Dragă cititori,

Vă rog nu mă mai citiÈ›i, deoarece scriu toate tâmpeniile.

Lucrurile astea nu sunt nici măcar interesante. Ce faceÈ›i aici toată ziua? De ce intraÈ›i la mine pe site? Nu îmi răspundeÈ›i, că întreb doar retoric, încercând să demonstrez un punct de vedere: faceÈ›i deloc; intraÈ›i degeaba. SunteÈ›i proști. Vă distrează niște mizerii.

Nu e nimica ce v-ar putea informa sau ajuta din textele mele. Ar fi poate noÈ›iunea înșelătoare de divertisment; dar e falsă; nu vă ofer ceva cu fundament sau morală, vreun miez de puternică încărcătură, doar niște decojeli sleite; sunt niște imbecilităÈ›i din care trageÈ›i voi fiecare ce concluzie vreÈ›i, de cele mai multe ori greșită, întotdeauna de o importanÈ›ă realistă și întotdeauna fără folos, cu care v-aÈ›i fi descurcat și altfel, oricum, sau fără.

Poate vă înveselesc situaÈ›iile prezentate de mine, prin care vă puteÈ›i asocia cu cineva care are trăiri la fel de slabe ca voi, dar vă scutește de vinovăÈ›ie, fiindcă se întâmplă altcuiva. Însă asta nu justifică nimica. Denotă doar că sunteÈ›i niște triști, care vor să se consoleze cu supărarea altcuiva.

Eu, autorul, sunt o persoană cu puÈ›in caracter. De ce rezonaÈ›i cu mine? Par captivant, doar pentru că fac lucrurile să arate simple. Ele sunt la fel de complicate și pentru mine și mă descurc cu atât mai puÈ›in.

Tot oscilaÈ›i orbecăind între a crede ba că eu sunt străin de ipocrizie și atunci mă stimaÈ›i și admiraÈ›i, simÈ›indu-vă voi înșiși doar niște lichele, ba că de fapt puteÈ›i desluși minciuna printre rânduri lăbărÈ›at tricotate, caz în care vă fericiÈ›i imbecil că aș fi eu cea mai joasă speÈ›ă și vă atingeÈ›i sufletește de satisfacÈ›ie.

Mint aproape tot timpul. Pe toÈ›i, în toate circumstanÈ›e, aici, faÈ›ă în faÈ›ă, în relaÈ›ii, în prietenii, în familie, la lucru.

Vă ascund tot felul de lucruri, fiecare foarte-foarte importante. Declară lumea că-i place că eu “zic orice”. Câtă idioÈ›enie! Așa i-am convins eu pe toÈ›i, dar e ceva închipuit! Nu e adevărat! Nu vă zic tot. Nici măcar nu vă zic ce contează de-adevăratelea. Nu v-ar preocupa nici aia, știindu-le, dacă ar fi să fiÈ›i perfect conștienÈ›i, dar nu sunteÈ›i și aveÈ›i senzaÈ›ia că vă pasionează până și nimicurile pe care vi le împărtășesc, doar pentru că am priceperea de a le exprima frumos. Nu-s nimicurile mele, mutălăilor! Sunt exact aceleași nimicuri pe care le aveÈ›i și voi.

Vă zic un pic peste cât vreÈ›i și puteÈ›i să auziÈ›i și atunci sunteÈ›i deja covârșiÈ›i, credeÈ›i că-i mult, da’ e fix cât vreau eu să știÈ›i și tot să ies eu bine la sfârșit. Voi ziceÈ›i că sunt sincer și asta apreciaÈ›i. TâmpiÈ›i naivi. Toată auto-expunerea aia “absolută” care vă compleșește și cu care v-am obișnuit din partea mea este infimă pe lângă manipularea insesizabilă care-o-nconjoară, ascunzând toate detaliile vulnerabile, pe care mi-e frică să le aflaÈ›i.

Nici măcar nu vă faceÈ›i griji că vă este hrănită curiozitatea exact cât trebuie ca să o-nghiÈ›i deodată cu ea înecăciunea de falsitate pe care o maschează.

De exemplu, tura trecută am avut un articol despre noua mea iubită. Cu tot felul de amănunte insipide, alea care vă îmbucură pe voi și evident c-au iritat-o pe ea. S-a supărat și l-am șters. AveÈ›i senzaÈ›ia c-o să risc bunătate de iluzie că ar putea È›ine vreodată la mine, ca să-mi menÈ›in integritatea în faÈ›a părerii voastre circumspecte? Mă cac pe voi! Și dacă la sfârșit mica proastănacă mă părăsește pentru cine-știe-ce alt pretext nesemnificativ, n-o să-mi pese că v-am dezamăgit atunci, de mult.

După articolul ăla, am scris un articol despre ceva colege de-ale ei de apartament. M-au sunat în disperare să dispară. Că acuma parcă-s la cheremu’ fiecui s-o fi jenând că apare aici. Evident c-o afectez tot pe noua iubită, fapt pentru care am să șterg teatral și celălalt articol, până o să uite, după care o să-l pun înapoi, că doar n-o verifica în fiecare zi dacă-i publicat.

Să vă dau un exemplu de măgărie lipsită de substanÈ›ă care vă intrigă pe voi: în perioada asta am niște probleme de erecÈ›ie. Bun? Așa, și? Practic ăsta trebuie să fie articolul nou. Cum am simÈ›it că mi se întâmplă, știam că trebuie să mărturisesc. Numai eu oi fi având asemenea simptome? Avem o premieră anatomică? Nu vă regăsiÈ›i voi sau amanÈ›ii voștri fiecare în preocupările aste sau, dacă nu, în altele sau dacă în nici unele – asta vă îmbărbătează?

Niște vorbe foarte măiastru meșteșugite despre cum mi se scoală incomplet penisul și publicul e mulÈ›umit. Mă frustrează și nu găsesc o explicaÈ›ie. Vă rog ajutor. Când îmi trece, revin masculin cu vestea și trecem mai departe la alte inepÈ›ii. Mna? Îi bine?

Pe de o parte, ar tre’i să ne dezvelim total – da? – pe de alta nu pot detalia foarte mult – nu? – deoarece dup-aia o să fie necesar ca părinÈ›ii fetei să bănuiască scenarii sexuale între mine și fiica lor, care nu-i cel mai sănătos lucru pentru relaÈ›ia mea cu ei. De notat, totuși, că pot avea disfuncÈ›ii erectile și singur, nu înseamnă că domnișoara nu este și nu va rămâne veșnic una, nepângărită, iar nepoÈ›elul lor nu va putea fi Iisus a doua oară, prin act divin – care, de altfel, se potrivește, fiindcă așa sunt și eu. Așa că a doua parte a articolului trebuia să fie despre ei și cum i-am cunoscut. Ce legătură ar fi avut probleme mele erectile cu faptul că m-am întâlnit cu tata și mama fetei? Aparent nici una, ba chiar indicat, dar ar fi fost o întregire efervescentă de idei.

IpocriÈ›ilor și speriaÈ›ilor ce suntem.