Am avut o revelație recent: mâncarea e încă mai ieftină decât băutura; iar medicamentele sunt încă mai ieftine decât drogurile. Așa că, în opinia mea, mulți ar putea să o cam înghită, ca să nu vorbesc din nou cu “pulă”.
Eu și cu Sia trecem printr-o “etapă”. Ne-am dat seama de acest lucru dimpreună, discutând ca doi oameni normali, nu dându-ne cu poșetele-n cap pe stradă, ca alții, în special pentru că nu avem în posesie asemenea accesorii vestimentare, ca alții.
Nu este un moment dramatic care să vă îngrijoreze și nu aduce nori negri peste câmpia iubirei, unde eu și fata frigem mititei de dragoste cu muștar pătimaș și bem bere de amor, aruncând apoi ca țăranii ambalajele afecțiunii în iarba verde a tandreții. E doar… o fază.
În mare măsură n-aveți de ce să vă stârniÈ›i inutil, pentru că eu nu pricep pe deplin toată treaba asta cu “etapele”, când înseși relațiile sunt ele niște etape (infinite!), pline de etăpuțe și etăprune, depinzând de emitentul lor. Ce să mai zic că nu mă prind nicicând “de fază”.
Până la urmă am hotărât eu de comun acord că suntem bine. Și chiar dacă n-am fi bine – iar asta doar în cel mai rău caz – ce se poate întâmpla? Până la urmă n-am fi, de fapt, deloc, nu? Suntem oricum pregătiți: lu’ frate-miu nu-i place de ea, pe când soră-sii nu-i place mine. Maică-sa a zis că o expun prea mult pre Jeg, în timp ce maică-mea a zis că mă expun eu prea mult pe Jeg. Sia încă tânjește la foști prieteni de-ai ei, iar foste prietene de-ale mele încă tânjesc la minehehehehehe.
Da, am scris tot articolul de azi doar ca să construiesc această concluzie. Ce scriu de acum sunt totale bălării. (Spre deosebire de ce scriam până acum, care au fost și ele tot bălării, la rândul lor. BĂLĂRIILOR!)
***
***
Mie-mi plac acei oameni care-și cumpără apartamente cu o sumă de ț mii, respectiv sute de mii de euro, pe sistemul că tu dai banu’ dinainte și ei ți-l fac mai târziu, iar primul lucru la care se gândesc când e terminat și dau iama să-l locuiască… e cum să-și rearanjeze pereții în el.
Eram acasă la o prietenă indirectă (că eu n-am prieteni direcți, mi-i datorez altora, în rest am dușmani) și a venit tatăl ei pentru a-i aduce încă un scaun pentru birou. Pentru că astea-s îndeletnicirile părinților, vin să-ți aducă ceva, de obicei foarte abstract. Da’ nu destul de abstract cât să nu ai deja două exemplare la fel. Și precum părinții țes o întreagă serie de îndeletniciri, care să justifice prezența lor la 100 de km depărtare de unde ar trebui să fie, în afară de adusul scaunului, la fel și tatăl fetii a venit cu un prieten, care n-are copii. Deci ce să facă? Ia lecții de la cine are.
… Ce citeați? Ah, da… și după discuțiile de aducere la zi dintre cei doi, despre demolările și remodelările din diverse foste apartamente (unul dintre motivele pentru care sunt foste, probabil), cei doi au început să dispute pricepuți și între ei noua împărțeală a locuinței abia terminate, punând puțină valoare – în rate – pe expertiza celor care l-au proiectat în mod evident greșit. Fiindcă ce poate fi mai inspirat pentru un imobil ce tocmai a fost finalizat? Să mai stea ceva vreme în construcție. Deoarece asta-i singura metodă posibilă prin care o casă poate să fie deja veche în momentul în care de abia e gata.
Cum credeți că erau viziunile celor doi raportat la viitoarea repartizare din capul lor? Da, ați ghicit: paralele cu orice sens, dar perpendiculare între ele. Primul ar fi spintecat domiciliul în două de-a lungul, iar celălalt de-a latul. Unul ar fi pus hotă, eventual două, altul nu, că este geam. Celălalt ar fi renunțat la un geam atât de larg și, deși era un stâlp acolo, nefolositor în opinia primului, al doilea ar fi făcut un corp de bucătărie din el, care nu știm ce e.
***
Asta deja n-a mai fost contribuția mea. Un alt binevoitor…
***
Eu am un coleg la serviciu cu care m-am întâlnit azi pe stradă și, ca să scurtez povestea, el ascultă recitaluri motivaționale. Adică mergi pe stradă cu iPod-ul în urechi și cineva te tot încurajează în căști. Trecând peste acest sughiț neuronal, eu mă-ntreb: cum te hotărăști să faci rost de mp3-ul motivațional? Li-l dă cineva celor nemotivați? Îi scoală de pe canapele și le bagă îndemnurile întregistrate în urechi, cât ei stau inerți? Oricum, băiatul era mai jovial decât aș putea permite în jurul meu. Toți oamenii ăia care stau în drum și se uită-n gol, cât îi țingălesc tramvaiele pe șine… N-au nimic, doar li s-au terminat bateriile.
***
Și, desigur, piscul marketingului de succes…
În filozofia “mâncare alterată, la juma’ de preț”…
***
Am găsit explicația comportamentului meu nemernic. Lumea se plânge de mine și spune că-s de căcat. Ciudat din partea lor să se plângă mie și să mă reclame însumi, dar asta-i calea fără de final dar înfundată în același timp pe care i-a adus mintea lor puțină și fără de viziune. Cert e că am decis să nu mai contest acest lucru, căcatul ce sunt. Ci să-l îmbrățișez.
Știți cum mereu când ești prost dispus (sau proastă, după caz), apare ceva să te învioreze. Că așa e-n viață: ca-n filme. Mna, în mod absolut logic, tre’ să existe cineva care să țină echilibrul universului, ca să poată expansiona continuu, necăjind pe toată lumea, dacă există acest verb. Iar acel cineva sunt eu, iar această acțiune are acum sens pentru mine. Trebuie să fie cineva care să te prost dispună. Iar eu nu sunt un pierde-vară, care să nu profit de harul ce mi-este zămislit. Ci eu sunt un găsește-vară! Și unul priceput: eu bine indispun! Existența mea are acum o justificare. Deci, vă rog… poftiți!
Da astea unde le gasesti? In Cluj?
Pe cel mai ieftin din cele 3 probabil, ceea ce e oarecum logic. Altfel romanul, dupa bunul obicei cu luatul intregii maini cand i se da doar un deget, ar lua doua covoare ieftine iar pentru cadou s-ar decide pentru cel mai scump covor (preferabil cu rapirea din serai) din magazin. Qed.
Cînd ai licenţa? O mai dai? De ce nu pleci iară? Să iniţiezi şi tu o etapă, în modul ăsta, între tine şi Siea. 🙂 Totuşi..aveţi măcar o lună de relaţie? Cam prematură faza cu etapa.. de fapt, ea e “cam tăcută” şi vegetariană. Iar tu eşti Indispunătorul Şef. 😀
Radu: Corect.
Mateie: Eh, da, da’ câtă ţărănie.
Ionuţu: Februarie, da, o să, da. Respectiv îhî. 😀
Acum că te-ai mânjit cu nemernicia proprie pe faţă, uite, nu mai comentează lumea. Nu mai am de cine să mă iau.
Eşti mândru de ce ai făcut ? 4 comentarii de aseară până acu. Şi unul e al tău, deci oarecum forţat şi artificial aş putea spune. Da.
Şi ceilalţi îs tăt io, cu alte pseudonime. Şi tu eşti io.
deci in primul rand, care-i faza? (cu… dansa? adica al doilea tu…. stii tu ce vreau sa zic… EA, BA!) in fine… nvm.
in al doilea rand… exista verbul a necaji… crezi nu crezi, e in dex.
in al treilea rand. (ai devenit prea serios… s-o dus magia =)) )
“- Ioane, îţi plac femeile?
– Plac.
– Da’ tu lor?
– Şi ele mie.”
…bag de sama ca se adevereste vorba ai “ochii care nu se vad se uita”. lungu-i drumu Clujului – teius? va stabilra-ti etapele pe tf sau msg…cam repde…apoi sora si fratele n-au vorbe intr-o relatie…io zic sa sariti de prostia cu etapele, ca vorba manelei “daca dragoste nu e, nimic nu e”!!! asa ca io zic lasa-ti draculuyi etapele si iubiti-va si tu si Sia, asa pentru ca va tremura genunchii cand suntetiui unul langa altul. daca nu va tremura, nu-s feromoni si nu-i nici dragosate!!! atunci geaba etape…
Etapele e sufletul comerţului. Pe mine mama aşa m-a învăţat. Sia, vezi dragă să cumperi lapte înainte să vii acasă ! ( Suntem la etapa ” Domesticirea relaţiei ” )
prima parte a articolului a fost cea mai armonioasa bucata de text pe care am citit-o la tine. hm. iti sta bine sa scri despre dragoste :))
Mă, tu-ai căpiat?! N-ai priceput căci fata nu s-a dus la Teiuş? Mi-a rămas acilea, s-a angajat, slujeşte ca să iubească! Nu căăă…
Andreea: Ştiu, sunt un divin şi nu mă poţi avea. Frustrant!
Aia cu covoarele nu-i promotie, e concurs cu cadouri ieftine… Apropo, ce se mai aude cu premiile mele? Merg la posta in fiecare zi dar de fiecare data cica nu e nici un co(t)let pe numele meu… Intreaba-ti si tu secretara si vezi de le-a trimis ca astea nu prea se tin de treaba
da’ de ce as pofti a ma indispune de catre tine, cind sint binedispusa? si cind sint binedispusa tot de catre tine, ce se cheama ca fac daca poftesc ca la prima intrebare?
Dacă eşti binedispusă de mine, deja încep să eşuez. 😀
Măriansche… TOTUL E SUBT CONTROL!
mno vezi, no vezi. esuai deja inainte de ne pofti. de-aia asa putine comentarii. bulversare totala.
deci in curand iti da papucii sau te cumintzasti. mda.
eu zic ca frate-to să se cupleze cu soră-sa.
Corect şi să ne leşe.
Toader: AOILEU! Da’ te-ai perdut? 😀
bai daca de mine ziceai ca ai capiat, imi cer scuze…ca n-am capiat! io cre ca am scapat ceva si nu am aflat ca Sia e peacilea si a ramas sa pazeasca flacara amorului. ehhhhhheeeee atunci se schimba subiectul…da io zic ca trece…e cu etapa…la inceput arde…apai e numa cald…apoi caldut…apoi se cam face frig…ehhheee, mai evti ceva de trecut….daca ramaneti la f cald poti spune …am vazut romani fericiti…indiferent de etnie…
cu t mic. loaza!
Palinca
Cum se bucură lumea pentru o postare nouă, cum dă năvală…!
Deşi sunt tentat, nu am să mă opresc la poze, este prea evidentă această capcană. Am să mă opresc la…
“Cert e că am decis să nu mai contest acest lucru, căcatul ce sunt. Ci să-l îmbrăţişez.”
Chiar astăzi discutam o problemă existenţială, în timp ce preparam masa de dimineaţă, anume dejecţia înainte de a fi dejectată este sau nu dejecţie.
Teoretic materialele tip dejecţie înainte de a fi dejectate sunt parte din organism, sunt OK, e bine că sunt acolo, este un loc special pentru ele şi, dacă nu ar fi acolo, problemele ar fi foarte mari, deci acum sunt materii pre-dejecţie care sunt OK, acum sunt materii post-dejecţie care sunt câh. În asemenea condiţie filosofică, destul de apropiată de “suntem ceea ce mâncăm”, citatul de mai sus nu mai este atât de tulburător din punctul de vedere al senzaţiei de greaţă. Apropo, aţi observat că acea greaţă, senzaţia de vomă, deranjează exact, dar exact, ceea ce ar trebui să fie, câteva ore mai târziu, dejecţie?
Uite Darius, să mai vorbeşti de materii fecale.
😀
Era un episod prin Friends a cărui concluzie era aşa: Joey doesn’t share food. Pricepeţi odată pentru tătdeaună:
JEG NU DĂ PREMII.
La cum ai scris, pe tine si Sia va unesc neplacerile: ale sora-sii, ale lui frate-tau… Adaugam si abilitatea de a indispune bine si obtinem doi oximoroni. Sau doua oximoroane? O sa iei tu si licenta…
Cred că oximoroane, că este substantiv neutru. Dar care este cel de al doilea?
Deci, chat:
amindoi sint oximoronici, ca-s rezultatul unor adjectivari antitetice… haoleu, facem stilistica?!?!?! N-am vrut.
Scuzati.
🙂
Dar eu am vrut
😀
Oximoronul este o figură de stil, un procedeu stilistic, şi nu elementele propriu-zise aflate în contradicţie. Părerea mea este că aici era cazul unui singular chiar dacă erau două “cupluri” aflate în contradicţiei, vorbim de un singur sistem care dă ironia.
monica… glumesc. 🙂 Luminaţi-vă faţa cu un zâmbet.
*”aflate în mijlocul contradicţiei”… am şters un pic cam mult. 🙂
Da, Biblio, asa e, dar am sarit un pic in metatext si-n conotativ. Am facut o metonimie (sau o sinecdoca – nu mai stiu, ca mereu le incurc). Aia cu substituirea intregului prin parte. Unde partea = procedeul stilistic in sine, iar intregul = sistemul raportat. O sintagma pentru o paradigma. Incepe sa-mi placa discutia asta 😛
@ monica
🙂
Şi încă nu e folosită toată litera s din termenii gramaticali…
Saga pe care aţi povestit-o m-a găsit pe o poziţie sagace, deşi eram cam sastisit de îngemănarea savantoidă, asta pentru că tocmai ţinusem o alocuţiune despre substanţa scatologică. Semantica îngemănată cu semiotica pare a fi un sesam sibilinic sic de sicofant încât devine sinoptic. Sintagma de tip sofism elaborat, tinde să se autodenunţe într-un solecism sombrat într-o lume îngheţată a stenahoriei subreptice. Cam atât am scris la acest scurt şapou despre superBIBIe. 🙂
PS
Nu aş putea să mă pronunţ asupra diferenţei dintre metonimie şi sinecdoca, eu nu am avut decât 5 la gramatică… dar parcă… nu este metonimia cu inversarea şi sinedoca cu alunecare dintre particular/general… 🙂 mă depăşeşte.
🙂 Luminaţi-vă faţa cu un zâmbet.
Mi-am luminat-o cu un hohot, stai linistit. Da, cam asa e. Cam ca-n sapou 🙂
si in alta ordine de idei cand iti spune seful tau ca “raspunzi cu coaiele” explica situatia in care ai ajuns cu acel coi bleg la spital mai demult. de aceea ai ajuns la o noua etapa. fiindca dumneaei s’ia nu poate sta stresata ca ramane fara consort intreg. nu ca ai reusi sa treci la acea etapa bazata pe sex.
si in cu totul si cu totul alta ordine de idei esti un fraier. te apuci sa spui ca frac’tu nu’s ce, sor’sa nu’s ce. ca babele alea pe scara la bloc. mirmen saraca crez ca este dezesperata din cauza lu’ fi’so care fizic samana cu tac’so din ce in ce mai mult si cu tanti aglae din fata blocului tot din ce in ce mai mult desi nu are cu ea legaturi de sanje ci doar culturale.
biblio glumesri nu-i ase? Metonimia este figură de stil care constă în înlocuirea cauzei prin efect, a efectului prin cauză, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, a concretului cu abstractul etc., pe baza unei relaţii logice, par sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părţii (şi invers), a particularului în locul generalului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuşi etc. da cre ca dau lectii de “definitii” unui expert…si uio cre ca uneori faci pe modestu sa ne epatezi…esti o scumpte de paznic la carti.
si ailalti mai lasati dreaq sinecdoca acuzativa nuptial vegetativa ca ne scrantim integral si semnul % va capata conotatia data de darius.
@ plopcupere
🙂
Cam asta spuneam şi eu, pe scurt. Probabil că nu aţi citit de la început. Să nu credeţi că îmi este lene să citesc într-un dicţionar. Cred că sunt singurul de aici care are un dicţionar off-line pe desktop şi bookmark către alte 15 dicţionare. Citind însă, de exemplu, definiţia pe care o daţi pentru metonimie, nu pot să nu constat că aţi omis un aspect important al cuvântului, chiar două aspecte. Mai întâi nu este vorba despre o înlocuire ci de întreschimbare. Cel de al doilea aspect este caracterul voluntar al acestei inversiuni biunivoce. Sunt însă impresionat că ştiţi aceste lucruri. Cum am mai spus, eu nu sunt bibliotecar, este doar un nick, şi chiar am avut numai 5 la gramatică, nu glumesc. Cu literatura stăteam mult mai bine, înţelegeam în profunzime ce “spune poetul”, şi totul se echilibra.
ma retrag. m-ati terminat copulativilor.
Bibliotecarule, a fost o gluma nevinovata. am facut-o, fiind convins ca stii definitiile. cred ca esti cel mai erudit de pe aici. pentru mine bibliotecar este cel care utilizeaza “biblioteca” in scopul satisfacerii “necesitãtilor de educare, informare, cercetare si recreere” ….”biblioteca” nu este pentru mine o cladire cu carti si publicatii, ci si un cap bine “mobilat”…
@ plopcupere
Îmi este teamă că mă supraestimaţi. Dar vă las să greşiţi pentru că îmi face plăcere. 🙂
bibliotecarule, te rooog insistent dă nişte exemple de metonimie, ca să ni se aprindă şi nouă scaunele la cap, că la Constanţa, în camera mea, e ceaţă:) Am priceput io ceva-ceva.. dar vreau să mai pricep ceva:)
Metonimie – “sala” a reactionat cu lungi aplauze la spectacol. ( sala = spectaorii din sala).
Sinecdoca – pe acest blog sunt multe “creiere”, da nu tote-s bune. (creiere = persoane)
data trecuta prognoze meteo si matrimoniale, acum discutii academice despre metonimie… si ca tot veni vorba, eu am mai multe dictionare off line si mai am unul offPC (cred ca hartie se numeste materialul din care este facut). cele off line sunt pentru limbi straine, iar asta de carton, cica ar fii dexu’. dar, dupa cum se poate observa cu ochiu’ liber, nu ma prea ajuta sau eu nu ma ajut de ele. are Bibli vreo 15 dictionare la bookmarks… AUTODENUNT! spuneau baietii ca nu le tii minte pe toate dar abia acum am inceput sa-i cred… glumesc, hai ca-mi luminez fata cu un zambet!
@Darius
ai numai prieteni indirecti… adica, cel putin asa inteleg eu, prietenii prietenilor tai. da’ tu n-ai prieteni, ai doar dusmani. dezvolta ideea ca eu nu sunt Bibliotecaru! stai ca m-am prins: cumva dusmanii, dusmanilor tai? directi sau indirecti?
ce faci ma? imbratisezi cacatu’? bine, la roma faci ca romanii: si eu te imbratisez!
@plopcupere: metonimie rămâne şi dacă sala reacţionează cu aplauze scurte ? dar dacă în loc de creiere zici.. de exemplu “anusuri”, la fel se consideră a fi anecdo.. i mean sinecdocă ?
( Întrebări de IT-ist ratat )
Eu nu-mi permit, dar Darius ar zice aşa:
Sinecdoca – Erau prea multe pizde pe metru pătrat. (pizde=femei). – Întregul prin parte.
Metonimie – Mi-am rupt adidaşii-n cur. (adidaşi=adidas, nike, puma, kiltec, whatever) – Obectul prin denumirea lui.
inghinalilor ce sunteti
toader, dacă tu stai pe marjine şi arunci cu oo stricate în bunătate de intelectuali ce suntem noi cei care avem curajul de a dezvolta idei pe aici, nu înseamnă că reuşeşti în a-ţi păstra imaginea de puritan ce ai încercat atât de greu să o construieşti.
ştim noi ce gândeşti.. tu… toadere…. ştim… inghinalitatea ce o acuzi e doar vârful aisbergului ( adică evreul ce a scufundat Titanicul )
“Cred ca hartie se numeste materialul din care este facut.” DRĂGUŢUL DE CRACHILĂ. 😀 În rest, nu, nu revin la ce am scris, nu-mi place să fiu criticat, te rog să-ţi placă fără comentarii, decât dacă sunt laudative. 😛 Sau vă certaţi între voi.
stiam ca te inchid cu intrebarea aia, trebuia s-o las asa, de dragul imaginii de ansamblu (habar n-am ce-am vrut sa spun aici)… cum sa te critic ma, cand eu o dau in scatofilie, spunand ca te imbratisez? si daca o fac, o fac cu admiratie si respect… pentru ceilalti.