De ieri până azi am făcut o treabă. Haideți ca să v-o povestesc.
Am luat de pe Internet un ID. De messenger. Care era public acolo, ca să îl iei, ceea ce am făcut, conform indicațiilor.
Mereu am fost fascinat de ce-și publică lumea datele de contact, când nu-i întreabă nimeni, respectiv de ce nu și le dau nici în ruptul capului, dacă li se cer. Am fost tot timpul curios de ce se teme lumea să-și dea numele, când cineva vrea să-l știe, da’ de ce și-l scrie peste tot, când nu e nimeni interesat.
***
***
După ce l-am luat, pe ID zic, am purces în a-l utiliza în scopul publicării sale: pentru a contacta persoana posesoare. Am pornit un binecunoscut software de conversație online și am început să-i vorbesc.
Mărunte. Nimic relevant. Am salutat cordial. Am împărtășit niște opinii. A fost curioasă la nivel de sursă a ID-ului ei. I-am explicat. Pentru nici o clipită nu m-a întrebat că cine. Eu eram, atât avea importanță, nu sunt decisive detaliile. Cam asta-i starea generală online: cât timp nu-ți poate cineva băga direct un degetul în fund pe stradă, e bine. Nu necesiți amănunte.
***
***
Și am vorbit cele mai abstracte socoteli ce mi-au putut trece prin cap. I-am spus ce se aude de pe geam, unde locuiesc, care-i starea generală a lucrurilor în acea seară. Și ea-mi răspundea tot atât de activ, pe cât de pasiv o întrebam eu. Uneori mă întreba înapoi, iar eu manifestam același interes dezinteresat.
După care s-a făcut târziu, așa că ne-am luat la revedere și ne-am culcat, urmând să reluăm a doua seară.
A doua seară am venit de la serviciu, precum un familist practicant, mi-am turnat apă, am băut-o, am făcut pișu la veceu, m-am schimbat în haine de casă din hainele de stradă și trotuar și m-am așezat la calculator, unde am contactat noua mea cunoștință, așa cum stabilisem de comun acord în seara precedentă. În a treia replică, a zis că sunt ciudat. Am salutat frumos și am plecat.
Ce vreau să spun? De ultima dată când cineva s-a gândit să se comporte normal, lumea s-a întors cu curu’-n sus.
***
[Letițea]
***
Mie-mi place să mă uit la Olimpiada de la Beijing din greșeală. Adică atunci când prind. Și preferabil să nu mă pot opune. Deci să fiu cu cineva de care sau undeva unde nu-mi place, iar asta să fie singura distracție.
Cel mai mult mă bucură probele alea de alergare lungi, de 450.000 de km în curbă. Fiindcă durează toată ziua și pot să mă duc la serviciu, să dorm, să-mi comand mâncare, să îmi gătesc chiar, să-nvăț să cânt la ukulele și încă să nu fie gata.
Ce admir însă din toată organizarea lor este transmisia: nu există pauză publicitară, nu că le-ar fi teamă că s-ar întâmpla ceva fix atunci; operatorii se chinuie să găsească diverse cadre de reluare cu fuga, ceea ce ne dezvăluie cum ar arăta cursa dacă atletele s-ar plimba.
***
***
Și dragii de comentatorii, câtă dedicație și pasiune: sunt la fel de entuziaști referitor la desfășurare, de zici că-i tras cu arcul, unde trebuie să vorbească la 300 de cuvinte pe secundă, ca să-și facă norma, să le dea salariul, chiar dacă la alergare ar putea să pună muzică simfonică și să mai intervină cu un buletin meteorologic.
Dar apogeul sunt fetele: jumătate dintre ele aleargă degeaba, fiind pe primele locuri în 90% din cursă, care nu-și are sensul, când alealalte 2 sau 3 le depășesc în ultimele 30 de metri într-un sprint de isterice, cu capul înainte, în cădere. Și – culmea! – primele par atât de uimite de acest eveniment neprevăzut. După ce-au țănțoșit 10 ore încontinuu, ca niște curci proaspăt cufurite, acum cască ochii stupefiate, se agață de aer de parcă trece nunta pe uliță și le ia căruța sub roți.
***
***
Darius: Am luat ID-ul din monitorul fratelui meu și am venit să te enervez.
Mia: ;;)
Mia: nah, de ce ai face asa ceva?
Darius: Te rog să nu mai pui întrebări tâmpite pe parcursul acestui proces.
Darius: Vreau să știu, deci, mai multe despre tine. Aș prefera chestiuni prin care să te pot ataca.
Mia: nu prea semeni cu dacian, ashai?
Darius Și pune cratime, nu fi imbecilă.
Mia: :)) Ok, enough
Mia: pa
Darius: Râzi ca proasta-n târg.
S-a supărat. Nu îmi mai răspunde. Nu-mi explic.
***
hai ca plec. ma duc sa muncesc pentru porci capitalisti. unde esti tu che gue doamne.
toader, desţicneşte-te. Ce-ai? Cine a vorbit de triunghiuri d-alea?
@ toader
Cineva care ştie să scrie “dodecagoanele” cred că ştie şi geometrie. 🙂
Deci şi voi sunteţi bine. Bun. Ochiul meu mămos priveşte de deasupra, din balcon.
Băi, Darius, ochiul tău parcă priveşte din ce in ce mai rar. Ne scapi aşa, din mînă, şi ne laşi să debităm di tăti şele. Ia fă tu ceva angajant. Hai, că poţi!
monica zise : “Cite triunghiuri conjugale…” or daca stai sa numeri personajele erau 4. plus basty da nu se pune.
Da, ştiu, în braţe… Pofteşte, te rog.
Julietule, ce mai face filmul ăla de scurt metraj?, că mi-a crescut barba de când îl aştept. Haide că am o idee pentru când vei obţine finanţarea pentru lung metraj pe peliculă. Este vorba de viaţa văzută prin ochii unei junici care crede că va fi vaca de lapte, că va face sex cu mâna veterinarului, dar de fapt viaţa ei se curmă tragic la 8 luni într-un abator la standarde europene (ar merge şi cu fonduri UE pentru că ar fi un efort de conştientizare a normelor europene din abatoare şi a condiţiilor de asomare).
PS
Mai este vorba şi de ochiul mămos al artistului care îngraşă astfel vita.
Dacă are succes, partea a doua se poate face cu viaţa văzută de o scroafă care face o minunată prietenie cu un câine comunitar care fura gâşte de la ferma agricolă (Mircea Diaconu în rolul veterinarului).
Ocheeei. *muzica din Twin Peaks*
Dacă are succes şi partea a doua, partea a treia este despre veterinar (Mircea Diaconu) care cade într-o pasă mistică, simte că nu mai poate omorî animale, se retrage în munţi unde luptă să salveze nişte oi cu saivanul retrocedat. Se roagă la Dumnezeu care-i facilitează un schimb de terenuri şi ajunge astfel miliardar în euro. Îşi cumpără un vechi palat în stil Brâncovenesc şi o echipă de fotbal. Când echipa de fotbal câştigă tot ce se poate câştiga, îl aude pe arhanghelul Gabriel care-i porunceşte să se lase de afaceri şi fotbal şi să să călugărească prin oi. El se retrage fericit în munţi făcând o biserică dintr-un vechi staul de vaci (iată ciclicitatea trilogiei) şi de vine primul preot al oilor, un fel de sfântul Francis din Assisi dar limitat la a vorbi cu oile. Filmul se sfârşeşte cu imaginea bucuriei pe care o are el când moşeşte o oaie.
Nu ai înţeles nimic, muzica de film va fi una dacică, străveche… mă ocup eu, dar îţi bag la cheltuielile filmului două trei sintetizatoare şi laptopuri.
@Darius: Ocheeeei… * muzica din Dallas *
@Lume ….. Ocheeei…. *muzica din Bibli nu poti fii si tu o data pe subiect?!*
După ce ajungi celebru cu această trilogie, urmează o mini-serie TV: La hanul celor trei stejari.
Este vorba de o dramă cu tente suprarealiste.
Acţiunea începe din vechime când cineva coboară dintre nori şi sădeşte la rădăcina celor trei stejari ceva. Aceştia (stejarii) devin nemuritori. În zilele noastre, un întreprinzător autohton preia ruina hanului “la trei stejari” şi vrea să-l refacă într-o perlă a agroturismului autohton. Dar pentru asta trebuie să dărâme cei trei stejari. Săpând găseşte acel ceva ascuns. Este un document cu 7 peceţi. Cele 7 peceţi sunt distruse una după alta şi… de fapt sunt peceţile apocalipsei, de unde începe miniseria, câte un episod de pecete, plus unul de început, plus încă două la sfârşit, 10 episoade. Finalul este că întreprinzătorul de fapt face la sfârşit promisiunea că nu-şi va vinde sufletul banilor şi întreaga omenire devine cum a fost la început, fără distrugeri, iar el se trezeşte, ca şi cum ar fi visat şi face din ruinele hanului un azil pentru bătrânii ţărani fără bani din zonă… totul se sfârşeşte pe o alunecare în adâncuri şi, evident, pe documentul cu cele 7 peceţi.
Unul dintre subiecte, şi cel mai interesant, este “LINII PARALELE”. Eu cred că sunt chiar pe subiect.
Hai ba Dariuse cu filmul ala scurt sau de scurt metraj, ca ard de nerabdare. Noi stim ca esti talentat mai lenesule (vorbesc de animalul cu acelasi nume), asa ca surprinde-ne cu geniul de care dispui… daca vrei iti dau fete, ieftin, ca asa sunt ele.
Bibliotecaru: nu am inteles bine: era 50 lei pentru un mesaj sau cate 50 pentru fiecare mesaj? sa mor impuscat in deget daca nu o pun de 800 de comentarii de unul singur, ca baiatul ala pustiu’ care era fata de origine ungur!
Si trebuie neaparat sa-l pup si in fund? Nu e de ajuns: scoate filmu’ ba capatanosule?
Din nou va combinati virtual, iar la sfarsitul serii adormiti singuri si nesatisfacuti? Mai bine o puneti de o secta, unde toata lumea haiducareste cu toata lumea. Am inventat si un nume, sa-i spunem… MISA. Asa, ca sa nu va mai intrebati cine este cu cine, ca am vazut ca aveti dubii.
M-a enervat iar aia (ii spun asa pentru ca sunt ranit, ca puiul din povestea cu numele Puiul – pizdalau, eu), nici nu va povestesc, solicit numarul de telefon al fostelor lui Darius. Preferabil sa aiba toate acelasi numar de telefon. Oricum le dau doar beep (a nu se interpreta ca ceva vulgar, ca nu sunt, azi) si ma suna ele.
Ioan Al.Bratescu-Voinesti -cu numele asta, daca ar trai azi, ar canta sigur manele.
Darius… următorul film, a cărui acţiune nu o mai povestesc, că văd că plictisesc, se numeşte Borta Pământului. Cuprinde pe Hercule în trecerea lui spre lumea cealaltă…
Ocheeei… episodul 4. * muzica din Anal Express XIX: The Ass Collector *
Biblio spunea ca el nu consuma alcool, da’ de substante halucinogene nu l-a intrebat nimeni! Deci, tragi?
@ krakilla
“50 lei pentru un mesaj sau cate 50 pentru fiecare mesaj” ❓
Stimate domn, habar nu am despre ce vorbiţi.
Eu incep sa cred ca e putin schizofrenic. Bibli, vezi voci?
Kraki, hai sa-ti dau mimoze, ce tot astepti atata?
CE A APARUT XIX? Asa ma, sa nu spui nimic, sa te uiti doar tu! Spune macar, raman impreuna sau iar sa baga aia intre ei? Ce curva… Si de ce sta tot timpul cu fundul la camera de luat vederi?
Mie-mi place mult de Kraki. E extrem de simpatic. Si sufera, bietul.
Kraki, we love you. Cum, care we? Noi, draga, noi.
monica, tu esti cu cracii in doua barci. cu cracii da, adica picioarele, ghioambele sau cum vrei sa le mai zici. sau in trei barci, daca il punem si pe toader, desi nu l-ai pupat azi dimineata. si singurul care are de suferit din toata treaba e basty. ce lume cruda.
Se face ca nu stie… Poate dau convorbirea de aseara LIVE! Cand ma mituiai sa-l coving pe Darius sa faca scurtu’ ala de care tot zici si nu te baga nimeni in seama! Nu ma face, ca le spun tuturor despre ea!
Mă gândeam doar să încep o fructuoasă carieră de scenarist. Talent am, mai este necesară nişte voinţă.
Zappy: sunt emotiv, imi fac curaj sa iti cer ID-urile, ai putina rabdare!
Încet-încet, Bibli creează aşteptarea că eu pregătesc un scurt-metraj. Asta s-a gândit el să facă, pentru ceu să mă simt obligat.
Pai de ce are Basty de suferit? Heh? Heh? Aud? Of, mai Zap, mah! Ne-am pierdut printre patrate. Eu zic sa-i distribuim o data pentru totdeauna. Sa ne facem linii parelele, doua cite doua. Asa, confuzam.
Eu pe toader nu-l pup, oricum.
….aaa, te rog sa precizezi: eram cu cracii in doua barci sau cu kraki? Ca nu mi-e clar.
pai vezi ca n-ai inteles nimic?
[bataie]
@Basty cu dedicaţie: * genericul de la Tezaur Folcloric *
@Krakilla cu dedicaţie specială: * genericul de la Dosarele X *
@Darius cu întrebarea: Ai trimes premiile ❓ * Cleopatra Stratan – Ghiţă *
@Zappy: Acum şi la Basty la blogroll * WHITNEY HOUSTON – I Will Always Love You *
@Bibli: Nu prea te intersectezi cu liniile alea * Trei culori cunosc pe lume *
@toader: munceşti bre sau ce faci? * Nicolae Guta – Vrei si bani, vrei si iubire *
@monica, Hudrea …. No soundtrack found. Out of order!
Văd eu că toată lumea s-a coalizat împotriva mea. 🙁
Dupa cum spuneam: MISA!
Toti ma iubiti si ma puneti la blogroll! Stiam eu. Kraki, pe cand vine blogu ala? Ca vreau la blogroll. Show me love.
Vă deranjez cu un anunţ: de acum încolo monica îmi reprezintă interesele, ca avocat al domniei mele, Basty.
Aşadar… dacă aveţi ceva de comunicat, comunicaţi-i dumneaei.
Mulţumesc.
Domnia-Sa Basty m-a găsit pe mine. Nu´ş cum a reuşit. Bine, mă, comunicaţi-mi mie, acu´ ce să mai zic…? 🙄
Ah, apropo, nu mă duc nicări în nici un week-end.
krakilla’s blog Blogroll: thoughts of a drama queen
momentan este tot ce pot sa fac
Darius: Ba te duci sa faci scurtu’!
Biblio: Da banii, pana acum 100 lei!
O fi ajuns toader la porcii capitalişti la care zicea că se duce? Just curioasa.
Îi şi hrăneşte. Le spală trocuţa. Ehe… câte nu ştie toader să face.
Ba te duci ❗ La poştăăăăăă băăăă!!!! Trimiţi alea, nu mai uiţi, da?
si ii si bag in mamii lor la o adica.
@toader: munceşti bre sau ce faci? * Nicolae Guta – Vrei si bani, vrei si iubire *
Da unde aţi plecat mă cu toţii? Pauza de masă sau ce? Aloooo [ecou:] Aloooo, Alooo, Aloo, Alo… [cineva:] Alo, da, ce dracu tot zici alo alo ca prostu?
Da’ ecoul se face invers: Mariansche, ariansche, riansche, iansche, ansche, sche, che, he, e.
Eu am fost la masa da am venit. monica s-a dus sa gateasca. basty canta. darius se cacă. cu restu nu vorbesc.
Kraki? mai zi ceva. Te astept sa stii.
mi-e sooooooooooooooooooooooooooooooooooooomn.