Îl am, doar că referitor la alții.
Majoritatea n-o să prea pricepeți articol ăsta, dacă nu cumva tocmai le-ați terminat de citit pe toate celălalte. Așa că v-am lăsat un filmuleț la sfârșit, pe care oricum l-ați mai văzut, dacă sunteți amabili să nu vă buluciți la intrare.
Am ajuns să trăiesc într-o lume în care prietenul meu Marius Iulian are iubită; stabilă, iar ea-l cunoaște. Prietenul nostru al tuturor Sorel-Mihai e treaz; are și el prietenă, dar asta cred că e vreo eroare gata, nu mai are, că în scurtul timp al scrierii acetor rânduri s-au despărțit definitiv, deși eu zic să citiți înainte tot ș-apăi vedem până la sfârșit. Camelia Imbuzan, care și-a verificat în horoscop dacă e compatibilă după data de naștere cu Barack Obama – și nu e, îmi dă mie sfaturi de relație, iar eu nici măcar nu am una. Radu e slab și Gugurel ÎNCĂ e cu scaraoțchi aia de prietenă-sa. Până și Dacian e chiar bine cu absurda de Daria. Iar Tudor.
Poate voi nu cunoașteți toate aceste repere ale vieții mele, dar trebuie să vă ajungă că vă spun că fiecare caz luat separat este o imposibilitate logică care înșeală bunul simț cu Diavolul însuși.
Însă: mă îngrijorează ce se petrece în jur. Nu neapărat că viața mea este în continuare tot ce le-am reproșat lor, la fiecare-n parte. Ci că a lor nu mai e. Eu am rămas, singur, cumulul absolut a tot ceea ce disprețuiam la altcineva. Și nu mai pot număra – și preferabil judeca – pe nimeni în locul meu. Știam și-nainte că eu sunt cum sunt, dar mi-era măcar ușor să nu recunosc.
Nici acum nu recunosc, dar parcă mai cu ochii-n pământ.
Mna. Altfel, eu m-am îndrăgostit iară de-o stimată nestemată, însă asta știți fără să-ntrebați. Ceea ce măcar este în fluxul firesc al Universului. Eu mă țin de treabă mea. În sfârșit, aceeași poveste, frumoasă, iubește pe altul, nu contează, că oricum îmi iese, dar n-are importanță, că oricum nu merge. Nici n-are rost să dezvolt, puteți s-o compuneți din fragemente de prin arhivă.
V-aș zice și de Vasile, da’ ăla chiar se supără. Încercați să vă imaginați propoziția asta ca pe o mojicie foarte gravă. Fiindcă pentru Vasile chiar este.
Bine. Un alt aspect de care mi-am dat seama cu oarecare întârziere catacteristică, e că – hopa! – eu, de fapt, n-am iubit niciodată. Doar mi-a fost ciudă. Până și cu această Elisabețică, dacă zic că m-am îndrăgostit, mă refer mai mult că-s nemulțumit că nu-i a mea din prima clipită în care-am ochit-o. Spre binele tuturor, deocamdată nici nu mi se dă pe de-a-ntregul – chiar și doar în cantitatea totală neglijabilă-n care e – pentru cel puțin încă o înșiruire îndelungată de clipe, până să cedeze, cum și merit. Motiv pentru care încă o pot iubi un picuț, recte să-mi mai fie ciudă o scurtă perioadă.
Tot ce-am făcut până în prezent cu toate bambinele a fost exclusiv să le obțin, văicărindu-mă pe parcurs că-s rănit și nedreptățit. Doar ca să ajung dramatic la momentul în care aveam ce vroiam și să-mi bag proverbiala pulă, nemulțumit fiind nu de ce am, ci că am. Nu sunt un romantic, sunt un ciudos emoțional.
Și vă spui eu, greșeala mea primordială e că nu mi-am luat credit de prima casă. Că acum aveam probleme reale. Cu puțină șansă, dau într-un cancer prea timpuriu. Că ăstea-s căcaturi.
Ce-ncerc să vă zic e că-s prost și nu mă pot opri, iar toată lumea-n jur s-a oprit. Numai că eu nici dac-aș putea, parcă tot n-aș vrea. Mă rog… mi-ați văzut filmulețul din America de Sud?
A, era să uit: numa’ Lia – de la care am și pornit – nu-i bine. La fel ca mine.
Pare a fi un articol in care te vaiti. Sper sa ma insel. Pe cand clipul e foarte fain si arata cateva aspecte interesante (de care n-ai avea de ce sa te vaiti)
Nu doar că îi un articol în care mă vait, este un articol dezbătând pe larg cum mă vait și cum nici n-o să mă opresc. #aoileu
Iar când zic pe larg, mă refer că ți-am scos linkul prostesc de la dietă. Că nu suntem la piață.
Băi, ce tare e clipul! Foarte fain că ai ajuns pe-acolo, mi-ar plăcea şi mie în viaţa asta :))
Adică să înțeleg că îți ești propriul cockblocker executif? Asta ca să-l parafrazez pe Izzard oarecumva.
Aveam impresia că Parisul a fost punct ochit punct lovit. Bine că m-am înșelat.
Și io tot impresia asta am avut-o…
Lasa băi, macar esti liber…bucura-te de locurile unde mergi,altii nici macar nu viseaza să vadă atatea.Eu am luat-o aiurea prin Africa dupa ce te-ai intors tu numa` asa motivat de ce-am vazut la tine.!
Foarte tare America de Sud.!
Mulți ani au trecut, multe țări ai văzut (mie mi-e ciudă de țările alea faine și oamenii faini cu care ai mers și motociclete și biciclete și… tot) și la fel ai rămas. De părinți măcar nu te mai plângi. Și nu mai ceri chiloți de pomană, că acum ai chiloți handmade din satele Anzilor. Altceva-ți mai trebuie?
Când n-o să mai cauți să vrei să ai o să te trezești cu una de n-o s-o poți duce. Îți doresc 😀
de ce nu incerci cu Lia?!
Am eșuat deja cu ea.
Pai normal ca nu le futi daca in loc sa le pui mana pe tzatze si la fofo tu le dedici colaje pe facebook. Ca un fatalau.
Dă-mi voie să ți-l prezint pe Gimel…
dada, de acord cu mi’ai, da-i un cap in fofo si e rezolvata.
Articolul e o văicăreală corectă. Probabil mai ai ai de crescut. Nu pierzi nimic. Mie mi-a placut clipul. Puțin cred că te și invidiez. Doar puțin. Cel mai mult mi-a placut cum arbitrul aranjează fusta luptătoarei.
@Puki – Invidiaza-l pe Dan Bilzerian cu cireada lui de binaciuni 🙂 Clipul este super!
Mi-am permis sa citesc primele randuri si sa urmaresc acel video, in care doar imi par ca sunt prezentate aspectele pozitive, insa ar trebui sa ne gandim cate sunt si negative pe acolo. E ca si cum ai face un scurt metraj legat de prezentarea Romaniei.. si sa nu ai nici experienta in domeniu.
De ce am si eu impresia destul de des ca alte persoane pe care obisnuiam sa le cunosc, s-au realizat in viata si eu nu. Si apoi, din senin, mi se iveste ocazia sa-i vad si sa imi dau seama ca sunt de fapt mai rau ca mine.
Video e destul de misto, felicitari. Poate ajung si eu pe acolo vreodata.
Sa auzim de bine!
Ciudat cum e viata asta. Vrem sau nu , multe lucrui ni se par de-a dreptul ridicole. Nu e vorba de impresie , ci de ridicol sau nu. Te inteleg perfect…
Ridicol la tot pasul si oameni pe care nu-i inteleg de-a dreptul …
[…] Scriam cândva că n-am iubit niciodată, de fapt. De atunci am fost cu Bianca şi mi-am dat seama că pot, totuşi, iubi chiar şi eu. […]