Darius Hero

Mna, atunci bine.

M

[pentru fascinați, am pus filmu’ cu prezentarea despre publicitate neconvențională, de la Zilele Marketingului]

Compania la care lucrez eu cu râvnă și dedicație profesională, Vitrina Felix Media Advertising Full Service (punct ro sleș index pehașpe), și-a găsit o cale să-și sporească eficiența angajaților (deci eu și colegii) prin două manerve de-o simplitate de-a dreptul obscenă. (Ce scriu aici îi de bine, chiar dacă nu-mi convine, deci să nu fiu concediat și din astea, da? Deci fără.)

1. au adus un scaun nou;

Context: Ne construim un sediu nou mare și lat cam cât o pizdă, în sensul bun. Adică “ne”… Patronatul ne construim, mă refer. Că doară nu io, pă bonuri de masă. Așa, și el – sediul – este mai aproape de unde locuiesc, da’ nu cre’că ăsta-i gându’ din spatele construcției, iar acolo totul va fi țais și lux, ca într-un Merțan ultimul model. Deși nouă ni-i oricum dragă Dacia asta papuc, în care ședem deja. Da’ bine. Și cum lucrurile vor fi toate noi-nouțe, chiar acum se aleg niște directoriale de alea de să stăm noi pe ele, cu roate să se miște și spătar să ne ție coloana ergonomic și să ne simtem ca-cum-virgulă suntem pielea.

Ș-au adus în acest sens, cum vă spusăi, un scaun (deci 1 exemplar, 1 buc. element) la sediul actual, ca să se hâțâne lumea-n el și să spuie că îi place sau că are alte pretenții. Deci constructivă șefa, să nu ne cumpere ce nu convine, iar noi să ne sclifosim când e prea târziu.

Cum a ajutat asta la randamentul firmei? Păi, toți vrem să stăm pe scaunul cel nou, ca niște prunci proști. A fost aruncat între noi, nu s-a stabilit o ordine, doar s-a adus și s-a pus acolo. Mă, n-a mai fost așa bătaie intra-instituțională pe ceva, de când s-a ales tipul de făcător de cafea de la secretariat, dispută în care s-au băgat până și ăia care nu consumă.

Ș-acuma, cu scaunul nou – care ajunge primu’, ăla stă pe el! Precum când eram mici și locuiam la țară și aveam toți doar o singură pereche de pantofi. Nu noi, că ăia mai necăjiți, da’ pătrundeți analogia. Dacă se ridică, stă ALTU’ pe el. Pe cale de consecință, cine ajunge primul nu se ridică. Nu se cacă, nu mănâncă, nu merge la țigară, nu iese pe hol să se beșească, mai bine face ocluzie intestinală, nu trage căcaturi la imprimantă, NIMICA! Muncește. “De când cu noul scaun” (fiindcă e o sintagmă aproape calendaristică deja), programul începe la 05:30. Așa s-a ajuns.

Eu încă n-am stat, de exemplu, pe scaun. Eu nu mă pot trezi la 23:00, ca să ajung devreme la firmă, când crapă ziua și să utilizez minunea. Așa că deseară dorm în sediu. PE SCAUN! Aștept să plece Vasile de la DTP. Care mereu pleacă ultimul, că-i place pe scaun. O să trebuiască să meargă, la un moment dat, că are o familie, iar la el ține cineva. Și mă pun pe scaun ȘI NU MĂ MAI SCOL DE ACOLO!

2. ne-au scos messengeru’;

CEEE-au făcut?! Da. Messengerul. De fapt, mă exprim greșit și dezinformez, dați-mi voie să reiau: zicea în mail că nu să-l dezinstalăm, ci să nu-l folosim. Deci nu ni l-a scos, îi acolo, putem să ne uităm la el, doar să nu-l atingem. Și asta ziceau că o lună va dura. Să verifice nu-știu-ce. Nu ne-au zis ce, că probabil și-or fi închipuit după multă caznă că n-au ce să verifice, ideea de principiu e să nu ne conectăm. Că nu-i ca la gaz, să nu folosim cuptoru’, că se lucrează pe țeavă. Doar să nu intrăm și gata, atâta timp cât ne-au comunicat ei.

De asemenea, nu putem folosi servicii de corespondență personale. Fiindcă n-avem ce boscorodi în timpul lucrului cu nime’. Ceea ce-i corect, io-s de acord. Mă enervează, da’-s complet supus, mi se pare o politică de companie suportabilă.

Apropo, comentariile de pe Jeg mie-mi intră-n softu’ de mail, același pe care vin ălea de firmă, așa că poziția mea oficială raportat la această decizie și situația generată este fâs. Și nu, nu se mai acceptă amendamente. În circulara respectivă nu a fost nici o notă personală legată de mine, or blogu’ nu-i nici messenger (deși așa pare, dacă-i să ne uităm la Biblel), nici mail (deși așa pare, dacă-i să ne uităm la Biblel). E un blog (deși nu așa pare, dacă e să ne uităm la Biblel). Pentru cine nu știe cine-i Biblel, unu la mână că sunteți proști și, doi la mână, este Țopescul blogosferei, când era încă tânăr și vivace. Așadar, dacă nu mi-a spus nimenea anume (iar acum am degetele-n urechi, la-la-la-la-la-a), consider că-i un răspuns explicit de tacit că am voie.

Însă tot ce sper e că partea cu messengerul nu e ceva fază pregătitoare pentru “nu-l mai băgăm în veci”. Altfel, accept experimentul, îl îmbrățișez. Cred cu sinceritate că șefa vrea să se lămurească referitor la cum lucrăm fără chat. Ceea ce-i îngreunează vizibil evalurea, pentru că pe mine de obicei chiar acolo mă întreba ce am de făcut și cum stau cu una-alta. Intra pe mine, iar eu îi ziceam. Acuma pe ce intră? Pe nimica.

Dar fie. Paradoxal e că nu ne-au tăiat vreun port, ca să nu dăm sign-in cu de-a sila. Deci putem, dacă vrem, numa’ că nu-i voie. Doar au spus să n-o facem, asta-i manerva coercitivă. Câteodată se mai aude un zbieret de arsură cu apă clocotită, dacă cineva dă click din greșeală pe iconiță și-ncepe să-i caute serveru’. Lumea e spărietă, dă reset de la buton, nu-i de șagă. Mie, preventiv, nu-mi merge messu’ nici acasă în perioada asta. Nu mă poci încrede și să intru fără să-mi dau seama.

***

kispajtars

[clic aici ca să vezi mai mic]

***

Nu știu dacă ați remarcat cum cele mai infime probleme de sănătate au niște nume absolut înfiorătoare. O echimoză, de exemplu. Îți iese o echimoză! Hait! UNDE?! Pe mână. Văleeeu, mi-o taie! O echimoză. Adică o vânătaie, că ne-am întors greșit cât ne futeam și s-a ridicat canapeaua din două picioare și ne-am vărsat pe jos din ea. Sau am un traumatism cranian. Adică am dat cu capu’ în raft, când încercam s-o ridic de șolduri știind că n-am forță în brațe (nu, desigur că nu eu, zic generic; eu nu fac; nici n-am raft, că se țin cărți pe el, ce să fac eu cu alea?). Sau ruptură de tegument. Când mă agăț într-o cracă cu spini și mă zgâriu, pân’ pădure, trăgându-mi budigăii înapoi pe mine… Mă-nțelegeți?

În schimb, SIDA/AIDS. Sună fain. O fostă prietenă avea porecla asta. Și tot am fost cu ea. HIV. H1N1. Zici că-s formații. Cre’că și ÎS formații deja. Cancer sigur îi formație. Și astea-s toate cele la care se moare pe capete. Da’ ce pizdoase par și majoritatea acolo și sunt.

În ordine, bolile incurabile sunt cele mai șmechere. Și pe cale de consecință obțin cea mai multă atenție, deși lumea e conștientă că n-are rost să-ncerce. La fel ca-cu-virgulă femeia fatală. Că de aia-i fatală. Dup-aia urmează astea de la care poți muri, da’ te poți și salva, deci ți-o faci mai mult singur, dacă nu te știi păzi. Ș-apoi îs pițipoancele astea de răceli, tusă, stare de vomă. Sferele fetelor și a bolilor, dintr-această metaforă comparativă, se suprapun cam pe la boli venerice, p-acolo.

***

tudorgheorghemahalauamonamour

[fotografia e a Luizei; mi-a dat-o mie mai demult, că mă iubește; cre’că ăsta e linku’ ei]

[a, ș-apropo de asta: uită]

***

Am fost chemat la Zilele Marketingului în ultimu’ moment (în locu’ lu’ Naumovici, care avea altă treabă ș-atunci s-au gândit ei că eu aș face totul mult mai bine, mult mai repede și mult mai gratis), să vorbesc despre publicitate neconvențională. Ș-așa că m-am dus ș-așa c-am vorbit.

183 comentarii

  • Bibl, ştiu căcureaua se deschide invers, dar nu găseam nici un motiv pentru care şi-ar fi îndesat un morcov în faţă, de unde am dedus că-i iese din spate. Morcovul.

  • Mda, e clar, toata lumea are dreptate. Facind o analiza cultural-artistica putem remarca urmatoarele:
    1. Deasupra e un tricou. Nu E doua ca altfel ziceam ca are doua tricoaie.
    2. Urmeaza niste boxeri sexy. Hudrea are dreptate, Jegul ne arata curu`.
    3. Pantalonii sunt imbracati special pe dos sau cum se spune popular “cu curu-n pulă“. (sa ma scuze doamnele)

    Eu remarc in mod deosebit cureaua de epoca. Epoca Ghita Funar cind totul trebuia sa fie tricolor. Privind ieri catre Cluj si azi catre Piata Victoriei ma intreb ce microbi zboara prin Clujul aista ? O fi de la Padurea Baciului ?

  • Bibli, eu astept ziua de luni ca ma duc la birou si acolo am un LCD mare si luminos in care pot vedea si eu poza aia cum trebuie. De pe umilul meu monitor vechi de acasa nu vad decit niste pantaloni cu curu-n pula.
    Am zis.

  • Mna. Pentru cei care ştiaţi şi vroiaţi să vedeţi, pentru cei care nu ştiaţi, da’ aţi fi vrut să ştiţi, pentru cei ce ştiaţi şi nu vroiaţi să vedeţi, dar în nici un caz pentru cei care aţi văzut fără să ştiţi…

    tatuajpamfiladouazi

  • Dacă pofteşti să-ţi “arât” pre webcam, putem aranja, pe teren neutru. Asigur eu securitatea. (mă scuzi, facem maraton de Godfather)

  • Lu’ Hudrea i-e ciuda; ca el n-ar putea sa mearga tatuat cu ditamai papusa “Aradeanca” si sa spuna tuturor a fost jucaria mea de cind eram mic

    Foarte frumos. De ce o ureche-i de-o culoare si alta de-o culoare? Sa mearga cu stelutele, respectiv floarea?

  • păpuşile Arădeanca ie cinstite ;;) ooops…io, amu o vreme pe cînd madam udrea încă nu se aburcase pe cai mari, am comentat la nuş ce articol de ziar cum căci ea-i Barbi, mai provincială aşa, adică Arădeanca… hmmm cum se leagă cozile cu hudrea, şi aici nu mă refer la fonetica numelui 😛

  • Urechea albastra e asa de la cangrena? Sau are amigdalita si e data cu albastru de metilen….?E misto nuanta. Ar turba Balasa daca ar vedea-o.

  • Ar trebui intors proiectoru’….Pozitia e gresita… De la stanga la dreapta si de jos in sus, sa aiba perspectiva si unghi de fuga.

  • Pamfilu` ca Pamfilu` dar el vrea sa ne arate ca are chiloti Calvin Klein. Si astia tot de pomana sunt ? De la cine ?

  • Dupa cum vad jegul e cam nervos de la o vreme. Pe nu stiu cine o face imbecila, pe mine prost… uite ca Bibli a bagat capul la cutie si a scapat nebalacarit.
    Pulifriciule, gata, am remarcat: ai chiloti Calvin Klein. Indiferent ca aia e mutra lu` Pamfil sau nu – noi am remarcat ce era de remarcat: BAAAAI, JEGUL ARE CHILOTI CALVIN KLEIN, ATI PRICEPUT ???

    Si n-am chef sa ma injur cu tine ca mi s-a terminat berea si asta e un motiv serios sa fiu nervos PRIN DEFINITIE.
    Cine dracu` se duce pina la butic sa mai ia ? Eu nu.

  • Am zis că scrie pe poză de la CINE îs. Da’ bere ţi-o iau eu, e la buza străzii chioşc. Da’ tu tre’ să vii la buza berii.

  • Mai jegule, mai puiutz de comunist, hai sa ne lamurim: In prima poza se vad niste budigăi de la Andi, intr-adevar (ca asa scrie pe poza). Arata ca şalvarii lu` tataie, parol. Dupa aia te puna naiba si il imortalizezi pe Pamfil pe burta ca sa ne arati trei lucruri: ca il iubesti pe Pamfil, ca ai mai slabit si ca ai chiloti Calvin Klein. Ia spune mai baiat destept: in prima poza se vede cumva pe ei marca ? Nuuuu, nu se vede. Din poza a doua, in afara de marca se mai vede ceva concret ? Privind mai bine am vazut si eu ca sunt tot aia cu dungile albastre.
    Pariezi cu mine ca vreo 90% din jegarime n-a vazut ca era vorba de aceiasi ? Lumea se uita la Pamfil ba, ala e personajul iubit, nu burta si nici chilotii tai.
    Hai, spune ca am rulat si iti promit ca nu-ti mai spun: sa ma pupi in cur !

  • Tu-ai întrebat că de la cine-s pomăniţi, nu căăă. Deci degeaba, băiatu’. Flo – mereu ridici miza şi ejaculăii ăştia prematuri nu reuşesc să fie la fel de semeţi.

  • Bă, să păstrăm totuşi un limbaj academic, că suntem intelectuali, ce pula mea!

  • Hudre draga, mno [da, Jimi?!], ia clickaie si matale linkul: haștetepe [doo puncte sleș sleș] aradeanca [punct] com

  • “Mno” ăla nu ştiu ce e, noi zicem “no”. Da, Jim şi Monică? NO! No binie?

    Şi ca să vă lămuresc şi mai rău vi-l spun şi pe “no bine no!”. Da’ aici e musai să-l auziţi cu intonaţie şi în context, altfel…Ce înseamnă şi când se foloseşte vă explică Gia, Zapa sau Darius.

    Monă, dragă !

  • pe top 3 cei mai inteligibili i-ai ales. daca-i pui pe toti trei sa-mi explice o bila sigur inteleg un intreg lego.

  • Da, da. Deci ti-ai ales modelul, da? Nu stiu cit dureaza livrarea. Au conditii de virsta? Trisezi si tu. Mai au niste conditii, probabil, dar tac, caci daca zic ca le indeplinesti… 😆

    Ma duc sa ma pitesc undeva. Ies peste o luna.

  • Doar un secui (precum mă aflu eu pe-aici) poate să vă pronunţe corect şi cu tonalităţile potrivite cuvântul maghiar “na”, care se citeşte aproape ca un “no” românesc, dar nu chiar, că nu e. De fapt, înseamnă un fel de “deci”, însă e utilizat chiar mai des. Mult mai des. Prea des, poate.

    Acel “a” de care vă zic în “na” apare şi în numele meu, motiv pentru care mi s-a părut stupid încă de la început faptul că mi vă adresaţi “Andeo”.

  • Hîmmm. Andeo e articulat. Da’ mi s-a părut suprinzător că Timea îţi zicea Andi, pronunţat maghiar (poate de ce îi maghiară) şi a şi nimerit. Ceea ce mi se pare şi mai surprinzător îi că ei îi zic Timea cu pronunţie normală (adică româneşte, maghiară fiind anormal) şi nu se supără.

    Despre ce Timea vorbiţi?

  • Stai sa vezi cind om ajunge la sfirsit! Ba, dar am o intrebare: de ce secui si nu secuie?
    [a trecut luna; nu va uitati urit]

  • Monă, ia du-te până jos acolo la voi la intrare, ţi-a venit un pachet.

    O lună? Da’ mandatele alea nu-s pe 20 de zile, de obicei? 😀

  • CEEE!!! hudrea, dom’ profesor încă nu se vorbeşte cu no pe tătă valea dîmboviţei?! proastă guvernare, am mai zîs 😛

  • Mă miră cum de Flo are voie cu link-uri pe-aici.

    Secui pentru că aşa mă consider eu şi n-o să scriu despre mine cum nu mă consider.

    Jimi, citeşte mai întâi TOATE cuvintele şi apoi comentează că am lăsat spaţii pentru interpretare.

    Mie nu mi se pare surpinzător faptul că îmi închipuiam că Timeei Gladul îi citeşte numele în mod românesc. Adică nici nu mi-aş fi imaginat că i-ar fi citit numele altfel.

    Dariusule, tu când te adresezi unui câine de pe stradă, rugându-l să elibereze trecerea ca să nu-l calci pe-un picior cu turbo-bicicleta, îi spui “Câineule, dă-te-n lătúri!”? Vocativul tău cel articulat…!

Sociale