Nu știu pă ce Internet dați voi scroll, da’ unde hălăduiesc eu se dă o bătălie acerbă, într-un desăvârșit Game of Thrones de marketing. Și costă 149 euro + TVA pătratul de hârtie igienică la intrare. Și numa’ io o urmăresc. Musai să vedeți și voi. Prietenu’ Călin Biriș – care a acumulat exagerat de multe bookmarkuri cu bloguri de marketing – a ginit o nișă: oameni...
Școlitele de la marketing și business care s-or băgat cumva în vreo firmă, nici măcar futând pe cineva, respectiv versații în aparențe, la cămașă da’ nu sacou, care vorbesc cu dicție corectă la interviu. Angajații pe merite nemeritate. Fiindcă io-nțeleg două tipuri de profesioniști: piloșii și muistele. Talentații nu-s profesioniștii, talentații fac cât trebuie și când trebuie, nimic mai...
Am să pun ăsta aicia, ca să nu se împută blogul, bine? Bun.
Un filmuleț despre revoluție ca prim produs capitalist românesc al coumunismului.
Aproape toate sunt marți ordinare, inclusiv unele miercuri și sâmbete. Deci până și alte zile sunt niște marți ordinare. Să convenim că majoritatea zilelor sunt normale. Nici nu sunt ieșite din comun de favorabile. Nici nu se întâmplă nimica neapărat grav. În ciuda dramatismului dorit, cele mai multe zile sunt în regulă. Zi de zi… Nu este nevoie de nici un fel de motivațional. Calmați-vă. Nu...
Considerând că mai am un articol de scris ca să mă încadrez formal în minimum de cerințe cu maximum de impact pentru a câștiga un space training de la Heineken în concursul de călători legendari în social media (pun în paranteza asta aicia rapid niște cuvinte cheie, ca să bifez din regulament: dropped, campanie, uau, voiajul, oxygen, ce chestie etc.), am scobit între filmările de pe-un harddisk...
Ați citit mai deunăzi că m-am înscris la un – fețele – concurs Heineken, ca să îndeplinesc formalitate de a participa, pentru a nu mi se acorda din oficiu. Ei bine, au revenit cu o serie de întrebări. Nu mă obligă vreun regulament să-l public, da’ nici nu-mi interzice, deci mi se pare că merită să le citiți, că s-au gândit ei că-s drăguți. “TEST PROFIL CALATOR”, cică...
Te-ntreb: nu-ți crapă obrazul? Mie nu-mi place să arăt cu degetul sau să dau nume*. Dar acum trebuie**: Heineken. Sunt siderat. Scriu ca să-mi exteriorizez dezavuarea, să mă liniștesc în urma a ceea ce este până la urmă o ocară fățișă. Băutura de mai sus e într-atât de alcoolică încât a lansat un concurs în România, parte a campaniei mai mari The Voyage, cum a fost și Dropped, prin care vor să...
Acest material efervescent a fost publicat sub intense presiuni și mașinațiuni potrivnice, conținutul său exploziv referitor la cum am căzut eu în cur și Marius Iulian trimițând frisoane de groază până la cele mai înalte nivele ale grupului meu de prieteni, care au constantul presentiment că ochiul circumspect al opiniei publice mondiale stă cu refreshu’ la RSS-ul Jeg de parcă s-ar fi rupt...
Intru eu pe Internet, așa, să mă mențin la curent cu ce se întâmplă în micro-universul profesional al marketingului și comunicării de prin părțile locului. Când, ce găsesc pe jos, ca o revistă de la Kaufland căzută din paru’ gardului? Blogul lui Teodora Sevastru. De când am descoperit perplex această oază de inspirație, nu mai prididesc a relectura pe la oricine apuc fragmente de...
Deci se poate. Periplul meu temerar peste continentul african s-a dovedit a fi o copilărească bagatelă, când am revenit sfârșit în țară, doar ca să observ că Sorel-Mihai s-a mutat, parcă într-un act natural atașat întoarcerii mele, în apartamentul în care locuiesc. Ca să-nțelegeți mai clar felul sucit în care micul parazit a ales să se insinueze în habitatul meu, aflați că el nu a fost găsit...
Nigeria e cu moarte, dacă n-ai grijă. Dacă ai, e cu viață. Angola e țais, Namibia e și mai țais și Africa de Sud e cea mai țais. În rest, eu mă aștern într-o rână, că v-am scris bugăt. Dacă aveți întrebări, răspunsul și șotul, că intenționez să nu mai plătesc un degetar de JÄger cât oi trăi. Fotografii și majoritatea detaliilor, pe Facebook-ul dă Jeg. [Episodul 1 aici  / Cluj-Dakar. Episodul 2...
[ SEE ENGLISH TRANSLATION] Vămile din Senegal către Mali îs ceva. Se măsoară în câte cratere pot să spargă cu TIR-urile de pe-o parte și de alta a terenului neutru unde neutru înseamnă mai nou comun, fiindcă e o haltă densă de navetiști dormind unii peste ceilalți, sfârșiți de procedurile de traversare. Se poate compara cu tranzitul de bișniță de după ’90 dintre noi și unguri. Ăștia își...
[ SEE ENGLISH TRANSLATION] Senegal – ca țară – este un fel de discoteca Millenium, din Zalău, în 1998, dacă-și poate aminti cineva și ca norocu’ nu-și poate, în afară de eventual Tudor Mărghidanu, care n-o să zică la nimenea și Anca Bora, care ș-aia s-a căsătorit ș-are destule pă cap, nu-i mai trebuie să afle proaspătu’ mire și ce făcea p-acolo. Deci distractiv! În afară...
[ SEE ENGLISH TRANSLATION] Mersul în Africa este deosebit – vă recomand să faceți și voi – în sensul că în fiecare zi îmi doresc să mor și mi-e frică să mor simultan, alternând această confuzie cu pauze de înăbușit plânsul. Mă cac pe mine de câte ori motocicleta scoate vreun sunet cu care nu-s obișnuit, ceea ce face frecvent parcă știind, asta când nu cură direct ceva de pă naiba știe...
Am avut parte de o gravă lâncezeală epică, în care v-am dezamăgit aicia pe Jeg, nescriindu-vă nimicuță, vouă, care altceva în viață n-aveți, în afară de ce fac eu… Credeți probabil că asta se datorează noii mele iubite, fiindcă – scârba dracului – asta nu mă-nșeală cu fostul prieten, cum se îndeletniceau celălalte, mai puțin Lavinia, pe care o rog pe această cale să îmi răspundă...
Dacă tăt stați degeaba, poftiți două lucruri.
Lucrul 1:
Lucrul 2:
Notați acoluță, activitatea și relația cu instituțiile publice, toți care sunteți din Cluj sau aveți treabă cu Clujul și vă convine sau nu, după caz, pe banii voștri, Proiectul se cheamă “Clujul are atitudine” și e făcut de draga Vitrină pentru AFA Cluj.
Dat fiind că azi Jegu’ face 7 ani, ia să-l urmați voi ca enoriașii pe Facebook. Anul ăsta și cel mai probabil până hăt anul viitor ne vom concentra (în sensul că eu, iar voi tăt cârcotiți) cu turul Africii. Așa că acolo o să vă cam zâc ce și cum, pregătiri și alte socoteli, iar vouă o să vă placă orice, în sensul că de vreți sau nu, nu mă interesează. Pe parcursul turului, tot aici va fi...
Am o senzație, care mă trece, așa, ca o șerbințală, că ongiștii n-or să aibă răcoarea intelectuală să citească acest articol altcumva decât din două-n două cuvinte, până să se prăvălească bolovănoși asupra comentariilor și să dea cu stencil-ul protestului p-acolo. Așa că permiteți-mi să mă retrag câteva paragrafe alăturea de ei și să le explic concepția mea mai largă despre această dilemă, printr...
Îi știre, deci trebuie să știți. Eu nu am casă, fiindcă sunt un boschetar pretențios. Motiv pentru care aștept sclifosit un domiciliu care să mă merite și să mă încapă, în întreaga mea exigență. Dar, fiind un boschetar pretențios, refuz să locuiesc pe străzi, alături de boschetarii de rând, optând să vagabondez în adăposturile diverșilor oameni, locuințe pe care le accept siderat, că dacă nu m-ar...
O să-ncepem cu ceva mai derizoriu, până vă acomodați, cum ar fi viața mea sexuală și dup-aia trecem la ălea mai cumplite, de pildă maică-mea și concepția ei sucită despre orice n-o întreabă nimeni. A fost ziua doamnei Jeg (nu, Gimel, nu e Pălărista, nu, Gimel, nu e Timeea, nu, Gimel, nu e “care pizda mă-sii mai era, pune-i-aș hanța-n pârghie?”, nu, Biblel, nu Miha Vas). Și pentru că...
