Agăța-m-aș și n-am cui…

Așa că a plecat, deci, domnița în cauză. A plecat până la doamna mă-sa acasă și m-a părăsit. Nu, dragă, nu de tot, vine înapoi în week-end, nu vă panicați, că mai avem aici articole de scris, nu dispare ea după cum i se năzărește. Dumnealor, despre care vorbim, locuiesc în Alba, lângă. Adică nu orașul, ci mai pe stânga, adicătelea Teiuș, de unde se deplasează în civilizație pe sistemul “când mai merge ceva ștraf încolo”.

Și, da, de acum orice articol va fi scris din perspectiva relației mele cu ea, până hăt în tragicul moment al despărțirii. Sper că nu sunt nelămuriri, deoarece nu le vom clarifica.

Am citit într-o revistă de femei că există acel blog în care niște părinți dezbăt pe larg perioada gestantă de dinaintea, nașterea în sine, precum și creșterea copilului lor. Ș-atunci de ce n-aș scrie eu de acum înainte, corelând totul la o fată? Căreia oricum îi distrug viața prin simpla-mi prezență ș-așadar de ce să ne mai îngrijorăm?

Unde rămăseserăm tura trecută, când îi inventariam neajunsurile? Ah, da:

8. Vrea să aibă pe puțin 3 prunci, preferabil 5. La fel de mirat am fost și eu ca voi, când am aflat acest curios lucru și, mai mult, din același motiv: de ce anume aflu eu acest curios lucru?

Fetele să-mi explice, ar trebui să-mi sune vreun clopoțel, că fata-și numără progeniturile înainte să numere soțul? Fiindcă-n mintea mea paternă este pauza mare. Ca să nu mai amintim – este cunoscut cât de mult urăsc eu copiii. De moarte. Deci cum i-aș putea vreodată iubi de viață? Nu.

9. Ceea ce urmează va PĂREA că este o calitate a don’șoricii, dar vă asigur că-i doar vina exprimării: Sia reușește [aici, aici se face confuzia, da’ vă asigur că-i de fapt de rău] să înceapă o conversație telefonică în clipita în care tocmai ce-a încheiat altă conversație… atenție!… CU ACEEAȘI PERSOANĂ. Mă-nțelegeți? Deci ea îi sună pe oameni la ureche, discută cu ei “probleme presante”, iar după ce îi salută de plecare… pauză… SE APUCĂ SĂ-I ÎNTREBE CE FAC, SEMNUL ÎNTREBĂRII, SEMNUL EXCLAMĂRII.

Adică “ok, ceau, pa-pa-pa, vorbim, vorbim [scurt moment de tras aer] ce faci?“… Poftim? Exact cum ați citit. După care discuția ce tocmai s-a purtat… se dedublează! Desigur, există un motiv rațional datorită căruia se petrec toate aceste lucruri: când vorbește cu cineva, Sia nu se referă sub nici o formă sau construcție interogativă la interlocutorul cu care comunică. Mereu o interesează despre alte persoane decât cea cu care se întreține auditiv, iar unicul rol al acesteia din urmă este să o informeze cu privire la ce întreabă. Și atunci în reluarea convorbirii, cei implicați clarifică ce trebuiau să lămurească din prima, când pierdeau vremea pe baliverne.

10. Le spune prietenelor “păpușă” (ghici unde: la telefon!); susținând că e în glumă, de cândva de demult și că a rămas în limbajul popular, raportat la care argument eu exclam că pe naiba, mințăște! Zice “păpușă” lu’ fete cu o naturalețe înspăimântătoare. M-am expus și am pus-o să-mi zic mie personal “pui”, de testare, încercând să simulez situația în care mi s-ar adresa astfel(vă dați seama?) în regim zilnic, așa, ca din întâmplare, în condiții de laborator. Părea profesionistă! Sunt convins că a mai făcut-o înainte cu cineva. Există posibilitatea ca la un moment dat… lasați-mă un momențel, că mă ia cu amețeli… există posibilitatea ca la un moment dat… să am o poreclă de iubit?! Fetelor, aveți milă, dacă-i așa, trebuiește să știu din timp, pentru a avea răgaz să mă sinucid.

11. Dacian are și el de obiectat, auz eu, fiindcă s-a plâns mumă-mii că fata e tăcută. “Tăcută”, zice. Când eu știu foarte clar cum urlă și “mai vrea”, da’ asta-i altă poveste… Totuși, doresc să notez această nemulțumire a lui frate-miu, dar în corolar e musai să adaug că POATE PENTRU CĂ EȘTI CU CĂȘTILE PE URECHI ȘI JOCI WORLD OF WARCRAFT, IMBECILE!

***

Pentru fetițe…

***

În altă ordine de idei, deci, lui prietena mea, virgulă, le-a scris lor de la școală direcțiunea, da? Siei, mă refer. Zice așa, așadar pe Internet, la Psihologie, unde studiază, mă urmăriți? Că există disponibil un proiect de cercetare, așa? În care oamenii de știință examinează, bun? Și că dacă tu te oferi voluntar intenționat, ca să se bage ei în tine cu instrumentele lor de cercetare, cică ți se uită la polimorfismul genetic (hait!) pe de-a gratiselea, adică fără să dai bani. Nu vă doriți?! Nu vreți să știți cum vă este influențată reactivitatea emoțională? Că ei vă află și vă zice imediat, pe degeaba.

Adică ce preferați mai degrabă? Să mergeți în mall, de exemplu, și să vă ia reactivitatea emoțională pe nepregătite, când n-aveți hârtie la voi? Sau să fiți în deplină cunoștință a reactivității emoționale în orice moment și fără plată? Și nu numai! Se mai adaugă faptul că vi se analizează ce variantă de genă a transportorului serotoninei aveți. Nu știu despre voi, dar eu am și uitat ce variantă de genă transportorului de serotonină aveam ultima dată, în special în relație cu tonusul vagal, că așa mi-l verifică, scrie la ofertă.

Ce să mai zic de performanța în două sarcini cognitive, că și ea-i bonus. Pardon, zice-n corpu’ mailului. Doar tre’ să dați o oca de sânge cu ADN proaspăt și să faceți niște electrofiziologie. “Maxim o oră fiecare”, spune aici. Iar ei vă dau rezultatele. Lipsește “îți poți încărca de vreo trei ori telefonul de la tine însuți”. Însăți. Înșivă.

***

Și pentru băieței…

***

Iar acum, fiindcă sunt un bărbat atent și special, m-am gândit eu un pic în avans, în interiorul capului meu, unde întrețin astfel de activități. Și ca un om de business-sentimental care mă aflu, am devenit perfect conștient de certitudinea că sexul nu se obține ca rezultatele la polimorfismul genetic, aiurea. Ci tre’ să și oferi ceva în schimb. Astfel, pentru a dezlocui timpul cât m-aș îndeletnici cu obținutul, odată ce revine frumoasa domniță, deci a-l elibera pentru mai mult sex, am conceput următoarea chestiune care să mi-l aducă neîntârziat.

De fapt, scopul e ca fata să vază de la depărtare întreprinderea și să vină cu răsplata deja în brațele gândurilor. Nu c-aș sugera oarice.

După convingeri seculare care-au durat aproape 5 minute, după încercări multiple… în interpretarea magnifică a propriului nostru menestrel…

[alternativă pe Vimeo aici, dacă-i necesar]