Darius Hero

Mama mea, Carmen și iubita mea, Ada.

M

Există multe elemente în lume a căror coliziune fatidică întâmplătoare poate schimba însuși înțelesul existenței. Iar toate aceste elemente decisive sunt împărțite pe nedrept în mod egal între doar două ființe.

Ele sunt mama mea, despre care putem spune îndeajuns de concludent că vi l-a dat pe frate-miu, respectiv iubita mea, care vi-a răpit pe mine.

Forțele lor potrivnice cumulate pot contracara cu ușurință expansiunea Universului, redusă la statutul umil de biet pârț. Prin descompunerea metodică a logicii, o ocupație de-a lor încadrată ca pasiune relaxantă și practicată activ, când nu se alternează în a-mi redefini mie sistemul de valori din plastilină, după cum consideră ele mai potrivit. Deoarece natura singură, dezlănțuită nu va putea egala energia stocată în materie negativă rezultată de pe urma competiției acerbe și infinite dintre cele două de a debita una dintre ele o tâmpenie mai mare decât a reușit precedenta.

Vom zgâria în aceste rânduri o subțire pojghiță care s-a sleit peste bulbucinda distrugere a spiritului uman de care sunt capabile.

Carmen

Mama mea are obiceiul bine exersat de a urla descreierată la toată lumea de prin casă, de obicei de sărbători, imediat după ce ea a spart un obiect, ca să identifice mâna criminală care a pus aia acolo. Ca de pildă, la Sărbătorile Pascale ale anului trecut – când a deschis frigiderul și a cotrobăit minute în șir în el după muștarul dijonaise, pe care toți insistam că nu vrem să îl scoată, chiar dacă e cel mai bun muștar, făcut în zona Burgundiei, în Franța. Până a împrăștiat prin toată bucătăria o farfurie cu drob de miel înfundat în maț de taică-miu personal, cu degețelele lui iscusite, provocându-i acestuia din urmă o serie convulsivă de atacuri de apoplexie. Același tată care o rugase să nu pună încă drobul de miel în frigider, că mai mănâncă copiii și că deja i se vede bine fața de masă cu iepurași, chiar dacă are platourile pe ea și o acoperă. Concurs de împrejurări la finalul căruia a și fost găsit vinovat.

Cu ocazia Crăciunului, am aflat cu toții că muștarul dijonaise ar fi totuși parcă nociv, conform Formula As, una dintre sursele pe care se bazează mama mea, în vasta ei documentare, când n-o citează pe tanti Edit, că tușește tebecistă în ușa agenției de turism, între un stins de-o țigară și aprins de alta.

Ada

Pe iubita mea o transformă la nivel primar (într-o bestie feroce însetată de sânge, să zicem), dacă aduc orice tip de modificare, cât de minusculă, la indiferent ce îmi gătește ea. Incluzând dacă a ieșit ceva grețos și ar putea fi îndepărtat de otravă și adus mai înspre comestibil – tot pentru buna ei dispoziție – doar înecându-mi glandele gustative cu supradoze de erori aromatice, ca să îmi înșel organismul, iar acesta să aglutineze fără filtrări și obiecții.

Însă, cu regularitate, ce-mi servește ea este desigur apropiat de perfecțiune, dacă nu chiar după, totuși simpla mea intenție de personalizare a mâncării, ca un omagiu adus dedicării cu care îmi este oferită, este întâmpinată cu răcnete și violențe de nedescris, de parcă iubirea mea față de ea s-ar rezuma la prima îmbucătură care trebuie să se suprapună negândit cu o reacție necontrolată de renaștere.

Carmen

Maică-mea s-a certat ca la ușa cortului, zbierând argumente de o coerență îndoielnică de la balconul etajului al patrulea, către portarul curții din spatele blocului, absolvent de două clase cu program special, explicându-i academic că ea nu face – câh! – mizerie, ci aruncă sarmale proaspete pisicilor din jurul blocului.

Membri ai cărui cartel felin îi cunoaște personal, pe fiecare în parte, în care are deplină încredere și care sunt educați – într-o comparație evidentă cu portarul, deci despre cotoii ăia râioși vorbim – cum să se comporte și să nu rămână dezodine, după ce au sfârtecat ca niște turbați, scoțându-și una celeilalte ochii, parizerul de la prânz.

Ada

Iubita mea dă în isterie patologică, dacă îmi așez orice obiect străin în ceea ce ea definește ca fiind mijlocul camerei. Aparent disciplina aceasta a lucrurilor este una foarte strictă, iar eu nu reușesc să o înțeleg și urmez. O cauză ar fi că mijocul camerei ei este foarte vag conturat, în oricare dintre încăperi, orientarea fiindu-mi perturbată de maldărele de haine înnodate claie peste grămadă sau scrumierele lipite între ele cu ambalaje.

Se vindecă brusc la mine acasă, pentru că știm prea bine că apartamentul în care locuiesc eu este nemărginit, încap în ele toate aspectele, consumate peste tot, mai ales “dischete cosmetice” și veselă de care nu știu că am și din care eu nu mănânc niciodată și deci nu are cum să aibă un mijloc al camerei un astfel de imobil, după care să ne ghidăm unde să lăsăm orice pe unde ne pică din mână.

***

[vezi și Registrul Diverse!]

172 comentarii

  • mitzy, tu daca te indragostesti de darius te sfatuiesc sa le tolerezi pe fetele celelalte doua care nu se suporta intre ele. bine, si pe alelalte care nu sunt acestea doua. recte chelneritele care si-au batut joc de sufletu’ lu’ darius in rest.

  • De n-as fi, ce sunt acum,
    As fi vrut, da’ nu am cum,
    Sa fiu ciutura la drum…
    Sa dau la fete sa bea,
    Apa din galeata mea…
    Jarul sa le domolesc,
    La trup sa le racoresc…
    Dimineata , cand e soare,
    Sa le spal pe tatisoare..
    Iar de rodesc viile,
    Sa vina cu miile,
    Sa-si curete iile…
    De-o fi vreme de cuptor,
    Le-oi da apa de izvor,
    Sa le stampar focurile,
    Din inima dorurile..
    Noaptea, stele sa luceasca,
    Pe mine sa ma iubeasca
    Si setea sa-si potoleasca..
    Sa-mi bea apa cu gurita,
    Sa le tresalte altita..
    Iar in somn, cu vise line,
    Sa se gandeasca la mine
    Si s-astepte iar sa vina,
    La apa mea cristalina…
    ps/Sa-mi fie totu’ pe plac,
    Fantana s-aiba capac…
    Sa n-alunece frun matz,
    Sa se-nece-n al meu putz…
    http://www.bucatarescu.ro/wp-content/uploads/2010/07/la-fantana.jpg

  • @virus, pai nice ca se putea altfel. Na, 4 ani de pian, nu spui cine, persoana importanta in economia blogului, al carei nick mitzy_mo il trec sub tacere, nu se facea pentru ca sa nu fie salutata altfeliu.
    Mariane, n-am domne’ nici talentul si nici timpul necesare ingrijirii unui blog. Asta e ca un bebelus. Te bucuri inconstient cand il concepi si te mai bucuri cateva luni dintr-o asa zicand inertie emotionala. Pe urma ala (blogul sau bebelusul) ridica pretentii, vrea papa, vrea caca, vrea bobo, vrea coco… Odata te trezesti cu el prin sufrageria gandurilor. Tu ai vrea sa-i dai una la cur, dar nu te lasa inima, ca zici ca daca tot eu l-am facut, hai sa-l fac si mare… Si-uite asa, incetul cu incetul blogutul bebelusul ajunge un coscogeamitea malul de pretentii. Nu ca unitatea de masura a pretentiilor ar fi malul. Poate fi si toptanul. Na, si-ti vine odata acest toptan pe care l-ai conceput si crescut, si-ti zice in fata si de la obraz: Ba pula, la ce cacat m-ai facut daca nu poti macar sa ma intretii? Nu vezi ca esti mai prost ca mos Gerila? Pula mea, noroc cu astia care-mi mai dau de mancare cu comentariile, ca tu…

  • Ugy, eu iti inteleg pesimismul, dar te anunt ca gresesti daca iei gazda noastra drept exemplu. Tu scrie, nu te lua dupa altii.

    Si, vorba lu` mitzy: poate faceti unul impreuna. Blog, zic, ca pentru alte chestii sunt in lupte cu toader parizianul.

  • Cine estem pesimistul? Prietenele Marian am prins in capcana un pesimistul. Rugam la el pentru dam 48 de ciomagul la pesimistul!

  • După un travaliu de vreo 2 zile s-a născut. Ce zici ugy, te bagi ? La un guest post, nu la altceva. Că sunt mică şi inocentă.

  • Estem aici un domnisoara cu mult hormonul la ea. Ea facem crosetatul, stand la camera de la vila la sud vestul. Ea facem mult deranjul la galagia domesticul. Ea am vazutul un filmul la HD si am indragostitul de pungasul de acolo. Ea credem, studenta saraca mica si inocenta, ca tragem de sireturile cu ügyvéd. Ntz!

  • Păi, no! Unii oameni mai şi “munceşte”. Eu mă concentrez. Blogul mițesc are 14 vizitatori. Deci, vă rog!

  • Pai na, unii mai si munceste si in acelasi timp mai si gandeste. Stiu eu pe unul, bozgorul de 1,82, 94 de kile care face asa nazdravania. Plus ca el nu stim cum sa mai scapam de admiratoarele de pe strada. El iesim la preumblarea, cu bastonul, palaria si paltonul, si numaidecat hatz, apar carecum s-ar zice, ma-ntelegi, dansele. Na, nu c-ar fi problema dansele in sine, ci ca domnul bozgorul poate nu aveam cheful momental la discusion si poate avem si pantalonul ruptul in curul.

  • Si io care credeam ca numa’ ale mele’s… Nu pot sa bag niciun adjectiv, caci putin probabil sa adjectivam aidoma.

    P.S. Ce multi prieteni ai…

  • Bine ca te-am intalnit. Te stii tu, draga mea. Draga mea draga, stii, am trait diminetile impreuna si impreuna am trait noptile. Draga mea, alaturi am trait diminetile de mai, alaturi am trait diminetile de august, alaturi am trait diminetile de septembrie.Impreuna traim dimimetile de ianuarie. http://www.youtube.com/watch?v=EjCOeNOWpGs

  • Toadere, eşti un nenorocit! Te-ai folosit de mine mişeleşte şi m-ai abandonat după ce-ai terminat. Asta aşa, ca să ştie toată lumea ce hram porți.

  • Stii, tu cel ce ma citesti acum, prin amabilitatea profesorului Darius Groza, esti varza. Da prietene, esti varza murata. Amandoi suntem niste verze murate prietene. Suntem in acelasi butoi. Stii, noi avem laptop sau dracu’ sa ne ia, dar tot verze suntem. In clipa asta tu privesti ecranul LCD al monitorului sau privesti ecranul telefonului. Esti varza prietene! Tu acum esti pe malul lui Seine, prietene. Si te doare intrundeva. Eu imi fac bagajul. Na, din saracia mea imi fac bagajul si am grija sa nu amestec ciorapii cu camasile. Stii prietene, am mare grija a zorilor. Stii prietene, eu am grija si de domnisoara Matei Iulia. Nu, nu mi-a cerut. Numai cred ca domnisoarei i-ar placea îmbrăţişarea lui Bálint. Ei, glumesc si eu.

  • @epopo, ma-ta vorbea cu mine, jigodie nefolositoare societatii! Inca nu ti-ai dat seama ca esti foarte proasta? Nici sa injuri ca lumea nu esti in stare. Considera ca ti-am dat o palma si bucura-te ca te-am bagat in seama.

  • da-te-n sange rece de simpatic.mai baga d-alea unguresti,ca azi n-au ras chiar toti de tine.

  • @epopo, da, ma dau in sangele ma-ti si ne radem de tine. Da, mi-e mila de tine si ma-ta ma ruga sa te menajez. Hai sa radem impreuna, cacatelule. Tu ai marea voluptate de a ma musca de cur. Nu am eu cur cat pot musca dintii tai, jigodie nefolositoare. Sa mai bag d-alea unguresti zici? Pai intelegi, bai panarama schiloada?

  • @epopo, Hady siktir! Ma-ti, idioato. Si vezi ca pentru copyright are drept domnisoara Matei Iulia. Stai cuminte proasto!

  • Cacate-ar pe tine in gat, jigodie analfabeta @epopo! Ai o mare problema cu limba romana fă panaramă.

  • hopa,ai bagat diacritice.auzi,da’ de ce esti asa constipat?si bozgor,ha?de ce esti bozgor?

  • Fă jigodie @epopo, unde pula mea ai învăţat limba română? La şcoala de handicapaţi? Nu vezi că eşti îngrozitor de proastă?

  • Am bagat diacritice romanesti pentru a ma intelege prietenii. In nici un caz pentru a ma intelege panarama analfabeta epopo. Ce inseamna bozgor fă analfabeto?

  • cacate-ar,ma-ti…
    ba,tu ai facut romana cu ildiko?e retorica,nu te obosi.
    da’ pentru ca esti amuzant,zic sa legam o frumoasa prietenie inter-culturala.o s-o si botezam : ugyved-epopo.are si verb.
    si-n semn de apreciere,iti dedic si o frumoasa melodie,sper sa apreciezi.

    http://www.youtube.com/watch?v=B4J9MSfgGGU

  • Ok. Oficial există două probleme. Una ar fi: capul epuletului ar fi un orășel subacvatic în care fac peștii caca și pișu. După cum ușor se deduce gura e fosa septică. Știți voi. Adică pe acolo ies dejecțiile.

    Problema numărul doi ar fi că ügy se ocupă cu vidanjarea.

    Neoficial mă preocupă o altă problemă: cum că ăștia doi mai sus citați sunt ori înțeleși între ei ori reprezintă aceeași persoană cu dublă personalitate. Mda. Iulia Matei e problema de fond. Ceea ce nu se știe e că o cheamă și Ioana și se scrie cu cratimă. C-așa e în buletin. Alte dezvăluiri incendiare mai doriți? Vă zic și cum îl chema și pe ultimul ei prieten: Arpad Aszalos.

  • hai lasa ca nu sunt nenorocit. asa sunteti toate. ca v-am folosit ca nu stiu ce. da’ va place.
    … si oricum … nu v-am facut nimic.
    marian, treci si consoleaza fata.

De Darius Groza

Sociale