Zice lumea că vrea cont, unde să trimită banii.

IBAN RO44 BTRL 0130 1201 H987 93XX, Banca Transilvania Cluj, Darius Groza

Şi dacă vrea să mi-i dea în mână, să mă anunţe să viu eu după dumnealor, să-mi scrie aici, că vin.

Contextul

Eu stăteam acum câteva zile pe Internet, acolo unde locuiesc eu de obicei şi căutam nişte filmuleţe făcute pentru proşti, din care să învăţ mecanic să cânt fals un cântec proaspăt la ukuleaua mea, prin mijlocul căreia înşel audienţa că eu aş avea înclinaţie muzicală şi vreo anume sensibilitate faţă de frumos. Tot aşa, căzând din click în link, am descoperit-o sub un bolovan digital pe Najmah Salam, care este o tânără drăguţică de origine singaporeză, studiind arte la Melbourne, Australia.

Pentru că ea cântă foarte frumos (am să vă arăt), iar eu cânt foarte urât şi o consider direct responsabilă, am contactat-o, ca să îi comunic indivia mea nestăvilită. Puterea socializării dimpreună cu şarmul meu atent confecţionat ne-au adus însă împreună, mai aproape, unde ne-am cunoscut mai bine, împrietenindu-ne. Am reuşit să trec cumva peste ura pasională faţă de talentul ei nemeritat, care mi s-ar fi cuvenit mie.

Ne-am povestit unul altuia emoţiile trăite cu omologii noştri de sex feminin şi masculin. Eu i-am împărtăşit ei cum o cunoscusem pe noua doamnă Jeg prin birt, cam torpilată şi m-am înfierbântat cardiac, rostogolindu-mă necontrolat într-o deosebită dramoletă de amor, care-a implicat-o fără posibilitate de crâcnire. Asiatica mi-a zis despre cum ea îl cunoscuse pe imbecilul care o fermecase pe Chat Roulette, într-o sesiune unde ambii îşi căutau sex imaginar şi-au sfârşit prin a se iubi în mod de-a dreptul tâmpit, cu decizii pripite ba de a veni ăla la facultate la ea-n oraş, în preţ de un an de zile, ba a se deplasa ea dramatică în Americă şi a rămâne părăsită în terminal.

Şi iacă aşa am tot rezonat noi doi împreună. Cert este că dulcegăria asta siropoasă a lor este de-un patetism oribil, care mă face să plâng de compasiune, ca să nu vomit de greaţă.

Pe cale de consecinţă, voi avea iniţiativa distructivă de a o tăvăli pe mica idioată prin realitate, cu toate costurile financiare şi consecinţele emoţionale adiacente. Mai ales că mie îmi merg toate surprinzător de bine în viaţă, da’ până la ultimul detaliu, aşa că m-am decis să dau înapoi societăţii, unde în acest caz societatea înseamnă pentru mine să fac idila ăstora să funcţioneze, deşi n-are cum…

Apropo, ea e Naj.

(şi, din câte am priceput, ăsta e mucosul)

Să-ncepem!

Ea, din nefericire, n-are vreun diabet sentimental sau altceva, ca să licităm de urgenţă nişte perechi de chiloţi de vreo 2000 de dolari, să se ducă ea să se opereze sufleteşte în altă ţară. Nici pe un sponsor pe care să-l amăgesc cu diverse beneficii din această epopee nu aş dori prea mult să îl implic.

Scopul final al deplasării fetii este de-o stupizenie profundă. Să se ducă cineva să se împreuneze cu vreunul agăţat pe defunctul mIRC s-a mai întâmplat, dar distanţa implicită era maxim Zalău – Şimleul Silvaniei, făcută cu Dacia break şi nu se compară cu două continente diferite, între care trebuie să schimbe două avioane. Speranţele lor sunt deşarte, iar şansele vreunui happy-end sunt nule spre minus.

Dar de ce să nu-ncercăm? Mare scofală. Voi face rost de bani ca să îi finanţez prostia în felul următor: în lunile care urmează, ca o ocupaţie permanentă adiacentă vieţii mele personale, voi începe să cer împrumut câte 3 lei de la fiecare persoană pe care o cunosc în viaţă, bani pe care cel mai probabil nu-i vor mai pupa vreodată, decât dacă sunt dispuşi să aştepte toată durata vieţii mele, până ajung înapoi la ei!

Dintre toţi oamenii care au avut neşansa să îşi ciocnească existenţa cu accidentul destinului care sunt eu, tot găsesc măcar un număr de 1000 care să nu se gândească în mod activ la această sumă neglijabilă, când va fi cerută în cele mai improprii momente, bani pe care oricum nu se aşteaptă să-i înapoiez şi o să trebuiască să se ţigănească o prea lungă perioadă, cât să merite.

Pe parcursul acestui efort mediocru, lăbărţat pe atâta amar de timp, că doar nu ne grăbim nicăieri, voi mai face cunoştinţă nefastă cu amicii, rudele şi persoanele apropiate acestor amărâţi nefericiţi, în număr de încă vreo mie, inconştienţi în ce se şi îi bagă. Ce, ei n-or fi având câte 3 lei fiecare?!

Până când strâng suma totală. Dacă se oferă cineva s-o dea pe toată pe degeaba, eu o să o accept fără să apuce să se gândească ce alegere neinspirată face, cum ar fi Dan Voiculescu sau alt ameţit.

Rezumând

- nu cred că va funcţiona, probabil iubirea se va risipi între cei doi, înainte să apuc să strâng toţi banii
- cred că, dacă reuşim (plural), vom fi strâns suma degeaba, că – cine ştie pe ce criterii – se va întâmpla vreun eşec, odată ce se văd
- 3 lei fiecare
- voi nu trebuie să faceţi nimic în mod activ, că vin eu; deci nu-i musai cu dat mai departe sau alte căcaturi, doar dacă vă trece neapărat; altfel mă descurc şi singur, ajung să iau banii
- nu, ea nu ştie de chestia asta, ştie Jegu’, dar e în română şi am scris cât am putut de alambicat, ca să nu reuşească să-l traducă cu vreun motor online

Mna, cam ăsta e mesajul, mai uitaţi-vă la muzică.