Școlitele de la marketing și business care s-or băgat cumva în vreo firmă, nici măcar futând pe cineva, respectiv versații în aparențe, la cămașă da’ nu sacou, care vorbesc cu dicție corectă la interviu. Angajații pe merite nemeritate.
Fiindcă io-nțeleg două tipuri de profesioniști: piloșii și muistele. Talentații nu-s profesioniștii, talentații fac cât trebuie și când trebuie, nimic mai mult. Și cu ei mai au ceva noroc profesioniștii. Dar piloșii și muistele au ambiție. Și apoi trebuie să demonstreze, să găsească talentați care să facă treabă, că singuri nu-i ține nimenea pe salar, numa’ dacă-i prost. O tipă care fute pentru un job măcar face ceva. Și știe să crească. Fute ceva mai sus. Un pilos știe să se învârtă. Deci e capabil. Și are o agendă.
În rest mă fut în competenții pe hârtie. Ăia cu diplome și atestate. Ăia care or nimerit un post când era chiar liber, era nevoie să umple cineva, oricine, un scaun și nu îl vroia nici un pilos, nici o muistă. Ș-or apărut căcatele pe ele și impostorii cu CV-urile justified, atât ca secțiuni, cât și tehnoredactare, în care până și hobbyurile sunt compatibile cu jobul. Doldora de argumente și lipsite de pricepere.
Căcatele pe ele și impostorii n-or să ajute niciodată o companie. Muistele pot fute un client. Și pilosul are prieteni de muls.
Căcatele pe ele, de frică să-și asume orice, or să înece colaboratorii cu contracte semnate la timp și facturi tăiate la zi, de parcă suntem într-o piață funcțională. Or să-și sece colegii cu deadline-uri, căcate pe ele că nu-nțeleg întregul proiect. Și or să-și plictisească șefii prin rapoarte goale. Or să eșueze prin rigoare.
Impostorii or să baliverneze futil până și se-nfundă, după care or să dea confuji din umeri, vomitând o teorie inventată pe loc care să le scuze incompetența, fiindcă au ajuns să se creadă pe sine că n-au nici o vină, fiindcă au făcut totul ca la carte.
Fiindcă au carte. Toți. O pot relua cu intonație în orice punct se încurcă în practică, fiindcă o știu pe de rost, fără s-o priceapă.
Așadar mă enervează căcatele pe ele. Și impostorii. Care trimit urări în care cer ceva și vând superlative imposibile și stau la sfârșitul zilei lângă calculator așteptând să-și dea Windowsul shut down, în ținuta lor menită să fie nimic mai mult decât conformă, cu caserolele și forwardurile neatinse din și înspre clienți la cerințe și soluții pe care nu le știu gestiona și cănile cu glumițe de nivelul lor pe ele și stiva de pop-upuri la update-uri amânate pentru Microsoft Word și umbrelele mereu cu ei în caz că plouă și mailuri printate ca să le poată vedea mai clar și bibliorafturi de arhive de feedbackuri și corecturi prostești ca să-și valideze prezența inutilă și tot ce-au lucrat ani de zile salvat pe desktop și rama monitoarelor făcută din post-ituri cu date complete de FTP și agende cu mai multe post-ituri în ele și slide-urile reciclate și numerele lor de telefon reciclate și telefoanele reciclate de la alte căcate pe ele și de la alți impostori.
***
Darius, din perspectiva unei “cacata pe ea” :)) nu stiu daca am articulat bine propozitia :)). Si io am gasit LOC de munca pe pile, si am lucrat exact cum zici tu, ca bine ai zis in articolul tau, cu frica si fara sa stiu bine ce fac. Mai ca imi era frica si de umbra mea atunci cand lucram exact, ca o “cacata pe ea”. Dar is fericita si multumesc pentru fiecare secunda, acuma, la distanta de ani, ca atunci nu era chiar asa :)) din momentele alea. Pentru ca m-au invatzat cum sa NU fac. Si acuma, daca tot vrem sa logicam despre cacatele pe ele si impostori, nu toti am fost oare sau suntem, mai devreme sau mai tarziu niste cacate pe noi si niste impostori in Ceva moment al vietii sau circumstanta?
Eu cred ca fii fiind al unui sistem de educatie comunist, care zice ca munca l-a facut pe om si nu viceversa, constransi de “parerea generala ” sa ne gasim un loc de munca, ca fara parca sau musai nu devii, cica, OM, toti reintram, repet, mai repede sau mai tarziu, in categoriile articolului tau.
Sau si mai bine, astept articolul tau despre CEI care nu vor sa se adapteze acestui sistem si stau inca, la 30 de ani acasa cu mama si cu tata, toata ziua pe FB sau alte surse de intenet ca nu is nici ” cacati pe ei”, nici “impostori”, nici “pilosi” si nici “muiste”, si mai grav….nu au nici talent! 😉
:*
Tot recitesc și mă pierd în a doua jumătate, nedându-mi seama dacă mă-ntrebi sau îmi ceri ceva, deși parcurg tot comentariul tău. Să convenim totuși că bine.
Cerem, cerem, Darius articol despre “CEI fara ocupatie” :)) :*
Rog articol separat pentru impostura.
Am lucrat la o firma in care am avut superiori impostori si cacate pe ele. Dampulea sincer sa constientizez ca nu am nici o sansa sa cresc si ca sunt mai competent decat unii care iau salariul de 5-6 ori cat luam eu. Tot ei sunt cei care imi evalueaza munca, si nu dau raportul mai sus ca este unul nou venit in firma care face dupa 2 luni ce fac altii dupa 4 ani.
Dar m-am dus, am schimbat firma, am mers intr-un loc unde mi s-a dat responsabilitate si salariu mai mari si ma doare la patina de mediile controlate unde au reusit anumite specimene sa se adapteze intr-un mod total nenatural.
Ma pis pe toti impostorii si pe toate cacatele pe ele, nu pot sa apreciez muistele si pilosii. Muistele si pilosii sunt motivul pentru care tara asta e in halul in care este, mai mult decat cacatele pe ele si impostorii. Nu avem autostrazi nu ca o venit o “cacata pe ea” si o facut prea multe dosare sau ca o trimis niste mailuri dampulea, ci ca un smecheras si o muista o facut o smecherie de au disparut bani si s-au secretizat dosare.
Mi-e frica de pilosi si de muiste ca de dracu’, ca mai rau decat un prost e un prost cu initiativa!
Vrei să spui că până și muistele, la un moment dat, eșuează? Eu cu asta am rămas.
Faină aia cu onomasticele.
Trebuie cautat la el la munca cine e cacata pe ea.
Un instinct investigativ bun, dar va mai trebui șlefuit: tura asta catalizatorul a fost o colaboratoare.
Dar inspirația ulterioară a venit din flagrant de multe surse, într-adevăr, dintre colegi cu care am lucrat de-a lungul vremii.
Iote-te, s-a trezit!!! Mă, vin alegerile, tu vrei să candidezi? 😆
În altă ordine de idei: muistele ca muistele, la ele e normal, dar ce te faci când dai de muişti, ha?
Piloşii de cele mai multe ori nu-s descurcăreţi pentru ca pilele nu-s a lor ci a părinţilor sau neamurilor.
:)) Amuzant articol, si trist in acelasi timp…dar un limbaj destul de agresiv, pentru mine cel putin!
Păi, să revii când te hotărăști, bine?
[…] temă, după cum cerea fişa postului de îndesat. Despre aceştia puteţi afla mai multe în precedentul articol de pe […]