Stela Popescu

sari la comentarii

Vă amintiţi, probabil, cu dulceagă nostalgie, cum v-am povestit despre babele care au un ABC (pentru bucureşteni, boltă sau băcănie) la poalele facultăţii cu program normal din vecinătatea Vitrina.

Babe de diverse etnii, variind larg de la română la maghiară şi înapoi, care jupoaie cu lăcomie drăcească de pe bieţii studenţi şi trecători, la orice ar procura, cu câte 1 sau 2 lei în plus faţă de orice altă prăvălie zdravănă la cap din registrul comerţului.

Precum duc o viaţă debordând de neprevăzut, am reuşit să dau peste o întreprindere şi mai hulpavă decât aceasta, dacă mai era posibil, iar dacă nu – au reuşit să fie. Sfidarea cea supremă s-a deschis hăpt gard în gard cu cea etalată mai sus. Vă daţi aşadar seama ce orgolii mercantile bulbucesc: este vorba despre o – ce altceva? – şaormerie.

Deţinută de nimic mai puţin decât doi greci. Sau turci. Ceva. Când am intrat o dată la babe cu o şaorma cumpărată de la ei, erau să facă atac cerebral colectiv. “DE UNDE ai ALTĂ mâncare? Dar cât o costat? CUM!

Însă revenind la hapsânii cei proaspeţi. Le strică gheşeftul la veterane. Într-un monopol care părea de neştirbit, au venit ăştia cu două angajate probabil pe resturi, două fătuci disperate, care amestecă-n maioneză nişte usturoi încolţit, ambele pe-aceeaşi tură, fără să le schimbe nimeni, de dimineaţă până seara şi duminica inclusiv.

Administratorii cei doi stau fără pauză, ba unul, ba celălalt, cocoţaţi pe-un scaun înalt şi festiv, la casa de marcat, temându-se probabil de tâlharele ălea evidente, care nu merită scăpate nici măcar pentru o clipită din sub nişte ochi ageri şi vigilenţi, ce să mai vorbim despre acces la bani şi la server. Când primul supraveghează cu mâna lui încasările, pesemne al doilea păzeşte hârtia igienică de la budă, unde oricum n-au acces clienţii.

Am început la un moment dat să merg tot mai des pe la ei, fiindcă am insistat eu de la început, pentru mândria proprie, să găsesc un mecanism infailibil de a-i distruge spiritual. Ceea ce am şi izbândit şi vă voi relata în consecinţă.

Dar întâi, despre context: ahtiaţii ăştia ce vând moarte “cu de toate” au nişte algoritmi prin care îţi adaugă recomandări la orice simplitate vrei să comanzi. Dacă iei ceva la lipie, au adusă la faţa locului o cisternuţă care amestecă nişte “suc de iaurt” îndoit cu apă de la robinet şi ceva zamă de portocale concentrat diluată bine.

În caz că ţi-e poftă de ceva mai săţios, aruncă cu fante şi colăuri în tine, mai mari, mai mari, să îţi curgă fluent pe gâtlej în jos, să mai vrei. Însă când îi de pus ingrediente în mâncare, parcă-parcă le omori câte-o virgină, cu fiecare boabă de porumb în plus, asta când nu le strică cineva ziua şi le rade tot de prin ulcelele ălea, că vrea să abunde mâncarea de otravă. Tare le mai plac pretenţioşii, care, deşi plătesc întreg, ba nu vor castraveţi muraţi, ba fără vreun sos anume.

Au ajuns într-atât de departe, încât unul dintre ei a zbierat realmente (cu mine de faţă), la o doamnă de bine care – atenţie – trecea grăbită prin faţa dughenei. Osama (căci aşa se numeşte), a răcnit către ea, de parcă ăleia i-ar fi scăpat eşarfa sau o cunoştea, iar când aia s-a oprit ca trăznită din ceva ce cu siguranţă era o urgenţă, a-ntrebat-o… dacă nu vrea un şniţel la farfurie!!!

***

[vezi şi Registrul Diverse!]

Da.

În sfârşit. Acuma recent mi s-a făcut poftă de ceva greţoşenie de p-acolo şi aveam bani ficşi pentru ea. Intru în tremniţa pierzaniei, dar când să o cer (că-ţi zice înainte cât e, dragă, să ştie dacă te încadrezi, nu să-i faci pagubă şi să-i dai banii înainte să se apuce sclavele), remarc nu neapărat suprins că, desigur, s-a scumpit. Cu 1 leu.

Probabil găsiseră babele rivale vreo eroare juridică, prin care puteau să dea, eventual scutite de oareşcâteva impozite, ceva mai lesne decât ei, asigurându-şi o creştere pe termen mediu şi lung, cu speranţa unei vânzări în număr de unităţi totale mai rotund. Şi nu se admitea o asemenea obrăznicie, ei în mod logic trebuiau să recupereze. Bun.

Dat fiind că eram muşteriu loial, nu că asta ar avea neapărat vreo însemnătate morală pentru şerpii ăştia crescuţi la ţâţa mea, de care acum mă muşcau cu sete, îmi permit să îl întreb dacă poate să îmi dea mâncarea, ca eu să revin într-o neîndoioasă dată ulterioară, tot cu acelaşi scop de a-i face consumaţie, când să-i dau şi datoria de acum.

Mintiuca lui precisă nu era programată pentru o asemenea dilemă: deci ori să nu accepte rămăşagul şi, pe cale de consecinţă, să nu ia nimic; ori să ia ceva, dar nu tot. Mai-mai să înţepenească. Mi-am interzis să-mi scape şi măcar o minimă sugestie telepatică. Am vrut să îl văd restartându-se succesiv. Până când – stupoare! – a acceptat.

Am zâmbit transpirat, cât eu am plusat conglomeratul final cu tot s-a putut îndesa. Iar de atunci: nu am mai dat p-acolo!

Decât. O. Dată: să îi dau datoria. Dintr-o bancnotă bine păstrată de 500 de roni. Oh, viaţă prea crudă, n-avea rest. Plăăăhăhăhăhăhăhăhă. Boule!

Am schimbat această plăcere sadică pe faptul că într-adevăr e cea mai bună şaormerie din zonă. Şi prefer să o abandonez şi să nu mă mai duc! Feci! Să regrete leul ăla până îi trebuie măcar un transplant, atât lui, precum şi ăluilalt, când are curajul să îi povestească.

***

Cât despre amicul nostru comun, Andrei Palatkas, care a pierdut umilitor pariul acela de pe Jeg… m-a rugat să apar, dimpreună cu Pamfil, fireşte, pentru Booha (atât bar şi site, cât şi loc de pelerinaj sau alte funcţionalităţi cu care este înzestrat) în batjocorirea vizuală a unui şlagăr în derulare prin discotecile tineretului de azi, fapt pe care l-am şi întreprins. Aparent, trebuia să-l înlocuiesc pe Kanye West, din clipul original.

Deci yo, Biblel, I’m really happy for you, I’m ‘a let you finish but…

27 comentarii

zi si tu ceva
  1. Februarie 28, 2011 la 12:00
    link permanent
    Mitzy-mo zice ca:

    Fie nu citeşti

  2. Februarie 28, 2011 la 15:49
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Mitzyyyy … am fost la 96 ??? Singur ??? Păi unde erai, acu` îmi spui ?
    Data viitoare tre` să fiu mai atent.

  3. Februarie 28, 2011 la 15:50
    link permanent
    Marian S zice ca:

    A propos, ăla era 101, ăsta e 102. Se întrece orice limită.
    Deci articol nou sau film.

  4. Februarie 28, 2011 la 23:29
    link permanent
    Familia Îţâşă zice ca:

    Mi-e dor de ugyved.

  5. Februarie 28, 2011 la 23:58
    link permanent
    Mitzy-mo zice ca:

    @Marian: 96 e cu spatele. Iaaac!

    @Fam.: You so funny! :))))

  6. Martie 1, 2011 la 03:16
    link permanent
    Gia zice ca:

    Discutia asta nu a mai fost?

  7. Martie 1, 2011 la 14:55
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Mitzy, dă-mi voie să te atenţionez că habar nu ai care e diferenţa dintre 69 şi 96.
    Dar eşti tînără şi neinstruită şi ţi se pot ierta multe.

    More practice, please.

    PS: Mă rog, hai să te lămuresc: contează cine apasă şi cine sughite.

  8. Martie 1, 2011 la 15:45
    link permanent
    ottffsse zice ca:

    (scriu doar ca să nu vă simţiţi prea bine)
    deci ügy s-a dus spre orizonturi nebuneşti, lună miere japînia, sper. stop.
    familia porcilă nu mai are pe cine înjura. stop.
    miţa neconsolată. stop. se preface bine, însă. stop.
    marean a ieşit la atac. stop. sex by numbers, gen. stop. (bravo, bă)
    articolaşul bun, n.am rîs deloc. stop maşina.
    şi frig, bgmşpl. frig rău!

  9. Martie 1, 2011 la 18:03
    link permanent
    Familia Îţâşă zice ca:

    @ottffsse – Te rog să îmi indici postul în care eu am înjurat pe cineva.
    Țin să îți atrag atenția că Îțâșă este un nume nobil, inventat de darius și, prin urmare, nu îl interpretezi cum vrei tu, ci numai așa cum s-a votat aici.

  10. Martie 1, 2011 la 20:37
    link permanent
    Mitzy-mo zice ca:

    @ottffsse: ai priceput?

  11. Martie 2, 2011 la 16:21
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Postările acestea nu au nici măcar o frecvenţă de tip hebdomadarius. 🙁

  12. Martie 2, 2011 la 21:36
    link permanent
    virusverbalis zice ca:

    Dă-ne Doamne, atotputernicule, cele trebuincioase în casă, cu ce să dăm zăpada, curăţă—ne ţurţurii da la streşini şi mântuieşte-ne de alunecări. Fă Doamne, milostive, ca robul tau Virus să nu mai cadă-n zăpadă, cum a căzut ieri şi linişteşte-l cu poveţele tale. Dăruieşte-mi Doamne, prealuminatule, înţelepciune nemărginită, nu mă duce înspre fărădelegi vrute şi nevrute şi dă-mi căldură-n calorifer, că o să plătesc de-o să mă ia dracu (Doamne iartă-mă) la sfârşitu lunii. Fă-mă, preamarite, să am mintea odihnită, când mă-mbrac dimineaţa, că greu îmi mai e cu-atâtea haine pă mine… Mai dă Doamne şi soare, că mi s-a pus pata de-atâta nor şi mai spune-i şi lu Sfântu Ilie, că parc-anebunit, să nu mai slobozească ăi nori, că mi s-a urât de-o lună-ncoa , acu’ şi pururea. Şi coboară mărite, liniştea peste românii tăi, înfrăţeşte-i în ale înţelegerii, întru propăşirea păcii între ei. Aşa să-mi ajute Dumnezeu

  13. Martie 2, 2011 la 21:46
    link permanent
    virusverbalis zice ca:

    http://www.youtube.com/watch?v=17G5u6obrTY&feature=player_embedded

  14. Martie 3, 2011 la 10:37
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Da, zice bine virusu` nostru. Subscriu.

  15. Martie 3, 2011 la 10:39
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Sa va luminez ziua: http://smro.wordpress.com/2011/03/02/fericirea-unui-bebe/

  16. Martie 3, 2011 la 13:01
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Nu comentează nimeni un cuvânt atât de special precum “hebdomadarius“. Să-mi fie cu iertare, dar blogul acesta seamănă din ce în ce mai puţin cu cel pe care am intrat prima dată.

  17. Martie 3, 2011 la 21:12
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Bibli, am eu alta: Jurnal editorialistic de groază.

  18. Martie 4, 2011 la 13:03
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Marian S
    🙂
    Da, dar eu nu am schimbat nimic…
    🙂
    Hebdomadarius reprezintă chiar un cast care predică săptămânal…
    😆
    Eu zic că se potriveşte… dacă şi castul nostru ar pune măcar o postare pe săptămână, care să conţină şi un film, eventual.

  19. Martie 4, 2011 la 13:08
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Curând, brotăcel. Curând.

  20. Martie 4, 2011 la 22:57
    link permanent
    Mitzy-mo zice ca:

    @Bibli: sau un fel de săptămână care durează aproximativ 30 de zile

  21. Martie 5, 2011 la 10:25
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Mitzy-mo
    Mă plimbă cu filmul de cam un an…

  22. Martie 5, 2011 la 23:04
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Hai ma, ca e un link cuminte si frumos, scoate-ma de la moderare !

  23. Martie 6, 2011 la 20:19
    link permanent
    virusverbalis zice ca:

    http://www.youtube.com/watch?v=QAbz0jeL9x4

  24. Martie 7, 2011 la 19:38
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Mda. Pulică, am două în spam, mă scoţi ?

  25. Martie 7, 2011 la 22:56
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Marian S
    De ce nu le mai pui o dată fără căpăţâna haştetepistă?

  26. Martie 8, 2011 la 10:54
    link permanent
    Marian S zice ca:

    @ Bibli: eu chiar nu mai înţeleg pe unde umblă puştiul ăsta. O fi la fist fund… ooops, fist funk, pardon de expresie.
    Diseară îl sun pe mobil, dar mai pe la 3 noaptea.

    E simplu: intraţi pe romanticfm dot ro, click pe online player şi gata. Eu voiam să vă dau linkul către playerul vechi, fiindcă merge mai bine decît cel nou aflat în probe. Căutîndu-l singuri, sigur veţi da peste cel nou.

    Hai, lăsaţi muzicile astea mizere şi treceţi la ceva frumos – aveţi 16 posturi online !

  27. Iunie 6, 2017 la 19:00
    link permanent

    Uite ca am dat peste acesta pagina web despre
    Stela Popescu, cautand despre maramu. Acum tre sa recunosc ca faci treaba super.
    poate vrei sa vezi si saitul http://cazare-maramures.net o pagina despre
    judetul maramures. Numa bine

un trackback

  1. de la polimedia.us/fain pe August 5, 2012 la 02:43

    Stela Popescu — Jurnalul Editorialistic de Groza…

    Mai vechi dar la fel de jeg-os….

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)