La mulţi ani alături de Daniela Gyorfi. La Hotel Continental din Timişoara. În 1997.

sari la comentarii

Dar acum suntem deja în 2010 de un an şi mă duc la coteţul Orange – da? – unde grohăie a pagubă porcii bine îngrăşaţi cu ocazia Sărbătorilor şi zurgăle din zurgălăi, că câţi bani au încasat.

Dat fiind că ne-a intrat Crăciunul pe card, săru’-mâna la patronat, mi-am zis să-mi fac un cadou. Şi ce altceva se face cadou sieşi, în anul în care s-a fondat hipsterimea, dacă nu un iPhone 4? Că doară nu facturi plătite sau întreţinerea, pentru aia s-au gândit restanţe.

Există un sistem pus special la punct pentru ţărani aşa ca mine de a-şi procura acest celular şi a se da mari cu el, la transhumanţă: să-mi amanetez grânele pe următorii doi ani şi să plătesc ca bou’-n jug, tăt la lună, pentru ca să procur aparatul mai lesne. Dar sistemul există, deci trebuie folosit.

Radu Ceucă şi-a luat şi el la fel, majorându-şi abonamentul la 20 şi ceva de euro. Am luat-o ca pe o ofensă personală că el avea şi am decis că-mi trebuie şi mie, măcar la fel de puţin ca şi lui.

Ajung aşadar la guiţăreală, cu maică-mea de toartă, că s-a făcut abonamentul pe numele ei, când încă sugeam la ţâţă. Şi îi este încă necesitată prezenţa-i augustă, la fiecare secundă gratuită sau pe cost suplimentar. Nu că prin faptul că plătind birul de atâta timp ne-am aştepta la vreo facilitate de clienţi fideli racolaţi direct din Piaţa Revoluţiei, înainte să se cheme aşa.

Luăm un număr de la calculatorul de la intrare şi ne punem la coadă vreo trei sferturi de ceas degeaba, că aşa îi procedura la noi, bine împământenită cam din perioada de când am semnat contractul, când nu se găsea parizer. Întreb înainte cu inspiraţie dacă se găsesc iPhone 4 la dânşii în unitate. Răspunsul este că da.

Ne vine rândul şi mergem la tejghea, unde operatorul – să-i zicem Virgil, deşi Marius Iulian insistă să-i aflu numele cu exactitate – ne întâmpină cordial.

Îi spun: aş dori să îmi majorez abonamentul meu din tânără pruncie, să vă plătesc o cârcă de bani peşin în plus, pentru a-mi lua un telefon mobil modern, fiindcă sunt victima publicităţii şi a invidiei.

Sigur, răspunde Virgil prompt cu o sclipire în ochi, pe care abia ulterior aveam să o înţeleg în deplinătatea subtilităţii sale. Îmi cere numărul de telefon, pe care i-l dau, că aşa îs eu, prost. Virgul roia deja în jurul stârvului meu financiar.

Se uită în televizoraşul lui secret şi mă anunţă aproape dezamăgit, dacă nu cu scârbă: nu puteţi să vă miciţi abonamentul la douăzeci şi nouă de euro.

Stau eu şi mă gândesc în capul meu antemenţionat de prost, câteva secunde bune, de ce nu am puteam micşora abonamentul meu. De aia, fiindcă abonamentul meu este de trei euro. Deci “eforturile noastre conjugate” îl pot în cel mai fericit caz majora. Şi-i explic lui Virgil, ca unui prieten.

Care mă tăvăleşte prin realitate: dumneavoastră aveţi abonament de trei euro, dar faceţi cost mediu lunar de 60. Ceea ce înseamnă că, dacă vă majorăm abonamentul la 29 de euro şi vă includem minutele gratuite – şi îmi zice în faţa mea aia proastă de client tăntălău -, practic reducem încasările din totalul pe care îl plăteaţi până acum. Ceea ce nu putem.

Acest paragraf includea criza de isterie pe care a futut-o mami în sediul central reprezentanţă Orange pe toată Transilvania, în Cluj-Napoca.

Şi n-avem iPhone 4 pe stock. Adaugă Virgil.

Păi, spun eu pe de rost, deja numărând în gând cât Crăciun primisem pe card, când am intrat am întrebat cu gura mea de pe faţă dacă aveţi, ca să nu şed în Sfântul Post al Crăciunului de am-pulea, cu scopul de a nu-mi cumpăra nimic.

S-au rezervat. De când am luat eu numărul, până s-a numărat. Fie. La câţi euro îmi puteţi micşora abonamentul în sus, de la trei?

Se duce Virgil să negocieze cu managerul, că nu mă putea minţi de la sine putere. Deci el – să-nţeleg – să se certe ca o ţaţă cu şefu-so, pentru mine, carevasăzică. Şi se întoarce victorios: putem să vă reducem – insista cu asta – la 49 (patruzeci şi nouă) de euro. Şi am găsit şi un iPhone pe stoc. Pe care îl şi scoate cu emfază, ca de la negru.

Fac o concesie, fiindcă am frica lui Dumnezeu şi zic că fie, am să procur acest abonament supraestimat, pentru avantajele disfuncţionale pe care mi le oferă, în scopul obtuz al achiziţionării aparatului care îl va solicita mult peste limita nevoilor mele, fapt care-mi însuşi îmi va aduce cu sine pierzania.

Şi mă sună a doua zi şi zice, vocea conştiiţei de la telecomunicaţii: aveţi trafic de 100 şi ceva de euro. Ştiţi? Abonamentul e cu trafic inclus nelimitat, văd aici, dar nu e activat încă, nu v-au zis? Că la noi e foarte scump traficul de date, dacă nu îl aveţi inclus gratuit. Hait!

Sesizarea 12131140, cu operatorul care-şi asumă culpa, a fost înregistrată pe 21 decembrie, cu termen de soluţionare de 7 zile, încheiate azi, după oricâte criterii din cartea de muncă şi calendarul de sărbători legale aţi calcula. Ce şansă amiabilă să-i dăm, acum, la cumpăna dintre ani, până năvălesc peste ei măcelarii de la Protecţia Consumatorului, care citesc cu poftă reclamaţii stând pe budă, cât sunt reclame între Stela şi Arşinel şi care n-au făcut piftii de sărbători, dar se pontează de pe data întâi, la opt dimineaţa?

Mesaj către Gina: ştii chiloţii ăia pe care mi i-ai dat cadou? S-au terminat.

Update: Sun, aşadar, să întreb de ce şed de deja 14 zile, pentru ca să mi se rezolve reclamaţia promisă în 7 zile… şi-mi zice că un anume Cătălin se ocupă încă din 21 de reclamaţia mea, iubitul de el. Şi nu mai pridideşte cu treaba. Şi a făcut o notă de urgentare a reclamaţiei cu 3 zile, făleleeei. Cam aşa, până prin ziua facturării, numa’ bine să apuce la limită să mă puie să plătesc. Stau cu degetu’ pe anepeceu

Update iară: FICTORIE! Virgil de la Orange s-a îndetelnicit cumva-cumva, când şi-a asumat culpa, a.î. ăştia chiar mi-au tăiat costul de-l sugeau de la mine, după ce m-au îmbârligat de am procurat telefonie de la ei. Măcar atâta. Tare posomorât era Virgil când mi-a spus… mai să cred că i i-or fi tăiat lui din salariu. Sau l-or fi biciuit la tălpi, în cadrul a ceva ritual obscur…

10 comentarii

zi si tu ceva
  1. Ianuarie 15, 2011 la 17:27
    link permanent

    @ toader

    Păi eu am spus asta, nu Bibliotecaru… S-a produs cumva o confuzie la nick?

    Mă rog… am să explic, deşi este destul de banal. În principiu creierul consumă majoritatea energiei şi oxigenului din organism (peste 60% în cazul oamenilor inteligenţi). În cazul în care fluxul sangvin se îndreptă spre un alt organ, atunci şi sângele, purtător al hranei şi oxigenului celulelor, nu mai merge preponderent către creier, rezultatul este absolut previzibil, creierul nu mai primeşte nici oxigen şi nici “păpică”… cu alte cuvinte nici nu prea are parte de performanţe deosebite.

    Priviţi la intelectualii lumii. Vedeţi printre ei vreun gigolo plin de muşchi? Poate în filme, că în realitate nu există aşa ceva. Oamenii inteligenţi sunt, de regulă, foarte parcimonioşi în mişcări, scorţoşi, închişi în birou… Există şi excepţii, dar aceştia mor, de regulă, sub 40 de ani.

  2. Ianuarie 15, 2011 la 17:38
    link permanent

    @ Marian S
    Din fericire am acel CD cu opera integrală a lui Eminescu… Din nefericire, CD-ul este foarte prost realizat.

    Am descoperit o poezie pe care am ignorat-o în liceu, poate şi pentru că atunci nu făceam o legătură cu premierul de astăzi al României… Poezia se numeşte altfel, eu i-am spus însă, după primul vers, De ce pana mea?, aşa cum îi stă bine.

    http
    giconet.blogspot.com/2011/01/de-ce-panea-mea.html

    Vă invit să vă delectaţi cu recitarea unui mare actor, Dan Nasta (care îmi aduce aminte, ca metodă recitativă, de marele George Vraca), un actor pe nedrept trecut astăzi cu vederea.

    Şi pentru că tot am vorbit despre George Vraca…
    http
    www
    trilulilu.ro/zecar/7a1c5a90cfca63

    Supliment!

  3. Ianuarie 15, 2011 la 20:18
    link permanent
    toader zice ca:

    dar eu nu incerc sa te conving de nimerica mai mitzulici. eu nu am ganduri ascunse cu tine. totul e transparent si plin de naturalete.

  4. Ianuarie 15, 2011 la 20:52
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    Așa zici? Păi, no. Dacă tu stând și nefăcând nimic ajungi, ulterior nefăcutului, la niște concluzii alb-transparente de consistență semilichidă? Alea sunt niște gânduri pe care chiar insist să le ascunzi de mine.

  5. Ianuarie 15, 2011 la 22:51
    link permanent
    toader zice ca:

    constat ca ma iubesti.

  6. Ianuarie 15, 2011 la 23:17
    link permanent
    virusverbalis zice ca:

    Bibli.io am auzit ca si cei f.inalti au creieru’ mai putin oxigenat…Cine stie care o fi adevaru’..

  7. Ianuarie 15, 2011 la 23:21
    link permanent
    mitzy_mo zice ca:

    @toader: constați prost! Și ai un sistem de gândire cel puțin intrigant. Dacă nu enervant.

  8. Ianuarie 15, 2011 la 23:23
    link permanent
    virusverbalis zice ca:

    Când amintirile…

    Când amintirile-n trecut
    Încearcă să mă cheme,
    Pe drumul lung şi cunoscut
    Mai trec din vreme-n vreme.

    Deasupra casei tale ies
    Şi azi aceleaşi stele,
    Ce-au luminat atât de des
    Înduioşării mele.

    Şi peste arbori răsfiraţi
    Răsare blânda lună,
    Ce ne găsea îmbrăţişaţi
    Şoptindu-ne-mpreună.

    A noastre inimi îşi jurau
    Credinţă pe toţi vecii,
    Când pe cărări se scuturau
    De floare liliecii.

    Putut-au oare-atâta dor
    În noapte să se stângă,
    Când valurile de izvor
    N-au încetat să plângă,

    Când luna trece prin stejari
    Urmând mereu în cale-şi,
    Când ochii tăi, tot încă mari,
    Se uită dulci şi galeşi?

  9. Ianuarie 15, 2011 la 23:24
    link permanent
    virusverbalis zice ca:

    De Mihai Eminescu

  10. Mai 9, 2011 la 17:54
    link permanent
    Kidda zice ca:

    Deci foarte tare:)) am verificat numarul sesizarii si surpriza era o sesizare pentru un numar de cartela…oricum amuzanta “povestioara”:)

un trackback

  1. de la Ghidul clientului muist pentru servicii muiste pe August 27, 2015 la 19:16

    […] Am acumulat o experienţă vastă de recuperator civil privat. Mi-am luat multe mui şi am învăţat să fut şi eu. V-am zis să ‘nu acceptaţi nici un căcat de la nici o firmă. Deloc.’. V-am povestit cum îngraşă Orange porcul în Ajun cu cost suplimentar. […]

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)