De ce, mă rog, se dau flori la ocazii, carevasăzică? Nu reușesc pentru ca să pricep. Să mi se zică. Nu știu care-i motivu’, da’ eu parcă tot nu simt nevoia să mi se aducă ofrandă reprezentanți ai unui regn, pentru a se scurge de viață și a se descompune lângă mine. E echivalentul vegetal la a primi hamsteri pe moarte. Când încep să pută, îi arunci. Aia de ce nu facem?
De asemenea, tot din domeniul complex al biogeneticii, știe cineva să-mi spună de ce există atât șuruburi în cruce, cât și în linie? N-am fost capabil niciodată să-mi explic. Răspunsul nu-i că ălea în linie se strică mai ușor, fapt pentru care au fost proiectate cele în cruce. Căci-deoarece atunci nu s-ar mai justifica prezența celor în linie. Premiu pentru motivul competent: un set de șurubelnițe în stea.
Ca o curiozitate anexă, legată de unelte: douăzeci și două. Ce?
Douăzeci și două de șuruburi au rămas afară din laptopu’ lu’ maică-mea, după ce l-am demontat ca să-l curăț, iar apoi l-am asamblat la loc. 22 (douăzeci și două). Nu pot spune cu siguranță că în acest moment există mai multe șuruburi în interior decât în exterior. Și încă două piese neidentificate, una din plastic, alta din metal.
Apropo de maică-mea (care poate să alcătuiască un veșnic apropo, indiferent de subiectul de discuție apropozat)… Week-end-ul trecut am participat cu voioșie tinerească la festivitățile-fiasco ale celor două facultăți ale căror cursuri se așteaptă deșart din partea mea să le termin.
După care a urmat, firesc, tradiționala mergeală la masă cu familia, unde maică-mea a insistat să i se dea o vază să-mi pună florile pe care le primisem și care nu mi le trebuie în absolut nici un context la care m-aș putea gândi. Vază care-n alte restaurante ea susține că se dă, vază care nu i s-a dat, deci vază pe care a improvizat-o maică-mea însăși, dintr-o – ce? da! – galeată.
“De unde găleată, fă, lângă maică-ta, în restaurant?“, vă veți întreba curioși. De la budă, normal. Faceți singuri filmul în cap.
La o festivitaclă a fost chiar și Bășel, pesemne ca să-și ceară spășit scuze. Se poate observa în figura alăturată câtă relevanță a avut umilința lui resemnată, pentru mine. Nu mai știu dacă-mi făceam curat între mesaje sau terminam un nivel la Snake…
[vorba cântecului: click pentru a mări]
În schimb, am noroc că… “termin” (sigur, mami) două specializări, fiindcă am reușit să-nvăț din prima încercare să nu mai dau degeaba banii pe al doilea banchet. Am fost cu Jurnalismu’, fiindcă ăia de la Comunicare îl țin mai încolo. Iar când zic ăia îl țin, mă refer la ei, care acolo, departe, se duc inutil și lipsiți de mine să plătească bani adevărați degeaba și să petreacă timp cu oamenii pe care nu mai vor să-i vadă. N-aș da nici anti-bani să mai merg o tură. De fapt, referitor la prima dată, n-am mai cheltuit atâția bani pe atâta degeaba de la majoratul Iuliei Rișcou din liceu, unde cheful s-a transformat într-un fel de sesiune de repetiții eșuate pentru o emisiune pentru schimbul 3, care n-a reușit să intre în grila de programe a Taraf TV.
***
Poze, în imagini…
***
***
Și apropo de clipe festive (și maică-mea, din oficiu)… desigur că orice moment ferice din viața unui om trebuie să fie marcat de niște certuri în familie, nu? Ba da, evident. Sau măcar cu o oarecare continuare a unora de la sărbători precedente, care nu se întind pe o perioadă destul de mare cât să le cuprindă.
Am prieteni care-mi spun că ai lor se ceartă din orice, să nu-mi fac griji. (Nu că-mi fac.) Ei bine, Mirmen și Carcea sunt la cu totul alt nivel. Pe lângă că sunt ai mei, ei duc o viață dublă, fiind tata și mama gâlcevelor fără de sfârșit. Sau început, din punctul ăsta de vedere. Fiindcă ai mei nu se ceartă, ca toți divorțații de mâna a doua, “din orice”. Ai mei se ceartă din același lucru. Mereu. Mă-nțelegeți? Ai mei încă nu au terminat să se certe din primul motiv pe care și l-au găsit. Nici măcar nu întrezărim o soluționare judecătorească. Ai mei nu pot să își desființeze căsnicia. S-ar certa pe cum să se-mbrace la tribunal. Unde ar întârzia. Fiindcă s-ar certa în ce taxi se să urce.
Rezumând 25 30 de ani de căsătorie, exprimați în discordie; deci exprimați:
Carcea: Nu-i lua flori, dacă nu vrea. Noi avem bani?!
Mirmen: Bine că ți-ai încălzit tu csolentu’ direct în cratiță, da’ dup-aia ai trântit-o în chiuvetă și acolo ai uitat-o…
@ toader
Este vizibil imposibil. Nu are rost să încerc.
pentru mine e invers. adica imposibil vizibil.
şi eu sunt tot una din personalităţile bibliotecarului. Muhahahaha…
O.O ce? cum? pai tu erai amanta mea oficiala! ia uite dom’le cu cin’ m-am incurcat! ptiu drace sa nu te mai vaz in fata ochilor. inchide-ti-ar blogu’ sa ti-l inchiza.
@ toader
Pai cum, tocmai domnia ta care vede lucruri imposibile 🙂
@ rox
La început am fost sceptic că am putea fi două faţete ale aceleiaşi personalităţi… după ce am ascultat selecţia de melodii de la începutul blogului tău… nu mai sunt aşa de sceptic.
Da’ ştii că poţi răspunde la mai mulţi, în acelaşi comentariu, pe acelaşi principiu.
nu ti-a zis ma ca are personalitati mai multe? cum vrei tu sa scrie atatea personalitati intr-un singur comentariu? ihh, copil pufos si neghiob.
Teoria sine praxis, sicut rota sine axis… acesta este principiul de bază.
Bibleotecare, deci dacă te mai prind înjurând pe latină, s-a terminat şmecheria…
Cred că era altă personalitate a mea… eu habar nu am ce este chestiunea in discuţie.
de fapt bibli te-o cerut in casatorie. cred.
@ Bibliotecaru: hai mai nene, tu nu mai stii de gluma ?
@ Toader: carevasazica deci papagalul se stergea pe cioc… ahaaaaa… aia era Viagra speciala de oral ?
@ Darius: asadar si prin urmare o femeie care tine microfonul in mina e prezentatoare. Dar cind cinta la el ?
@ Darius: acum m-am uitat mai bine la poza, am marit-o ca sa vad mai bine ceva: carevasazica prezentatoarea a pus microfonul intr-o pozitie strategica si nu l-a mai lasat pe sefu` sa vorbeasca ? D-aia a ascuns fitzuica cu prezentarea sub pantofii aia smekeri ?
dupa parerea mea care ti`am ascultat stupizeniile metaforice pe un oarecare post de radio la ora cind nu aveam ce face si strabateam clujul doborat de toropeala de afara intr`o masina doar decapotabila si far de aer conditzionat,,impins de curiozitatea morbida de`a afla dc cineva fie el si o eminentza cenusie s`ar autointitula JEG copiind grosolan pamfletari cu aere de scriitori de romane politziste( de aia am si uitat cum il cheama) deschid blogul care chipurile e cel mai mare din transilvania noastra mareatza(de unde statistica asta?)chiar aflu cu stupoare k esti un JEG cu aere de vedeta, punct.
Mişto faza cu AARES.
Cum era chestia CASSA LOCO
‘Alo? Bai mestere. Fii atent, sunt cu niste oameni aicea…
si vrem sa-ti spunem ca ne bucuram c-ai luat teapa!
Stai ca mai e cineva aiciea, ti-l dau la telefon.’
‘Salut. Sunt Bogdan. Uite, te-am sunat sa-ti spun ca-mi
pare bine si mie c-ai luat teapa! Uite, iti mai dau pe cineva
sa vorbeasca cu tine, OK? Pa.’
‘Alo? Sunt mama lui Bogdan. Sa stii ca ma bucur c-ai dat faliment.’
‘Sarut-mana. Sunt un copil de pe strada si sunt fericit ca ai necazuri.’
Ideea e ca toata lumea e fericita c-ai luat teapa. Si, bineinteles, eu
sunt cel mai fericit c-aï lua teapa!
Acum eu ştiu că AARES este o chestie de promoţie comercială cu sertăraşe (multe dar nu câte la o o mesagerie PTTR) menită să ne facă să ascultăm ceea ce ai spus acolo de erau şoferii să intre în narcolepsie. Alt termen care ştiu că trebuie să-l folosesc dar nu ştiu ce e.
hai frate odat cu inreg aia k ma doare mana de la refreshuit!
Nu mai aştept nici eu, noapte buna 🙁 !
vai vai vai cit am ris……
Daaariusssss s s s…:)
felicitari!aseara a zis ciutacu de tine la antena 2.
Dom`le, da absorbit mai erai de prezenta lu` Bashel…=))))))))))))
UNDE ESTE LINK-UUUUUUUL!
O să fie, n-am avut vreme să scot muzicile dintre vorbele divine, să editez să ies eu bine etc. 🙂 M-am ocupat de viaţa mea personală, pe care o am eu în paralel cu Jegu’, cu care doar arareori se contopeşte (tot timpul).
Linku-le, link-ule
Stai deschis
Noi te iubiiiiim
E frig afară,
Besna mă-înconjoară,
Iar mă-ntorc acasă
De la servici…
Sunt doar un simplu miner
Cu braţ vânjos şi cu voinţă de fier.
Nici nu realizez:
Sunt în mină sau visez?
Dar… primvara va veni
În concendiu vom porni…
Link-ul meu!
Linku-le, link-ule
Stai deschis
Noi te iubiiiiim
(adaptare după vocea lui Adrian Artanu Pleşca)
Baaaah…. Da nu stiam faza cu puiutz de comunist… 🙂
Acu am aflat-o…
Taaare de tot…. si fraieru n-a stiut ca esti si tu in poza… Ce mistoooo
A ştiut, fi pe pace 🙂 “Serviciili” lucrează.
sper sa nu o dam pe politica. ar fi pacat sa ma pierdeti de client.:)
@ toader
Onorabile domn, în România politică se poate discuta doar în cazul în care subiectul vizează ţările străine. La noi nu există politică, doctrină, ideologie… la noi decât bârfe şi bătăi între găşti de susţinători. 🙂
Discuţia era relativă la serviciile secrete. 🙂 De bine de rău, acestea funcţionează până la transpiraţie.
@Bibliotecaru să înţeleg că ne place cam aceeaşi muzică? Adică muzica bună? 🙂
@toader – după ce îţi făcui şi portretu’ vectorial (care nu prea seamănă cu tine, dar n-are contează că ierea din imaginaţie) afli că de fapt eşti ghei şi că ai ca amantă un bibliotecar 🙂 Mai bine cu un deştept decât cu o femeie, nu?:)
ce mişto de Ares ăla că intră şi el o dată pe un blog şi dă în cap cu verdictu’. Pfff ce silă mi-e de astfel de oameni. Cred doar că e invidios pe alţii care au personalitate 🙂
@ Rox
Tot ce ai pus pe playlistul acela a fost “de bine” pentru mine. E drept că unele piese le-am ascultat atât de mult încât s-a ajuns la exacerbare.
Desigur, mai am foarte multe stiluri în arhiva de plăceri fono-mentale… dar m-a izbit potrivirea “că nu s-a nimerit nici măcar o melodie pe care nu o suport”, şi sunt foarte multe.
@Bibliotecaru poate am ratat o carieră de dijei de radio, cine ştie? 🙂 Oricum, mi se umple inima când văd câte unu’ care nu ascultă manele, ba chiar ascultă muzică “de-a mea”.
@ Rox
Dacă vrei să asculţi muzica mea
http://www.imeem.com/groups/oLGCRmk0/publiccontent/?p=3
Îţi recomand cele 4 părţi din Psihotic
şi cele 4 părţi din Concertul de pian ADRIAN LEVERKUHN
Îmi cer scuze că s-au amestecat, la început erau în ordine 😀
wow.. ce mişto.. eu ţi-o arăt pe a mea şi tu mi-o arăţi pe a ta:) sper să nu se prinză toader:D
daca voi doi sunteti aceeasi persoana cu doua personalitati atunci asta se numeste mas…bare.:) scuze ptr porcism.:)
Tipurile de salarii dela Vitrina : Salariul Ceapa: il vezi, il iei in mana si iti dau lacrimile. Salariul Nenorocit: nu te ajuta la nimic, doar te face sa suferi, insa nu poti trai fara el. Salariul Dietetic: te face sa mananci din ce in ce mai putin. Salariul Ateu: te indoiesti de existenta lui. Salariul Magic: face cateva miscari si dispare. Salariul Furtuna: nu stii cand o sa apara si nici cat o sa tina. Salariul Umor Negru: razi ca sa nu plangi. Salariul Prezervativ: iti taie pofta. Salariul Impotent: atunci cand ai mai multa nevoie te dezamageste. Salariul Menstruatie: vine o data pe luna si tine 4 zile
interesante creatiile digeiului florescu.
[după mast..bare] e fumată asta cu salariile, toader.
da, dar nu erau la vitrina. or eu cand am vazut un banc cu salarii fix la darius m-am gandit.
păi al lui darius nu prea e fix.. depinde unde îl duce autostopu’ sau ce mai zdrăngăne la mini chitara aia pe stradă:) Plus că astea sunt neimpozitabile.
Mă, voi nu plângeţi după penalty, dar îl susţineţi pe Mutu în acelaşi timp? Nu aşteptaţi cu interes următoarea partidă şi aveţi încredere-n tricolori? Ce naiba tot boscorodiţi aici, totul exte-n ţară roşu, galben şi ceru’ albastru, păsărelele ciripesc, la Cluj precipitaţii în averse.
diferenta de fus orar darius. noi am vazut deja meciul. :))
Da, ai dreptate Toadere, la Bucuresti s-a dat direct in reluare. Ca sa apuce lumea bere ca se inchidea la non-stop.
Dacă voi vă pricepeţi la dat cu piciorul în beşică, să-mi explice şi mie cineva de ce la ei în jumătate era unul albastru la unul galben şi la noi un grup de albastru un grup de galbeni. Şi apoi de ce de la noi la ei mergea mingea cale de 5 minute şi de la ei la noi doar 5 secunde…
Unuia de la Realitatea TV i-a dat în cap să aducă o horoscopistă care să facă previziuni astrale la partida cu Italia. Şi aia a spus că la portarul lor stă forţa, că Mutu va rata şi că echipele sunt sensibil egale, o secundă mai deştepţi noi, dar nesemnificativ. Şi tot aia a spus că de la Portugalia ne-o lom cu forţă, că de noi suntem în descreştere şi aia tot în creştere, aşa că să-şi dea ăştia viaţa să bată cu Italia.
Eu unul i-au partea bună a lucrurilor, dacă nu se califică România, nu mai sunt atâtea meciuri care “răcoresc” definitiv programele tuturor televiziunilor. Adică mai vizionăm şi noi un film, ăştia care nu au trăiri evlavioase în industria football-ului.
Apopo, au trecut 28 de ore de la promisiunea link-ului, mai vine luna asta, că trebuie sa mai răcesc calculatorul din când în când.
…adica Olanda! Stim da’ nu vrem sa recunoastem! Nu cred pana nu vad (si de vazut nu am cum ca nu ma uit la meci… de frica)! Decat sa te uiti la filme, mai bine citeste si tu o carte, ca tarisoara are nevoie de oameni culti! Oricum, am auzit ca s-a terminat “Inima de tigan”… da’ nu stiu ce-i aia.
HEI, OAMENI BUNI, INTREBARE DE BARAJ: LUNI STAM SAU NU ACASA ?????
Darius, io zic să-ţi tragi o secţiune de chat aci, ca să nu mai aştepte lumea posturi noi ca să poată povesti prin comentarii.
Mda, de parcă-i vezi că ar avea dificultăţi. 🙂
Lasă-i, drăgălaşii, de ei, ui’ ce bine se simpţesc. O să le amenajez piscină de aia cu bile, topogan. 😀
Poza cu basescu zici ca este un final de piesa de teatru de proasca calitate.
Este. 🙂
Bibliotecare – vine, vine, aştept să găt şi articolu’ nou, cu ocazia asta.