Darius Hero

Mă fut în Cărturești.

M

Bă, da’ dacă nu urăsc cu pasiune Cărturești!

De mult am început să îmi înmagazinez în mine toată energia pe care mi-o dedic acestui sentiment, să-mi omogenizez convulsiile de scârbă și să mi le concentrez până îmi umplu cerul gurii, pentru că vreau să-mi cumulez întreaga emoție într-un singur conglomerat de scuipat cultural, sfârcâit din străfundul sinusurilor, doldora de venin, care să îi otrăvească, odată expectorat, pe toți cei care au călcat vreodată cu intenție ori s-au împiedicat întâmplător în Cărturești. Iar ei să moară.

Și eu, unul, am călcat în Cărturești vreodată, de unde și eu, unul, am cumpărat ceva cândva și, deci, și eu, unul, vreau – sau, dacă nu vreau, trebuie neapărat – și merit negreșit să mor, odată cu restul.

Îmi face plăcere să urăsc Cărtureștiul, atâta de mult îl urăsc.

Nu mă înțelegeți greșit. Când spun că “mă fut în Cărturești”, nu fac sex în incinta librăriei. Nu la aia mă refer. Ci mă fut în Cărturești, adică – câh! – îmi repugnă. Și nu am ceva personal cu sau împotriva întregii inițiative.

Doar atât că vreau să moară, din fiecare Cărturești, fiecare angajat, tăiat pe cord deschis de jur împrejur cu hârtie de împachetat și toți clienții lor, până la ultima artistă închipuită, arsă de gradul al III-lea pe interiorul traheei, cu ceaiul clocotit pe care îl soarbe când caută un Moleskine cu copertă roșie și cu hârtie pentru acuarele, pe care vrea să deseneze noua ei colecție de articole vestimentare neinspirate, care nu va apuca nicicând împlinirea unei realități și până la ultimul creativ fictiv, sugrumat până își dă ultima suflare cu breteaua din plastic a noului său aparat foto vechi din plastic, producție URSS, repus în vânzare ca să facă el poze vintage pe film expirat de 35 de milimetri de la Oser, pe care să le scaneze și uploadeze pe photoblog, precum și toți cititorii care trec incidental, care să moară rostogolindu-se pe scările din fier forjat construite în spirală, care leagă două nivele din ale librăriei, și secționându-și măduvile spinării.

Ok?

***

Când îmi vine uneori, în vreo clipă de întunecime a minții, ideea să mă duc în Cărturești, aleg să mă duc mai bine la mine în baie și să mă așez pe vasul de toaletă, cu o bucată de hârtie igienică suspendată sub fund; acolo îmi încord sfincterul câteva minute încontinuu, chiar dacă nu îmi vine caca, până când reușesc să forțez afară din el, umezită într-un firicel de sânge din vasele capilare sparte de la efort, o bobiță mică de fecale, pe care o iau cu degetele înapoi din hârtia igienică și mi-o bag în nas cât de adânc pot, trăgând puternic aer pe nări și ținând-o acolo până îmi revin. Și astfel îmi trece să mă mai duc la Cărturești.

***

Mă exasperează, deci, până la ulcer, trei aspecte legate de Cărturești.

Primul aspect dintre cele trei aspecte legate de Cărturești care mă exasperează este candelabrul de la una dintre librăriile Cărturești din Capitală. Nu știu în care dintre ele se găsește exact, dar am fost o dată acolo și l-am văzut. Mi s-a părut o imbecilitate atunci și mi se pare o imbecilitate și acum, el fiind afișat și într-o poză de pe fundalul contului de Twitter al librăriei, care, am observat cu jubilație patologică, mi-a dat follow ca proasta, fix în timp ce scriam primele rânduri din acest articol, ca un fel de satisfacție predestinată.

Al doilea aspect dintre cele trei aspecte legate de Cărturești care mă exasperează este fata roșcată, ușor plinuță și prea puțin pistruiată pentru cât de grasă e, care lucrează în Cărtureștiul de la Cluj și se îmbracă de parcă s-ar pregăti să moară și chiar i-ar conveni cum îi stă, dată fiind perspectiva, și care, deși e din Zalău, răspunde complicat în limba engleză (?!) la cele mai simple întrebări puse pe românește:

– Îți place să lucrezi aici?
– I wouldn’t give it up for the world!

– Aveți CD-ul cu concertul tribut pentru Freddie Mercury din 1992?
– Let me just check on that!

– Pot să verific ceva pe net?
– Yeah, sure, go right ahead!

Și recent au aganjat-o pe încă o amețită, care nu mă suportă, de când am râs de ea acum câțiva ani în cafeneaua Flowers, care-i un fel de Cărturești fără “cărturii” și pentru care trebuie să îmi împart principiile între a-mi băga bobițe de fecale umezite în firicele de sânge în nas, mai bine decât să mă mai duc la Cărturești încă o dată și a mă duce la Cărturești încă o dată doar ca s-o oblig și să nu poată refuza să mă ajute cu tot felul de inepții care nu se pot bate în casă, cum ar fi să-mi împacheteze lucruri prea mici pentru a fi tarifate și care nici nu sunt cumpărate de acolo sau să caute pixuri de culori prea greu de găsit, la care ulterior să nu îmi placă nuanța. Când am să mă plictisesc de asta, am să comand cel mai scump album cu tipărire selectivă și copertă ștanțată pe care îl găsesc pe site și pe care nu și-l va permite nimeni, voi insista să fie adus, după care nu am să mă mai duc în veci să-l plătesc și să-l ridic.

Iar al treilea aspect dintre cele trei aspecte legate de Cărturești care mă exasperează este Cărtureștiul în sine, fute-m-aș în el de Cărturești să mă fut.

Mă fut în albumele lor de colecție cu supracopertă de protecție conținând 100 cele mai apreciate construcții arhitectonice aranjate după orașe, mă fut în șoriceii lor din material de sac de cânepă umpluți cu lavandă, mă fut în scaunele lor cu scheletul din țevi de cupru cositorite deolaltă, mă fut în măsuțele lor prea joase ca să stai la ele și prea înalte să-ți legi șireturile, mă fut în seturile lor decorate manual și mereu complete de servire, mă fut în zahărul lor brun pe băț, mă fut în pernițele lor pentru o singură bucă, dintre rafturi, mă fut în parchetul lor compus din cubulețe de lemn nelipite între ele, mă fut în secțiunea lor pentru copiii superdotați ai prietenilor de familie ai clienților destul de fideli cât să știe că acolo vor găsi cadourile perfecte pentru ei, mă fut în decorațiunile lor de brad făcute din porțelan și care nu au nici una intenționat tematică de Crăciun, mă fut în DVD-urile lor originale care există fiecare doar într-un singur exemplar ce tocmai s-a dat, mă fut în formele lor diverse de hârtie eco impregnată cu semințe din care crește iarbă dacă torni apă, mă fut în toate posterele lor cu evenimente, pe care nu ezită să deseneze de fiecare dată, indiferent de temă, un roboțel-carte, un roboțel citind o carte, un roboțel care face cărți sau o carte despre roboței și mă fut în toate citirile lor de cărți anunțate pe Facebook și la care merg, ascultând cărți audio pe drum, toți “roboțeii”, ca să citească și li se citească și mai multe cărți, pe care ei să le discute ulterior între ei, în timp ce își mai caută unul altuia niște cărți, pe care să și le dea cadou între ei.

335 comentarii

  • sunt convins ca in momentul in care scriu comentariul asta te-a apucat deja rusinea aia subtila post-frustrare-vomitata-sub-forma-de-articol-partial-amuzant

  • Nu, continuu să mă fut cu patimă în Cărtureşti.

    Ai primit recent un şoarece cu lavandă de la Cărtureşti şi tre’ să păstrezi aparenţele, aşa-i?

    Dar sunt convins că tu simţi, scârbă, fiindcă eu îmi pot modifica articolul, iar tu nu îţi poţi modifica comentariul. Pe care tot eu ţi-l pot modifica. În a mă adula.

    Bine, te iubesc, pa.

    (Ştii că îmi poţi zice pe messenger orice, da? Te primesc. Că te văd comentând în paralel şi la celălalt articol. Or’ tu vrei să te afişezi cu mine?)

  • Dar tie chiar iti place Carturestiul. Si da, simt ca te doare cand vrei sa te duci dar nu te duci…si totusi mai ajungi pe-acolo, pentru ca nu te poti abtine. E un fel de chin autoimpus, exact asa cum ii place Marelui Jeg. 😀

  • cata futere verbala…cat exces de zel…ce-ai bre cu bietul carturesti? e unul din putinele locuri in care poti sa bei un ceai bun pe timp de iarna…si are carti faine, da? (desi cam scumpe)

  • Şi aia roşcată a zis, când am întrebat-o câte cărţi citeşte pe lună: “Mai bine mă întrebi câte citesc pe săptămână!”

    Şi eu am întrebat câte. Şi ea a zis că: “Una pe zi.”

    Şi io-am zis că: “Da’ ai timp?”

    Şi ea a zis că: “Îmi pun una să ascult în fiecare seară.”

    DECI NU CITEŞTE NICI UNA!

  • Da!! DA!! In sfarsit! Credeam ca sunt singura, ca nu sunt eu normala, ca sunt un fel de monstru anticultural, antitrend si antihip care va fi pana la urma vanat de armate de artisti si alti asemenea si stropit cu ceai de coada iasomiei si mai stie dracu ce mai pun ei in licorile alea… Daca mai gasesc pe cineva sa nu ii placa opera pot sa zic ca mi-am rezolvat toate indoielile legate de valabilitatea mea ca persoana.

  • HAIT! Devii incosistent precum un ecosistem de diaree dizenteric produsa. Hadica, roscata n-ar trebui sa raspunda: “one per day” etc… ?

  • Au si palariute, fiecare cu cate una-n cap. Le mai zice si pasarici in stol ce stau pe creier…dar asta e alta poveste.
    Limonada au dar fara PALARIUTE. Ca nu se-ncadreaza cultural zic, palariutele.

  • nu este mall-ul librariilor, e doar o librarie cu un marketing bun, la limita dintre comercial si bun-simt, dar mai spre bun-simt. Si nu toate librariile au carti faine…toate anticariatele au carti faine (cele mai multe carti din librarii plac si pitipoancelor, ca au auzit de ele si e cool sa le citeasca pe la metrou…asta cand nu sunt manuale pentru scoleri)

  • (apai nici mie nu-mi place opera), da’ sherbet nu se vinde in nici unul dintre carturesti-uri? ca daca tot au zahar pe bat, si, si ce mai au…tot felu de chestii deastea minuscule..

  • seara buna domnule, desii nu ne cunoastem titlul articolului dumneavoastra m-a atras, am citit cu atentie randurile postate mai sus si pot sa zic ca simpatizez in mare cu sentimentul pe care ati reusit sa il imortalizati. Dar nu sunt de acord cu nivelul de agresivitate de care ati dat dovada, genul asta de agresivitate in alte domeni, sa zicem marketing, este cea ce face din carturesti un mall al librariilor. Un alt lucru pe care l’am gasit usor nesatisfacator este combinatia intre vocabular bogat si micile erori gramaticale peste care se adauga si ranchiuna pe care o purtati unor oameni care aleg sa munceasca acolo. Nu vreau sa ma intelegeti gresit eu unul intru la carturesti ma uit ocazional mai si cumpar ceva, dar inteleg frustrarea provocata de existenta conglomeratului care distruge libraria si biblioteca care existau acum 15 ani.
    una peste alta cred ca cea ce ati reusit sa exprimati ridica semne de intrebare si ne face sa gandim de 2 ori atunci cand punem mana pe clanta care duce spre camera in care se afla candelabrul.

  • poţi să te gândeşti şi de 5 ori, mai devreme sau mai târziu tot te trezeşti luând clanţa.în mână.sub candelabru.

  • Auzisem io ca esti prost gramada. Am luat teapa cu un tiny url si dAca tot sunt Aici ma gandesc ca nu strica sa-mi tarasc si io pula prin arborele tau genealogic

  • ma mira ca unii invata asa greu legile elementare ale jeguitului “nu exista greseli gramaticale, doar comentatori neinspirati, care in urma observatiilor lor, vrute de bun simt, se vor alege cu apostrofari, de cele mai multe ori fara bun simt,ce vor genera la randul lor alte comentarii, mai mult sau mai putin inspirat-acide, care vor starni ilaritatea generala, pentru ca, nu-i asa, in general toata lumea vrea sa se hlizeasca. pe jeg”

    asta m-a mirat.
    mai jos e ce ma distreaza:

    cum, atunci cand unul cu portavoce, bagandu-si pula “vocal”, este urmat in scandari de auditoriu. acestia, ei, auditorii aderenti la pulire, devenind un fel de jonctiuni ale pulii emitentului, sperand ca cel pulit sa simta mai acut (profund era cliseu, deci l-am evitat) actul pulirii.

  • asta cu “Bsbdnx”-u’ lui ma intristeaza. cred ca e ala din postul de ieri. ciudat e ca ieri ma amuzase. relativismul asta, o sa ma bage in mormant.

  • Musai a rulat mai sus. Şi Bsbdnx, săracul, numai că el n-a vrut. Cum a ridicat el ochii dintr-un “Why [ceva tâmpenie] didn’t work“, scrisă de un om din advertising şi şi-a târât pula prin arborele meu genealogic, după care a continuat lectura…

  • Mă, ţie de fapt îţi place Cărtureştiul. Era librăria ta preferată, ai urcat-o pe-un piedestal, ţi-a greşit cu ceva, te-a dezamăgit şi amu o urăşti. Cam cum faci şi cu femeile.

    Narcis, săracu’, e de pe altă lume. Pe lângă ăsta, Bibli e un cetăţean obişnuit, de pe stradă.

    Surf (mă laşi cu musai? eşti surf, asumă-ţi-te) nu ştiu ce are în ultima vreme, se bibliceşte.

    Cărtureştiul de pe Magheru’ e de căcat, parcă-i anticariat. Da, da, ştiu, anticariatele e mişto. Numa’ că preţurile din cărturăreşti nu-s de anticariat. Ăla din Cluj e ok, dar angajaţii-s naşpa. Nişte hipstări distruşi, cu fiţe de connaiseur-i. Roşcata aia merită să sufere, de exemplu.

    “‘te dracu de antisocial” 😆 😆 😆

  • hudre, tu nu mai scrii, tu iutubuiesti. asuma-ti-o.
    cat despre mine, mi-as asuma bogdan, de-as vrea sa-mi. surf e insumat (cu i privativ. desi puteam pune si ex) deja.

  • Iui, de asta mi-era frică, un articol cucul tură.

    Hudre lasă musaiul în pace, tată. De ce te manifeşti inchizitorial?

  • la hudre, is reminiscende de comportament academic, doar ca nu-l asculta nimeni acum, precum nici atunci. dar el “nu permite, ba. nu permite”, desigur.

  • Intr-o librarie, cel mai important lucru e ce carti are. Carturesti are carti bune, noi si vechi, clasificate corect pe rafturi (nicioadata n-am gasit o carte pusa aiurea). In plus, are ceai bun si oameni simpatici (tipa roscata probabil foloseste doar audiobookuri pentru ca restul zilei citeste doar preturi si isi oboseste ochii)

  • Corect. Cu excepţia că toate sunt obscen de scumpe, le găseşti pe oricare pe net sau altundeva mult mai ieftin. Ceea ce înseamnă că la Cărtureşti mai plăteşti servicii, brand, atmosferă. Care, precum subliniam, sunt de căcat şi mă fut în ele.

    Altfel, mă fut în ceai, iar oameni simpatici au într-un procentaj minoritar.

    Şi nu-mi place. Ştii cum zic?

  • Si ne iarta noua[…], precum si noi iertam grstilor nostri…

    Sa citam si maimutzele alternative pline de hand-made care se vintura prin Carturesti (Darius, te futi si-n ele, sper. Hai, ca-s destule si unele nici n-arata rau). Fanele de anime-uri japoneze si de Mario Vargas Llosa. Si de papusi Momiji. Pe scurt, da, ne futem in Carturesti. Ca el le-a coagulat dimpreuna si laolalta.

  • piedestalul, nimic altceva decat o efemera creatie a mintii. cei care ajung pe el si-au copt-o singuri inainte cu premeditare inconstienta. daca jegul puleste carturestiul atunci carturestiul merita pulit, adica si-a atras singur puleala; nu ca frustrarile ar avea vreo justificare, doar ca asa a fost sa fie.
    asadar desi exista, piedestalul nu exista. doar ca ne e convenabil sa zicem ca exista.

  • eu sunt fan de anime-uri japoneze. se gasesc si in librarii, mniam-mniam?

    p.s.
    sper ca nu te referi la sandibel si alte lidii in jurul lumii, ci la cele normale, firesti, porno. nu?

  • Surf, iti lipseste organul pentru arta, ca sa zic asa. Anime-ul japonez nu e in nici un caz pornosagul ala la care te gindesti tu, ticalos mizerabil! (da’-ti permit, ba, iti permit), ci un act cultural deosebit, din care nu intelegi mare brinza, dar care place la atit de putini, incit devine maxim deosebit si smecher. Nu-ti dau linkuri, ca le cenzureaza Grozul.

  • “ci un act cultural deosebit, din care nu intelegi mare brinza, dar care place la atit de putini”
    aha, pentru snobi, deci.
    prefer totusi pornosagul (ca-mi permit, ba, imi permit 😀 ). ai linkuri? ca-s convins ca pe alea nu ti le.

  • daca as fi reprezentant al carturarestilor, in urma comentariilor (mele) de la postul asta, as baga anime-uri japoneze porno in cele librarii.
    dar, desigur, vorbim de o lume ideala. mai ideala si mai cea mai misto din lumile posibile, decat chiar si Pandora. o, da!

  • ba, eu sunt cu voi, ma fut in el, ma fut in ele, ma fut in, in general. da’ ce pula mea se intampla la carturesti asta? ca toate alea de-a zis jegu’ de ele suna foarte dubios, iar alea de care zice monica nici nu stiu ce pula mea sunt si cum se citesc. bere au? daca da, hudre, ca esti mai aproape, lanseaza-mi, impulamea, o invitatie la carturesti asta. si daca e 10 lei berea la 0,33 lanseaz-o in neant si te anunt eu cand m-o ajunge. mda, ma biblicesc si eu.

De Darius Groza

Sociale