@riansky, nu spera si nu ai teama. Ma intorc.
Zappy, de data asta nu ne mai vindem pentru 777. 1007! Am zis!
monica, 7!
Basty, cum stam cu afacerea de bine?
Bija, tu stai pana ma intorc ca sa pui post nou? Dar vai, sunt onorat.
Din Rotterdam, pentru jurnalul Jegoviziunii Romane
Am observat ca ai dinti frumosi… si mai ales ca ai dintii toti. Bravo.
N-am teamă dragă hudreo dar… premiile mele? Ce se va întâmpla cu premiile mele?
Să mă scuzaţi dacă azi am fost tătă ziua la lucru “pe teren” şi chiar am avut lucruri de făcut şi vezi doamne n-am putut fi alăturea de voi. Şi domni. Vezi.
Eu zic sa nu se intoarca Hudrea pana nu-i ajung premiile lui M@riansky…
Darius, tu bagi din burtă, aşa-i ?
Hudreo, afacerea merge bine, mulţumesc. Am pansat deja un fund si îl aştept pe al doilea.
Hmmm, deci aşa se întâmplă? Am băgat la cap.
jegstărule, mami, product placementul jeg de după colţul hungaropizzeriei a fost o campanie ratată sau comunitatea jeg îi toropită de vara indiană şi dom’ profesor hudrea îi tăt dus 😛
last
bou