Darius Hero

Mna, atunci bine.

M

[pentru fascinați, am pus filmu’ cu prezentarea despre publicitate neconvențională, de la Zilele Marketingului]

Compania la care lucrez eu cu râvnă și dedicație profesională, Vitrina Felix Media Advertising Full Service (punct ro sleș index pehașpe), și-a găsit o cale să-și sporească eficiența angajaților (deci eu și colegii) prin două manerve de-o simplitate de-a dreptul obscenă. (Ce scriu aici îi de bine, chiar dacă nu-mi convine, deci să nu fiu concediat și din astea, da? Deci fără.)

1. au adus un scaun nou;

Context: Ne construim un sediu nou mare și lat cam cât o pizdă, în sensul bun. Adică “ne”… Patronatul ne construim, mă refer. Că doară nu io, pă bonuri de masă. Așa, și el – sediul – este mai aproape de unde locuiesc, da’ nu cre’că ăsta-i gându’ din spatele construcției, iar acolo totul va fi țais și lux, ca într-un Merțan ultimul model. Deși nouă ni-i oricum dragă Dacia asta papuc, în care ședem deja. Da’ bine. Și cum lucrurile vor fi toate noi-nouțe, chiar acum se aleg niște directoriale de alea de să stăm noi pe ele, cu roate să se miște și spătar să ne ție coloana ergonomic și să ne simtem ca-cum-virgulă suntem pielea.

Ș-au adus în acest sens, cum vă spusăi, un scaun (deci 1 exemplar, 1 buc. element) la sediul actual, ca să se hâțâne lumea-n el și să spuie că îi place sau că are alte pretenții. Deci constructivă șefa, să nu ne cumpere ce nu convine, iar noi să ne sclifosim când e prea târziu.

Cum a ajutat asta la randamentul firmei? Păi, toți vrem să stăm pe scaunul cel nou, ca niște prunci proști. A fost aruncat între noi, nu s-a stabilit o ordine, doar s-a adus și s-a pus acolo. Mă, n-a mai fost așa bătaie intra-instituțională pe ceva, de când s-a ales tipul de făcător de cafea de la secretariat, dispută în care s-au băgat până și ăia care nu consumă.

Ș-acuma, cu scaunul nou – care ajunge primu’, ăla stă pe el! Precum când eram mici și locuiam la țară și aveam toți doar o singură pereche de pantofi. Nu noi, că ăia mai necăjiți, da’ pătrundeți analogia. Dacă se ridică, stă ALTU’ pe el. Pe cale de consecință, cine ajunge primul nu se ridică. Nu se cacă, nu mănâncă, nu merge la țigară, nu iese pe hol să se beșească, mai bine face ocluzie intestinală, nu trage căcaturi la imprimantă, NIMICA! Muncește. “De când cu noul scaun” (fiindcă e o sintagmă aproape calendaristică deja), programul începe la 05:30. Așa s-a ajuns.

Eu încă n-am stat, de exemplu, pe scaun. Eu nu mă pot trezi la 23:00, ca să ajung devreme la firmă, când crapă ziua și să utilizez minunea. Așa că deseară dorm în sediu. PE SCAUN! Aștept să plece Vasile de la DTP. Care mereu pleacă ultimul, că-i place pe scaun. O să trebuiască să meargă, la un moment dat, că are o familie, iar la el ține cineva. Și mă pun pe scaun ȘI NU MĂ MAI SCOL DE ACOLO!

2. ne-au scos messengeru’;

CEEE-au făcut?! Da. Messengerul. De fapt, mă exprim greșit și dezinformez, dați-mi voie să reiau: zicea în mail că nu să-l dezinstalăm, ci să nu-l folosim. Deci nu ni l-a scos, îi acolo, putem să ne uităm la el, doar să nu-l atingem. Și asta ziceau că o lună va dura. Să verifice nu-știu-ce. Nu ne-au zis ce, că probabil și-or fi închipuit după multă caznă că n-au ce să verifice, ideea de principiu e să nu ne conectăm. Că nu-i ca la gaz, să nu folosim cuptoru’, că se lucrează pe țeavă. Doar să nu intrăm și gata, atâta timp cât ne-au comunicat ei.

De asemenea, nu putem folosi servicii de corespondență personale. Fiindcă n-avem ce boscorodi în timpul lucrului cu nime’. Ceea ce-i corect, io-s de acord. Mă enervează, da’-s complet supus, mi se pare o politică de companie suportabilă.

Apropo, comentariile de pe Jeg mie-mi intră-n softu’ de mail, același pe care vin ălea de firmă, așa că poziția mea oficială raportat la această decizie și situația generată este fâs. Și nu, nu se mai acceptă amendamente. În circulara respectivă nu a fost nici o notă personală legată de mine, or blogu’ nu-i nici messenger (deși așa pare, dacă-i să ne uităm la Biblel), nici mail (deși așa pare, dacă-i să ne uităm la Biblel). E un blog (deși nu așa pare, dacă e să ne uităm la Biblel). Pentru cine nu știe cine-i Biblel, unu la mână că sunteți proști și, doi la mână, este Å¢opescul blogosferei, când era încă tânăr și vivace. Așadar, dacă nu mi-a spus nimenea anume (iar acum am degetele-n urechi, la-la-la-la-la-a), consider că-i un răspuns explicit de tacit că am voie.

Însă tot ce sper e că partea cu messengerul nu e ceva fază pregătitoare pentru “nu-l mai băgăm în veci”. Altfel, accept experimentul, îl îmbrățișez. Cred cu sinceritate că șefa vrea să se lămurească referitor la cum lucrăm fără chat. Ceea ce-i îngreunează vizibil evalurea, pentru că pe mine de obicei chiar acolo mă întreba ce am de făcut și cum stau cu una-alta. Intra pe mine, iar eu îi ziceam. Acuma pe ce intră? Pe nimica.

Dar fie. Paradoxal e că nu ne-au tăiat vreun port, ca să nu dăm sign-in cu de-a sila. Deci putem, dacă vrem, numa’ că nu-i voie. Doar au spus să n-o facem, asta-i manerva coercitivă. Câteodată se mai aude un zbieret de arsură cu apă clocotită, dacă cineva dă click din greșeală pe iconiță și-ncepe să-i caute serveru’. Lumea e spărietă, dă reset de la buton, nu-i de șagă. Mie, preventiv, nu-mi merge messu’ nici acasă în perioada asta. Nu mă poci încrede și să intru fără să-mi dau seama.

***

kispajtars

[clic aici ca să vezi mai mic]

***

Nu știu dacă ați remarcat cum cele mai infime probleme de sănătate au niște nume absolut înfiorătoare. O echimoză, de exemplu. Îți iese o echimoză! Hait! UNDE?! Pe mână. Văleeeu, mi-o taie! O echimoză. Adică o vânătaie, că ne-am întors greșit cât ne futeam și s-a ridicat canapeaua din două picioare și ne-am vărsat pe jos din ea. Sau am un traumatism cranian. Adică am dat cu capu’ în raft, când încercam s-o ridic de șolduri știind că n-am forță în brațe (nu, desigur că nu eu, zic generic; eu nu fac; nici n-am raft, că se țin cărți pe el, ce să fac eu cu alea?). Sau ruptură de tegument. Când mă agăț într-o cracă cu spini și mă zgâriu, pân’ pădure, trăgându-mi budigăii înapoi pe mine… Mă-nțelegeți?

În schimb, SIDA/AIDS. Sună fain. O fostă prietenă avea porecla asta. Și tot am fost cu ea. HIV. H1N1. Zici că-s formații. Cre’că și ÎS formații deja. Cancer sigur îi formație. Și astea-s toate cele la care se moare pe capete. Da’ ce pizdoase par și majoritatea acolo și sunt.

În ordine, bolile incurabile sunt cele mai șmechere. Și pe cale de consecință obțin cea mai multă atenție, deși lumea e conștientă că n-are rost să-ncerce. La fel ca-cu-virgulă femeia fatală. Că de aia-i fatală. Dup-aia urmează astea de la care poți muri, da’ te poți și salva, deci ți-o faci mai mult singur, dacă nu te știi păzi. Ș-apoi îs pițipoancele astea de răceli, tusă, stare de vomă. Sferele fetelor și a bolilor, dintr-această metaforă comparativă, se suprapun cam pe la boli venerice, p-acolo.

***

tudorgheorghemahalauamonamour

[fotografia e a Luizei; mi-a dat-o mie mai demult, că mă iubește; cre’că ăsta e linku’ ei]

[a, ș-apropo de asta: uită]

***

Am fost chemat la Zilele Marketingului în ultimu’ moment (în locu’ lu’ Naumovici, care avea altă treabă ș-atunci s-au gândit ei că eu aș face totul mult mai bine, mult mai repede și mult mai gratis), să vorbesc despre publicitate neconvențională. Ș-așa că m-am dus ș-așa c-am vorbit.

183 comentarii

  • mai ai putin pana il scoate, Messengeru’, de tot. Si la noi a fost asa si nu mai este 🙂

  • un scaNun nou
    vĂnătaie

    Cum unde? Sus, mă..! Ni la el…

    Si apoi stergem cuminti. Caci de aveai messenjer, era mult mai simplu. Dar n-ai. Iiiihihihihi.

  • ergoNOmic, să se consemneze, ş’aşa viaţa ta-i totalmente publică 😛

  • Parca era un roman Manastur mon amour.
    Mi-am dat demisii pentru motive si mai subtirele decat interdictia de a palavragi pe mes.
    Bibliotecaru o sa tresalte si in acelasi timp o sa se inroseasca precum o fata mare si o sa spuna “offffff…”.
    Vitrina devine un monstru capitalist.

  • Pe mine mă scapă de tăte inepţiile ce mi se zici tu zilnic-zilnic. Mă, tu-mi voi peirea?! Să mă deue afar’? Asta cauţ’? C-aş intra să te-njur, dacă aş avea de pă ce. Torsiune testiculară. Mamă – şuşt. Monica nu ştiu despre ce vorbeşti. Marius – hîîîhîhîhî.

  • adica daca mai avem ceva de injurat sa te injuram aici ca doar aici vezi. s-a notat. si daca avem de zis d-alea nasoale despre vitrina, special ca sa te dea afara, tot aici, da? stiitu, ca atunci cand te-ai imbatat si ne-ai povestit cum cand i-ai pus cenusa in cafea lu’ calin? sau era ceai…? ma rog.

  • Care expresie, ca maestrul statea cu spatele?! Si, oricum, nu i se vede capul.
    ….Ceeeee? Nu de Pamfil e vorba?! Pai atunci de cine?

  • Noa, numa’ ai de grija. In loc de ergonomic sa nu va dea electrice, ca cica e la moda.
    Sanatate lui Pamfil.

  • Si zi asa Darius, ai reusit sa intri pana la urma la Tudor Gheorghe? Te vazui negociind cu unul din aia 2 care rupea beletele, dar in prima instanta nu parut-ai prea convingator…

  • Am aflat ce e cu scaunul acela, este scaunul electric dat de EBa.
    Pe lângă problema filmului, văd că dumneJeg a anulat duminica trecută După Bloguri. Chiar aşa domnule? Eu înţeleg că cenzura este neplăcută, şi pe mine mă cenzurează, în exprimarea mea de privighetoare, foarte multă lume. Dar chiar să schimbi o asemenea emisiune, unde ne mai rădeam şi noi gura cască a spectatorilor, cu una electorală… Brrr.

  • Domnu’ Bibli, noi cu cine votăm? Când o să fie. Că nu ştiu. Da’ nici nu mă-nghesui să aflu.

    Acum îmi permit să spun la persoana întâi, “noi votăm”, că-i prima oară din viaţa mea când am dreptul la vot în cadrul naţiunii şi nu vreau să pierd şansa.

    Darius, la mai mare. Sediul, zic. Şi la mai multe. Scaune de-alea lipicioase. Deşi, dacă are roţi scaunul, nu pricep cum nu te poţi fâţâi până la una-alta, ca imprimanta, butoiul cu fundul în sus cu apă în el, alte asemenea. Asta dacă n-aveţi covoare, mochete sau altceva care seamănă cu o pătură groasă.

    Cum anume arată o poziţie “fâs”? Că eu trebuie să-mi închipui ceva ca să pricep, de-aia mi-e mai greu cu chestiile abstracte ca infinitul, iubirea, geometria neeuclidiană, a doişpea dimensiune, marele atman.

    Dacă nu e deja, ţi-ai face formaţie numită H5N2? Că no, N1 e probabil mai mult ca sigur luat. La ce-ai cânta în ea în afară de ukulelele? Ukulelele tău, zic.

    Jimi, scuze că am scris aşa mult, dar nu era pentru/despre tine, oricum.

  • Vlad – n-am putut. Taică-miu s-a gândit să lase invitaţiile LA Tudor Gheorghe. Care, într-o anumită măsură, era ocupat să ţie concertu’. Deci n-am putut.

    Zuzel – acum că mă-ntrebi, da.

    Ăialalţi doi – vă las să mai dezvoltaţi şi intervin.

  • Revin în primul meu comentariu după mine însumi, că văd că Andea chiar m-o-ntrebat ceva. Poziţia “fâs” vizavi de ceva este ca un fel de “ete, pârţ”. La nimica n-aş cânta. Sau, de fapt, ba da – la toate, poftim. La orice.

  • @ Andi
    La alegerile euro-parlamentare eu o susţin pe Corina Creţu. Din păcate PSD-ul mă dezamăgeşte zi de zi cu câte ceva, ca şi celelalte partide de altfel… Voi vota însă cu PSD pentru Corina Creţu.

    Pentru votul la prezidenţiale, în acest moment sunt în stadiul “voi anula votul”… dar mai este timp până atunci, poate că vor fi alţi candidaţi, cine ştie…

  • Ce frumos. Si noi n-avem messenger. Da avem meebo si webmessenger si ebuddy si spark. toate deodata. desi cred ca au banat si meebo. La mess’ mai ziceau ca “n-au licenta”, da la meebo nu s-au mai obosit sa inventeze vreo scuza. In curand o sa desfiinteze si webmessenger… si atunci o sa trebuiasca sa ma unesc cu toti angajatii asupriti de pe lumea asta, sa ne inventam propriul chat. Ca eu nu rezist asa, ca-s dependenta.

    Hai >:D< noapte buna.

  • Tipului care urlă după Pamfil îi iese intestinul subțire pe lateral. Și de ce stă desculț în sloboz pe faianță?

  • @Darius
    Frate, e chiar tare bicicleta aia a ta. te vazui prin parculetul din spatele Teatrului national pedaland agale 🙂

  • Gata, am găsit soluţia la problema cu scaunul cel nou de la firmă. Il acoperi cu preşul pe care a stat Pamfil. Ca să nu mai vorbim că bagabondul de Pamfil stă cu genunchiul pe singura ta pereche de chiloţi, aflată la uscat în momentul fotografierii. Ce pervers e Pamfil ăsta… am auzit că fetişism se numeşte, piz…

  • Acilea pari chiar trist: “…iar la el ţine cineva.”

    Andi opserva chiar corect: dacă e pe roţi, de ce nu mergeţi cu scaun cu tot la budă, imprimantă, budă, cafea, budă?

    Dacă bine ţiu minte, ai messenger şi pe telefon. Deci şuşt!

    Săracu’ Pamfil.

    T.G. e constipat?

    7. Bă, vă mai plângeţi mult? La noi la muncă (hăhăhă) nu merge nimic (hăhăhă). Nici mess, nici meebo, nici ebuddy, nici măcar webmessenger. NIMIC (hăhăhăhăhă). Totul e oprit din server. Interdicţie. Deci să nu v-aud. Şi da, se poate trăi şi fără messenger. So, chill.

  • bre… Tudor Gheorghe asta… imi vine sa vomit cand aud de el…
    Am un vecin, oltean, care cand se imbata ( cum ar fi in weekend-u trecut) si-a dat magaoaia la maxim cu tot CD-ul mustaciosului astuia… si ragea si el impreuna cu cd-u…
    Te ustura pula… ce mai…

  • monico, am hăhăhă-it eu destul prin parantezele alea, aşa că ţie nu prea ţi-a mai rămas ce hăhă-i, ăla-i baiul, nu? 😛

  • Hă? Ce? Da, desigur, ai hăhăit tu tot ce se putea hăhăi, sigur că da, eu sînt hăhăiless.

    [careva să-mi explice și mie ce vrea Hudrea, de fapt, că singur văd că nu reușește]

  • Flo, dacă în ce-i în ţara asta se numeşte democraţie şi eu nu votez când am responsabilitatea să-mi spun părerea în legătură cu felul în care aş vrea să fie administrat statul din care fac parte, îmi pierd statutul de cetăţean. Sau ar trebui s-o fac. Aşa se întâmpla când a început democraţia. Iar un om care nu e cetăţean nu are nici drepturi şi rămâne la mila celorlalţi. Iar eu nu vreau să fiu sclav. Mai mult decât sunt deja.

    O anarhie paşnică n-o să ai niciodată, sunt prea mulţi oameni pe planeta asta. Şi aproape toţi se cred superiori tuturor celorlalţi. Însă în jeg suntem egali. Chiar de nu ne dăm seama întotdeauna. Şi nu mă refer la acest blog…

  • altfel, esti bine sanatoasa andi? bun, ma bucur. stii care e asemanarea intre adevar si osanza?
    zapo, NICI voi nu aveti.
    hudreo, a zis monica ce era de zis. din cand in cand mai da-mi un telefon, eu raspund, da’ nu neaparat sa si vorbim. doar sa stiu si eu de ce platesc impozit. ca platesc.

  • democratia ori e pana la capat si te lasa sa nu faci parte din sistemul degenerat ori nu e.
    nu votez, nu lucrez, nu fac parte din sistem, dar nici n-am nevoie de mila celor care au reusit in viata.

  • monico, stiu ca eu platesc, daca stau bine sa ma gandesc eu ii platesc toata viata mizera…. da’ nu ma gandesc, ca am promis.
    asta micu’ cu democratia, cum sa zici ma ca n-ai nevoie de mila? uite la gras, pana si chilotii ii cere de pomana.

  • Nu, nu te mai sun. O sun pe monica să-i spun ce mi-ai spus despre ea. Deşi ştiam. Dar să ştie şi ea că mi-ai spus. Că poate nu trebuia să-mi spui. Sau nu trebuia să scriu acilea toate astea? monica, acu că le-ai citit, te mai sun?

  • Flo înţelege prin “a fi la mila cuiva” altceva decât mine. El înţelege a cere de pomană. Eu înţeleg a fi la fel de important pentru ceilalţi precum o furnică/goangă ce s-a nimerit din întâmplare sub talpa unuia.

    Şi, Monică, o să primească. Vineri chiar. Dacă află când sau unde să mă găsească în Cluj.

  • Andi, stiam eu ca cineva are sa se induplece de dragul de grasun… Atita doar ca m-am ferit eu sa fiu aceea.

    Suna-ma, Hudreo, cum sa nu. Stai, sa-mi activez casuta vocala. Gata. Vezi ca durata-limita per mesaj e de 1 minut. Ai grija cum te-ncadrezi! Pe de alta parte, cite injuraturi sa ai sa dureze mai mult de un minut…?

  • stau si ma uit la comentariul hudrelui si mi se pare cunoscuta gluma, eu, ieri, 16:27, si nu stiu de unde. ciudata senzatie. cum se numeste asta? deja mu?

  • Andi da stii ca ăi [ căcaţi/transpiraţi/lărgiţi/decoloraţi/ofiliţi/apretaţi/frecaţi cu curu de pământ/rupţi la fofoloancă în scopuri nu tocmai nobile ] ies din discuţie, nu ?

  • Zici că-i şedinţă de bloc, Flo îi ţaţa de la 3, iar Andi îi şeful de scară şi au nereguli legate de fondul de rulment. Şi e în stadiul de “ba p-a mă-tii” conversaţia.

  • Eu n-am nimic cu Flo. Nici măcar nu respirăm aer în comun, că mie-mi place ăsta mai puţin poluat din cealaltă jumătate a depresiunii.

    Au mai încercat câte unii să mă enerveze, de am rămas cu vânătăi de la degetele înfipte în coaste. Dar cam atât, că nu funcţionează metodele utilizate de ei. Nici chiar tu, Glad, n-ai fi în stare să mă enervezi. Dar ştii deja, că nu te-ai apucat să încerci.

  • Să înţeleg că sunt, din nou, fără să fi făcut eu vreo aluzie, comparată cu Iisus (dumnezeu)? Dar pe el cine a reuşit să-l enerveze?

    Sau Iisus zicea şi el că nu respiră acelaşi aer cu Flo? Ar fi de înţeles, având în vedere cam când se spune că a trăit nenea.

    Sau zicea de vânătăile pe coaste? Hmm…

    Domnu’ Bibli, prin ce metode vă lichefiaţi ochii?

Sociale