Darius Hero

Articole, din acestea ...

… încât Dumnezeu părea mic.

De când am ajuns la București și am început să mă amestec cu lumea publicității de p-acilea, coaie, parcă simt o nevoie nestăvilită să fiu riguros și să fac 3 propuneri de articol, conform manualului: unul care să facă trafic degeaba, unul care nu vă place, deoarece sunteți proști și vă trăbă doar să mă vedeți suferind și cum mă-nșeală iubita ș-al treilea care să-mi placă mie și să-l țin acolo...

Cea mai veselă copilărie nefericită

La Zalău exista când eram mic o unitate de asamblat ouă Kinder, implicând exclusiv partea de băgat jucărele demontate în ouțul ăla portocaliu de plastic, care ulterior ajungea capăt la antena mașinii, parte integrantă din buna funțiune a acesteia din urmă. Prin spărturile din ziarele lipite peste geamuri, vedeam ceea ce eram convins că e o încercare de a mușamaliza, față de mine personal...

Prietenă-mea scrie cu Comic Sans

Vă las un rând liber, să vă adunați… Acuma, nu neapărat legat de asta, detest cu ambiție copiii cu vârstele cuprinse între 3 și 10 ani. Adică cei începând de când sunt capabili să vorbească fluent, dar continuă să fie la limita alienării mintale și până fix înaintea vârstei în care deja aproape că ai voie să-i bați, inventând vreun pretext rezonabil. Îmi repugnă la nivel gastric oricare...

Nu puneți jejetele pă jam.

Probabil vă mai amintiți – da’ dacă nu, nici un bai, că vă zic iară – de când am luat autobuzul ăla greșit și-am ajuns la măsa-n pizdă nu-știu-unde și m-am înamorat de-o tipă care ieșise la ABC și am urmărit-o ca un psihopat până pe strada pe care locuiește (a Zambilei, mai precis) și apoi i-am pierdut urma. Da? Bun, pentru că am găsit-o de ceva timp. Nu vă bucurați? Ba mai...

Bambinele

Este o intenție mai veche de-a mea să sacrific cu forța un articol exclusiv pe altarul celor ce mi-au fost bambine, de-a lungul nefericitei treceri a timpului pe care și l-au petrecut cu mine. Voiam în acest mod prețios să-i dedic fiecăreia propria liturghie, veche raportându-ne la când eram una și nouă în funcție de cum o privesc retrospectiv, ambele compuse din evanghelii după mine însumi. Însă...

Cum?… Cum nu?!

Dragă prieteni și, abia în ultimul rând, stând în picioare, Marius Iulian Bulia, Vă anunț festiv că în următoarele două săptămâni voi fi prezent în localitatea Londra, la Seinfeld la spectacol, respectiv în Barcelona, unde, prin bunăvoința Vitrina Advertising, eu și cu Camelia Imbuzan (care și-a verificat în horoscop dacă e compatibilă după data de naștere cu Barack Obama), vom reprezenta agenția...

Întâmplarea face să fiu un imbecil…

Da’-n rest, toate neghiobiile sunt întreprinse foarte calculat și nu le las pe niciuna la voia neprevăzutului, ferească sfântu’ să-mi iasă ceva bine. Am reușit în sfârșit să intru într-un ritm relațional coerent, șlefuit de-a lungul anilor de eșec perpetuu: îmi găsesc fătuci, le cuceresc (un procedeu devenit deja o formalitate), după care mă părăsesc pentru fostul. Am devenit într...

Să ne drămuim chibzuit bonurile de masă, că vin nopți albe și zile negre

De ce a ajuns viața mea să se reducă la scris mâzgăleli indescifrabile prin discoteca Boiler, doar ca să-mi ocup timpul și mă prindă dimineața, sfârșit de săptămână după sfârșit de săptămână, cu scopul de a mâna pe vita de Teodor – care altfel nici nu-mi aparține – dintr-un birt într-alt birt și-ntr-alt fast-food și înapoi pe uliță, sperând că ajungem odată și-odată acasă și că...

O suprapunere aproape perfectă a corpului meu peste spațiul pe care ar trebui să-l ocupe

Dintr-o ambiție prostească care-mi este deja caracteristică, am luat decizia incomodă de a frecventa o sală de fitness. Practic, am pus un pariu obscen de avantajos cu Radu Ceucă, astfel încât chiar să pierd însemna să ies în câștig. Mutălăul este tare nepriceput într-ale dintr-astea – lucrurile. Contra unei mize ce ne este interzis să o facem publică, rămășagul se decide în funcție de care...

De ziua ta, mămico!

Mâine Jegul face 6 ani, nu că v-ar păsa. Însă astăzi toate mămicile și potențialele mămici fac 8 Martie! Începând cu Mirmen. Te iubesc mai mult decât Dacian. Apropo, sunt destul de grav bolnav.

Puteți să vă zgâiți și la poze de la making-of, pe blogul doamnei Vitrinei.
Există și articol nou, dar mi-e lene să-l finisez, plus că sunt pe moarte.

Stela Popescu

Vă amintiți, probabil, cu dulceagă nostalgie, cum v-am povestit despre babele care au un ABC (pentru bucureșteni, boltă sau băcănie) la poalele facultății cu program normal din vecinătatea Vitrina. Babe de diverse etnii, variind larg de la română la maghiară și înapoi, care jupoaie cu lăcomie drăcească de pe bieții studenți și trecători, la orice ar procura, cu câte 1 sau 2 lei în plus față de...

Mirmen! Dacă până citești asta, încă n-ai trimis detergent, încep să vând din covoare.

Și nici nu se mai pune vreodată problema să împart rufele pe culori! E ultimul meu avertisment. Ca să nu fiu nevoit să mă cac în proximitatea niciunui cunoscut cât sunt la serviciu, anii trecuți am abuzat fără limite de lipsa oricărui nivel de securizate oferit de colonia băilor deshise pusă la dispoziție cu iresponsabilitate de către conducerea UT Cluj. S-au scurs deja lunile de când am...

Mama mea, Carmen și iubita mea, Ada.

Există multe elemente în lume a căror coliziune fatidică întâmplătoare poate schimba însuși înțelesul existenței. Iar toate aceste elemente decisive sunt împărțite pe nedrept în mod egal între doar două ființe. Ele sunt mama mea, despre care putem spune îndeajuns de concludent că vi l-a dat pe frate-miu, respectiv iubita mea, care vi-a răpit pe mine. Forțele lor potrivnice cumulate pot contracara...

Rupt în cur, n-am bani să mă piș în centru

Aventura mea de a-mi coase pantalonii între craci, care a dus la scindarea Universului în două croitorii identice, rezultând în sfidarea spațiului de către mine și în dilatarea timpului de către ele. ISTORIA Viața mea vestimentară se petrece pe de-a lungul al unor largi perioade, cuprinzând deteriorarea sălbatică a hainelor începând din clipita cumpărării și terminând sacadat pe la și uneori după...

La mulți ani alături de Daniela Gyorfi. La Hotel Continental din Timișoara. În 1997.

Dar acum suntem deja în 2010 de un an și mă duc la cotețul Orange – da? – unde grohăie a pagubă porcii bine îngrășați cu ocazia Sărbătorilor și zurgăle din zurgălăi, că câți bani au încasat. Dat fiind că ne-a intrat Crăciunul pe card, săru’-mâna la patronat, mi-am zis să-mi fac un cadou. Și ce altceva se face cadou sieși, în anul în care s-a fondat hipsterimea, dacă nu un iPhone 4...

Merem, merem, că dacă nu merem, dup-aia de la doișpe îi cinșpe lei

Am găsit un floc deosebit pe vană, lângă robinet. Flocul este unitatea de măsură a părului pubian, așa cum s-a convenit de către oamenii de știință, la Zalău. (Vana este cada și astfel i se zice tot în Zalău, degeaba restul îi ziceți altcumva. Și – tot după acest regulament – la Zalău este ori doi. Dar revenind…) Flocul deosebit era cam de dimensiune vizibile mai jos, la scară...

Una drăguță; una grăsuță.

Eu am două vecine, aici, în bloc, mai sus, la apartamentul 26. Ele sunt: una drăguță; una grăsuță. Pe cea drăguță o cheamă Cristina Grigore. A venit din Sibiu. Este o prezență plăcută și sociabilă, râde la orice și nu în sensul tâmpit. Are un dințișor strâmb, în față-lateral-dreapta, care o face cu atât mai drăgălașă. Își compune diverse frizuri, când ieșim în oraș la vreun litru de Jäger, și...

Am scris ceva de tine? AM SCRIS?!

Adevăru’-i că n-am scris. Îi posibil să fi scris de prietenă-ta, ce-i drept. Există o comunitate tot mai densă de persoane umane, pe care am mai menționat-o în multiple ocazii, variind de la ambițiosul Andrei Gubaș, prietenul Adelinei sau prietenii noilor prieteni ai fostelor mele prietene. Acest grup omogenizat împărtășește dorința arzătoare de a mă lovi crunt peste față la fiecare...

… dacă doriți să faceți sexul.

Canalizați circulația, a rugat-o paznicul discotecii pe Adela, practic rezolvând astfel pentru vecie o dilemă cu care s-au confruntat generații înainte. La mine în bloc nu are nimeni nesimțirea să burghieze, bocăne sau să taie cu firezul electric. Construcția a fost făcută perfect la început și nimenea nu vrea să schimbe nimica, da’ la nici o oră. De ce, dacă așa a dat Dumnezeu? Și într...

“Cine-a-nfipt zambila-n brânză?”

Povestea adevărată a legii compensației, având la bază teoria de-o neasemuită imbecilitate a Ghiran Codruței, care în nevolnicia sa susține că ea nu omoară pe cineva din unicul motiv “că i se întoarce”, dar, în ciuda opiniei ecologiștilor, tot are de gând să facă duș fix atât de mult cât poftește, dacă e necesar – chiar și “șapte ore încontinuu”, pentru că “nici bunu’ nu s-o gândit la...

Sociale