Vă rog nu mă mai citiÈ›i, deoarece scriu toate tâmpeniile.
Lucrurile astea nu sunt nici măcar interesante. Ce faceÈ›i aici toată ziua? De ce intraÈ›i la mine pe site? Nu îmi răspundeÈ›i, că întreb doar retoric, încercând să demonstrez un punct de vedere: faceÈ›i deloc; intraÈ›i degeaba. SunteÈ›i proști. Vă distrează niște mizerii.
Nu e nimica ce v-ar putea informa sau ajuta din textele mele. Ar fi poate noÈ›iunea înșelătoare de divertisment; dar e falsă; nu vă ofer ceva cu fundament sau morală, vreun miez de puternică încărcătură, doar niște decojeli sleite; sunt niște imbecilităÈ›i din care trageÈ›i voi fiecare ce concluzie vreÈ›i, de cele mai multe ori greșită, întotdeauna de o importanÈ›ă realistă și întotdeauna fără folos, cu care v-aÈ›i fi descurcat și altfel, oricum, sau fără.
Poate vă înveselesc situaÈ›iile prezentate de mine, prin care vă puteÈ›i asocia cu cineva care are trăiri la fel de slabe ca voi, dar vă scutește de vinovăÈ›ie, fiindcă se întâmplă altcuiva. Însă asta nu justifică nimica. Denotă doar că sunteÈ›i niște triști, care vor să se consoleze cu supărarea altcuiva.
Eu, autorul, sunt o persoană cu puÈ›in caracter. De ce rezonaÈ›i cu mine? Par captivant, doar pentru că fac lucrurile să arate simple. Ele sunt la fel de complicate și pentru mine și mă descurc cu atât mai puÈ›in.
Tot oscilaÈ›i orbecăind între a crede ba că eu sunt străin de ipocrizie și atunci mă stimaÈ›i și admiraÈ›i, simÈ›indu-vă voi înșiși doar niște lichele, ba că de fapt puteÈ›i desluși minciuna printre rânduri lăbărÈ›at tricotate, caz în care vă fericiÈ›i imbecil că aș fi eu cea mai joasă speÈ›ă și vă atingeÈ›i sufletește de satisfacÈ›ie.
Mint aproape tot timpul. Pe toÈ›i, în toate circumstanÈ›e, aici, faÈ›ă în faÈ›ă, în relaÈ›ii, în prietenii, în familie, la lucru.
Vă ascund tot felul de lucruri, fiecare foarte-foarte importante. Declară lumea că-i place că eu “zic orice”. Câtă idioÈ›enie! Așa i-am convins eu pe toÈ›i, dar e ceva închipuit! Nu e adevărat! Nu vă zic tot. Nici măcar nu vă zic ce contează de-adevăratelea. Nu v-ar preocupa nici aia, știindu-le, dacă ar fi să fiÈ›i perfect conștienÈ›i, dar nu sunteÈ›i și aveÈ›i senzaÈ›ia că vă pasionează până și nimicurile pe care vi le împărtășesc, doar pentru că am priceperea de a le exprima frumos. Nu-s nimicurile mele, mutălăilor! Sunt exact aceleași nimicuri pe care le aveÈ›i și voi.
Vă zic un pic peste cât vreÈ›i și puteÈ›i să auziÈ›i și atunci sunteÈ›i deja covârșiÈ›i, credeÈ›i că-i mult, da’ e fix cât vreau eu să știÈ›i și tot să ies eu bine la sfârșit. Voi ziceÈ›i că sunt sincer și asta apreciaÈ›i. TâmpiÈ›i naivi. Toată auto-expunerea aia “absolută” care vă compleșește și cu care v-am obișnuit din partea mea este infimă pe lângă manipularea insesizabilă care-o-nconjoară, ascunzând toate detaliile vulnerabile, pe care mi-e frică să le aflaÈ›i.
Nici măcar nu vă faceÈ›i griji că vă este hrănită curiozitatea exact cât trebuie ca să o-nghiÈ›i deodată cu ea înecăciunea de falsitate pe care o maschează.
De exemplu, tura trecută am avut un articol despre noua mea iubită. Cu tot felul de amănunte insipide, alea care vă îmbucură pe voi și evident c-au iritat-o pe ea. S-a supărat și l-am șters. AveÈ›i senzaÈ›ia c-o să risc bunătate de iluzie că ar putea È›ine vreodată la mine, ca să-mi menÈ›in integritatea în faÈ›a părerii voastre circumspecte? Mă cac pe voi! Și dacă la sfârșit mica proastănacă mă părăsește pentru cine-știe-ce alt pretext nesemnificativ, n-o să-mi pese că v-am dezamăgit atunci, de mult.
După articolul ăla, am scris un articol despre ceva colege de-ale ei de apartament. M-au sunat în disperare să dispară. Că acuma parcă-s la cheremu’ fiecui s-o fi jenând că apare aici. Evident c-o afectez tot pe noua iubită, fapt pentru care am să șterg teatral și celălalt articol, până o să uite, după care o să-l pun înapoi, că doar n-o verifica în fiecare zi dacă-i publicat.
Să vă dau un exemplu de măgărie lipsită de substanÈ›ă care vă intrigă pe voi: în perioada asta am niște probleme de erecÈ›ie. Bun? Așa, și? Practic ăsta trebuie să fie articolul nou. Cum am simÈ›it că mi se întâmplă, știam că trebuie să mărturisesc. Numai eu oi fi având asemenea simptome? Avem o premieră anatomică? Nu vă regăsiÈ›i voi sau amanÈ›ii voștri fiecare în preocupările aste sau, dacă nu, în altele sau dacă în nici unele – asta vă îmbărbătează?
Niște vorbe foarte măiastru meșteșugite despre cum mi se scoală incomplet penisul și publicul e mulÈ›umit. Mă frustrează și nu găsesc o explicaÈ›ie. Vă rog ajutor. Când îmi trece, revin masculin cu vestea și trecem mai departe la alte inepÈ›ii. Mna? Îi bine?
Pe de o parte, ar tre’i să ne dezvelim total – da? – pe de alta nu pot detalia foarte mult – nu? – deoarece dup-aia o să fie necesar ca părinÈ›ii fetei să bănuiască scenarii sexuale între mine și fiica lor, care nu-i cel mai sănătos lucru pentru relaÈ›ia mea cu ei. De notat, totuși, că pot avea disfuncÈ›ii erectile și singur, nu înseamnă că domnișoara nu este și nu va rămâne veșnic una, nepângărită, iar nepoÈ›elul lor nu va putea fi Iisus a doua oară, prin act divin – care, de altfel, se potrivește, fiindcă așa sunt și eu. Așa că a doua parte a articolului trebuia să fie despre ei și cum i-am cunoscut. Ce legătură ar fi avut probleme mele erectile cu faptul că m-am întâlnit cu tata și mama fetei? Aparent nici una, ba chiar indicat, dar ar fi fost o întregire efervescentă de idei.
IpocriÈ›ilor și speriaÈ›ilor ce suntem.
Candva ziceai ca “viata se intampla si in alte parti decat pe jeg dar numai cand se intampla acolo conteaza”…deci prin cele de mai sus ne obligi pe toti sa traim o viata care nu conteaza… esti sigur ca poti trai cu asta?
da. va sade bine asa. parca parca mi s-a mai inmuiat inima. azi va dau dreptul sa va dati cu oja. restul indatoririlor raman aceleasi.
a, sa nu uit, cu t mic.
no uite! uite ce fain ne minti si nu ne spui totul si ce-i mai important. cum sa nu citim? cit de timpiti ne crezi???
niste problemele tale de erectie NU sint o magarie lipsita de substanta. nu ne intriga. empatizam cu tine pina-ntratit ca te-am baga subt plapumioara noastra.
sfaturi numai dupa ce povestesti tot intins pe canapeluta. pina atunci….pompita.
Auzi, scrii articol nou sau aştepţi să ţi se scoale ???
-zi si tu ceva:
-nu vreu.
am bagat
Ce fel de oameni se încurajează între ei să comenteze pe Jeg?…
Mi se organizează o intervenție? Clocește iar Hudrel ceva?
Fangirls jeg din bucuresti: haideti la o bere. sa-l barfim pe fraier.
Krakilla sa stii ca regret nespus ca am ratat roblogfestu, dar n-am avut nicio sansa sa ajung, mort fiind.
bine fa
bine fa .
gemene?
@groza. ti se clocesc mintile in nervul creierului capului. ce treaba sa mai aina hudrel cu tine? tu ti-ai dus blogul de rapa. el duce altceva cu mult mult mai important sa mai aiba timp de asemenea nimicuri. interventie ar fi sa iti revitalizam blogul. ti-am explicat ce ar trebui sa faci. da’ tu nu si nu. ca esti director. las-o in paine cum a picat.
@doamna mirmen & the rest of the doamne. multamesc. stiam eu de ce va plac eu pe voi si nu pe ei.
a, sa nu uit, poezia ii frumoasa da’ nu te laud dincolo ca iar o iei razna la sfarsit.
fii tu insuti, toadere, las’ ca am io grija daca esti prea tu insuti.
Nu-i bai!
Scri frumos si atat. Restul, cum interpretam, cu ne gandim prin ce scrii nu mai e problema ta. I-s multumit ca am ce citi fain, destept, interesant, uneori porcos. Mai mult, toti avem doza noastra de ipocrizie si minciuna asa ca…
Tu doar sa scrii in continuare. Sper sa te apuci de ceva mai serios, o nuvela, un roman. Nu de alta, dar chiar poti!
ca un omuletz care… nu stie decat sa comunice vizual, intru foooarte rar pe bloguri. De fapt nu intru deloc. n-am nici cont pe feisbuc. de fapt, acesta este singurul blog pe care intru, de obicei dupa o zi foarte proasta. Pac! deschid (de muuuult) telenovela jeg.ro 🙂 asta e primul meu comm aici…. imi aprind o tzigara… scrolez dupa poze… si daca nu ma ia cu somn printre randuri, ramane in brausar pe a doua zi, amintindu-mi de baiurile de ieri. Neverosimilitatea de pe un blog, chiar si cu “cu motz”, precum jeg, este seducatoare. Iar eu, asemenea multor house wives ale publicitatzii bashtinashe, incerc sa-mi spal creierul de toatereprezentarile imagiiistice cu rol de balast. Stii, Darius? Ca mocanu ala care s-a saturat sa care busteni cu carutza si vrea sa mai care si rumegush. de ce n-am diacritice azi?
Zic si io ca si F: stapanesti o foarte frumoasa limba romana. Daca ai fi cu adevarat genial, ai putea scrie un roman sau ceva poezii care sa intre in viitoarele manuale scolare.
Dar nu esti genial, numa foarte destept.
Iar problema erectiei vine de la fata. Adica nu de la ea, ca persoana, ci de la alegerea ta asupra ei. Ori n-ai ales, ai luat ce a nimerit?
Pai tie iti trebuie o personalitate puternica, nu o plangacioasa pe temeiuri de nimica… Da’ na, te inteleg, trebuie sa futi si tu din cand in cand. Sau macar sa incerci 🙂
M-oi fi dorind tu-n secret, ca multe alte necunoscute, că-ncerci ceva aici.
(Începem să ne apropiem de numărul preferat de comentarii al lui Marian S., păcat că nu-i prin preajmă să observe, că se preumblă la noul articol, muncind cu sârg acolo.)
Nu pot sa cred cat de tare e articolul asta si cat de prost au reactionat oamenii la el, lucru care la randul sau face articolul sa fie de trei ori mai misto, fiind vorba despre cum oamenii vor fi reactionat vesnic prost la ce scrii…
Ma asteptam sa citesc doar comentarii libidionase care promit o lumea mai buna sau o noua zi luminoasa… si… surpriza…
Nu, tu eşti cea mai tare, de
douătrei ori mai tare decât articolul şi comentariile.