Darius Hero

Sunt, deci exist.

S

Aveți vreo explicație rațională pentru care, în marea majoritate a filmelor porno japoneze, e cenzurat doar penisul? Penisul bărbatului, mă refer; pentru că există o varietate largă de penisuri în acest gen artistic, pentru cei care sunteți fini consumatori. Întreb, deoarece mie mi se pare deopotrivă discriminator. Prima dată față de femei, ele nefiind considerate destul ce obscene cât să fie cenzurate, nici chiar în contextul în care ar trebui. Chiar dacă în alt context ar fi invers, adică ar fi discriminator să fie considerate obscene, când ele-s, mă-nțelegeți, delicate. Și, în al doilea rând, față de bărbați, cărora, chiar dacă n-am vrea să zicem explicit că ne-am plăcea să le vedem pulele, totuși n-ar trebui acoperite, în contextul în care vaginele, vibratoarele sau… imperfecțiunile genetice ale omoloagelor lor feminine sunt la vedere. Mi-a povestit cineva, zic.

***

Fără îndoială, cel mai tâmpit lucru pe care îl mai puteau inventa oamenii în întreaga lor existență, după ce au tot construit de capul lor structuri mai înalte (chiar decât cele deja făurite de natură), doar ca să aibă de unde se arunca de mai sus, când au epuizat toate scenariile posibile care să poată să depășească oarecumva, în pericol, măsurile de siguranță pe care tot ei le dezvoltaseră și odată ce au reușit să se adune strâns alăturea, într-o celebrare sportivă a însuși motivului care-i dezbina – competiția… este conceptul de dublu-maratonul.

Nimic nu s-a nimerit mai imbecil în lume decât organizarea a tot ce era putea fi mai istovitor omenește – maratonul, inspirat dintr-o cursă din vremuri antice, în care singurul participant a murit. Până acum. Când s-a decis, totuși, că ar fi poate prea puțin.

***

Mi-am dat seama că am început să nu mai folosesc, în vorbirea pe gură, din viața reală, unde-mi pot exercita liber darul graiului cu glasul vocii mele, cuvinte simple. Ci le înlocuiesc cu propoziții cretin formulate, într-o încercare complicată (nu inteligentă) de a explica ce vreau să zic. Spre exemplu, vroiam să îi povestesc uneia că eram odată, undeva, într-o baie și trebuia să ies în puța goală de la duș, ca să iau de la depărtare… SĂPUN. În schimb, n-am zis SĂPUN, ci i-am zis că trebuia să ies în puța goală de la duș, ca să iau de la depărtare… “din aia ca să te speli pe mâini cu ea, știi… aia-ni, cum îi la din aia”, în timp ce cu mâinile mimam preț de 20 de secunde, ca un alienat mintal, luatul săpunului și frecatul cu el pe mâini.

Dup-aia, când stau la masă, nu știu zice “dă-mi” și “șervețel”, care-i o alăturare relativ simplă de cuvinte nu ieșite din comun, ci am impresia că, dacă-s murdar pe mâini, nu-mi pot folosi coerent corzile vocale și tre’ să îngăimănez isteric “Îîî… mi! Ă! Ă! Ăî-mi!”, gesticulând prin aer cu degetele arătând ba cu fiecare în altă direcție, ba cu toate deodată către mine și negând (refuzând) obiectele pe care mi le propun comesenii, încercând să mă ajute, cuprinși de milă.

***

Xeros

Lăsați, că se putea și mai rău; o nimerit primul “x”.

***

Acuma să fi tot fo’ f’o câteva săptămâni când mi-am procurat niște bucăți de canapea, din magazinul Auchan, specializat în canapele, biciclete, accesorii pentru animale de companie, ciorapi la legătură, struguri și care are și brutărie proprie. Lângă micuța cantină improvizată lângă feronerie. Și covoare la metru pătrat. Da, mi-am procurat cele necesare înainte să-mi donați banii de triciclu și de criza financiară. Cu bani proprii. Cuiva.

Când am ajuns acasă, am montat bucățile de canapea una de cealaltă, rezultând într-o canapea. La câteva așezări obosite distanță, una dintre bucățile de care vă povestesc a cedat și s-a rupt pe la mijloc în două; amenințând astfel tot sistemul.

Am  decis să nu reiau întreaga procedură a achiziționării, în ordine inversă, prin demontare, ducere înapoi, iar apoi din nou, schimbare și transport, remontare, rupere. Ci mai bine să mă deplasez singur la vizuina celor vinovați și, sub adăpostul unui coș care să dea aparența cumpărăturilor, să fur o altă zăbrea de lemn, în locul celei defecte, de pe canapeaua expusă vizitatorilor, adică exact aceea afișată acolo ca să mă convingă pe mine să cumpăr o surată dintre ale ei, din depozit.

Procesul fraudulos-chirurgical de extragere a coastei de mobilier a durat aproximativ 25 de minute, cu învârtit de diversiune și tot tacâmul, până când am putut să mi-o vâr în pantaloni și să umblu spre ieșire cu ea până în brâu, ca-cum-virgulă aș fi fost operat la un coi de torsiune testiculară. Am fost într-atât de iscusit, încât nu s-a prins nici Mirmen care, până am furat obiectul, a hălăduit în necunoștință de cauză prin hypermarket, după care nu și-a dat seama că-mi scoteam chiloții din fund la fiecare pas.

Însă, mai de curând, dezastrul a lovit! Una dintre bucățile de plastic care susțin zăbrelele-victimă s-a decis tam-nesam că ea se strică. Ceea ce a adus din nou canapeaua mea în pragul catastrofei. De atunci, stăm doar cu câte-o bucă pe ea. Pentru că, fără jumătatea ei de plastic, partea de lemn scapă mereu din cadru și se aruncă în gol, în repetate tentative de sinucidere, ori de câte ori o presez și își amintește că n-are pe nimeni de cine să se agațe.

Am încercat să merg să fur alta. M-am simțit urmărit. Față de lamelele din lemn, capetele de plastic sunt mai greu de extras, pentru că sunt înfipte în niște găuri mai subțiri decât sunt ele groase. Am și rupt una (ceea ce nu trebuia să fac), încercând s-o scot, până când a trebuit să mă fac nevăzut, abandonând-o moartă, pe podeaua magazinului.

De aceea, ofer ocazia vizionării oricărui film cu toate cele necesare (la cererea câștigătorului), urmărit alături de mine, pe canapea, oricui reușește să fure o chestie de aia de plastic și să mi-o aducă. Atenție, trebuie trase afară forțat (foarte) și rapid, să nu le rămână puțele alea în cadru. Cel mai ușor e să trageți de una de aia de lemn în ea, după care alunecă jos ușor. [Auchan este în Iulius Mall Cluj, iar canapeaua prin mijloc, apoape de secțiune de scootere/biciclete, la mobilier.]

***

Vine Secu’!

VineSecu

Nu, mă. Ho!

[Editare ulterioară: Cineva sugera că am mai avut titlul ăsta. Și parcă și eu îmi amintisem, la un moment dat, că l-aș fi folosit. Da’ n-am găsit dovada că m-aș plagia singur. Și apoi am uitat iară. Și am uitat să vă spun că, deși mă plagiasem singur, am mai plagiat și pe alții. Că mai avusese un unu’ titlul. DAR, pentru a evita orice conflicte de interese, l-am rugat să nu-l mai fi avut el și gata. Să fie al meu, pe cale oficială. Și, deci, este. Apoi am descoperit că l-ar mai avea și încă câțiva, cărora le transmit: Folosesc acest titlu. De faaapt, pentru a evita o confuzie, vă rog să-l ștergeți voi și să-mi aparție mie.]

153 comentarii

  • Ah, jegule nou! 😆 Fii atent – a se sterge dupa utilizare -:
    1. Cu bani proprii
    2. Capetele de plasti…c
    In rest, toate cele bune, majoritatea lor fiindu-ti in brate.

  • Monică – fireşte, nu ştii despre ce vorbeşti.

    Alex – pesemne căci citeşti în gură, ca să mă exprim elegan şi să rămân în sfera primei părţi a articolului – Ăşan nu e second; e de căcat, dar e proaspăt.

    Fâcb – bine, pupa-te-aş ca să te pup.

    Mariene – nici eu nu ştiu dacă teoria se extinde asupra întregii Asii şi, dacă da, se aplică şi celor traşi din ea, cum se teoretizează de unii c-ar fi şi măghiărimea (de mult, abia dup-aia au venit pe teritoriul României de azi, înaintea românilor de ieri)?

  • Sunt primuuuuu’!!!!!!

    Sa nu v-aud, sunt primul. Putele de japonezi sunt cenzurate in speranta producatorilor filmului, ca cineva chiar va da bani pe acesta. Pentru ca, nu-i asa, majoritatea (a se citi, Darius) vizioneaza filmele pentru a admira instrumentele de ninnja.

  • Am imbatranit… Vine aseara un putoi la mine, in timp ce eram la bar, ca cica: “ba, te cheama cineva pana afara.” Asta, cu te cheama cineva pana afara, pentru cunoscatori, se traduce: “esti pe cale de a ti se rupe capul!”. Si sa mor daca voiam sa ies! Dintr-o data mi-am amintit de vremurile apuse, cand “ma mai chema” “cineva” (ca cineva de obivei inseamna de la 3-4 insi in sus, ca daca omu’ e baza, ti-o da pe loc, nu te “cheama” afara) si imi amintesc cum imi trageam o sticla pe maneca si ieseam cu zambetul pe buze, sau cand i-am dat-o unuia de 100 de kile, cu un tovaras si un facalet, ca nu gasisem nimic pe acasa de scandal… Pana la urma am iesit, cu inca vreo trei insi si cand ne-au vazut, au plecat, da’ asta inseamna ca astepta sa ma prinda singur… A iesit rau o data pe casa scarii, cand nu aveam lumina, nici acum nu stiu cati au fost sau cine a fost, da’ stiu ca am avut urme de pantofi pe fata o saptamana.

    Am imbatranit, asta incerc sa spun. Nu mai sunt dispus sa stau o saptamana numai pe supa la pai, doar asa, ca trebuia sa se intample. Acum nu-mi ramane decat sa astept, ca nu ma prea intereseaza cine sunt… Asteptam, vedem, ne amintim de vremuri trecute… Nu mai imi gasesc nici robinetul nici spray-ul… Cred ca trebuie sa sun niste cunostiinte mai vechi…

  • nu face ma, nimic. da’ de ce imi fac griji? e prea lenes sa trimita un colet la posta…

  • pot sa ghicesc cine statea pe canapea cand dansa a cedat(nu cum ai vrut tu sa insinuezi ca pamfil sau moafle,ca nu stiu sigur cum il cheama).

  • auzi nea? da de ce nu ii iei pe prietenii de la OPC sa le faci rost de nitica munca? orice obiect, mai cu sama mobila tre sa aiba nejte garantie, asta daca mai ai bonul de casa…asa ca rupe-le fashu, ca-s tradatori. PS. data viitoare cauta mobila de la staer – faina, buna si cu garantie omeneste aka 1 an de zile.

  • vai. am ras la aia cu servetelu. pe bune ca am ras. asa cu hahahaha hiiiiiiiiiiihahahaha. se uita lumea ciudat la mine ca rad asa sonor, din cand in cand, cand ei sunt toti deprimati pentru ca lucram in aceasta frumoasa sambata.

    oh well. buna cu servetelu. ca asa fac si io, crez.

    in rest, hotule!

  • Am eu un dispozitiv dintr-asta “sofisticat” de la un pat mai vechi(se potriveste, garantez:))…deci, frate Darius cum intru in posesia “premiului” pt ca’s din alt judet!(se poate schimba premiul:)))

  • canapeeeiuuulll bine ca l-ai luat tu. am pe-aici ceva lemne din alea…daca vrei fur pt tine..ca sunt cazute din prea multe foieli. nu-s ale mele, dar le pot baga si eu in geanta. tot pt tine

  • Nu lemne, fă, dragă! Alea de plastic. Lemn m-am descurcat.

    Alxan – fă o fotografie. Să văz dacă o să câştigi, iniţial. Apoi vei afla cu surpriză că vii să mi-l aduci, pentru a fi şi premiat.

  • Săracu’ de tine. Oare când ai înţeles vreodată, de fapt, ceva de prin Dgegele sfânt. De câte ori n-ai plecat confuz, ai revenit ca să te lămureşti şi tot mai perdut plecai?

  • las’ domne ca ti-l trimit prin posta, plata la drestinatie, binenteles! partea cu premiul o lasam pe alta data!(oricum nu’s sigur ca-l vreau – cine stie ce mama dracului o fi:))

  • pai noah. cand vad ca ai titluri de care bahaie internetu’ nu stiu ce sa mai cred. intr-o vreme erai original. dupa o vierme ce esti ai devenit un mutant publicistic. plus ca promiti lanterne si ii trimiti pernute in forma de inimioara. lui mariansky. strangi bani de triciclu si primesti un biciclu. caruia ii rupi o aripa facuta cu dragoste. eu sunt confuz sau tu? mai gandeste-te. tu darlonso.

  • Alxan – este un film vizionat cu mine, eu aducând totul, tu aducându-te doar pe tine, că la mine se ţine premierea. Deci str. Traian Mosoiu, nr. 48, ap. 24, 400132 Cluj-Napoca, judeţul Cluj, redacţia Jeg, pentru Darius Groza.

    Toadere – deci biciclul l-am primit pe gratis, iar apropo de primit… TU N-AI TRIMIS BANI. Deci fleanca. Altfel, cum ziceam, titlul a mai fost, tot aici. Sunt ATÂT de bun. Iar floarea nu e o inimioară, da’ cre’că tot de la faptul că distingi mai greu culorile şi formele, decât scrisul. Sandviciu şi 30 de euro. Atâta poţi. A, şi nişte biscuiţi… Uăăă.

    Eu.ţiam.fost.dragă – ba da, dacă vei comenta iar, vei vedea că merge chiar la fix. 🙂 Şi nu, nu ştiu despre ce vorbeşti. Dar am mers în timp şi am comentat înaintea dupăului tău.

  • [după înaintelui] Alxan – este un film vizionat cu mine, eu aducând totul, tu aducându-te doar pe tine, că la mine se ţine premierea. Deci str. Traian Mosoiu, nr. 48, ap. 24, 400132 Cluj-Napoca, judeţul Cluj, redacţia Jeg, pentru Darius Groza.

    Toadere – deci biciclul l-am primit pe gratis, iar apropo de primit… TU N-AI TRIMIS BANI. Deci fleanca. Altfel, cum ziceam, titlul a mai fost, tot aici. Sunt ATÂT de bun. Iar floarea nu e o inimioară, da’ cre’că tot de la faptul că distingi mai greu culorile şi formele, decât scrisul. Sandviciu şi 30 de euro. Atâta poţi. A, şi nişte biscuiţi… Uăăă.

    Eu.ţiam.fost.dragă – ba da, dacă vei comenta iar, vei vedea că merge chiar la fix. 🙂 Şi nu, nu ştiu despre ce vorbeşti. Dar am mers în timp şi am comentat înaintea dupăului tău.

  • Sa inteleg ca e un alt concurs. Par a fi doua comentarii identice, insa ar trebui sa ne indoim de identicitatea lor, care este ca cine stie ce premiu primim daca descoperim diferentele.
    Punctul numarul 1. Probabil ca sunt prea mici si ca sa nu se crizeze doamnele, sunt cenzurate, adica…cam cum ar fi, sa nu se creada ca e criza si in porno, ca e…nu e ..adica…
    Punctul numarul 2. Depinde de numarul de vieti pe care le ai cu tine, ana una alta, o pisica are dreptul la 9 maratoane (pisica, maratoane…doamne ce prostie! what ever…)
    Punctul numarul 3. Nu esti singurul. Sa vezi ce romantic e atunci cand ai gura plina, degetele lipicioase (no’ de la peste mai…) si incerci cu disperare sa spui cuiva sa schimbe dracu’ canalul ca mai ai putin si te-n’ eci. 😀
    Punctul asta…scaunelul. Canapeaua arata bine, ce rost mai are sa o folosesti? Te uiti la ea si la Pamfil odihnindu-se fericit si gata, c’est fini!

  • arobasofiaugustina, nu te baga in concursuri ca ajungi sa ii platesti tu lui jeg premii. si cum criza e aproape … vezi ca obama nu a redresat nimerica. nu vezi ce adresa are jeg?

  • “Mi-am dat seama că am început să nu mai folosesc […] cuvinte simple. Ci le înlocuiesc cu propoziţii cretin formulate, într-o încercare complicată (nu inteligentă) de a explica ce vreau să zic.”

    Mnezăule! Eu întotdeauna am crezut asta despre felul în care scrii. But in a good way, desigur. Şi de-aia te citesc. Doh! Tu acu’ te-ai prins doar?

    “Sunt oameni care 4 ani de acu înainte vă veţi întâlni cu ei…” – poftiţi vă rog de identificaţi poetul

  • Sa inteleg ca era vorba de un coment din spatiul Jeg si inca unul dn zona crepusculara…bun, ceva din viitor nu se poate?
    @toader: multam de sfat…tu stii mai bine. o sa ma feresc de semnat contracte cu scris mic in josul paginii 😀

  • Frate, imi faci trafic ! Ce faci ? Si eu am stat in Zalau ! chiar daca nu are nici o legatura cu faptul ca imi faci trafic pe blog, cu linkul ala.

  • Nu era mai simplu sa faci retur produsului? Scapai de timpul pierdut, de eventuala umilinta daca ai fi fost prins si aveai constiinta imapacata, tu in fond esti un hot 🙂

  • “Mamicuta ta de parvenit “?? Păzea că vine Mirmen prin alunecare, cu crampoanele înainte.

    Da, da, m-am îngrăşat, am 80 de kile.

  • Ce-i ăla “bojol”? Nickos – precum poţi remarca, eu la Cristian dintre ei i-am zis dinainte. Pe restu’ nu i-am văz’t din vreme. Iar articolu’ meu cre’că e pe arhiva veche, care are momentam nişte baiuri. Deci nu mă pune în postura stânjenitoare de a te plezni de faţă cu singurul tău prieten, eu.

    Toader – vezi, tu, draghe, ora merge.

De Darius Groza

Sociale