De ce, mă rog, se dau flori la ocazii, carevasăzică? Nu reușesc pentru ca să pricep. Să mi se zică. Nu știu care-i motivu’, da’ eu parcă tot nu simt nevoia să mi se aducă ofrandă reprezentanți ai unui regn, pentru a se scurge de viață și a se descompune lângă mine. E echivalentul vegetal la a primi hamsteri pe moarte. Când încep să pută, îi arunci. Aia de ce nu facem?
De asemenea, tot din domeniul complex al biogeneticii, știe cineva să-mi spună de ce există atât șuruburi în cruce, cât și în linie? N-am fost capabil niciodată să-mi explic. Răspunsul nu-i că ălea în linie se strică mai ușor, fapt pentru care au fost proiectate cele în cruce. Căci-deoarece atunci nu s-ar mai justifica prezența celor în linie. Premiu pentru motivul competent: un set de șurubelnițe în stea.
Ca o curiozitate anexă, legată de unelte: douăzeci și două. Ce?
Douăzeci și două de șuruburi au rămas afară din laptopu’ lu’ maică-mea, după ce l-am demontat ca să-l curăț, iar apoi l-am asamblat la loc. 22 (douăzeci și două). Nu pot spune cu siguranță că în acest moment există mai multe șuruburi în interior decât în exterior. Și încă două piese neidentificate, una din plastic, alta din metal.
Apropo de maică-mea (care poate să alcătuiască un veșnic apropo, indiferent de subiectul de discuție apropozat)… Week-end-ul trecut am participat cu voioșie tinerească la festivitățile-fiasco ale celor două facultăți ale căror cursuri se așteaptă deșart din partea mea să le termin.
După care a urmat, firesc, tradiționala mergeală la masă cu familia, unde maică-mea a insistat să i se dea o vază să-mi pună florile pe care le primisem și care nu mi le trebuie în absolut nici un context la care m-aș putea gândi. Vază care-n alte restaurante ea susține că se dă, vază care nu i s-a dat, deci vază pe care a improvizat-o maică-mea însăși, dintr-o – ce? da! – galeată.
“De unde găleată, fă, lângă maică-ta, în restaurant?“, vă veți întreba curioși. De la budă, normal. Faceți singuri filmul în cap.
La o festivitaclă a fost chiar și Bășel, pesemne ca să-și ceară spășit scuze. Se poate observa în figura alăturată câtă relevanță a avut umilința lui resemnată, pentru mine. Nu mai știu dacă-mi făceam curat între mesaje sau terminam un nivel la Snake…
[vorba cântecului: click pentru a mări]
În schimb, am noroc că… “termin” (sigur, mami) două specializări, fiindcă am reușit să-nvăț din prima încercare să nu mai dau degeaba banii pe al doilea banchet. Am fost cu Jurnalismu’, fiindcă ăia de la Comunicare îl țin mai încolo. Iar când zic ăia îl țin, mă refer la ei, care acolo, departe, se duc inutil și lipsiți de mine să plătească bani adevărați degeaba și să petreacă timp cu oamenii pe care nu mai vor să-i vadă. N-aș da nici anti-bani să mai merg o tură. De fapt, referitor la prima dată, n-am mai cheltuit atâția bani pe atâta degeaba de la majoratul Iuliei Rișcou din liceu, unde cheful s-a transformat într-un fel de sesiune de repetiții eșuate pentru o emisiune pentru schimbul 3, care n-a reușit să intre în grila de programe a Taraf TV.
***
Poze, în imagini…
***
***
Și apropo de clipe festive (și maică-mea, din oficiu)… desigur că orice moment ferice din viața unui om trebuie să fie marcat de niște certuri în familie, nu? Ba da, evident. Sau măcar cu o oarecare continuare a unora de la sărbători precedente, care nu se întind pe o perioadă destul de mare cât să le cuprindă.
Am prieteni care-mi spun că ai lor se ceartă din orice, să nu-mi fac griji. (Nu că-mi fac.) Ei bine, Mirmen și Carcea sunt la cu totul alt nivel. Pe lângă că sunt ai mei, ei duc o viață dublă, fiind tata și mama gâlcevelor fără de sfârșit. Sau început, din punctul ăsta de vedere. Fiindcă ai mei nu se ceartă, ca toți divorțații de mâna a doua, “din orice”. Ai mei se ceartă din același lucru. Mereu. Mă-nțelegeți? Ai mei încă nu au terminat să se certe din primul motiv pe care și l-au găsit. Nici măcar nu întrezărim o soluționare judecătorească. Ai mei nu pot să își desființeze căsnicia. S-ar certa pe cum să se-mbrace la tribunal. Unde ar întârzia. Fiindcă s-ar certa în ce taxi se să urce.
Rezumând 25 30 de ani de căsătorie, exprimați în discordie; deci exprimați:
Carcea: Nu-i lua flori, dacă nu vrea. Noi avem bani?!
Mirmen: Bine că ți-ai încălzit tu csolentu’ direct în cratiță, da’ dup-aia ai trântit-o în chiuvetă și acolo ai uitat-o…
Csolent este o mâncare maghiară, pe bază de fasole şi ciolan, care uneori se găteşte cu o pită de mălai într-ânsa, un fel de amestecătură cu mămăligă, de fapt, numită chigălă. Adidaşii sunt procuraţi ulterior, nu necesită flori. Aia e tanti/colegă prezentatoare, care, vezi Doamne (şi Domni), nu m-a lăsat cu trotineta pe scenă, că suntem la – ăvai! – o festivitate. Băse n-are cravată, probabil nu i-a ieşit cu trăitu’ bine.
si cum se pronuntacsolent ? adidasii deci nu au legatura cu florile. si de ce erau taiate? de la hamsteri vine csolent?
Bro… da sunt niste bunaciuni acolo in poza aia cu baselu…
Aia de langa el… cu picioare lungi… banuiesc ca-i profa (nu-i rea…totusi)…
Da mai sunt si altele… din cate am putut observa…
Si pe tine te durea la goarna…frecai telefonu ala…
Off Off Off…
Aaa… acu vad…
Tanti aia cu craci lungi e prezentatoarea… Not bad… Not bad at all..
cea din pieta?
ma cand eram io la paris shtii cum se zicea la suruburi… vise….cred ca asha se zice in franceza alta explicatie nam…. shi erau cu tot felul de capete… pentagonal, hexagonal, vai de capul tau!
bucura-te si tu mai omule…si de flori si de galeata – ai o mama intreprinzatoare…
Capu’ meu de şurub. Csolent se pronunţă “ciolent”.
Sunt sigura ca ai deschis concursul cu suruburi pentru ca ai ramas cu alea din laptop.
Raspunsul meu: Exista mai multe feluri de suruburi ca sa te oftici atunci cand ramai cu ele in mana (dupa ce in prealabil ai dezasamblat si reasamblat ceva), tocmai pentru ca nimeni nu stie de ce s-au inventat suruburi de mai multe soiuri si deci nu are nicio logica cum le pui la loc de unde le-ai scos.
Ţi-am spus că eu le-am înfundat pe toate care pe unde, nu conta tipul, factura, familia. Şi tot au rămas cât de două echipe de fotbal. Cât despre concurs, e pe şurubelniţe, nu pe şuruburi. 😀
precum concursul cu lanterna.
O să revie toate înapoilea, mă jur pe… ce am eu, că n-am nimica.
pentru diversitate ba. negrilor le vezi alta utilitate? ca piramidele le-au terminat…
felicitari de patalama! ori capeti doua? eu cred ca-s suruburile tele, si vrei numa’ sa ne distragi atentia cu inventii, discutii si premii de’a m…oaca. cind o sa vie timpul, o sa stii unde sa le pui la loc. 🙂 daca nu, nici un bai, ca ne-am obisnuit cu tine s’asa. “cat e surubu?…” flori se dau c-asa e simtitor sa-ti esprimi admiratia fata de cel absolvit. ca florile ele sint gingase. ca gindul fata de tine amu….ca nu mai cheltui banii parintilor si ai diploma de fala neamului. da’ mirmen n-o absolvit si dansa? ai mei sint divortati de 30 de ani si tot acest timp au trait si s-au certat impreuna in continuare. deci, nici o solutie de nici un fel. da’ tu sa te bucuri. cica-i mai rau cind nu-i ai. imi place tandretea de la voi de la firma? ceva post liber???
Mnu, sunt ocupate de către mine cu toatele.
pacat! si mie-mi place sa tin colegii in brate!
Eu, după cum lesne se observă, sunt ţinut de către dânşii.
ua, copchile ca n-ai inteles’ mnica. VAD ca tu esti al tinut. pfii. nu poate omul nici sa glumeasca nici sa se’mbie. 🙂
ce e cu alex stare.ro acolo sus? ai început să bagi reclame?
Nu chiar. A murit.
nu e tandrete la ei in firma. pozele sunt dupa caz :
1. inscenari ordinare
2. colaje ordinare
3. desene ordinare
@ toader. bine. 😀
Apropos, ce-ţi plac mai mult: şobolanii sau margaretele?
Jaba-ncerci cu spihologia asta inverxă. Mie-mi plac mai mult margaretele decât şobolanii. Dar, spre exemplu, îmi plac mai mult căţeii decât margaretele. Ce susţin eu e că nu tre’ să-i dăm pe moarte pe nici unul cadou.
@ Marian S
De ce trebuie să fiu ceva? Nu pot să fiu Om şi atât? Societatea asta este atât de avidă de meserii încât nu poate accepta pe cineva care profesează “gândirea nimănui folositoare”?
Este trist dacă gândiţi aşa, pentru că ţipaţi că “omul este o fiinţă muncitoare!”. Speram să fi depăşit stadiul de “munca la creat pe om” şi să ne fi reîntors la mai vechiul “cuget, deci exist”.
Pieta voastra-i mai faina ! 😀
—-
http://www.stari.ro/muzica-mea > My Recently Played Tracks > 12:26pm Tue 8 days ago > Dire Straits – Ticket To Heaven
—-
http://www.stari.ro/datii-apa.html > 21 Mai 2008 10:55p >
“si intr`un tragic final… iese. Vrum vrum, stanga-dreapta, pac pac… locatie, stop.
Aerisit, stat la aer, relaxat, racit. Pronit. Trosc, bronc, buf… mortua est.
Si atunci ingerasul a zis:”
—-
🙁
Tu ai fi vrut să primeşti bani în loc de flori, ca la aniversările alea unde primeşti plicu´, bănuiesc io.
Ui’, începi şi tu să-ţi depăşeşti situaţia. Vezi? Bani. Da.
oricum, mirmen ii cel mai tare personaj. Hai Mirmen! Jos Carcea!
Deci bani. Şi o floricică presată-n plic.
Prima poza e geniala! Imi vine sa o pun pe desktop. Acum chiar ca esti celebru! Cata nesimtire coane… Esti cel mai mare fan al meu!!!
PS: Ca tot veni vorba de Snake, am gasit alaltaieri un Nokia1600 pe strada. Fiind DOAR un telefon -adica nu aparat de fotografiat, mp3 player, camera digitala, sistem de boxe hi-fi, laptop sau orice mai baga oamenii astia prin telefoane pentru a le oferii trepanatilor, manelarilor,parvenitilor si pitipoancelor ocazii de a se mandrii prin terase si cluburi de fitze (scuze pentru “tz” am fost pe un site de gospodari mai devreme)- am facut singurul lucru normal care mi-a venit in minte: am inceput sa joc Snake! Doar ca bulangiul care l-a pierdut facuse scorul de 2225. Asa ca de doua zile, joc numai Snake incercand sa il inving. Nu mai mananc, nu mai beau si azi abia am ajuns la servici. Pe aceasta cale vreau sa-l anunt pe cel ce si-a pierdut bunul pe strada, ca daca il prind ii voi rupe capul! Sa luati toti aminte: NU MAI FITI CASCATI SI TINETI-VA TELEFOANELE IN BUZUNARE!!! Sunt oameni care au lucruri mai bune de facut decat sa va bata voua scorurile… Hai ca mai incerc o data!
O floricică în formă de bancnotă de 500 de lei, da.
Krakilla a scris unul dintre cele mai faine comentarii ce mi-au fost dat să le citesc în ultima perioadă, dacă nu din istoria Jeg. Am râs la el în firmă, cum râdeţi voi p-ascuns când citiţi Jeg. Da’ eu am râs tare şi-am deranjat pe toată lumea.
@ krakilla
Tu ai înţeles greşit. Telefonul este o momeală, scorul este trecut din soft şi nu real. Se lasă pe stradă special să înnebunească găsitorii.
Ia sună pe cineva din agendă să spui ca ai găsit acel telefon şi vrei să-l dai înapoi posesorului. Dacă nu-i lăsat la mişto pe stradă şi e cu adevărat pierdut, probabil că este vorba de un amărăştean care plânge după el ca după cea mai mare posesie, îi faci un bine.
Personal cred că telefonul a fost furat şi, dovedindu-se că nu avea camere video, mp3 “ca şi celelalte tipuri”, vile şi alte nimicuri, întreprinzătorul de mărfuri subtilizate nu s-a mai complicat cu el, l-a şters de amprente şi l-a lăsat jos. Ceea ce înseamnă că are amprentele tale pe el.
Nasol… parcă aud muzica de calitate manelistică a lui Verdikt… “vine poliţia iu io iu şi-mi ia toată marfaaa”… restul este desuet, acum se merge pe euro.
Hai măi că încerc şi eu o glumă. Eu nu am jucat niciodată nici un joc pe telefonul mobil, dar am cunoaştere despre faptul “că e unii peste 6000”. 😀
Apropos, floricica Jeg îţi pare vie?
Da, dragă, nu numa’ că vie acuma, dar nemuritoare, dăinuind peste veacuri, în general.
pentru nervii nesatisfacuti ai lui darius ii dedicam un copypaste. ca sa aiba ce sterge.
Un tanar cumpara o cutie de viagra. Ajunge acasa si, din greseala, papagalul mananca toate pastilele. Tanarul nestiind cum sa-l scoata din calduri, il baga in congelator. Dupa cateva ore isi aminteste de papagal, pe care il uitase in congelator. Deschide usa si vede papagalul transpirat tot. Tanarul mirat, il intreaba:
– Ce-ai facut, ma? Cum de esti asa transpirat?
Papagalul, stergandu-se de sudoare pe cioc:
-Tinere, nici nu ai idee cat de greu este sa cracanezi puii astia congelati!
Observi că te sfidez şi nu şterg.
bine. atunci am sa imping limitele :
La Vitrina se prezinta doi imigranti canibali pentru angajare (Darius si Arpi). La
inceput, nimeni nu vrea sa ii angajeze, dar in final fiind lipsa de
personal ii angajeaza cu o conditie: sa se comporte bine, sa respecte
procedurile si sa nu consume oameni.
La inceput, totul merge bine, dar dupa cateva luni se observa ca a
disparut o persoana din DTP.
Se fac cercetari si ii iau la intrebari pe canibali. Acestia nu vor sa
recunoasca, dar dupa un timp unul dintre ei(Arpi) recunoaste ca a mancat o
grafista de la DTP. Normal, este dat afara si dat pe
mana politiei. Al doilea canibal(Darius) il conduce pana la poarta si ii zice:
– Ce te-a apucat sa mananci pe cineva din DTP? Eu de saptamani
halesc branch manageri, manageri de relatii cu clientii si nimeni nu le-a simtit lipsa.
Heh. Stai să-l rulez prin firmă. 🙂
Nu ştiu eu care e treaba cu papagalul în călduri dar, pe cât se vede, nu numai că vorbea raţional, dar şi era raţional. Ceea ce m-a împins să cred că de fapt el a dorit să-şi criogenizeze viitorii urmaşi. Dacă ar fi vrut să-i facă pe loc, nu s-ar fi înghesuit la puicuţe minore congelate ci ar fi atacat sectorul de ouă. Făcea papagalul o clonare de ziceai “ce-i aia?”. Cât priveşte fraierăşteanu cu pastilele lipsă, a fost un mare idiot că s-a plâns de această stare a papagalului. Cu o investiţie minimă a făcut din frigiderul Fram de la mă-sa mare, unul modern cu dezgheţare automată.
Miha e grafista la DTP?
bibli, unde-i logica jos palaria. da.
Cel cu canibalii îl ştiam, parcă era un pic mai lung şi fără termeni teribili ca DTP. Sincer, nici nu am ştiut ce să aleg între Desktop Publishing sau Diphtheria, Tetanus and Pertussis sau Drug Testing Program. Cred că la treaba asta cu programul testări de droguri m-am oprit până la urmă, şi canibalul a fost prins pentru că avea pupile mici şi roşii (într-un mod vicios, ca în filmele cu vampiri).
Hai măi, că eu mă suspectez de schizofrenie înainte de a ştii să vorbesc, nu te lua după logica mea disociativ. Eu încercam să fiu absurd.
🙂
PS
Când mă gândesc că înainte de a intra aici eram un om aproximativ normal (cel puţin la cap).
Dr. Frankenstein Darius, ai creat un monstru… strigă : TRĂIEŞTE!!!
Sper că aici ştie toată lumea că Frankenstein era doctorul şi nu monstrul. M-au disperat cultivaţii care fac sistematic această confuzie, în frunte cu cultivatul şef Vadim.
L-am prins, Bibliotecaru nu ştie pe dinafară, el caută pe Google, cum a căutat DTP pe AcronymFinder. Şi noi te suspectăm de schizofrenie, compui o grămadă de personalităţi idioate, care insistă să comenteze pe Jeg în comentarii diferite, fără să-şi schimbe numele. Care-ar da impresia că am mai mulţi cititori.
Chiar, ar tre’i să fac un blog nişat pe schizofrenici.
Toady – Miha e artă, cu valenţe dedepistice.
voi aveti departament de tetanos? acolo sunt insailate pozele care plagiaza jalnic opere de arta celebre?
@ Darius
Păi crezi că bibliotecarii ştiu pe dinafară toate cărţile din bibliotecă? Dar ştiu unde să caute. Unele lucruri le ştiu, altele le caut. Asta înseamnă intelectual. Cei care învaţă totul sunt papagali şi înghit viagra cu nemiluita. Eu unul nu încap în frigider. 😀
bibli, ai incercat?
Nouăzeci şi nouă.
O suta 😀