Darius Hero

Nu vă crez ceul ce mi-l spuneți.

N

Stimați subordonați! Ne (în sensul că mă) întoarcem (în sensul că eu) acasă cu locul I la cel mai bun blog, locul I la cel mai bine scris blog și II la divertisment și tot II la personal. Vă urez cele și ne vedem zilele ce va să vie, într-o stare mai consecventă.

Am ales ca, de acum, să exagerez în absolut toate situațiile. Și să duc orice până la cele mai absurde extreme. Este pur și simplu inteligent din punct de vedere strategic. Fiindcă dacă greșesc, oricum nu contează cât, de cele mai multe ori, iar dacă am dreptate, apăi să am de nu mai pot cu mine.

Eu am talentul de-a face glume macabre cu oameni cărora le-a murit recent, le moare în curs de desfășurare sau se pregătesc să le moară persoane apropiate. Nimeresc câte o fericită ocazie cam săptămânal, să zic. Ați zice că e dizgrațios, dar nu, prefer să consider asta un talent și mi-o acceptați ca atare. Ce-am remarcat, cu adevărat inumană, este reacția.

Păi, tata a murit…” Cu tonul ăla, știți, de să mă simt eu prost, nu cât că i-ar părea rău. De parcă – mai înspre necromanie – ar trebui să țiu eu norma, să știu cine cui i s-a mai uscat sau să bănui c-ar fi timpul și să mă controlez. Și ciudat e că n-am dat până acum peste nici măcar o persoană care să-mi răspundă la “Ba ba p-a mă-tii!” cu un actual “Care e vie și sănătoasă tun, mulțumesc de urări!“.

Pe aceeași temă…

Păstaie: si daca nu a murit, si lansezi banuiala
Păstaie: incepe sa se gandeasca
Păstaie: cum ar fi daca ar muri
Păstaie: si incepe sa planga
Păstaie: si o suna
Păstaie: ea se ingrijoreaza
Păstaie: incepe sa creada ca are probleme
Păstaie: cu drogurile, chiar
Păstaie: apoi cum maica-sa tot incearca sa investigheze daca e adevarat ce crede

***

Povesteam recent cu o colegă de la serviciu despre amor (în pauza de masă, după ce ne terminaserăm eficient atribuțiile primei părți a zilei de lucru). Și am ajuns noi la acest intim subiect în contextul citirii de către mine a mesajelor scurte expediate ei pe telefonul său celular de către unii. Așa, iar cum dezvoltam noi conversația, într-o dezbatere echilibrată și nediscriminatorie… mi-am dat seama că muierile astea-s amețite grav, sărace.

Păi, frați (!), astea-s mai verze emoțional decât cele mai leguminoase frustrări ale noastre.

Am început să-mi explic de ce există 8 Martie, Valentine’s Day și alte cele. Păi, la un moment dat, niște bărbați deștepți, deci niște oameni, s-au gândit ei în sinea dumnealor: “măi, cum să fraierim oare noi pe niște cineva care e nu așa bărbați și nici așa deștepți, deci pe femei?“…

Păi, haideți să ne gândim la cele mai tembele lucruri ce pot fi sărbătorite, iar apoi să li le închinăm lor.“, spuseră dânșii.

CE VORBEȘTI?!“, răcni unul dintre cei mai puțin inteligenți, printre o pulpă de bizon din gură. “Și dup-faia șă ne școatpfă ocpfii cu ocajii șpfecial creatpfe de noi? Da’ am căpiat?

La care inițiatorul replică: “Stai, măi, măi, măi, să nu te îneci!

Și i-a explicat. Iar acum, în fiecare zi dintre cele pe ce le-am stabilit de comun acord, se prestează universal cumpărat de flori (care, apropo, se găsesc pe de gratis) și alte prosteli cărora tot noi le-am inoculat importanța în sistemul lor de valori. Iar ele sunt satisfăcute, ba chiar rânjesc, de parcă ce-ar fi clevetit mintiuca lor puțină, vai steaua lor.

Mna, asta-i una. Da’ să vedeți ce-am descoperit io cu stupoare, povestind cu reprezentanta lor feminină, de v-o am zis, eu pe ea vouă, mai devreme.

Încercam eu cu dumneaei să negociem o treabă, pentru că, se pare, eu aveam acces la o dorință arzătoare a ei: un, desigur, băiat. Cu care eu am un târg, de a interschimba cu serioasă reciprocitate fete inconștiente de statutul lor obiectual, la un ceai dansant ce se apropie, adică la RoBlogFest.

Și ce credeți că-mi zice, fâța plină de sine, ca să vă dați și voi seama cam ce-i în capul ăla sec al unora dintre ăstea în care noi chiar ne punem speranțe sentimentale:

[apropo, am un alt coleg la lucru ce mă-ntreabă mereu cu speranță când ajunge pe Jeg; astfel, în onoarea lui, vom denumi generic pe fată cu numele lui (asta și în finalul fericit în care cineva-i caută numele pe Google – ei bine, Laurențiu Marian, asta va rămâne – să zic – în anale, despre tine)]

Eu: Depinde câte pulpe cu cartofi mă aleg săptămâna asta… și câte poze când e beat și fuge-n chiloți pe Victoriei primești.
Lorenzo: alea nu ma ajuta cu nimic
Lorenzo: un id de mess de al meu, strecurat la el
Lorenzo: eh…aia e altceva
Eu: Amu’ să și intre pe tine el, te pomenești.
Lorenzo: pai normal
Eu: Ia să analizez eu asta pe Jeg. Fără nume.
Lorenzo: nuuuuuuuuuuu
Lorenzo: plizzzzzzzzzz

Vă dați seama, deci, boieri dumneavoastră, ce-i în tărtăcuța fragedă a acestor mici și delicate făpturi? Recte un băiat umblă dupe una de-i sar ochii și ea nici că-și mișcă poșeta de pe scaun pentru el. Da’ când unei fete-i place un mascul… păi, logic, trebuie să facă el ASTFEL încât să vină la ea. El. Vă-nchipuiți?!

Boicotăm! Nici un băiat nu se mai uită vreodată la o fată timp de o săptămână. O să fiți uimiți…

***

Hát, apropo de boicot…

RalucaFiindTembela

***

Și, pe final, iată al doilea film de omagiu adus Jegului (după ce Adrian Ciubotaru s-a închinat să țuce ghiulul, cu ceva timp în urmă). Tura asta, de către familia Pușcaș, din Zalău, care, cum le-a dus și pe fete capu’, au dezgropat tot felul de poze și filmări compromițătoare, “montate” (formal spus) într-un film… așa cum le-a dus pe fete calculatoru’. Pe lângă că mi-or trimis f’o 20-30 de flori de ăștia cretin tăiate, artizanale… foarte, cu deșarta speranță că le-oi împărți la cineva.

Săracele… Și-am plecatără!

PamfilAndHisBitches

Precum bine v-am obișnuit, iată programul complet al delegației Jeg, din care cei cu care mă întâlnesc află cum să-și reorganizeze agendele, iar ce care vor să-mi dea cașu’ află unde mă pot găsi punctual, oricând aleg să ajungă acesta în posesia feței mele.

Joi

22:03 Fugit după tren, cu pălincile și Pamfil la spinare.

Vineri

(din acest moment, fiind și dădacă oficială a micului amețit de Oradea, orice punct al vizitei va fi adăugit formal cu sintagma “și Valeriu”, pentru ochii scumpi ai mă-sii, care urmărește pe toate căile disponibile evoluția fi-sului departe de fusta atât de familiară)

01:00 Colectat Flaviu Comănescu din halta Copșa și îmbrățișat prelung, dănțuit cu nașu’ laolaltă, de fericire. Și Valeriu.
01:01 – 06:00 Moțăit, trezit brusc și scris pe întuneric, rânduri unele peste altele despre felurita floră și faună din tren. Și Valeriu.
06:00 – 06:14 Făcut duș intim cu două pachete de șervețele umede, în buda trenului. Și Valeriu.
06:15 – 06:44 Stat degeaba pe culoar cu sacoșa-ntre picioare (și Valeriu), ferindu-mă de cine coboară și urcă la tăte cele 50 de halte dintre Ploiești și București.
06:45 Sărutat peronul auriu al Capitalei. Și Valeriu.
06:00 – 12:00 Împrietenit cu personalul de curățenie și transport bagaje din Gara de Nord. Și Valeriu.
12:00 – Luat țeapă de la taximetriști, ajuns la locul de cazare, lăsat rochia de mireasă, făcut duș adevărat.
13:30 – Întâlnit Vera. Și Valeriu.
13:45 – Dat seama că Vera e nebună la cap și pornit camera de filmat.
13:50 – Plictisit de filmat Vera, dat la prietena Verei. Și Valeriu.
14:30/15:00 – Trimis Vera acasă. Și Valeriu NU.
15:00 – Rezolvat o treabă. Și Valeriu.
17:00 – Întâlnit Ecaterina Emacu și mâncat salată de aia sau papanași, la pubul de pe străduțele din spate de la fântâna de la Universitate. Și Valeriu.
19:00 – Plecat la sediul temporar amenajat pentru igienizare. Și Valeriu.
21:00 – Întâlnit Sorina Ionică, Mihai Botărel, Năstași, Ciutaci și alte fețe ilustre, cu alai și tam-tam la paranghelia RoBlogFest. Și Valeriu.
21:00 – nesfârșit Muceală festivă. Și Valeriu.

Sâmbătă

11:00 Trezit în răgete și mugete sfâșietoare. Și Valeriu.
12:00 Evacuat locație. Și Valeriu.
12:30 Mutat prosteala la Sepuk. Fără Valeriu, că el pleacă mai devreme, duamne și ajută și domni.
14:00 Întâlnit Laura Ionescu și tatăl, mâncat lucruri. Și Valeriu (curând, curând…)
16:00 Mers la bere cu diverși, incluzând Maria Coman, Adrian Ciubotaru, Bobby Voicu, Diana Tușa, Ionuț “Canalia” Foltea, Ariel, Octavian Arnăut, Raluca Ciucur și mai cine poftește. Și Valeriu. Se ocupă de local Adrian Ciubotaru.
17:00 Trimis Valeriu beat acasă. Și Valeriu.
18:00 Continuat băută ad-hoc. Și Valeriu.
Devreme acasă – mers la Sepuk, servit cina cu domnul și doamna; să fiu surprins, da, bine?

Duminică

12:00 Întâlnit familia Ciutacu, mers împreună la slujba religioasă de Floriile maghiare.
15:00 Timp liber.
19:30 Pornit înspre localitatea centru universitar Cluj-Napoca.
03:00
Ajuns.

79 comentarii

  • Bravo, micutule! Oricat de nesimtit ai fi, mi se merita sa te indur zilnic, macar pentru ca odata pe an sa ma laud cu tine. Vezi sa nu imi uiti shapca pe la fantana de la Arhitectura ori prin tren pe unde dormi betivit. Ma tem ca am sa ma gandesc serios daca sa ti-o fac sau nu premiu din partea mea pentru acest succes.

  • Multiple multumiri si aprecieri. Vlad, daca ti-e greu sa te gandesti sa stii ca ma pot gandi si eu si-ti comunic o decizie corecta. Adica sa te scutesc de procesele de constiinta, ma-ntelegi…

    Toader… n-au cuvinte vrei tu sa expimi? 😀

  • te-as injura de mama daca doamna nu mi-ar fi simpatica. ai castigat o chestie la doua voturi. daca eram eu inteligent nu votam cu visurat ca sa luati amandoi locul 2 ex-aequo? ai? asa … ti-am spulberat visul votand…

    nu mai votez de acu’ incolo.

  • Felicitari, Darius si mai ales lui Jeg! Acum intelegi cum se simte Mirmen ori de cate ori castigi vreun premiu, nu? Fiecare se mandreste cu odrasla lui 😀

  • Bai Darius, desteptule, crezi ca daca ai castigat premiu ala esti tu mare “cacat pansat”…Bai baiete, lasa misoginismu’ de doi lei acasa. Fluturati toti ca niste putoi infoiati ce sunteti glume despre muieri si va credeti interesanti si amuzanti nevoie mare. Impusca-te!!

  • Mihaelă, am două cuvinte pentru tine: umor. Şi fata în cauză a ştiu zâmbi. Mai relaxează-te un pic, nu-ţi flutura sutienul pe acilea, doar de amorul crezului feminin. Dacă ar fi să citeşti consecvent, ai vedea că ar trebui să se inventeze un termen de auto-discriminare pentru cât m-am ironizat chiar pe mine însumi aici. Dar, repet… linişteşte-te şi tu, râzi un pic. Lasă drama.

  • Pamfile, sper ca nu te-ai facut de rusine p’acolo, prin Capitala tarii? Sau Doamne Fereste sper ca nu te-ai ratacit?! Te pup!

  • Felicitări, stimate domn “uite lanterna, nu e lanterna “. You’ve got 24 hours, ok ? Să nu-ţi stric sărbătoarea.

    După aia vin cu prosopu’ ud.

  • Vai dar ce Nostradamus mă simt ca să prevăd un aşa final care-l dă triumfător pe jeg… Cui i-ar fi dat prin minte? Felicitări încă o dată şi numa o treabă-s curios: dar hey, ce s-o-ntâmplat cu Pamfil şi curvele sale de Zalău?!?

  • off topic:
    auzi mai, daca ai 1% din trilulilu sa stii ca ai ceva cascaval. doar tinand cont de trafic si tot face 1000 de euroi aia 1% daca ar fi cotat la bursa. daca e si bine comercializat se duce ghinisor catre 10000 bucatica ta. 100000 de vizitatori unici pe zi e undeva la varful pietei.

  • Numa’ că n-a semnat Sergiu nici pe-o hârtie de budă. Da’-l constrângem, cum e de extorcat. Spre exemplu, amu’ pe loc nu merge… Deci eu pierd bani. 😛

  • daca nu ai nimic scris atunci ai 0 leuti. nu merita totusi sa strici o amicitie pe banuti atunci cand esti tanar fie vorba si de o mie de cocolei.

    oricum, daca tipul care il detine nu scoate banuti din trilulilu ar trebui sa il vanda. sunt convins ca ar exista doritori printre trusturile mari de media. are o caracteristica f importanta si anume ca vizitatorii stau lipiti mult timp de el si pentru el. ceea ce il face, ca brand, mai puternic decat celelalte doua siteuri care il preced pe trafic.ro. si cum un biet hotnews are o valoare de piata spre 100 k de cocolei (estimare din burta) nu ar fi exclus ca trilu sa bata spre milion.

    daca nu stiti ce sa faceti cu el dati-mi-l mie. 🙂 il vand in maxim o luna. 🙂 va dau pe el greutatea voastra in bere (a ta si a lui sergiu) sau 1 luna de baut cat puteti. pana va transform in epave necredibile in fata instantelor daca va trece prin cap sa ma dati in judecata pentru subevaluare. :)))

  • Eşti prost, îl prind pe Sergiu la colţ de Bistriţei şi-i iau şi restul de procente, de nu se vede.

    În rest, eşti netot – nu vre’ să-l vânză înche. Di ce să-l vânză, doar că valorează? Îl păstrează din aceleaşi motive pentru care ar vrea altcineva să-l cumpere.

  • prost ii pamfil cand posteaza nu io.

    daca nu il vinzi acu’ mane vine o companie ca a lu’ ciutacu si isi deschide si ea un tril si atunce ii scade pretu lu’ istelalt chiar daca noua cheste nu face atata.

    p.s. si ar trebui sa imi pupi si talpile ca nu pupi tu din alta parte consultanta gratos. si la urma urmei spalâ-ti pi cap cu iel.

  • Până amu’ o venit, să zicem, Neogenu’… şi s-o tăt dus. Către Blogaria, o beţie mică, un scăzut în trafic, un la revedere. 😛 Trilu’ aci-i şi şede! (mă rog, exceptând că au probleme acum, pe moment)

  • neogen ii pipi bah. ei de abia sustin ce au deja fiindca ei deja sunt companie de nisa nu ditai cholosu. norocu’ vostru e ca aia de la pro, antena si realitatea sunt mari si au inertie organizationala si sefi cu gura mare si certareata da’ cu lipsuri la idei jeniale… da’ aia cand intra pe o nisa chiar daca fac o diaree mica la inceput in timp creste pana la ceva vartos si sanatos. uita-te ce au fost antena 2 si antena3 si cat de departe au agiuns.
    in fine, nu mai scriu ca nu am cui c’asa-i pana corbului. si asa mai incolo celelalte versuri.

    tu sa fii sanatos sa iti scrii blogu’.

  • Azi am avut parte de o surpriza extrem de neplacuta. Esti de coma, amice. N-am cuvinte, zau asa.
    Stiu ca o sa citesti acest comentariu si nu o sa-l aprobi, stiu si de ce. Doamne, ce scirba de viata m-a apucat… ia sa vad daca macar ajunge la tine sau te-ai jucat si tu de-a blocat IP-ul ?

  • Nu vă crez ceul ce mi-l spuneţi.
    13 Martie 2008 (copy/paste)

    Trebuie sa recunosc – dar doar partial – ca ma luase putin paranoia. Imi cer scuze pentru mesajul de mai sus, mesajele mele erau la alt topic al tau. M-a derutat data de 13 fiindca noi suntem deja in 17 !!! Iar serbarea aia a avut loc vineri pe 14. Uf, pentru o clipa chiar am crezut ca te-a convins cineva sa faci nefacute ! Vezi, omul asta m-a facut sa imi pierd increderea… Mii de scuze daca am crezut ca esti in stare de asa ceva. Tu ai coaie si nu cenzurezi mesajele, Doamne fereste ! Si ca sa-mi pun cenuşă în cap ma pedepsesc singur si nu mai comentez nimic pe aici citeva zile (saptamini) bune. Numai bine iti urez.

  • […] premiul cel mare i se decernează cu mare fast şi somptuozitate domnului Darius Groza(foto stânga însoţit de Pamfil şi cele două ţuici de Zalău). Cam aşa cică s-a încheiat marea gală a blogosferei româneşti de anul acesta[…]

  • 1
  • 2
De Darius Groza

Sociale