Darius Hero

“Trăiască moartea!”

&

(citat de Călin Crainic, 31 octombrie 2009)

***

Adi Hadean Festivalul Blogurilor Gustoase

Participă la cinj categorii: mâncăruri tradiționale românești, mâncăruri din bucătăria internațională, blog cu cele mai frumoase poze, dulciuri diverse și fripturi. Îl veți vota la: toate. Vă trebuie cont, se face cu ușurință. Maaarș!

[acest promo a fost plătit cu trei mese romantice fără lumânări și cu sex la final, în doi, la alegera mea, cu cine oi fi vrând, gătite de Hădean și plătite de nime’; cu ocazia asta afli și tu, da?]

***

Io de când am slăbit am o plăcere patologică de a râde de grași. Mi se par cele mai penibile prezențe sociale, prin simplul fapt că sunt așa, indiferent dacă se lasă singure să ajungă în halul ăla sau au vreo problemă care nu depinde de ele – nu mă interesează. Râd de grași când îi văd înghesuindu-se între două obiecte prea apropiate pentru opinia lor despre spațialitate, râd când își trag pe ei ceva ce-au procurat special pentru a-i încăpea la limită și a falsa evidentul și fac mișcarea aia alternativă din genunchi, ca să reușească, în timp ce li se zvântură plasele cu dulciuri în mâinile cu care se îndeasă mai adânc, râd când îi văd plescăind la foodcourt-urile din mall-uri, când cea mai grea încercare e să găsească o masă cât mai apropiată de tejghea și râd când își înfig fețele bucălate în șaorme, din mers, noaptea, la ora închiderii.

Râdeam și când eram eu gras, cu o anumită vinovăție, că în suflet mă credeam suplu și victima unei perioade de abrupt declin. Da’ acuma, că am scăpat, parcă am o poftă ce-o-nlocuiește pe cea gastronomică de-a hăhăi de ei, grașii, și de cum sunt ei grași. Și să râd și mai tare când se supără pe mine și îmi amintesc cu reproș că și eu am fost gras, gras rău și penibil și aș putea să fiu gras iar, dacă nu am grijă sau poate dezvolt o problemă cu tiroida și n-o să am ce să fac. Mă doare-n pulă! Pe care mi-o văd!

DaciaPeButuci

***

După grași – care sunt, de altfel, destul de greu de ocolit – mie-mi place să mă mai distrez de oamenii care merg să se uite la muzică.

Pentru că am fost acum câteva seri la un concert, al unei formații. Nu mai știu cum îi zice,  cred că “The Others” și cânta cu ei și ăla cu cioc de la Luna Amară. Am fost la acest concert, am plătit să intru și până la urmă asta a însemnat concertul: să mergi să vezi cântece. Culmea cum stau ei toți oamenii și se uită în direcția de unde cântă artiștii. Și apoi aceștia din urmă îi conving pe primii să se simtă bine, să facă ceva deodată și toată lumea acceptă complice, începând astfel să danseze, bucurându-se la unison.

Iar cei de pe scenă se dovedesc recunoscători la finalul fiecărei interpretări, recunoscători că lumea a fost atentă și receptivă la mesajul lor. În aceste momente de respiro, lumea stă, uitându-se mai departe, mulțumindu-le cântăreților înapoi, care mulțumesc lumii.

Apoi formația începe să cânte iar, iar lumea să danseze. La sfârșit, se termină concertul și trupa pleacă hotărâtă. După care concertul începe din nou, încă un pic și se termină a doua oară de tot.

De exemplu, acasă rar dansează cineva pe muzică și niciodată dansează uitându-se la de unde vine sunetul.

***

Și-mi mai plac ăia care tot încearcă cu disperare să trimită mesaje de unde nu este semnal. Ăia care de obicei trăiesc în timp real o dramă, îi vezi adulmecând aievea cu telefonul. Nu, nu ăia care îs sinistrați cu piciorul rupt într-o râpă înzăpezită și încearcă să apeleze salvamontul. Nu. Mă refer la ăia pe bune: sms la ceva pizdă. Răspunsul prompt la ceva chiar relevant. “Și eu te iubesc”-ul necesar. Sau care se luptă cu ultima liniuță a bateriei, în vijelia datelor vitale care se trebuiesc transmise, când butonul de trimis se confundă cu ăla de închis. Și niciodată nu știu dacă a ajuns.

***

MasinaTaInFataCaseiTale

***

După care m-am dus la un restaurant italienesc de p-aci, îi zice Napoli Centrale, unde, cu intenția de a mă căca, am intrat la budă. N-am trecut nicăieri printr-o experiență de întărire de caracter mai zguduitoare decât când m-am căcat în budă la Napoli Centrale. În budă la Napoli Centrale, în camera bărbaților, așa ca mine, nu era hârtie igienică. Așa că m-am dus la femei, furând hârtia lor igienică și aducând-o la noi, bărbații. Cu hârtia obținută am tapetat colacul de de pe veceu, doar ca să descopăr așezându-mă pe el că e desprins din șuruburi, patinând artistic la fiecare încordare a sfincterului pe smalțul bine lustruit de pișatul coroziv al precursorilor mei.

În fața alunecoasei buzi era strategic turnată pe jos apă cu săpun lichid, astfel încât să nu mă pot sprijini în picioare de sol și să fac caca în cumpănă. Așa că, într-un echilibru precar oferit de simetria geometrică a vârfurilor feselor mele, am căcat precaut toată cantitatea ce era nevoie și m-am ridicat de pe vas într-un triplu tuluț aterizat cu întoarcere.

Pentru că nu îmi rezista musculatura, n-am putut face și felul întâi cât eram așezat, așa că a trebuit să termin procesul fiziologic la budă verticală. Unde, tactic: un alt amestec înșelător de apă cu săpun lichid, fix pe unde-ar trebui să mă proțăpesc eu cu picioarele. Am executat urinarea într-un singur jet, fără scuturat, în scurta perioadă dintre poziția de drepți și șpagat lateral complet, cu ridicare prin fandare și piruetă pentru juriu.

Bugetebihorene

[Mulțumiri eterne lui Mișu 3.]

81 comentarii

  • De ce faci experimente ca ăsta cu Napoli Centrale? Pe mine cînd mă păleşte “mortu” prin oraş întotdeauna caut vreun mall sau vreun KFC.

  • Ce, fă, că e bun Napolea! Nu fi imbecil!

    Ştiu că despre Napoli Centrale am auzit tot felul de poveşti, de genu’ că: ce frumos, ăla-şi face pastele singur, in-house. Şi altu’ o zis: da, fă, da’ le face din resturi de bere rămase-n pahare, lăsate la fermentat; văleleeei; după care-o revenit unu’: păi, da’, vită, că aşa se fac, nu îi nimic insalubru în asta, încă chiar ajută drojdia!

    Ş-atunci n-am mai avut încredere în nime’ şi nimica şi m-am bazat pe: mă, da’ are gust bun? Şi are.

    Recomand rigatoni pasticiati, al forno. Adică pula mea, nu-ştiu-ce, cu paste şi vinete, băgate la cuptor, da’-i bun. Aia-i preferata mea, vă rog să mergeţi să încercaţi sau să mă scoateţi la aşa ceva, deoarece voi accepta.

  • era si timpu’ putoare sa scrii ceva nou. nu-i chiar rau, da’ sunt dezamagit avand in vedere sumedenia de evenimente la nivel de conducere al tarii. sa-nteleg ca te-ai lasat de “politica”? erai mai aprig pe vremuri cand erai mai grasut..

  • Un turist in Italia. Ora prinzului in sud, toti macaronarii la siesta, murea asta de foame. Intr-un tirziu nimereste un local vai de el, bomba nu alta.
    – O pizza se poate ?
    – Nu, la ora asta doar macaroane.
    – Macaroane cu ce ?
    – Cred ca ceva brinza, daca mai este, dar nu garantez.
    – Bine, adu macaroane ca mor de foame !
    Spre surprinderea lui macaroanele vin repede, aburinde. Incepe sa haleasca si… pleosc un floc ! Il da deoparte, mai maninca putin si iar un floc !
    – Bine mai nenorocitule, brinza asta miroase ca pula, trec peste asta, dar floci ???
    – Imi pare rau dar nu mai aveam nici brinza, nici polonic de mestecat nu avem asa ca bucatarul s-a descurcat si el cum a putut…

  • Deci tăcere!

    Toadere: am slăbit de la 79 la 59. Primele 5 kile le-am slăbit într-un fel de pregătire pentru turu’ cu biţa, cam 2-3 luni; iar următoarele 15 le-am slăbit în tur, care-a durat f’o 6 săptămâni. De atunci m-am mai îngrăşat şi am mai slăbit alternativ ba 2 kile, ba 3 şi tăt aşe. Acuma nu ştiu cât am, da’ am rămas în jur la 60. Cu eforturi frustrante. Mişcare multă şi mâncare cu precauţie. Rar îmi fac câte-o concesie cu un KFC şi tare prost mă simt cu mine înşivă.

    Referitor la politică: muie.

    Mariene: ce-s cu glumele astea de autobază?

    Flavie: ce-s cu linkurile astea de autobază?

    … continuaţi.

  • Ideea era ca trebuie sa te gandesti de mai multe ori inainte de a minca chestii trestii de la aia. Ca sa nu te ingrasi la loc. Zic si eu.
    (Cind fumeaza prietenii mei le spun numai chestii macabre cu cancer la plamini, dinti stricati, potenta scazuta sau egala cu zero, chestii d`astea de autobaza).

  • cineee… iooo? io-l sustineam pe Crainic. atata! ce treaba ai tu cu mine? vezi ca trec pe la tine saptamana care vine.

  • Toader: Să trăiţi, bine?

    iSus (©dutzu): Am încercat să ţinesc la gaură mişcătoare, bullseye dintr-un singur cartuş – viitoare probă olimpică.

    Flavie – te aştept cu mâncare eco; să aduci cele ce trebuiesc aduse, ştii la ce mă refer – nu marijuana, în caz că-s cititorii de serviciu curioşi.

  • Io mă refeream la căcatul din post, nu la căcatul de post, ca ansamblu. Oricum, este dezlegare la căcat tot anu’.

    Altă socoteală ce mă frământă: ‘nţeleg că io-ţi răspund la 05:01 (cinj!) dimineaţa şi e fiindcă am o treabă, de aia, să pot pune pită la gură de Sfintele Sărbători; da’ pe tine te bănui că tu-mi urezi la 3 dimineaţa tocmai fiindcă n-ai altă treabă… Îi corectă presupunerea?

    Că cu Toader nu-mi bat capu’, aş zice că îi după alt fus orar, da’ el oricum funcţionează în cadrul a total alte principii fizice de bază: el formulează răspunsuri pentru întrebări ce urmează să vină şi trage ipotezii la concluzii, formulate înainte să fie cerute. Sau fără să fie cerute deloc până la sfârşit, vreodată.

  • cu parere de rau, moncher, nu prea mai esti funny in ultima vreme. tre sa-l citesc pe vasile al cu mita ca sa rid. ia fa bine si te scarpina la creier si debiteaza ceva “vintage jeg”. am spus.

  • Te rog să reeveluezi! Nu suport!

    Mă refer la ambele remarci, dar pun accent pe critica legată de mine şi blogul meu; nu tolerez nimic împotriva a ce gândesc eu, aşa cum gândesc eu. Trebuie să îmi dai dreptate; e aproape la fel de important cu a recunoaşte că ai greşit. De fapt, aceste două pretenţii ce le am de la tine sunt complementare.

    Supune-te! Poate îi vina ta, poate treci printr-o perioadă mai proastă. Orişicum, te-nşeli. Şi n-o să pedepsesc! Trebuie doar să te căieşti.

  • nope, nope, nope. tu nu mai apartii tie, tu apartii fanilor, tu trebuie sa te supui lor. baga repede, pina nu ma culc, ceva funny.

  • e foarte incorecta prespunerea,tocmai ce ma intorsesem acasa de la un pomelnic si am zis sa vad ce se mai petrece p’aci.bag de seama ca esti incoltit din toate partile tz tz tz.

  • Cui anume te adresezi? Mie sau lu’ fan?

    Că, dacă mie, răspunsul este: fiindcă aşa se cuvine; eu sunt stăpânul absolut, iar voi sunteţi meniţi să mă binedispuneţi; când nu o faceţi, atunci deveniţi inutili. Ai priceput, sper.

  • darius, inca nu am ris. mai astept mult? sau tre’ sa citesc arhiva iar?

  • o poveste cu cacat de cacat. cea mai slaba poveste cu cacat auzita sau traita vreodata. n-are twist, n-are intorsatura, n-are zvac, cacatul e plat, fara caracter…
    macar daca avea coloana sonora.

  • ok darius. astept. sper sa nu dea sefa peste mine. daca ma da afara ma supar pe tine.

  • Mă, iar ai ceasul dereglat. Cu o oră. Ăla de pe site, da. Ăl’lalt, internu’ – mumu, e rupt în cur, nu-l mai reglează nici dracu’.

    Cam fiece om ce te-a întrebat ceva sau ţi-a răspuns la ceva în comentariile de mai sus a rulat.

    Articol de căcat.

  • eu cred ca ai slabit pentru ca in ultima vreme numai de c… vb si atunci fireste ca ai scapat de kg. ai lasat tot ce a produs sitemul tau digestiv prin toate locurile posibile, ba i-ai facut si itinerariu prin tara. eu mai am produse care ingrasa in posesie si as vrea sa ti le cadorisesc sa pui ceva pe tine ca nici asa la 60 nu e bine

  • nu e, ca la bar se mai spala pahare, se mai curata buda dupa diversi cacaciosi marsavi, se mai inlocuieste hartia igienica furata cu una chiar existenta, care sa le ajute pe pizde sa se stearga la…pai, pizda. tu, muie, o freci toata ziua aiurea.

  • unii oameni cind slabesc pierd si altceva pe linga kile. vorbesc din experienta, am avut de a face cu o lesbianca grasa care a devenit bitch dupa ce a slabit.

  • Deci v-a contactat Hudrea să mă muiţi, este clar. Am gura mare, aţi zis să faceţi o metaforă. Nu v-aţi prins din text că m-am deşertat şi acum e aierisit, ca norocu’, fiindcă negreşit m-aţi fi futut în cur în grup, aşa cum sunteţi orchestraţi.

    Voi ştiţi ce-i Hudrea, da? Bine.

  • ma gandeam sa scriu un comentariu mai lung (da, mai lung de atat!), dar, ca de fiecare data cand citesc blogul tau, m-am plictisit la jumate’ 😛
    rezumatul e urmatorul: daca scrii lucruri pentru ca sunt interesante, sunt funny, sau pentru simplu fapt ca-ti place sa scrii despre ele si poti sa razi bine while at it, toate bune si frumoase – i will play along, and play by your rules; daca you actually mean them, atunci e doar lame si attention-whoring, and you know the only thing attention whores get are syphilitic cocks stuffing their every orifice. is that really you?
    morala: ce scrii aia esti….. or not?

  • Aia cu pisatu prin birturi e faina. Imi amintesc ca prin 1 mai muncitoresc eram prin Budapesta si aveam probleme cu vezica. Cand se umplea puteam inunda trei sate. Si uite asa cautam in Budapesta o buda. Bucuros nevoie mare am gasit un loc unde sa dau drumul.
    UN MACdonalds undea toti frustatii bagau pana crapau mancare. Ma uit in stanga, ma uit dreapta. Vezica bubuie. Zaresc in dreapta o buda. Si merg vitejeste sa o cuceresc. Stupoare. Usa functiona doar cu o bucata de cartela. Am zis ca-n momentul ala ma marchez pe usa lor. Noroc ca o venit unu din spate si o deschis USA DIN NARNAIA.
    Am gasit cea mai jegoasa si puturoasa buda din tot turul european. De la intrare te lovea un parfum greu de cacat si urina statuta. Ma arunc asupra unei usi dau drumul la siroi. Mai mult pe langa. Mai arunc o flegma. Mai mult de scarba decat de bucurie.

    Asta o fost o experienta faina. Ca nu m-am usurat prin boscheti.

  • Bine, da’-i nebun…

    (io am fo’ o lună juma’ şi-mi era dor de birou… deci de şezut undeva, obligat, cu program; teribil, ştiu)

    Mă îmbucură că are japonezu’ un site în 14 limbi de circulaţie, incluzând româna.

  • 1
  • 2
De Darius Groza

Sociale