Dar acum suntem deja în 2010 de un an și mă duc la cotețul Orange – da? – unde grohăie a pagubă porcii bine îngrășați cu ocazia Sărbătorilor și zurgăle din zurgălăi, că câți bani au încasat.
Dat fiind că ne-a intrat Crăciunul pe card, săru’-mâna la patronat, mi-am zis să-mi fac un cadou. Și ce altceva se face cadou sieși, în anul în care s-a fondat hipsterimea, dacă nu un iPhone 4? Că doară nu facturi plătite sau întreținerea, pentru aia s-au gândit restanțe.
Există un sistem pus special la punct pentru țărani așa ca mine de a-și procura acest celular și a se da mari cu el, la transhumanță: să-mi amanetez grânele pe următorii doi ani și să plătesc ca bou’-n jug, tăt la lună, pentru ca să procur aparatul mai lesne. Dar sistemul există, deci trebuie folosit.
Radu Ceucă și-a luat și el la fel, majorându-și abonamentul la 20 și ceva de euro. Am luat-o ca pe o ofensă personală că el avea și am decis că-mi trebuie și mie, măcar la fel de puțin ca și lui.
Ajung așadar la guițăreală, cu maică-mea de toartă, că s-a făcut abonamentul pe numele ei, când încă sugeam la țâță. Și îi este încă necesitată prezența-i augustă, la fiecare secundă gratuită sau pe cost suplimentar. Nu că prin faptul că plătind birul de atâta timp ne-am aștepta la vreo facilitate de clienți fideli racolați direct din Piața Revoluției, înainte să se cheme așa.
Luăm un număr de la calculatorul de la intrare și ne punem la coadă vreo trei sferturi de ceas degeaba, că așa îi procedura la noi, bine împământenită cam din perioada de când am semnat contractul, când nu se găsea parizer. Întreb înainte cu inspirație dacă se găsesc iPhone 4 la dânșii în unitate. Răspunsul este că da.
Ne vine rândul și mergem la tejghea, unde operatorul – să-i zicem Virgil, deși Marius Iulian insistă să-i aflu numele cu exactitate – ne întâmpină cordial.
Îi spun: aș dori să îmi majorez abonamentul meu din tânără pruncie, să vă plătesc o cârcă de bani peșin în plus, pentru a-mi lua un telefon mobil modern, fiindcă sunt victima publicității și a invidiei.
Sigur, răspunde Virgil prompt cu o sclipire în ochi, pe care abia ulterior aveam să o înțeleg în deplinătatea subtilității sale. Îmi cere numărul de telefon, pe care i-l dau, că așa îs eu, prost. Virgul roia deja în jurul stârvului meu financiar.
Se uită în televizorașul lui secret și mă anunță aproape dezamăgit, dacă nu cu scârbă: nu puteți să vă miciți abonamentul la douăzeci și nouă de euro.
Stau eu și mă gândesc în capul meu antemenționat de prost, câteva secunde bune, de ce nu am puteam micșora abonamentul meu. De aia, fiindcă abonamentul meu este de trei euro. Deci “eforturile noastre conjugate” îl pot în cel mai fericit caz majora. Și-i explic lui Virgil, ca unui prieten.
Care mă tăvălește prin realitate: dumneavoastră aveți abonament de trei euro, dar faceți cost mediu lunar de 60. Ceea ce înseamnă că, dacă vă majorăm abonamentul la 29 de euro și vă includem minutele gratuite – și îmi zice în fața mea aia proastă de client tăntălău -, practic reducem încasările din totalul pe care îl plăteați până acum. Ceea ce nu putem.
Acest paragraf includea criza de isterie pe care a futut-o mami în sediul central reprezentanță Orange pe toată Transilvania, în Cluj-Napoca.
Și n-avem iPhone 4 pe stock. Adaugă Virgil.
Păi, spun eu pe de rost, deja numărând în gând cât Crăciun primisem pe card, când am intrat am întrebat cu gura mea de pe față dacă aveți, ca să nu șed în Sfântul Post al Crăciunului de am-pulea, cu scopul de a nu-mi cumpăra nimic.
S-au rezervat. De când am luat eu numărul, până s-a numărat. Fie. La câți euro îmi puteți micșora abonamentul în sus, de la trei?
Se duce Virgil să negocieze cu managerul, că nu mă putea minți de la sine putere. Deci el – să-nțeleg – să se certe ca o țață cu șefu-so, pentru mine, carevasăzică. Și se întoarce victorios: putem să vă reducem – insista cu asta – la 49 (patruzeci și nouă) de euro. Și am găsit și un iPhone pe stoc. Pe care îl și scoate cu emfază, ca de la negru.
Fac o concesie, fiindcă am frica lui Dumnezeu și zic că fie, am să procur acest abonament supraestimat, pentru avantajele disfuncționale pe care mi le oferă, în scopul obtuz al achiziționării aparatului care îl va solicita mult peste limita nevoilor mele, fapt care-mi însuși îmi va aduce cu sine pierzania.
Și mă sună a doua zi și zice, vocea conștiiței de la telecomunicații: aveți trafic de 100 și ceva de euro. Știți? Abonamentul e cu trafic inclus nelimitat, văd aici, dar nu e activat încă, nu v-au zis? Că la noi e foarte scump traficul de date, dacă nu îl aveți inclus gratuit. Hait!
Sesizarea 12131140, cu operatorul care-și asumă culpa, a fost înregistrată pe 21 decembrie, cu termen de soluționare de 7 zile, încheiate azi, după oricâte criterii din cartea de muncă și calendarul de sărbători legale ați calcula. Ce șansă amiabilă să-i dăm, acum, la cumpăna dintre ani, până năvălesc peste ei măcelarii de la Protecția Consumatorului, care citesc cu poftă reclamații stând pe budă, cât sunt reclame între Stela și Arșinel și care n-au făcut piftii de sărbători, dar se pontează de pe data întâi, la opt dimineața?
Mesaj către Gina: știi chiloții ăia pe care mi i-ai dat cadou? S-au terminat.
Update: Sun, așadar, să întreb de ce șed de deja 14 zile, pentru ca să mi se rezolve reclamația promisă în 7 zile… și-mi zice că un anume Cătălin se ocupă încă din 21 de reclamația mea, iubitul de el. Și nu mai prididește cu treaba. Și a făcut o notă de urgentare a reclamației cu 3 zile, făleleeei. Cam așa, până prin ziua facturării, numa’ bine să apuce la limită să mă puie să plătesc. Stau cu degetu’ pe anepeceu…
Update iară: FICTORIE! Virgil de la Orange s-a îndetelnicit cumva-cumva, când și-a asumat culpa, a.î. ăștia chiar mi-au tăiat costul de-l sugeau de la mine, după ce m-au îmbârligat de am procurat telefonie de la ei. Măcar atâta. Tare posomorât era Virgil când mi-a spus… mai să cred că i i-or fi tăiat lui din salariu. Sau l-or fi biciuit la tălpi, în cadrul a ceva ritual obscur…
@clona. Cu multa placere. De dimineata l-am vazut. Linkul mi l-a trimis un amic din State si m-a surprins faptul ca are subtitrare in romana. Vizionare placuta. Draghe Mitzy, puszika-puszi.
stai si banuiesti ca vita, in loc sa pui boticul umed ca sa te convingi. ba, in viata nu rezolvi nimic daca te scalzi in incertitudine, tine minte la om batran. bine, nu ca toader de batran.
Câtă considerație. Și la tine și la toader. Mi-am zis să nu te iau prea tare că ești fraged. Dar dacă o ceri s-ar putea s-o capeți. A, și boticul umed sau nu are dinți. Ai priceput?
cruta-ma si-ti indeplinesc 3 dorinte. diferite, sa nu te lacomesti la aceeasi de 3 ori.
Cica daca bei agheasma iti trece…
incep prin a te intreba:
1. de ce nu ai catadicsit sa-ti reziliezi abonamentul, sa-l treci pe cartela reincarcabila, urmand ulterior trecerea inapoi pe un abonament mai de Doamne-ajuta, in speta de 29 de euro?
2. de ce nu ai sunat la departamentul de relatii cu clientii, “amenintand” vreun bezmetic de acolo cu rezilierea contractului? ti-ar da aia si pe ta-su numai sa nu reziliezi.
zic si eu asa
p.s. daca deja s-au discutat situatiile relatate mai sus, ma inclin pt nerusinarea de nu fi citit comentariile.
Nu, într-adevăr, nu s-au discutat, iar răspunsul este: deoarece sunt prost.
(Exceptând aspectul cu rezilierea și “zilierea” înapoi, în lungul proces al căruia pesemne aș fi pierdut numerul de telefon. Orișicum… probabil cu amenințări aș fi răzbit. Însă oricum abonamentul este oareșcâtva avantajos, în cadrul celor 20 de euro diferență de la 29.)
@darius: o amenințare eficientă este cea cu trecerea la altă rețea. Eu am avut o problemă cu abonamentul pe numele tatălui meu și îmi trimiteau minutele aniversare pe 30 decembrie și aveau valabilitate până la 1 ianuarie. I-a sunat, i-a băgat rău, le-a zis că trece la alții și a doua zi s-au excutat.
@jimerino: hai, recunoaște că ai poftit la toader.
pofta vine mancand.:)
Am spus cineva ca eu nu estem amuzantul. In cel mai bunul cazul eu estem la fel de amuzantul ca un hemoroidul la curul de un sedentarul. Eu estem un tragicul care placem pentru plimbam la malul de la marea. Eu facem pauza la malul de la marea pentru beleam ochii inocentul la nudistele grasanele. Eu estem un tragicul-comicul care invitam la tragi-comicaria pe domnisoarele care aveam batul infiptul in pardon, curul. Domnisoarele nu avem curul? Sau domnisoarele facem stransul din curul pentru pardon, nu permitem sa intram batul?
Ugy,au si ele…
Vezi cum te pricepi? Ca un om mare. Ce-ar fi dacă ai permite să-ți intre orice băț. Ideea e să nu permiți să-ți intre niciunul. Dar dacă voi aveți fetișuri dubioase, cine sunt eu să vă contrazic. Că oricum nu înțeleg mania domnilor de a băga lucruri tocmai prin locurile nefirești. Chiloții în sertarul cu șosete, spre exemplu.
Mitzy, ochii mei pozele tale vor să vadă. Cu sau fără băţ.
Jaj, cine am facut asa un porcaria? Chiulotii la sertarele de ciorapul. Ce urmam, cardul la frigiderul, izmana la aragazul? Sufletul la banca, constienta la gunoiul si cum zicem un cantecul romanul de haiducul, pula si caciula! Sau batul.
mie mi-i dor de papadie si de kraki.
@Piscot si mie mi-i dor de Jack London, de Albert Camus, de Sadoveanu, de Dostoievski, de Eliade, de Eminescu, de Mann, de Umberto Eco, de Vargas Llosa. Tie ti-i dor de papadie si de kraki… Na, de astia sa ai parte dragule!
@Marian S: i le-am trimis lui toader.
eu p-asta o banuiesc a fi gia.
http://www.youtube.com/watch?v=PZmV00Y-y7c
foarte mişto forumu’ ăsta! e cu pu, e cu pi, e cu de toate.wllaaad
cred că mă dezbrac de caracter şi m-apuc şi eu de agăţat pe-aici.
Ugyel a rulat fin, cu cinci comentarii mai sus.
1. Una la mana: Dariusica are dreptate, ugy a rulat fin. Ceea ce ii doresc sa faca si de acum incolo. Eu consider ca a trecut vremea prostelii cu limba romana vorbita fals de un maghiar. Ugy al nostru vorbeste FOARTE BINE limba romana si ii recomand sa lase deoparte glumele de acest gen, le-a cam trecut timpul.
Ne e dor de ugy cel care ne dadea lectii de cultura. Chiar si romanilor get-beget.
Ii repet sfatul si indemnul pe care i le-am mai acordat odata: vrem sa vedem un blog ugyved !!! In limba romana si maghiara, ca sa fie citit de mai multi.
Si (daca vrea) sa ne povesteasca singur de ce si cum, eu nu am dreptul sa spun.
2. Si jimmy a banuit ceva pe la ora 10,45 , banuiala care ma cuprinde si pe mine.
Dragul meu prieten Marian iti multumesc! Stii, noi am discutat la telefon. Cand vorbiram anul trecut nu am atins subiectul asta. Draga prietene, textele pe care le postez cu ingaduinta lui Darius sunt glumite pe care fiestecare le gusta au ba. E un joc prietene. Eu sunt foarte ciufut si rar raspund la telefon. Viata mi-o traiesc intre doua orase. Eu sunt un om foarte dificil, chiar “dat dracului”, cum ar zice unii. Postez aici numai cand sunt in Bucuresti, la casa parinteasca. Cand sunt acasa nu postez. Cand sunt acasa imi place sa ma plimb pe malul Dunarii. Si apoi intru intr-o carciuma si acolo mai stau de vorba cu unul si altul. Eu nu am nevasta si nici copii, asa ca nu am bucurii sau obligatii casnice. Ma mai dau si eu in stamba pe cate un blog.
Ugy, am vazut filmul..A meritat…
Cine e gia?
Au’ la ea, cine-i Gia… Că cine ești tu, băăă?!
Uă, numa’ să se-ntoarcă Toader!
Las’ că cu gia am rezolvat. Și mi-a plăcut. Da’ cu toader ce vrei? Că ce crezi că-mi poate face? Hmmmmm? Crezi că nu fac față sau ce? Dai fuga la toader. Te credeam voinic.
Nu dădeam fuga, cât mă temeam pentru tine. Și nu ce poate să-ți facă, cât ce poate să nu-ți facă!
Bre… pentru că o vreţi cu tot dinadinsul… îi musai ceva Brumaru
Sunt pulele de cal prea groase?
Sunt pulele de cal prea lungi?
Elevele privesc sfioase
Cum profesoarele, pe brânci,
Le-nghit în pizdele lor grase
Ca pe fitile-n lămpi adânci.
Sunt pulele de cal prea groase?
Sunt pulele de cal prea lungi?
(Emil Brumaru, din Rondelul pulelor de cal, volumul recent Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei cu lindic zglobiu)
dar nu ii fac nimic darius.
gia e aia pe care era sa o detronezi de pe locu’ doi daca nu faceai fasoane. uite, iti dau posibilitatea sa te reabilitezi. sa nu care cumva sa mai imi trimiti poze intitulate “io_goala_ pe_sezlong”, “io_nuda_in_baie” si “io_pe_canapea_sexy” pe adresa pe care ti-o da darius.
deci, daca iti doresti iara sa imi trimeti tot pe adresa aia poze cu tine pe sezlong sa imi trimiti ceva cu “sfantu_duh” sau “converteste-te_la_iehova” ca sa stiu eu sa le pun unde trebuie. sau, dai un mesaj pe blogu’ meu inactiv cu ceva neutru gen “vand carti de joc vechi”. si te contactez eu.
si de pe locu’ 6 de unde esti poate… zic eu… sa te urc pe locul 4. iti explica darius clasamentele.
chiar asa darius, care mai e clasamentul?
sinon, coiul ala de plush il mai ai dupa ce ti-ai luat ifoné4? pamfil e bine?
a, si sa stii ca eu chiar nu iti fac nimic. nu ar fi frumos sa mancam noi doi, intr-o seara, o fasole cu ciolan pe varfu’ insulei de la notre dame? aduc eu vinul. tu il bei.
vorbeam cu mitzy, nu cu gia.
bibli, de abia acum ti-am citit comentariul. ai intrecut masura. gluma gluma dar doar gimel scrie lucruri din astea. esti magar si am remarcat.
-Ia sa-mi spui,da’ fii cinstit
Ai baut,ai preacurvit,
In sistem ticalosit?
Da’, inca o data-ti zic,
Nu vreau nici un siretlic…
Sa nu-ncerci sa m-aburesti,
Ca te simt si o patesti
Si spre Iad te pravalesti!
-Cand am fost la Golden Blitz,
De-am baut cu Gigi-un sprit!
Mai mult apa, decat vin
Pot sa spun, c-a fost un chin…
N-am facut deloc agape,
V-au mintit,ca sa ma sape..
Iar cand mi se pune-o pata,
Ma calmez cu-o apa plata..
Doamne,nu ma fa sa sufar,
Sunt curat ca si un nufar…
La capitolul iubit,
Chiar ma simt neprihanit!
Iar cu Udrea ,Doamne Sfinte
Cum puteam ,ca presedinte…!
Totu-a fost un simplu joc,
N-am pus mana la mingioc…
-Ia vezi Petre-n protocol,
Ca mi-e lene sa ma scol…
-Doamne,e plin de pacate,
Aici,in Rai, nu se poate..
Ia,sa vorbesc la vecini,
Le dau bip, ca-s baieti fini…
-Da ,Petre,te-aud beton,
Scaraoschi-n telefon…!
Zici d-un loc cu rezervare?
Va ajut, ca-s de onoare…
Mda,il stiu, mi-aduc aminte,
A fost in RO presedinte….
Chiar acu’ trimit semnale,
Sa dea la cazane foale…
ps/Pozele pe blog
Așadar, există o problemă de comunicare. Eu am priceput că nu sunt prima. Dar tu ai priceput că m-am dezis de tine? Nu? Rău. Trist. Și nici măcar de gia nu sunt sigură că a acceptat, că mai poți să mai ai încredere în bărbați, în ziua de azi? Nu mai poți. Că-ți promit că te iau cu ei în Siberia și dup-aia se fac c-a nins prea tare.
Nu știu ce prietenii dubioase dezvolți tu, internetic vorbind, dar “io_goală_ pe_șezlong”, “io_nudă_în_baie” și “io_pe_canapea_sexy” nu sunt ale mele. Ale mele sunt alea cu ”studentă_la_litere”, ”la_opera_din_viena”
și ”eu_la_biblioteca_națională_din_Paris”. Probabil că le-ai șters că nu fac parte din aria ta de interes. Da’ n-are-a face.
Deși știu că ți-ar fi pe plac și te-ar interesa cu “sfantu_duh” sau “converteste-te_la_iehova” nu te pot ajuta. Dar poți să le rogi pe unele dintre partenerele tale de la ședințele de terapie s-o facă.
Cu vinul ești mai mult decât amabil. Fasolea cu ciolan nu-mi place. Și nu vreau să știu ce îi dai să mănânce celei care e pe locul I. Dar să nu intrăm în detalii care nu merită discutate. Dar, totuși, te întreb: de cât vin crezi că ai nevoie să beau ca să poți face față? Așa, estimativ. Că dacă beau numai eu, o sticlă întreagă, trebuie să fii tare slăbit. Sau cum să zicem… a, da, cu ”blog inactiv”. Hmm? Cam cum e? Îți ascunzi performanțele interactive în spatele unei sticle de vin? Așa faci? Că tot a zis darius că se teme mai ales pentru ce ai putea să nu îmi faci.
Adică plânge şi suspină tânăra domniţă, dulce şi suavă ca o garofiţă; căci în bătălie soţul ei colat, a venit cu flinta şi nu i s-a sculat?
Bibli, nu asculta la toader, că nu are sensibilități artistice. E, mai așa, mai din topor. Zi și ceva de suflet. Ca să mai răscolești demonii parizieni.
1. Mie îmi plăcea de toader ăsta, zău. Si acum ştiu că o să mă înjure, dar o să zic ce am de zis: chit că parleşte bine franţuzeşte, parizienii văd imediat românul din el. Fiindcă numai un român adevărat ar putea să serveasca fasole cu ciolan la un vin adevărat. Toadiere, zău aşa, la fasole cu ciolan nu merge nici cu vin de la Babanu`, să moară reforma presei din Ungaria dacă nu e aşa cum zic.
2. Bibli, te rog să-i semnalezi lu` domnu` Brumaru nişte versuri pe care le-am creat ad-hoc, ca răspuns pentru o problemă practică pe care o aveam la un moment dat:
De te-agiţi pe la spate şi înspre pizdă tânjeşti
Dar, în drum, un cur mare şi gras întîlneşti
Mai bine îl fuţi decît să-l ocoleşti.
Aferim.
3. PS: mitzy, dacă am pus diacritice mă iubeşti şi îmi trimiţi şi mie poze ?
http://www.youtube.com/watch?v=W-yccg1a1_w
@ Marian S
Domnul Brumaru are blog… Puteţi să-i semnalaţi aceste versuri chiar dumneavoastră:
http
www
hobbitul.ro/
@ toader
Senior, avem versuri şi cu măgari, dacă ţineţi neapărat. 😀
E-atata liniste si-atata nemurire
In pietrele ce nu stiu sa respire.
Boii se-aduna galbeni langa apa
Si se gandesc de unde s-o inceapa.
Magarii cresc uimiti si cruzi din roua
Sa vada cum testoasele se oua.
Vacile cad trantite de ugerele lor
Nemulse, si cu ochii limpezi mor
(Ideala, Emil Brumaru)
Domnule toader,
Ştiţi ce este particular la ouatul ţestoaselor?
Ţestoasele de apă îşi îngroapă ouăle pe uscat. Nu este straniu că un animal care trăieşte tot restul vieţii în apă, de la prima zi până la ultima zi, iese pe uscat ca să-şi lase urmaşii? Poate că ar trebui, în consecinţă, să căutaţi şi acolo unde nu este evident, şi acolo unde ne vă este totul obişnuit şi familiar… Poate că sămânţa poetică este pusă tocmai acolo unde nu vă aşteptaţi să fie. Nu credeţi?
Am să urmez şi sfatul lui mitzy_mo şi am să leagăn şi o poezie “de suflet” a poetului Brumaru…
cand treci prin oras ca zanele prin ceata
pupa-ti-as caleasca pe roata din fata
sufletul din mine
iese-n straie fine
si-o ia dupa tine
pe ulite line
cu ochii cat ceasca si fluturi pe coate
pupa-ti-as caleasca pe roata din spate
@Marian S: Într-adevăr, diacriticele au ceva orgasmic-naționalist într-însele și corectitudinea în vorbire aduce avantaje. Totuși, cu părere de rău și foarte mult regret nu te pot ferici cu pozele promise pentru că am primit feedback negativ de la toare și nu doresc să dau greș din nou.
@ügyvéd: Winnie era mai amuzant, dar probabil că în bodegile de pe Dunăre nu se potrivește
@Bibli: Am o urgență foarte urgentă și o rugăminte: există o poezie, nu știu exact de cine e scrisă, probabil că de Vasile Voiculescu și probabil că se cheamă Fântâna, niște versuri sună ceva de genul ”De ce te-apleci deasupra mea ca o fântână…”, te rog mult, dacă o știi, să scrii versurile sau să-mi dai un link unde aș putea s-o găsesc. Ai fi salvarea mea!
@ mitzy_mo
Voi căuta… Până atunci alta cu fântână…
Vasile Voiculescu – Sta sufletul fara iubire
Sta sufletul fara iubire, ca o fantana parasita,
C-un pic de apa-n fund, salcie, sub naruirea de pereti …
Sta-n marginea de drum fantana netrebnica si oropsita,
Csci nimeni n-o mai cerceteaza; galeata-i spanzura dogita
Si-n ghizdurile putrezite cresc brusturi si-nfloresc bureti.
Sta sufletul fara iubire, pustiu, ca marul fara roade,
Paraganit intr-o livada si plin de lacome omizi,
Ce-l napadesc in primavara si toata frunza incet o roade
Si toata floarea, otravita, se scutura curand si cade,
Lasandu-i crengile uscate ca niste sterpe palamizi.
Sta sufletul fara iubire cum sta o vatra ruinata,
Ca un cuptor surpat de vremuri, fara de vad si fara foc,
La care nimeni nu duce aluatul proaspat in covata
Sa-l rumeneasca pe-ndelete dogoarea jarului, uscata,
Si sa-l prefaca-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc.
Nu cumva este Vladimir Streinu, “Fantana parasita”?
În nopţile de vrajă
Când luna-şi urcă chipul ei de var
Şi în adâncul ei de smoală îl pogoară strajă
O! nimenea nu şie, în nopţile de vrajă
Acolo-n fund
Răsună cântec în palatul de cleştar’
Nu, nu e. Nu-mi mai aduc aminte clar, dar parcă de Vasile Voiculescu. Sau Zaharia Stancu? Chiar nu-mi mai aduc aminte și caut de câteva zile. ȘI E GRAV. Cre’ că tre’ să vizitez o bibliotecă. E foarte trist.
Ce-mi aduc aminte sunt versurile alea și nici măcar nu știu dacă sunt cu totul corecte. Dar îmi aduc amintă că e o adresare directă.
@ mitzy_mo
SAPĂ, FRATE, SAPĂ, SAPĂ
Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.
Prinde tu-n adânc izvoare –
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.
Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
şi de basmele din fire.
Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele şi-năuntru are-
¬nu numai deasupra-n zare.
Osteneşte-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O privelişte de noapte
negrăită te aşteaptă.
Zodii sunt şi jos subt ţară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
Până dai de stele-n apă.
Zaharia Stancu?
Poate Blaga…
CAP APLECAT
Mă îndemn să fiu
şi o clipă mai sânt.
Undeva pe câmp
a murit fratele vânt.
Toamna sângerează
peste un mers bătrân.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amân.
Spre nu ştiu ce sfârşit
un zbor s-a întins.
Cu pâlpâit de sfeşnic
un copac s-a stins.
În fântână mi-aplec
gând şi cuvânt.
Ceru-şi deschide
un ochi în pământ.
Fantana cu Platani de Ion Pillat
Fantana cu platani de langa tarmul marii
La care ne-am oprit cu umbra in amurg
In cantecul domol, ce nu-l pot da uitarii,
De valuri ce se sparg, de ape care curg.
Fantana unde vin cu vasele de-arama
Cadanele sa-si ia un dar curat, din plin,
Vrajita e – ti-o spun – si dorul meu – ia seama –
In juru-i zboara greu: un porumbel strain.
Pe Marmara se duc cu aripe de lebezi
Corabii in amurg… Si piere zi si an;
Dar aplecat usor pe apele ei repezi
Obrazul tau il vad in umbra de platan.
Sunt zile sau sunt ani de cand pe tarmul marii,
In limpezimi adanci fantana l-a inchis?
Platanii tot fosnesc, si nu pot da uitarii
Murmurul de parau rostogolit prin vis…
Sau Aurica Istrate, Sunt o fantana
Sunt o fântânã zãmislitã-n dor
Sã mã rãstoarne noaptea vin nebunii
Iar în amiezi mã soarbe-un trecãtor
Şi dintre gene mi-au zburat lãstunii.
Tu eşti o ciuturã cioplitã-n os
Prea strâmb, adâncul meu sã te încapã
Cobori şi urci în mine dureros
În setea ta flãmândã dupã apã.
Pe cumpana-n deriva azi mai stai,
Peste obrazul meu, in tremurare.
Din radacini, suspina-n prag de mai
Fantana mea cu dorul ce ma doare.
Nu, nu e niciuna. Dar am o presimțire că o să-mi scrii toate poeziile din lumea,numai p-aia nu. E trist.
poezia e de dragoste