Selectaţi aici.

sari la comentarii

De ieri până azi am făcut o treabă. Haideţi ca să v-o povestesc.

Am luat de pe Internet un ID. De messenger. Care era public acolo, ca să îl iei, ceea ce am făcut, conform indicaţiilor.

Mereu am fost fascinat de ce-şi publică lumea datele de contact, când nu-i întreabă nimeni, respectiv de ce nu şi le dau nici în ruptul capului, dacă li se cer. Am fost tot timpul curios de ce se teme lumea să-şi dea numele, când cineva vrea să-l ştie, da’ de ce şi-l scrie peste tot, când nu e nimeni interesat.

***TricolorulBicolor

***

După ce l-am luat, pe ID zic, am purces în a-l utiliza în scopul publicării sale: pentru a contacta persoana posesoare. Am pornit un binecunoscut software de conversaţie online şi am început să-i vorbesc.

Mărunte. Nimic relevant. Am salutat cordial. Am împărtăşit nişte opinii. A fost curioasă la nivel de sursă a ID-ului ei. I-am explicat. Pentru nici o clipită nu m-a întrebat că cine. Eu eram, atât avea importanţă, nu sunt decisive detaliile. Cam asta-i starea generală online: cât timp nu-ţi poate cineva băga direct un degetul în fund pe stradă, e bine. Nu necesiţi amănunte.

***DiverseLiniiParalele

***

Şi am vorbit cele mai abstracte socoteli ce mi-au putut trece prin cap. I-am spus ce se aude de pe geam, unde locuiesc, care-i starea generală a lucrurilor în acea seară. Şi ea-mi răspundea tot atât de activ, pe cât de pasiv o întrebam eu. Uneori mă întreba înapoi, iar eu manifestam acelaşi interes dezinteresat.

După care s-a făcut târziu, aşa că ne-am luat la revedere şi ne-am culcat, urmând să reluăm a doua seară.

A doua seară am venit de la serviciu, precum un familist practicant, mi-am turnat apă, am băut-o, am făcut pişu la veceu, m-am schimbat în haine de casă din hainele de stradă şi trotuar şi m-am aşezat la calculator, unde am contactat noua mea cunoştinţă, aşa cum stabilisem de comun acord în seara precedentă. În a treia replică, a zis că sunt ciudat. Am salutat frumos şi am plecat.

Ce vreau să spun? De ultima dată când cineva s-a gândit să se comporte normal, lumea s-a întors cu curu’-n sus.

***J_G

[Letiţea]

***

Mie-mi place să mă uit la Olimpiada de la Beijing din greşeală. Adică atunci când prind. Şi preferabil să nu mă pot opune. Deci să fiu cu cineva de care sau undeva unde nu-mi place, iar asta să fie singura distracţie.

Cel mai mult mă bucură probele alea de alergare lungi, de 450.000 de km în curbă. Fiindcă durează toată ziua şi pot să mă duc la serviciu, să dorm, să-mi comand mâncare, să îmi gătesc chiar, să-nvăţ să cânt la ukulele şi încă să nu fie gata.

Ce admir însă din toată organizarea lor este transmisia: nu există pauză publicitară, nu că le-ar fi teamă că s-ar întâmpla ceva fix atunci; operatorii se chinuie să găsească diverse cadre de reluare cu fuga, ceea ce ne dezvăluie cum ar arăta cursa dacă atletele s-ar plimba.

***

LinieCurba

***

Şi dragii de comentatorii, câtă dedicaţie şi pasiune: sunt la fel de entuziaşti referitor la desfăşurare, de zici că-i tras cu arcul, unde trebuie să vorbească la 300 de cuvinte pe secundă, ca să-şi facă norma, să le dea salariul, chiar dacă la alergare ar putea să pună muzică simfonică şi să mai intervină cu un buletin meteorologic.

Dar apogeul sunt fetele: jumătate dintre ele aleargă degeaba, fiind pe primele locuri în 90% din cursă, care nu-şi are sensul, când alealalte 2 sau 3 le depăşesc în ultimele 30 de metri într-un sprint de isterice, cu capul înainte, în cădere. Şi – culmea! – primele par atât de uimite de acest eveniment neprevăzut. După ce-au ţănţoşit 10 ore încontinuu, ca nişte curci proaspăt cufurite, acum cască ochii stupefiate, se agaţă de aer de parcă trece nunta pe uliţă şi le ia căruţa sub roţi.

***Fig1

[Licuricea]

***

Darius: Am luat ID-ul din monitorul fratelui meu şi am venit să te enervez.
Mia: ;;)
Mia: nah, de ce ai face asa ceva?
Darius: Te rog să nu mai pui întrebări tâmpite pe parcursul acestui proces.
Darius: Vreau să ştiu, deci, mai multe despre tine. Aş prefera chestiuni prin care să te pot ataca.
Mia: nu prea semeni cu dacian, ashai?
Darius Şi pune cratime, nu fi imbecilă.
Mia: :)) Ok, enough
Mia: pa
Darius: Râzi ca proasta-n târg.

S-a supărat. Nu îmi mai răspunde. Nu-mi explic.

***

PrimaPozaCuOmulInvizibil

6 comentarii

zi si tu ceva
  1. August 31, 2008 la 10:35
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    :)) mirmen rules!

  2. August 31, 2008 la 12:29
    link permanent
    toader zice ca:

    unde-s micii lui bibli mai hudreo?

  3. August 31, 2008 la 12:32
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Ce mici, măi toader? Nu ştiu despre ce faci vorbire.

  4. August 31, 2008 la 13:31
    link permanent
    toader zice ca:

    cum? nu stii? groza o pus premiu mici gratis dati de tine pentru depasirea pragului de 777 de comentarii!

  5. August 31, 2008 la 13:34
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Poftim? Şi cui trebuia să-i dau mici, mă rog frumos, la tăt jegu’? Dacă Groza pune, Groza să dea. Şi ştim cum dă Groza premiile, nu Mariansky?

    Pramatie, merg să mănânc ceva, sună-mă dacă-ţi mai tre’ ăla. Îţi scriu acilea că mai degrabă citeşti aici decât pe mess, boule!

  6. August 31, 2008 la 14:20
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    toadere, email sau YM ai? Bagă. Aci sau pe mailu-mi / messu-mi de pe blog. Rogu-te. Degrabă.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)