Aveți vreo explicație rațională pentru care, în marea majoritate a filmelor porno japoneze, e cenzurat doar penisul? Penisul bărbatului, mă refer; pentru că există o varietate largă de penisuri în acest gen artistic, pentru cei care sunteți fini consumatori. Întreb, deoarece mie mi se pare deopotrivă discriminator. Prima dată față de femei, ele nefiind considerate destul ce obscene cât să fie cenzurate, nici chiar în contextul în care ar trebui. Chiar dacă în alt context ar fi invers, adică ar fi discriminator să fie considerate obscene, când ele-s, mă-nțelegeți, delicate. Și, în al doilea rând, față de bărbați, cărora, chiar dacă n-am vrea să zicem explicit că ne-am plăcea să le vedem pulele, totuși n-ar trebui acoperite, în contextul în care vaginele, vibratoarele sau… imperfecțiunile genetice ale omoloagelor lor feminine sunt la vedere. Mi-a povestit cineva, zic.
***
Fără îndoială, cel mai tâmpit lucru pe care îl mai puteau inventa oamenii în întreaga lor existență, după ce au tot construit de capul lor structuri mai înalte (chiar decât cele deja făurite de natură), doar ca să aibă de unde se arunca de mai sus, când au epuizat toate scenariile posibile care să poată să depășească oarecumva, în pericol, măsurile de siguranță pe care tot ei le dezvoltaseră și odată ce au reușit să se adune strâns alăturea, într-o celebrare sportivă a însuși motivului care-i dezbina – competiția… este conceptul de dublu-maratonul.
Nimic nu s-a nimerit mai imbecil în lume decât organizarea a tot ce era putea fi mai istovitor omenește – maratonul, inspirat dintr-o cursă din vremuri antice, în care singurul participant a murit. Până acum. Când s-a decis, totuși, că ar fi poate prea puțin.
***
Mi-am dat seama că am început să nu mai folosesc, în vorbirea pe gură, din viața reală, unde-mi pot exercita liber darul graiului cu glasul vocii mele, cuvinte simple. Ci le înlocuiesc cu propoziții cretin formulate, într-o încercare complicată (nu inteligentă) de a explica ce vreau să zic. Spre exemplu, vroiam să îi povestesc uneia că eram odată, undeva, într-o baie și trebuia să ies în puța goală de la duș, ca să iau de la depărtare… SĂPUN. În schimb, n-am zis SĂPUN, ci i-am zis că trebuia să ies în puța goală de la duș, ca să iau de la depărtare… “din aia ca să te speli pe mâini cu ea, știi… aia-ni, cum îi la din aia”, în timp ce cu mâinile mimam preț de 20 de secunde, ca un alienat mintal, luatul săpunului și frecatul cu el pe mâini.
Dup-aia, când stau la masă, nu știu zice “dă-mi” și “șervețel”, care-i o alăturare relativ simplă de cuvinte nu ieșite din comun, ci am impresia că, dacă-s murdar pe mâini, nu-mi pot folosi coerent corzile vocale și tre’ să îngăimănez isteric “Îîî… mi! Ă! Ă! Ăî-mi!”, gesticulând prin aer cu degetele arătând ba cu fiecare în altă direcție, ba cu toate deodată către mine și negând (refuzând) obiectele pe care mi le propun comesenii, încercând să mă ajute, cuprinși de milă.
***
Lăsați, că se putea și mai rău; o nimerit primul “x”.
***
Acuma să fi tot fo’ f’o câteva săptămâni când mi-am procurat niște bucăți de canapea, din magazinul Auchan, specializat în canapele, biciclete, accesorii pentru animale de companie, ciorapi la legătură, struguri și care are și brutărie proprie. Lângă micuța cantină improvizată lângă feronerie. Și covoare la metru pătrat. Da, mi-am procurat cele necesare înainte să-mi donați banii de triciclu și de criza financiară. Cu bani proprii. Cuiva.
Când am ajuns acasă, am montat bucățile de canapea una de cealaltă, rezultând într-o canapea. La câteva așezări obosite distanță, una dintre bucățile de care vă povestesc a cedat și s-a rupt pe la mijloc în două; amenințând astfel tot sistemul.
Am decis să nu reiau întreaga procedură a achiziționării, în ordine inversă, prin demontare, ducere înapoi, iar apoi din nou, schimbare și transport, remontare, rupere. Ci mai bine să mă deplasez singur la vizuina celor vinovați și, sub adăpostul unui coș care să dea aparența cumpărăturilor, să fur o altă zăbrea de lemn, în locul celei defecte, de pe canapeaua expusă vizitatorilor, adică exact aceea afișată acolo ca să mă convingă pe mine să cumpăr o surată dintre ale ei, din depozit.
Procesul fraudulos-chirurgical de extragere a coastei de mobilier a durat aproximativ 25 de minute, cu învârtit de diversiune și tot tacâmul, până când am putut să mi-o vâr în pantaloni și să umblu spre ieșire cu ea până în brâu, ca-cum-virgulă aș fi fost operat la un coi de torsiune testiculară. Am fost într-atât de iscusit, încât nu s-a prins nici Mirmen care, până am furat obiectul, a hălăduit în necunoștință de cauză prin hypermarket, după care nu și-a dat seama că-mi scoteam chiloții din fund la fiecare pas.
Însă, mai de curând, dezastrul a lovit! Una dintre bucățile de plastic care susțin zăbrelele-victimă s-a decis tam-nesam că ea se strică. Ceea ce a adus din nou canapeaua mea în pragul catastrofei. De atunci, stăm doar cu câte-o bucă pe ea. Pentru că, fără jumătatea ei de plastic, partea de lemn scapă mereu din cadru și se aruncă în gol, în repetate tentative de sinucidere, ori de câte ori o presez și își amintește că n-are pe nimeni de cine să se agațe.
Am încercat să merg să fur alta. M-am simțit urmărit. Față de lamelele din lemn, capetele de plastic sunt mai greu de extras, pentru că sunt înfipte în niște găuri mai subțiri decât sunt ele groase. Am și rupt una (ceea ce nu trebuia să fac), încercând s-o scot, până când a trebuit să mă fac nevăzut, abandonând-o moartă, pe podeaua magazinului.
De aceea, ofer ocazia vizionării oricărui film cu toate cele necesare (la cererea câștigătorului), urmărit alături de mine, pe canapea, oricui reușește să fure o chestie de aia de plastic și să mi-o aducă. Atenție, trebuie trase afară forțat (foarte) și rapid, să nu le rămână puțele alea în cadru. Cel mai ușor e să trageți de una de aia de lemn în ea, după care alunecă jos ușor. [Auchan este în Iulius Mall Cluj, iar canapeaua prin mijloc, apoape de secțiune de scootere/biciclete, la mobilier.]
***
“Vine Secu’!“
“Nu, mă. Ho!“
[Editare ulterioară: Cineva sugera că am mai avut titlul ăsta. Și parcă și eu îmi amintisem, la un moment dat, că l-aș fi folosit. Da’ n-am găsit dovada că m-aș plagia singur. Și apoi am uitat iară. Și am uitat să vă spun că, deși mă plagiasem singur, am mai plagiat și pe alții. Că mai avusese un unu’ titlul. DAR, pentru a evita orice conflicte de interese, l-am rugat să nu-l mai fi avut el și gata. Să fie al meu, pe cale oficială. Și, deci, este. Apoi am descoperit că l-ar mai avea și încă câțiva, cărora le transmit: Folosesc acest titlu. De faaapt, pentru a evita o confuzie, vă rog să-l ștergeți voi și să-mi aparție mie.]
Bojoleu’ e un vin franţuzesc despre care toader a zis ca e câh. Eu descopăr că de fapt e bun, după ce am beut din el în mod pompieristic aseară. Ca să aflu azi că de fapt e tot câh, doar că e bun când e nou.
Vinurile astea e ca femeile. Cu diferenţa că femeile nu au origine controlată.
pai nu e bun ma. un vin care e bun doar la trezire e prin definitie ca titlul articolului de fata. adica prost. bei o noapte doua trei si gata. ia incearca la anu’ nou. ala-i vin? vin de duzina.
Mai cetatenilor, orice vin e bun intr-o anumita cantitate si devine rau in alta cantitate.
Biblio, baga te rog o poezie cu vinul. Ceva de Pastorel, daca ai, ca am si eu o carte numita “Ambrozie si nectar“ dar nu stiu naiba pe unde eeste.
Pentru singurul om care vizitează link-urile mele:
http
caietuldemuzica.wordpress.com/2008/11/23/peter-ilyitch-tchaikovsky-spargatorul-de-nuci/
@ Marian S.
După ce întreg publicul a făcut mişto de un lucru sensibil, diamantele s-au scufundat în noroi şi seamănă acum cu banale ghinde. Nu mai are rost să postez poezii. Din păcate îmi tot scormonesc creierul să pot posta şi eu ceva scabros… nu găsesc. Simt cum devin inadaptat.
Iubitul Bibliotecare. N-am vrea să dispară vreodată. EŞTI UNA DINTRE MĂRCILE JEG! Ha-haaa! (Ştiu, ai vrea să fii una dintre mărcile Bibliotecaru. Dar nu.)
Biblio: ceva scabros as putea posta eu, ca stiu si limba asta.
Dar ma abtin ca suntm in Postul Craciunului.
Mergeti mai, lua-v-ar Winampu` toti bitzii pe site-ul hasitetepe si apoi wewewe punct 181 punct fm . Luati linkurile alea de muzica si bucurati-va si nu mai scrieti prostii pe aici ca eu bag literatura la sertar si va injur la anu` !
bibli, dragă, ţi-am mai spus, şi eu urmăresc tot ce postezi sau comentezi, nu te lua după, bunăoară, hudrea 😛
deci m-am stricat pe mine însămi de râs când mi te imaginam mergând de parcă n-ai avea un genunchi şi trăgându-ţi chiloţii din cur.. dacă ai fi şi filmat.. multe mass-uri ar fi fost cu tine 🙂
Dacă n-aş ştii că nu mă citeşte nimeni, aş fi spus că… dar mai ales… şi totuşi… dar… pe scurt…
Dar ce sens are?, nici fata minoră cu un ochi nu m-ar fi citit.
Da’ tu citeşti pe nimeni, Bibli? Că tocmai îţi zisă Mirmen că ea. Adică ea e nimeni?
A fost o reacţie politicoasă, că nu a intrat pe link-ul meu cultural, să asculte, să vadă şi să fie impresionată de spărgătorul de nuci, deşi are ceva pentru fiecare gust. Am apreciat faptul că i s-a făcut milă de mine.
ti-a venit ideea cu titlul in dimineata aia cand te-am intrebat de descartes? inca trebuie sa imi dea cineva pe pariul pierdut o tricileta verde ce sa ti-o dau tie. nu stiu daca isi mai aminteste :(… desi sustinea ca un tip bulgar contemporan a zis treaba aia.
a lui descartes “I thick therefor I am” (treaba)
cuuulmea!! io, una, am intrat pe caietuldemuzica, cu/despre cine vorbeşte bibli?! bibli nu fi sfios, spune clar dacă tu cu/despre miha, bunăoară, vorbeşti 😛
@ mirmen
Eu am calculat că parcurgerea ultimei postări durează cam 2-3 ore. Cum nu am văzut pe nimeni să stea atât, am dedus că nu a fost nimeni. Dar dacă statistica s-a înşelat… ce anume v-a plăcut.
Bibli, asta e o gluma de prost gust sau am eu virusi ????????????????????????
Pune “caietuldemuzica.wordpress.com“ intr-o cautare google si vezi ce rezultat primesti.
🙂
Probabil că vă deranjează că este Bărbierul din Sevilia şi nu Îmblânzirea Scorpiei…? 🙂
Vai vai vai… ce se întâmplă. 🙂
Sunteţi unul din susţinătorii doamnei Elena Udrea care mă aleargă peste tot că întinez idealurile PD-L pentru că întreb un candidat pentru Parlament de iniţiative legislative? Sau ce să înţeleg?
Nu înţeleg natura uimirii dumneavoastră, maestre.
Vreau sa spun ca folosirea in acest mod a linkurilor mi se pare josnica. In caz ca e un gest personal. Desi (sper si) inclin sa cred ca este opera hackerilor.
Pfoai ce bine imi ies contractele pe muzica aia…ancore ancore cher Bibliotecaru!
Din pacate baletul nu il prea apreciez…mi se par miscarile mult prea topaite. Dar, nu am habar de balet asa ca se prea poate sa ma insel.
Insa muzica e sublima. Ma retrag…numai bine!
Imi retrag o parte din cele zise…al doilea filmulet e foarte fain, nici o topaiala. 🙂
@ Marian S.
Tot nu înţeleg. Ce anume vedeţi josnic?
Repet: se intra pe pagina de cautare Google. Se introduce: caietuldemuzica.wordpress.com (exact cum am scris eu).
Se analizeaza rezultatul.
🙂
… şi dă un link către blogul Eleneu Udrea. Aşa… şi?
Goshdarnit!
Something has gone wrong with our servers. It’s probably Matt’s fault.
We’ve just been notified of the problem.
Hopefully this should be fixed ASAP, so kindly reload in a minute and things should be back to normal.
Biblio, ai facut o fixatie pentru aceasta doamna a politicii romanesti. Las-o incolo, lumea NU va fi mai saraca fara ea. Ba as putea spune – dimpotriva.
Hai mai bine sa vedem ce spunea mai demult un mare om (mare caracter):
( E VALABIL SI AZI )
Pentru o confraternitate spirituală, realitatea vietii trebuie să fie însă nu suma manifestărilor pragmatice ale unei societăti dezagregate si haotice, alcătuită din indivizi primitivi ori decăzuti, ci complexul potentelor spirituale, latente în sufletul national si general-uman, al maselor si indivizilor. Noi nu lucrăm cu realitatea unor contingente de douăzeci si patru de ceasuri, ca jucătorii la bursă, ci lucrăm cu realitatea unor stabilităti psihologice milenare, ale sufletului ancestral. Pentru noi faptele concrete sociale, a căror cunostintă nu numai [că] nu ne scapă, dar nouă singuri ne e complet inteligibilă, sunt numai mijloace de a diagnostica bolile sociale si de a pronostica evolutia lor. Noi nu ne mărginim la simpla constatare a bubelor urâte si la tratarea lor superficială – după metoda politică – ci căutăm a purifica însusi sângele bolnavului, spre a împuternici din nou leucocitele să ucidă microbii care circulă în întregul organism.
Supremul scop al luptei noastre e spiritualizarea vietii marelui organism social-politic, si cultural creator, care e natiunea. Mijloace întrebuintate de noi sunt exclusiv de caracter social-cultural si pleacă din izvorul unic al idealismului national. Metoda noastră e aceea a cultivării si selectiei sufletelor superioare, prin punerea la probă a fiecărui individ, care ne este încredintat, cu piatra de încercare a Cultului Ideii. Cine rezistă si dă scântei e vrednic să intre în confraternitatea Universitătii nationale. Cine e un simplu pietroi brut e dat înapoi la grămadă, spre a servi ca pavaj de sosea pentru construirea drumului nou către sferele cele de sus. Oportunisme, tocmeli, reductibilităti, nouă nu ne sunt permise. Noi suntem preotii aspri ai unei religii de purificare. Suntem profetii unui timp, cu mult prea îndepărtat pentru poftele grăbite ale hămesitilor contemporani, dar nouă imediat accesibil prin largul orizont al vederii istoric-filozofice.
Noi suntem condamnati să fim ireductibili sau să ne retragem din luptă. Căci asupra noastră apasă răspunderea întregii vieti a natiunii. Sănătatea sufletului ei ne e încredintată nouă. Iar noi suntem datori să luptăm penru a-i păstra întru eternitate această imunitate fată de decădere si moarte. Cum am putea o clipă să facem vreo concesie Răului, când stim că puterile lui, chiar cu cea mai îndârjită luptă a noastră, tot uriase rămân, avându-si izvorul în eterna inertie cosmică? Noi trebuie să fim oracolul, la care să alerge multimea în ceasurile de cumpănire a Destinului, spre a-i da lămurire asupra viitorului: căci numai noi gândim mai presus de meschinul timp si spatiu politic-social. Noi trebuie să fim spiritul critic prin care să se lumineze natiunea, când în mizeria luptei vietii si în haosul ciocnirilor pătimase politice, ea vede răsturnată toată scara valorilor si ceea ce socotea sfânt îi este arătat de luptătorii gălăgiosi si fără constiintă ca murdar, iar ceea ce i se păruse josnic îi e înfătisat ca ideal. Noi trebuie să îi explicăm că civilizatia materială, singură, nu e nimic mai presus ca un grajd sistematic pentru vite bine hrănite si teselate, dar nici pe departe nu e o orânduire în care să aibă un loc si sufletul, care, în om, e idee.
(Vasile Pârvan, “Datoria vietii noastre”, 1919)
Daca tot am luat-o razna mai bine luati de aici poezie:
( evident http si www ) youtube.com/watch?v=QdBQ4BEpMzQ&feature=related
@ Marian S.
🙂
Stimate domn,
Eu nu pot împărţii lumea în convenabil şi neconvenabil, în buni şi răi, în viaţa favorabilă şi nefavorabilă. Pentru mine oamenii sunt la fel şi cred că seminţele binelui pot prinde rădăcini în fiecare. Dumneavoastră aveţi antipatii şi simpatii, alţii fac din simpatiile dumneavoastră antipatiile lor şi invers, din antipatiile dumneavoastră simpatiile lor. Aşa se creează conflictul, dezechilibru, fărâmiţarea. Eu vreau dimpotrivă, armonie, echilibru, însumare spre tot… Iată ce spune citatul pe care mi l-aţi oferit din Vasile Pârvan:
“Noi suntem condamnati să fim ireductibili sau să ne retragem din luptă. Căci asupra noastră apasă răspunderea întregii vieti a natiunii. Sănătatea sufletului ei ne e încredintată nouă. Iar noi suntem datori să luptăm penru a-i păstra întru eternitate această imunitate fată de decădere si moarte.”
Adică ceea ce vă spuneam şi eu, într-un limbaj ceva mai pretenţios.
Nu poţi oferi numai celor pe care îi simţi aproape, nu poţi oferi nici numai celor pe care îi simţi departe, trebuie ca toţi să primească la fel. Am să vă ofer şi eu un citat:
Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă.
Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi.
N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau.
Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei?
Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile.
(Noul Testament, Luca, Capitolul 5:29-35)
Eu sunt deopotrivă acelaşi cu toţi oameni şi toţi oamenii sunt pentru mine deopotrivă. Şi dacă cineva ascultă într-o zi şi devine mai bun şi încă plata-i potrivită.
aferim bibli. nu e in zadar. jeg merita sa ceteasca tata ziulica aste pilde. sa il puie dara mirmen pe ast’ goe la bagat in glagorie ce’a scrii tu aice.
Asha…dar daca un angajat la Auchan… in Cluj, sau chiar in Bucuresti, citeste acest minunat blog si pe urma da alarma la canapea… si n-o sa mai poata nimeni ciordi nimic.. Te-ai gandit?!?
Si ce o sa ne facem noi care, pana la acest post, ciordeam in liniste din aceste supermaketuri?!?
AAA???? Sa-ti fie rusine – ai ciordit si tu o bucata de scandura si ti-ai bagat-o la pula si acu n-ai obtinut decat marirea numarului de camere, badigarzi etc, intru stoparea tuturor ciordelilor cinstite… Si unii mai ciordesc si de foame… nu isi permit luxul sa ciordeasca bucati de canapele….
si te rog baga un filtru ceva… si nu mai lasa comentarii mai mari de 10 randuri ca oricum nu cred ca le citeste nimeni.. Io sigur nu…si tre sa derulez cu mausu mai mult decat ar fi normal… si fac febra la deshte…
O să fac un poll anti-paste-uri de la Bibli şi Marian S. 😛 Pentru că eu nu le pot inhiba spiritul liber. Că au unul singur, ambii, şi tot citează din el. 🙂 În articolul viitor.
:aplauze geretusului:
Stimate Darius şi Groza,
În ceea ce mă priveşte nu este nevoie de un poll, am o cale mai simplă.
o sutaaaa
toader, cum se spune la “grabit” in franceza?
gata, lasa, mi-am amintit.
Mai bine faceai acest poll cind toata lumea abera pe aici iar functia copy/paste era apanajul tuturor comentacilor, inclusiv a unora care latra acuma impotriva obiceiului.
Stai linistit ca doar eu sunt cel ce te-a intrebat odata daca ai probleme cu hostingul. La micimea literelor gazduite in comentarii si la simplitatea acestui blog cred ca te descurci usor cu gigabitii.
De asemenea constat cu surprindere ca unii confunda acest blog cu messengerul propriu.
Zau ca nu inteleg de ce nu apreciati voi o poezie de la Bibli sau un citat de la mine si cadeti pe spate la comentarii de-a dreptul jegoase. (Ups ! am atins un subiect sensibil ).
Daca lucrurile merg tot in acest sens pot sa-mi bag si eu pula in el de blog, draga Darius ?
zi contextul si cuvantul gasit de tine. iti voi confirma sau nu.
Uite ca ai putut comenta in mai putin de 10 randuri….
Din cate inteleg io … pe acest blog comentezi daca-ti place… ce-ti place…cum iti place… si daca ai problema cu asta…nu mai comentezi…
Eu nu atingeam libertatea ta si a nimanui cu propunerea de mai sus… Doar o scurtam un pic 🙂
Si daca nu tii la tavaleala… problema ta… 🙂
Clar postul asta atrage multiple contradictii si mici lupte intre comentatori…ne trebuie un drapel alb care sa falfaie pe-aici, imprastiind pace. 😛
vad ca s-a transformat totul intr-o drama cu personaje principale bibli si marian s. nu va mai vaicariti atata. daca vreti sa vorbiti, vorbiti dara, ca e o tara libera. acuma cu cititu… incercam sa ne ghidam dupa principiul “scriu pentru mine nu pentru public” :)))
Eh, e relativ asta cu scriu pentru mine…oricum in strafundurile constiintei stim ca scriem mai ales ca sa ni se raspunda. 😀
Hait! S-au burzuluit?
Mariene – copy/paste-ul de atunci, forţat de Hudrea, l-am considerat un manifest artistic. Iar Bibli… UNDE-MI MERGI?!
Groză! L-ai supărat pe Bibli. Ruşâne! Dacă pleacă Bibli, plec şi eu. :))
No… plecati…da nu va grabiti sa nu va rupeti f-un chishior
Vezi că, fiind așa un mare fan al tău cum sunt, m-am gândit să te plagiez. Linkul către plagiatură este următorul: http://drojdia.net/tupamaramos/?p=43
Mi-e lene să citesc toate comentariile şi să scriu ceva drăguţ în continuare. Că şi-aşa am ceva de spus ne în legătură cu articolul ăsta sau aburelile pe care le elimină prietenii tăi tare drăguţi când se apucă să fiarbă.
Tocmai am văzut pe blogul soră-mii (la care nu-ţi dau linkul, ca să nu-i fac reclamă pe-aici) că voi v-aţi întâlnit în Le General la (a 3-a?) întrunire(a) blogărilor de prin zona Clujului. Deci concluzia mea e: Vai, ce mică e lumea!
Nouănouă. Vouăvouă. Lorlor.
Presse, toderitza. Presse.