Darius Hero

Păi.

P
[Azi, adicătelea 11 iunie, voi grăi divin, de la 19:00 la 20:00, pe frecvențele simpatice ale Radio Cluj. Mă vom asculta muți de admirațe, online ia de aci (nu văd șanse să fie ocupată banda) sau pe aparatul tradițional la 95,6 FM. În cadrul transmisiunii live fără precedent, îmi voi exprima opiniile corecte cu privire la nu-știu-ce, că n-am înțeles precis ce-mi turuia Adrian Dohotaru, de la Doho Campus. Înregistrarea este disponibilă – chiar aici pe Internet; uau!]

De ce, mă rog, se dau flori la ocazii, carevasăzică? Nu reușesc pentru ca să pricep. Să mi se zică. Nu știu care-i motivu’, da’ eu parcă tot nu simt nevoia să mi se aducă ofrandă reprezentanți ai unui regn, pentru a se scurge de viață și a se descompune lângă mine. E echivalentul vegetal la a primi hamsteri pe moarte. Când încep să pută, îi arunci. Aia de ce nu facem?

De asemenea, tot din domeniul complex al biogeneticii, știe cineva să-mi spună de ce există atât șuruburi în cruce, cât și în linie? N-am fost capabil niciodată să-mi explic. Răspunsul nu-i că ălea în linie se strică mai ușor, fapt pentru care au fost proiectate cele în cruce. Căci-deoarece atunci nu s-ar mai justifica prezența celor în linie. Premiu pentru motivul competent: un set de șurubelnițe în stea.

Ca o curiozitate anexă, legată de unelte: douăzeci și două. Ce?

Douăzeci și două de șuruburi au rămas afară din laptopu’ lu’ maică-mea, după ce l-am demontat ca să-l curăț, iar apoi l-am asamblat la loc. 22 (douăzeci și două). Nu pot spune cu siguranță că în acest moment există mai multe șuruburi în interior decât în exterior. Și încă două piese neidentificate, una din plastic, alta din metal.

Apropo de maică-mea (care poate să alcătuiască un veșnic apropo, indiferent de subiectul de discuție apropozat)… Week-end-ul trecut am participat cu voioșie tinerească la festivitățile-fiasco ale celor două facultăți ale căror cursuri se așteaptă deșart din partea mea să le termin.

După care a urmat, firesc, tradiționala mergeală la masă cu familia, unde maică-mea a insistat să i se dea o vază să-mi pună florile pe care le primisem și care nu mi le trebuie în absolut nici un context la care m-aș putea gândi. Vază care-n alte restaurante ea susține că se dă, vază care nu i s-a dat, deci vază pe care a improvizat-o maică-mea însăși, dintr-o – ce? da! – galeată.

De unde găleată, fă, lângă maică-ta, în restaurant?“, vă veți întreba curioși. De la budă, normal. Faceți singuri filmul în cap.

La o festivitaclă a fost chiar și Bășel, pesemne ca să-și ceară spășit scuze. Se poate observa în figura alăturată câtă relevanță a avut umilința lui resemnată, pentru mine. Nu mai știu dacă-mi făceam curat între mesaje sau terminam un nivel la Snake…

DariusLaTelefon657

[vorba cântecului: click pentru a mări]

În schimb, am noroc că… “termin” (sigur, mami) două specializări, fiindcă am reușit să-nvăț din prima încercare să nu mai dau degeaba banii pe al doilea banchet. Am fost cu Jurnalismu’, fiindcă ăia de la Comunicare îl țin mai încolo. Iar când zic ăia îl țin, mă refer la ei, care acolo, departe, se duc inutil și lipsiți de mine să plătească bani adevărați degeaba și să petreacă timp cu oamenii pe care nu mai vor să-i vadă. N-aș da nici anti-bani să mai merg o tură. De fapt, referitor la prima dată, n-am mai cheltuit atâția bani pe atâta degeaba de la majoratul Iuliei Rișcou din liceu, unde cheful s-a transformat într-un fel de sesiune de repetiții eșuate pentru o emisiune pentru schimbul 3, care n-a reușit să intre în grila de programe a Taraf TV.

***

Poze, în imagini…

DariusNightWatch657

***

DariusPieta

***

Și apropo de clipe festive (și maică-mea, din oficiu)… desigur că orice moment ferice din viața unui om trebuie să fie marcat de niște certuri în familie, nu? Ba da, evident. Sau măcar cu o oarecare continuare a unora de la sărbători precedente, care nu se întind pe o perioadă destul de mare cât să le cuprindă.

Am prieteni care-mi spun că ai lor se ceartă din orice, să nu-mi fac griji. (Nu că-mi fac.) Ei bine, Mirmen și Carcea sunt la cu totul alt nivel. Pe lângă că sunt ai mei, ei duc o viață dublă, fiind tata și mama gâlcevelor fără de sfârșit. Sau început, din punctul ăsta de vedere. Fiindcă ai mei nu se ceartă, ca toți divorțații de mâna a doua, “din orice”. Ai mei se ceartă din același lucru. Mereu. Mă-nțelegeți? Ai mei încă nu au terminat să se certe din primul motiv pe care și l-au găsit. Nici măcar nu întrezărim o soluționare judecătorească. Ai mei nu pot să își desființeze căsnicia. S-ar certa pe cum să se-mbrace la tribunal. Unde ar întârzia. Fiindcă s-ar certa în ce taxi se să urce.

Rezumând 25 30 de ani de căsătorie, exprimați în discordie; deci exprimați:

Carcea: Nu-i lua flori, dacă nu vrea. Noi avem bani?!
Mirmen: Bine că ți-ai încălzit tu csolentu’ direct în cratiță, da’ dup-aia ai trântit-o în chiuvetă și acolo ai uitat-o…

162 comentarii

  • Tăt respectu’ pentru poziţia adoptată în preajma Zeus-ului cu pantofi crem de manelist..apropo de apropozat.. 🙂 te-o recunoscut ca fiind puiuţul de comunist de anul trecut? 😉
    Şi bine c-ai scăpat de şcoală. Şi io am scăpat de ea. Azi am avut ultimu’ examen. Iar la cursul festiv de’acu o lună, deci dinaintea sesiunii, am primit nişte flori pe care le-am lăsat ca plată în natură taximetristului care m-o adus acasă.. 😀

  • Eu cre’că m-o recunoscut, că-l cam treceau grimasele când se-ntorcea în timpul măreţului discurs şi se uita între noi şi ni se intersectau ochii. Asta o fost impresia mea personală, n-am schimbat nici o formă de mesaj direct. Oricum, cre’că îi mare greşeală a staffului, dacă a venit fără să se ştie dacă/ce puiuţi de comunişti sunt prin zonă. Tatăl puiuţului de comunist, recte Carcea, era frumos postat hăpt în spatele lu’ şăfu’ scump, putea să-i cărpească una peste ceafă cu uşurinţă.

  • I se intersectau uochii vrei a spune. Că din cîte văz tu stai bine cu ochii. 😀 😀 😀
    Io aş fi făcut un episod doi: Puiuţul de Comunist şi Popeiu Crem Reloaded. 😉

  • Şuruburile în linie se mai fac pentru ca ăia care şi-au cumpărat şurubelniţă în linie să nu înjure sau să facă o şurubelniadă

  • misto poze. si zi asa, aia de la comunicatie nu te-au invitat deci.

    voua va dau flori la absolvire?

  • Comunicare, vrei tu să zici. Unde să mă invite? La banchetu’ la care vor să le plătesc? Vroiam să nu mă cheme. 🙂 N-a fost să fie. Da, ne dau.

  • si de ce nu te-au chemat? pasamite nu mai aveau flori. trebuia sa le zici ca vii tu cu ele. cu florile. cu cele din galeata. la comunicatii aia zic.

  • Dragă, uşurel: festivitatea e una (la mine două), iar banchetu’ altele, ca să zic aşa. Nu ne cheamă la nici una, dacă nu-i de dat bani. Deci am fost chemat la toate’ş’patrule.

  • ce laptop o mai fi si ala al lui mirmen de merge si cu si fara? De fapt: tu il reparai? Ca daca merge mai bine dupa decat inainte inseamna ca aia de au pus prea multe la inceput nu erau de nici o treaba. Si ar mai fi o intrebare: Suruburile ramase pe dinafara sunt in linie sau in cruce? Poate erau douazecisidoua in linie intre patruzecisiopt in cruce, de unde ar putea fi si problema initiala cu laptopul.

  • 30 de ani tati, 25 daci şi 23 tu, iaca bilanţu’ patimilor veşnicului apropo :D…mucio!!

  • Doamnă, vă rog să vă stăpâniţi, că sunt copii care citesc aici să se educe, nu vrem să-i ducem în patima vulgarului şi a ignoranţei prin intervenţiile dvs. fără conţinut sau formă.

  • salutare darius si felicitari! auzi eu i-am intrebat pe baietii de pe palier care zice ca cica suruburile cu cruce si respectiv surubelnitele in cruce au aparut ca un upgrade la alea in linie ca ai mai multa forta cu primele…acuma io nu ma pricep da i-am crezut pe cuvant si am bagat un comment…in afara concursului:))) ca am surubelnite…
    spor la team drinking-u’ de la banchet

  • Dacă-s pe moarte, nu mai mişcă mult. Şi-i colorezi şi parfumezi cum pofteşti (dacă vrei, cu arome de flori), spre deosebire de flori, care-ţi vin, aşa, de căcat cum le cumpără, care-s mai ieftine.

  • de ce tot timpul domnisoarele care vorbesc la microfon sunt in general bune? r: pentru ca oricum nu-i da nimeni atentie la ce zice,asa are publicul la ce se uita! bine. Felicitari ! Ai terminat facultatea,cu burta !

  • Sper că nu te aşteptai să nu primeşti măcar un răspuns la şuruburile în “cruce” şi în “linie”.
    Trebuie spus că sunt mult mai multe capete de şurub, dar preponderente sunt acestea pe care le-ai descris atât de grafic.
    Şurubul a devenit un produs asemănător cu ceea ce ştim noi acum cam pe la sfârşitul secolului XVIII. Cele cu cap crestat, sau slotted pe englezeşte, sau linie, cum le spui tu, sunt cele mai banale. Cele în cruce sunt de două feluri, cele Phillips care au adâncitura conica şi altele care au adâncitura mai dreaptă numite Pozidriv. Avantajul şurubului în cruce este multiplu. În principiu, momentul de strângere sau de desfacere se dezvoltă după patru laturi şi nu după două. Dacă mai îţi mai aduci aminte de lecţiile de fizică şi despre cuplul de forţe, (forţa distribuită tip triunghi) îţi aduci aminte că distribuţia forţei pe suprafaţă ar fi la şurubul crestat maxim pe zona exterioară şi zero exact la mijloc. Din acest motiv şurubul se distrugea în zona exterioară. La cel “în cruce” forţa se împarte nu la doi ci la patru, zona din centrul capului şurubului rămâne gaură (oricum nu se strânge nimic acolo). Şi acum este partea interesantă. Dacă avem un şurub de forţă, atunci se foloseşte un cap Pozidriv, dacă este ceva mai de fineţe, cum ar fi în electronică, la carcase de plastic… se foloseşte capul Phillips pentru că dacă forţezi el nu se va strânge suplimentar ci şurubelniţa va aluneca. E drept, dacă alunecă foarte mult se duce şurubul. Alunecarea este o funcţie foarte utilă la strângerea cu şurubelniţe electrice. Mai există un mare avantaj. La capul de şurub crestat, trebuie să potriveşti şurubelniţa ca să poţi roti şurubul, la şurubul cu cap Phillips şurubelniţa se autocentrează. De remarcat o caracteristică suplimentară la Pozidriv anume că acel şurub care rămâne pe şurubelniţă, adică îl pui cu mâna pe vârful şurubelniţei şi rămâne acolo datorită forţei de frecare apărute în canalul capului de şurub.
    De la aceste două modele de şurub cu cap în cruce s-a trecut şi la alte variante pe care le găseşti pe telefoane mobile sau alte aparte electrice. Cele mai răspândite sunt Torx (un fel de cruce dar cu trei diametre) şi Hex, pentru care îţi trebuie un imbus.

    Mai sunt multe alte tipuri de şuruburi, personal cred că sunt “mai speciale” ca să-ţi trebuiască chei potrivite şi, deci să nu poţi să umbli înăuntru.

  • Parcă Nichita Stănescu spunea: Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?

    Acum se oferă flori tăiată din prostie, pe vremuri nu se tăiau decât când se punea ca accesoriu de îmbrăcăminte (vezi dama cu camelii) sau dacă se toaleta planta. Dacă mergeai în vizită şi vroiai să faci un cadou, ofereai flori pentru grădina, adică în ghiveci, doamnei sau domnişoarei. Se ofereau şi seminţe. Un loc aparte l-au constituit bulbii de lalele, care ajunseseră să coste mai mult decât greutatea lor în aur. Şi astăzi, bulbi sunt printre cele mai scumpe chestii de semănat.

    Eu unul sunt contra florilor tăiate. Dacă vrei să dai cadou cuiva flori, te duci cu un ghiveci. Costă tot pe acolo, durează mult mai mult floarea şi o ai şi la anul şi peste doi ani… asta dacă îţi plac florile, desigur.

  • In primul rand: La multi ani minunatilor tai parinti! Sa-ti traiasca si sa auzim de ei pe blog si peste 50 de ani 😉
    Apoi, Basel te-a recunoscut? 😀

  • Basel are lipsa cam 322 de suruburi. Da si astea 322 îs tăti cu capuri boante..d’alea de nu le mai scoţi odată montate.. 🙂

  • 🙁
    Credeam că am fost foarte clar… Şuruburile crestate, linie cum spui tu, sunt de forţă. De exemplu, dacă prinzi metal pe metal, sau lemn gros, acolo unde forţa manuală de strângere nu poate sparge piesele asamblate sau, în cazul holtşuruburilor, să se dea peste cap şi să strice canalul obţinut în lemn prin autofiletare. Dacă observi, de obicei acele şuruburi sunt cele mari şi groase. Celelalte au o protecţie la strângere, dacă încerci să le strângi prea mult, şurubelniţa va aluneca, şi sunt sigur că ai observat că alunecă, protejând astfel spargerea părţilor de asamblat. Pe de altă parte, sunt şi greu de deschis, asta este altă poveste.

    Relativ la produsele româneşti, chinezeşti şi ruseşti mai vechi, explicaţia mai poate fi faptul că toate celelalte capete de şurub erau cu licenţă la fabricare şi se fabricau crestate şi organele de asamblare mai fine.

  • Bun, atunci de ce există acelaşi tip de şurub (material, destinaţie, mărime etc.), atât în cruce cât şi în linie? Ha-haaa!

  • În privinţa celor 22 de şuruburi… te asigur că occidentalii sunt atât de calici că nu pun nici un şurub în plus, nici un milimetru de cablu care este în exces, nici o picătură de fludor. Probabil că acel microcalculator în poală suferă pe undeva, zăngăne, nu mai merg tastele… Am încercat şi eu să desfac odată un laptop, era un jaf de 80286. deci nu riscam nimic, şi am ajuns la concluzia că băieţii au pus nişte dispozitive speciale de desfăcut şi de montat, fără de care trebuie să forţezi. De atunci mi-am spus că nu voi mai desface niciodată un laptop. Odată mi-a rămas un şurub în plus de la o tastatură. Mi se făcuse lene să mai desfac iar toate celelalte şuruburi ca să-l vâr pe cel în plus înăuntru. După ceva timp am fost nevoit să redesfac tastatura pentru că trei taste nu mai vroiau să meargă. şi un şurub face diferenţa dacă lipseşte dintr-un loc esenţial.

  • @ Darius Groza
    Păi eu ce vorbesc de o mie de ani… nu au aceiaşi destinaţie, deşi seamănă. Chiar şi materialul şurubului diferă, chiar dacă par la fel.

  • Ce căcat e fludoru’?

    În cazul meu, am ales să uit afară doar şuruburi balast, 22, toate. Iulian Air. Relativ la tipuri: există şuruburi electrice, ambele aceeaşi compoziţie chimie, mărime, destinaţie, atât în cruce cât şi în linie. Ştiu io, că toate le-am amestecat şi toate se potriveau.

    Danny – mulţămim, mulţămim. 😀

    Bibliotecare – cre’că deja te bagă Jegu’ singur la spam, săracu’. 🙂

  • Nici o problema cu spamul, si eu abuzez de JEG, nu-i aşa? 🙂
    Fludorul este un aliaj de staniu cu plumb folosit la lipirea componentelor electronice, tras in fir, de multe ori cu decapant in interior… numit popular cositor. Ca să nu mă întrebi suplimentar, prin plumb se schimbă maleabilitatea şi punctul de topire şi decapantul (eu folosesc aspirină ca decapant) foloseşte la îndepărtarea oxizilor de pe elementele de lipit (cu oxizi nu se lipeşte).

  • cred ca e o lupta pierduta disputa linie vs cruce la suruburi. poate era mai indicat o comparatie 2 vs 4 gauri la nasturi, sau chiar la canale.

    @bibliotecaru: la biblioteca scriem “bibliotecarul” 🙂 poate acelasi gen de caterinca il practica si darius cand face pe niznaiul la catalogarea suruburilor.

  • @ koma
    Nu ştiu dacă ai observat că este scris cu literă mare, adică este un nume-nick şi nicidecum o meserie. Motivul pentru care este fără litera l poate părea pueril, pe IRC-ul pe care l-am primit drept nick, nick-ul era limitat la 12 litere. Pentru că aşa s-a impus acolo, l-am lăsat incorect gramatical şi prin alte părţi. Până la urmă o mişcare genială, pentru că, deocamdată, nu ştiu decât încă o persoană cu acelaşi nick în tot spaţiul WEB, s-a dovedit deci o personalizare bine venită.

    Interesantă ideea cu nasturii. Aş merge şi mai departe întrebând de ce nasturi perforaţi şi nu cu gaică, cum au fost la mama lor, în China.

  • Mai, mai, ce subiect ! Pentru mine e clar acum: cite un surub pentru fiecare an al vietii tale !!! In anii in care ai fost pi lat cite un surub pi lat; in ceilalti pi doua laturi, est-west si nord-sud. Decit sa sufli in 22 de luminari nu mai bine pui tu 22 de suruburi pe masa, ai ? Sufla in ele daca iti da mina, dar fara surubelnita. Aia iti trebuie ca sa demontezi diacriticele incorecte de pe alt blog dar vad ca te faci ca ploua.
    Lasa ca ne-a explicat Bibliotecaru de am inteles complet acum: nu e bibliotecar, nu e psiholog, nu e popa, e şurubar. Si electronist pe deasupra.
    Trei lucruri nu pricipez eu deloc:
    1. Cine dracu` i-a furat cravata lu şefu` ?
    2. Cine e aia cu craci lungi din dreapta lui ? Nevasta-sa stie ?
    3. Tu erai tot in adidaşii ăia cu care ai fost prin iuropa ? (de-aia se ofera flori, mey, preferabil cu miros).

Sociale