Darius Hero

Cum?… Cum nu?!

C

Dragă prieteni și, abia în ultimul rând, stând în picioare, Marius Iulian Bulia,

Vă anunț festiv că în următoarele două săptămâni voi fi prezent în localitatea Londra, la Seinfeld la spectacol, respectiv în Barcelona, unde, prin bunăvoința Vitrina Advertising, eu și cu Camelia Imbuzan (care și-a verificat în horoscop dacă e compatibilă după data de naștere cu Barack Obama), vom reprezenta agenția prin participare la OFFF, de unde vom executa admirabil activități de live-totul, pe blogul, Twitterul și Facebookul Vitrina.

După acest scurt mesaj de la sponsor, aflați că îndeletnicirea mea constantă de a scrie aici pe Jeg puțin, rar și prost nu va fi afectată de aceste desfășurări de evenimente.

Vă mulțumim pentru înțelegere,

DIRECÅ¢IUNEA!

Vom povesti, în cele ce urmează, despre părinți, în special ai mei, rezumându-ne doar la maică-mea și taică-miu, ei fiind, de altfel, singurii mei părinți.

Carcea, de profesie tatăl meu, este un bucătar extraordinar. Îl știți de pe la evenimentele culinare, sau când gătește-n duet cu domnul Hădean, independent sau împreună cu care-i umilește prin pricepere pe mai toți bucătarii de rang international cu care concurează, după care le dă să mănânce de la el, că-i milos cu ei.

Maică-mea Mirmen, de exemplu, a trăit într-un huzur nemeritat indescriptibil, de când l-a cunoscut, stand tolănită cu burta plină în sus, c-o mână mângâindu-și ca o faraoancă mâțele turbate de la care am dat eu în astm, citind Sandra Brown din doască-n doască, cu cealaltă mână uitându-se pe net la filmulețe cu alte mâțe și cu a treia mână aruncând de la balcon la a treia serie de mâțe vagaboande specialitățile create de taică-miu, atâtea cât nu încăpeau în sine.

În tot acest răstimp, de când sunt cei doi căsătoriți, taică-miu robotea în bucătărie, pe care altfel și-a făcut-o singur,  de la instalații electrice și gresie, la mobilier și dotări, cât maică-mea probabil se întorcea de p-o parte pe cealaltă, chirăind că vrea ceva nou.

În sfârșit, cert este că mie nu-mi place mai nimica din ce gătește taică-miu, spre oroarea prietenilor mei, care mai sunt invitați ocazional la masă.

Însă eu nu mai sufăr mâncarea lui, din motive bine întemeiate: acelea că m-am îmbuibat cu ele de când eram sugar, zi de zi de zi, numa’ dubioșenii gastronomice, niciuna la fel cu ce-am mâncat înainte, toate experimentale. Desigur, acum, la maturitate, pot aprecia ca delicatesă o salată cu rechin. Vreo linte romană din ceva rețetă pe care numai el o are tradusă. Sau vinete cu tahini. Ori vreo supă de creste de cocoș și alte drăcovenii.

Dar când eram mic tânjeam după o pită cu salam. Un papricaș de pui. O ciorbă de cartofi. Încet-încet, tatăl s-a adaptat dezamăgit și s-a coborât pe cât a putut la nivelul meu de haple nerecunoscătoare și, în scârbă, mi-a mai făcut… de mâncare. Lucruri firești, care există în oale, se consumă cu lingura sau furculița și care nu au manual cu instrucțiuni de utilizare.

Însă Carcea are un teribil defect, când se nimerește să chiar apreciez vreo năstrușnicie pe care o încearcă el și mi-o înfundă pe gât: în terminologia specializată se numește obsesia patologică de a nu-mi face o mâncare la fel cum mi-a făcut-o prima dată, odată ce am apucat să-i spun că mi-a plăcut și că mai vreau.

De pildă, acuma recent, mi-a trimis la serviciu, din alt oraș, să gust musai-musai, o supă cremă de leurdă, cu pită prăjită cu ulei de măsline și usturoi. Am zis fie. Bag în gură. Călin și Cami de la Vitrina desigur că au fost extaziați. Am făcut o concesie și am apreciat-o și eu: Bravo, tati, ești o divă.

Așa că îl sun să-i dau feedback, îi zic că vrea și Grindean, deci să ne facă o ulcică. Care-a fost reacția lui? “Le-o plăcut? Da’ la toți? Și să vă mai fac, deci? Păi, bine că data viitoare vă fac cu măcriș, că se poate și cu măcriș, să vedeți cum îi cu măcriș.”

DE CE CÂCAT SĂ VEDEM CUM ÎI CU MĂCRIȘ? CE PIZDA MĂ-SII ARE LEURDA?! NE PLACE CU LEURDĂ! Se poate cu măcriș?… Da’ cu leurdă, cum ai făcut deja și ne place, cu leurdă se poate, oare, să ne faci o supă cremă de leurdă, care să conțină leurdă, în loc de măcriș, care nu vrem?!

Un alt neajuns al tatălui meu e că dacă îmi face ceva ce, invers, nu-mi place, deci ceva ce detest cu pasiune, fie că ar conține ciuperci sau alte căcaturi pe care nu le tolerez, este că-mi trimite până la tâmpenie același fel de mâncare, crezând că mă convinge. Când eram mici, ne-a zis de Sărbători, pregătind răcituri (piftii, aituri, răci), că ne face înghețată de carne. Că așa-s părinții mei, ar spera să fiu deștept, dacă-i musai, totuși îndeajuns de prost să le meargă.

Mna, și de când am vomitat prima gură de răcitură și până în prezent, an de an, ei au impresia că or să mă convingă, cu mecanisme în genul celora că schimbă ceapa verde cu usturoi verde, că adaugă boia și alte decorațiuni. Odată taică-miu m-a plătit să mănânc jumătate de porție. Și am scârmat un pic în ea, până am decis că eu nu vreau să fiu bogat.

De asemenea, nu știu dacă am menționat, Mirmen e nebună la cap, pentru că vorbește singură, dar adresându-se cuiva, deci nu cu sine și mi se transmite că persistă în a arunca de la balcon cu hrană, în curtea din spatele blocului.

Mamă, te rog insistent, cât lipsesc, să vizitezi reședința Jeg din Cluj-Napoca și să faci tot ce e omenește posibil în a râni ca la o cocină, ca pe când mă întorc, să arate și casa mea ca un spațiu locuibil. Știi la ce mă refer. Însă, în acest proces, te somez public să nu îmi amesteci toate hainele în dulapuri, în ceea ce tu numești ordine. Fiindcă eu oricum o să le spăl amestecate și n-o să le scutur înainte să le întind și o să le așez înapoi pe rafturi, înnodate, în haosul care mi-este mie conformabil. Deci mă refer strict la mâzga depusă prin toate muchiile din apartament. De restul nu te atingi. Poftim aici un filmuleț cu pisicuțe, drept mulțam.

Și, dat fiind că sunt în “fost-ai lele când ai fost”, doresc să revedem diverse momente din viața mea, surprinse audio-video. Cu precădere, iubesc momentan pe: Cami (care și-a verificat în horoscop dacă e compatibilă după data de naștere cu Barack Obama), Călin, Sebi, Arpi, Vlad Sulea, Mirmen și Carcea, Cristina Tătar și Laviniu.

***

***

***

***

***

47 comentarii

  • Am urmarit si “filmul” in care ii iei un interviu mamei tale. Replica ta, de la final, a fost transcrisa gresit. Corect: “Numai dacă vă dădea bilet de la partid”, nu “bilete la partid”. Nu stiu cine a facut transcrierea, dar se pare ca nu te cunostea foarte bine, nu-ti stia particularitatile de exprimare, idiosincraziile dialetului etc etc.

  • Ei, te-am adus unde doream, cunoascând propehensiunea ta pentru mistificare. Ha !

    “toate hainele în dulapuri, în ceea ce tu numeşte ordine”. Corect: “Numeşti”. Desigur, putem discuta de posibilitatea unui “tu” care supra-personifică, ca si cum ar fi nevoie de o suplimentare a ideii de persoană la un pronume personal.
    Iarta-ma, dar in goana mea nebuna, in vartejul salbatic chiar, al cautarii linistii si pacii sufletesti, am omis sa te adaug in lista de Mess si sunt nevoit sa te rusinez si sa te vâr cu nasul în gramatică chiar aici, pe blog.

  • Bă Groza! Tu tăt făr de ruşine… Am tot aşteptat să pui filmuleţul cu schimbare de gardă la vitrina, de examplirisire, sau cu Mihai tuităristulul de pe tiff… şi tu tăt cu vechituri te prezinţi. Ai noroc că era pe acolo şi Miha, că altfel chiar mă enervam rău de tăt. Te-au copiat ăştia la reclama cu tourneo, bineţiorfăcut.

  • “eu şi cu Camelia Imbuzan“ … “vom executa admirabil activităţi de live-totul“

    Ei, asa te vreau!!!

  • Na jaj, am facutul pofta de mancarea la un bozgorul flamandele. Cine estem @Greektings, estem un colegele sau un uzurpatorele de buna credinta? Pe el dam talentele afara cu matura din casa, in lipsa de inspiration?Qvo vadis?

  • Mi lesz belőlem? Na, szabad ember vagyok. Az én szabadságom a te szabadságod. Esik az eső minálunk.

  • Ce se va alege de mine? Eu sunt un om liber, iar libertatea mea e si libertatea ta. Ploua la noi. Stii, ma gandesc la Dunare. Da, la Dunarea mea, Dunarea viselor mele, Dunarea sperantelor mele. Ma asteapta Dunarea. Cu bratele deschise ma asteapta Dunarea. Cu dor de viata, cu sunet de valuri, cu nespusa bucurie ma asteapta Dunarea. Eu sunt un om liber, tu esti un om liber, cel care ma citesti acum. Viata buna iti doresc, dragul meu prieten care ma citesti acum!

  • Vai, ce mi-a mai plăcut discuţia cu mama ta şi ce cu poftă am râs! Nu mă aşteptam la un post aşa personal pe jeg, dar din moment ce sunt singura impresionată, tind să cred că se trage de la faptul că sunt nouă p’aci, iar restu’ lumii e deja obişnuită (dacă nu chiar sătulă). Şi, spre deosebire de Una, Călin acela îmi e tare antipatic. Ultimul filmuleţ chiar l-am sărit din cauza asta. Să-mi fie cu iertare…

  • Bey, sa nu dea dracu` sa maninci castraveti pe acolo, clar???
    Iti pastram noi citiva de aici. Mari, frumosi, dezvoltati, ecologici.

  • Vedeţi voi, dragii moşului, eu sunt de modă veche. Cînd eu, care am cifra 1 la începutul CNP-ului, mă gîndesc la 69 înseamnă că mă gîndesc la o femeie.
    Gia, dacă nu mă înşeală pe mine memoria, ar trebui să se gîndeasca la un bărbat.
    Dar de, ce să-i facem, unii au prins Europa de bucă mai de aproape, cu tot ce e la modă pe acolo. Inclusiv un 69 mai special, superb, indescriptibil, din care am văzut şi eu destule pe casete VHS, pe vremuri.

    Gia, mintea mea de om bătrîn şi pervers aşteaptă un semn de la tine. Poţi să-mi trimiţi o înregistrare, ceva, sau pune-o pe al optulea tube şi dă-mi link-ul.
    O singură rugăminte am: tu sau partenera ta să aveţi ţîţe mari, că am şi eu un fetiş.

  • Estem un Familia de kaka-maka Pîrţîşul care vrem cu totul dinadinsul pentru facem cu aspiratorele action la curul de bozgorele ügyvéd. Acest familia alcatuita din cele mai jalnicele si netalentatele, schioapele la limba si literatura romana, un familia paduchhiosul, puchinosul, ofticosul si kakakiosul, tot musca la curul intelectualul de la ügyvéd, in speranta ca primim ceva inspiration. Siktir ma!

  • @Familia lui peste prajit, daca asta ai inteles din postarea anterioara, e treaba ta si a “familiei” tale. Dupa ce ca esti prost, mai si claxonezi. Te-ai luat aiurea de Marian, si nu ai uitat, ros fiind de oftica, sa te iei un pic si de ügyvéd. Absolut gratuit, fiind ca respectivul nu te mai baga in seama. Prietene, nu stiu cine este in spatele acestui nick, dar urat caracter ai. Hai siktir!

  • 3 things about U
    #1-dare to speak up about what U want and what U think
    #2-U have influence over others losers
    #3- your insistence on quality will improve your *sext* lifestyle

  • Bey, am vrut sa vad si eu cine e windy asta de mai sus, ca le zice bine cu engleza, mai invatam si noi cate ceva.
    Mi se futu browseru`, bre.
    Hai, zic, pisiu vechi, nema putirinta. Sa incercam cu al doilea browser din dotare.
    Plici, acelasi blocaj.
    Ca de obicei: waiting for veveve cutare, transferring data from veveve cutare, futing show la veveve cutare. Adica widgets, le zic ei. Adica pitzipongeala, zic eu.
    Normal, l-am intrebat pe goagle. Si el mi-a zis:
    Tell him (her?) the following sentence: I want to stroke my frenulum through your tonsils.
    Ce dracu a vrut sa zica goagle, ma?

  • bre mareane, ai buba la sistemu’ de operaţie, probabil foloseşti oberlichturile domnului gates. deci saitul lui vîntosu’ mberge, e ceva blogăreală cu ancestors call, blue cafe, pescuit pă nu ştiu unde, citate latineşti, glume de prost miros, căcat, băşini de struţ. aiureli timp mare şi TL,DR.
    dej n-ai pierdut nimic, în schimb eu da: 5 minute din efemera mea viaţă. ai de dat o finlandia pe chestia asta.

    pe partea perversă a vieţii: iată că familia pîrţâşă a revenit din nefericire la viaţă, picking on his favorite subject, onorabilul avocat bozgoromân.
    asta demonstrează din nou că somnul raţiunii (nu c-ai avea TU vreo urmă de raţiune, darius) naşte monştri. şi cresc ca iedera, ai dracu’.
    să vomităm!

  • Bre otetefeseeule, nu-i deloc cum zici. Vineri am mai pus pe butuci doua pisiuri, unul mai destept ca altul. E ceva la omu` asta care le baga in boala. Curios, avind in vedere ca e site wordpress, ce dracu`!
    Dar, vorba proverbului, mi se cam rupe. Multumesc pentru recenzia facuta. Astept sa mai intre si altii, sa-mi spuna si ei ce au patit. Ca deja ma-nervez, e chestie de amorul artei.

  • hai bă că m-am prins eu care-i treaba: ai pc-uri aşa deştepte că se prind dinainte ce boring e globul ăluia şi refuză! nesupunere civică digitală, gen.
    toshiba al meu de 10 ani nu-i aşa deştept.
    deci ai 2 finlandii de dat acum.

Sociale