Intru eu pe Internet, aşa, să mă menţin la curent cu ce se întâmplă în micro-universul profesional al marketingului şi comunicării de prin părţile locului. Când, ce găsesc pe jos, ca o revistă de la Kaufland căzută din paru’ gardului? Blogul lui Teodora Sevastru.

De când am descoperit perplex această oază de inspiraţie, nu mai prididesc a relectura pe la oricine apuc fragmente de sclipitoare demonstraţie de prostie lugubră. A se puncta de pe acuma că eu o simpatizez pe autoarea lor, ea fiind în sinea sa o fată plăcută şi prietenoasă, care nu mi-a făcut nimica în viaţa ei, în afară de nişte paste foate bune… doar că poţi deschide oricând arhiva ei, să răsfoieşti la-ntâmplare şi să-ţi surprinzi bunul simţ cu dosuri de palmă.

Teodora se defineşte ca o “interesata de Advertising, Marketing, PR si CSR”, făcând parte din ciurda de veşnici interni Gloria Social Butterfly (aia de-i propria ei asistentă personală), Radu Neag (de scrie editoriale la revistele unde-s listate pizzeriile), Andreea Apetroae (ea face ceva foarte abstract şi mai mult în gând), ăla-cum-îl-cheamă de la TVDece. Cam ăştia. Cine-i ştie-i cunoaşte.

Acest ţarc reprezintă grosul defunctei blogosfere clujene care mai deunăzi miorlăia că nu le dă nu-ştiu-ce brand stick-uri USB gratis, genul ăla de pişcotari digitali, cu “cum să faci bani din blogging”. Mai nou, că au descoperit social media, fiecare s-a asociat ba cu vreo frizerie, ba cu vreo terasă şi acuma-s manageri de ceva (PR, conţinut, ştiţi voi) la respectivul SRL, de cele mai multe ori pe barter. Adică mai o tunsoare gratuită, mai o halbă…

Desigur, vor sări ca arşi şi ulterior vor fâsâi înapoi în sforăitoare incompetenţă. Însă ţin musai să vă dau o mostră reprezentativă de punere în utilizare a unor skill-uri de comunicator de căpătat.

Teodora scrie un articol cu tente advertoriale, despre un eveniment recent, dintre multele destinate degeaba la n-ai-cui de prin părţile locului, în efortul înduioşător de a se valida între ei diverşi slabi de înger. Nici nu intervin, citiţi-l singuri.

***

La care adaug eu un comentariu de-o constructivă batere de pulă, zic.

***

Pe care ea o-nghite ca pe-un medicament, în sensul c-o aprobă, dar nu-i prea place, considerând oportun să modifice un pic (uitând de diacritice şi alte semnalemente), cât să dea bine, în numele meu (care eram adânc prin Senegal la momentul respectiv), nu cumva să se sperie clientu’ şi să n-o mai cheme să se prostitueze gratis pe bar în Jaxx, că alcoolul e scump.