Darius Hero

Să mai îndrăznească alții să mă diagnosticheze cu hipercorectitudine gramaticală, când ei suferă crunt de hipergreșelațiune gramaticală acută în fază terminală, atenție, că s-a terminat titlul și începe articolul în sine…

S

RoBlogFest 2009

Untitled-1

jeg5animediuAm o dilemă, cu doi oameni din și nu numai presă. Împart această dilemă cu ei, doar pentru că sunt amabil. Da’-n mare e dilema lor, fiindcă ei au venit cu ea, să îmi dea și mie, or eu nu vreau. Nu vă vreau dilema, bă, înțelegeți?! Lămurițiviți-ți-țiți ți singuri!

Dumnealor, ca să știm despre cine este vorba, se numesc, pe rând, Laura “Licurici” Laurențiu, respectiv Ciprian “Muntele” Muntele. Prima domnișoară lucrează la publicația Ziua Adevărul pentru ca noaptea să publice la lucrătura online care luminează în întuneric. Muntele e un bolovan de pe Internet și atât.

Problematica a apărut de la fraza din deschiderea articolului precedent: De ce, când ataci un submarin, trebuie să-l scufunzi și nu să-l scoți la suprafață, cum ar fi logic corect? Așa era scrisă ea acolo, cu tot cu culori, doar că de la marginea dreaptă. Un șapău în aparență clar și concis, care nu anunța vreo confuzie în momentul redactării sale, mai mult decât entorsa cerebrală. Dar deoarece ei, despre care vă povestesc, citesc asiduu internetu’ meu, știți, au zis că să facă pe inteligenții, așa cum au văzut la mine. Și probabil că n-ai avut cu cine, deoarece totul a pornit mocnit: să șterg eu virgulele mele, că nu trebuie. “Care virgule nu tre’, mă, bezmeticilor?”, întreb eu, de altfel, îndreptățit. Virguleleee, măgare, ambele. Eu că ba trebuie, aia (“când ataci un submarin“) e o propoziție circumstanțială de timp. Ei, că nu, că propoziția aia-i subiectul (!). Că e subiectivă, că dacă tai aia de tot din frază, n-am subiect, moare fraza.

Piftom?! Subiectul, cel puțin în capul meu – întâmplător același cu care am și scris fraza, bătându-l de tastatură până a ieșit așa corectă cum o vedeți – este, cel puțin în primele propoziții din ea, “tu”, fiindcă (tu) trebuie, (tu) scufunzi, (tu) nu să-l scoți la suprafață. Doar că nu se aude și deci nu e scris, deoarece este subînțeles inclus, cum sunt unele subiecte, că tot veni vorba despre acest apropo. De pildă, în “mergi în pizda mă-tii”, subiectul este tot tu, fiindcă (tu) mergi, chiar dacă eu te trimit. Și chiar dacă nu îți spun explicit că despre tine-i vorba, tu, care ești subiectul, știi că vorbesc cu tine și că meriți, ca să nu mai zic că-i mama tot a ta, da’ asta te ajută mai mult ca orientare, decât gramatical. Și chiar dacă ar fi propoziția care zic ei că îi subiectul frazei, ceea ce nu este, tot ar putea trăi fraza fără ea, că ar putea fi subînțeles inclus, cum am mai zis deja că sunt unele subiecte. Poate mintea lor comună, că au doar una și aia proastă, reținea de pe atunci, din tânără pruncie, că fără predicat nu poate trăi o propoziție, ceea ce e aproape adevărat, doar c-apoi l-au încurcat cu fra’-su, subiectul. Totuși asta e în întregime o altă poveste, fără să ne băgăm în asamblări sintactico-morfologice de tip “Mă, pulă!”, care n-au nimic, da’ tot îs gramatical corecte.

Că nu, că să-mi dea pe cineva să mă lămurească; și se tot dau ei doi între ei mie, de parcă vroiau să scape unul de celălalt mai mult decât să îmi fie limpede. Indirect, prin telefon, înregistrarea aiciuca.

Inutil! Eu cu-a mea, ei cu a lor. Că și editoru’ nu-știu-care a zis că îi voie cu virgulă, dar și fără, încercând ei să mai scalde faptu’ că beșteliseră pe nedrept toată construcția. Că să mă duc io în lista mea de prieteni, că să-ntreb pă cine-oi vre’ io, din presă, că să-mi zică cum căci greșesc. Ori pe cine-am admis eu vreodată în listă care să aibă vreodată măcar șansa de dreptate-n detrimentul meu? Pe nimeni, corect.

Și am avut o idee mai bună, unul dintre motivele bine întemeiate pentru care voi citiți – fiindcă am idei mai bune decât mine însumi, precum și cauza pentru care citiți – fiindcă izbutesc să le și pun în aplicare cu o atâta măiestrie, chiar dacă s-a insistat prin telefoane de șantaj emoțional să nu se ajungă la asta. Și vă dați seama care sunt consecințele imediate și năprasnice ale acestor penibile tentative de cenzură mizeră ce se practică până și acum, în anul 2009, de parcă pentru asta am murit noi la Revoluție, ca tot felul de lichele să se dea nepuse pe Jeg?!

Ei bine, salvarea, copii, tineretu’, mă, oameni buni, mă , viitorul este acuma! Ea este Andreea. Andreea este de profesie minoră și lucrează la Școala Generală cu program normal, clasele I-VIII “Ioan Bob” din Cluj-Napoca, în an terminal, pe postul de elevă. Această carieră pe care a îmbrățișat-o ea începe să-i coaguleze pe nesimțite diverse deformațiuni profesionale, cum ar fi: să știe vorbi și scrie corect în limba română. Sperând că nu se angajează în presă, Andreea năzuiește ca într-o zi să nu devină o analfabetă. A consimțit, pornind de la aceste aspirații înalte, să ne ajute în impasul aceasta cu care ne confruntăm noi, poate ei fiindu-i încă proaspete-n memoria capului învățămintele de pe parcursul gimnaziului. A acceptat să ne sublinieze predicatele din frază și să ne lumineze meclele cu soluția la numele tututor propozițiilor dintr-însa.

sintaxafrazei657gresitcorect

***

Mi s-au stricat tastele – în ordine după înălțime – 1, 2 și respectiv 3 de la bătrânul meu telefon. Neg că ar fi putut să aibă măcar o oarecare legătură cu lovitura aplicată de către el peretelui cu tot corpul, fiindcă nu am reușit să reconstruiesc științific o ciocnire a celor două obiecte direct în locul acelor butoane; ș-am încercat, iar alealalte butoane, care-au căzut (de pământ) victimele experimentelor, nu s-au plâns. Nu mult timp a trecut până să realizez efectul de necontestat pe care această aparent nefericită întâmplare urma să o aibă asupra cursului până atunci firesc al vieții mele.

Nu mai pot vorbi, la inițiativa mea, decât cu persoane de la litera G încolo. Și am foarte mulți enoriași rămași în primele trei taste. Să zicem că aș pute ajunge, dacă m-ar trece tare, până la cineva de la “B”, da’ e prea mare efortul, chiar și când e-n interesul meu. Așa că îi rog pe toți cei aflați în această situație să mă sune periodic, în caz că am nevoie de ceva. Îi scuz pentru inconveniență. Pe de altă parte, un aspect bun al acestei limitări tehnologice e că nu mai pot răspunde la sms-uri decât cu “nu”, pe motiv că n-am “a”-ul sau “d”-ul dintr-un răspuns afirmativ. Revenind la pierderi, nu pot scrie decât “sugi”, raportat la o sănătoasă “muie”, cu un “e” mai sugestivă. N-am cum ura “mui”, fiindcă fac risipă. Iar corolarul direct acestui concurs de împrejurări este că tre’ să scriu despre însuși telefonul în carnețelul mult mai redusul carnețel. Care, în ciuda naturii sale mult mai înapoiate, nici nu tre’ pus la încărcat și poate și să rețină pentru posteritate orice caracter aș dori să notez în el, fără să se smiorcăie.

***

Untitled-1

***

ORARUL DELEGAȚIEI ESTE DISPONIBIL LA FINAL

Ulterior: Anca “InnOcente” Șerbănescu are o idee căreia noi, cei din Zalău și Cluj, îi zicem “bună”. Detalii găsiți aici, da’-n principiu se rezumă ca fiecare blogger să aducă o jucărie (preferabil nouă), joi, la RoBlogFest, pentru niște copii care n-au.

S-a adăugit și coechipierul Arpi la rubrica “eu“.

Cam așa se avansează în carieră…, dă-i cu massu’, tânguiala…

blogatuspamrbf2009

[Această informație provine de la amicul CCP.]

Bloghețe, dragă, da’-i frumos cum faci tu, mă? Tulvai, hát, da’ ăsta-i câștig?

Iovănesc Petru-Vlad: dar, teoretic, nu ai voie sa pui virgula oriunde vrei tu?
Iovănesc Petru-Vlad: ok, am spus o mare tampenie, sunt prost
Darius: Ba da. Poți pune și o virgulă între virgule.
[OiMR]

Grăind cu imbecilul de Gabriel, am ajuns la concluzia că s-ar dori să se meargă în grup de la Cluj, la RoBlogFest, măcar ca alternativă la altceva în grup. Și fiindcă eu și Gabriel formăm împreună un grup deja (doar în scopul mersului), vă invităm și pe alții să vă alăturați.

Dacă vreți să-mpărțim aceeași pre-bețivăneală controlată și generatoare de discuții cu caracter profund academic, se merge în noaptea de miercuri, 11 martie 2009 (că joi e sindrofia), cu trenul accelerat de ora 23:31. Pot să se alăture, pe lângă cei ce pleacă direct de aici, și alții, din alte orașe, dacă ajung la tren sau dacă se urcă pe drum. Dați un mail, dacă îi, să facem o listă, pe darius[at]jeg[punct]ro sau veniți direct la locul faptei. Pare-mi-se că un bilet, dacă vă ajută informația, îi 51 RON întreg și f’o 25 redus.

Până acum mergem: eu, imbecilul de Gabriel, Tudor, Ionuț, Dacian, Flaviu Comănescu, Andrei “Anduu” Vanca, Florentin.

Conform bunului obicei, ca să știe toți care vor să-mi rupă diversele, încă din 2006, redactăm acilișea orarul, pentru a fi găsibil oricând de către oricine interesat de răfuieli.

Joi, 12 martie 2008

08:45 Ajuns în Gara de Nord
09:20 Ridicat cheia lu’ Arpi de la Vitrina Advertising, branch București.
10:00 Deversat echipament pe Brezoianu, nr. 18, despre care am aflat ulterior c-ar fi adresa sus numitului.
12:00 Deplasare la Fashion Tattoo, pentru efectuarea a unei chestii omoloage alte chestii.
14:00 Reuniune cu Mana Ciutacu, strămutabilă oricând într-acest desfășurător, după programările la coafor ale duduii (cu anunț, desigur, pentru curioși, să nu se piardă confuji prin metropolă, căutându-mă)
15:00 Întrunire cu patronul pe bicicletă, la depozitul Low Riders și înfăptuirea de grătare în aerul liber, curat și primitor al Bucureștilor
18:00-19:00 Preluat Arpi și ceilalți diverși și diverse și divina Sorină, descins la Fabrica, în vederea sindrofiei.
19:00-03:00 Sindrofie

Vineri, 13 martie 2009

11:00 Trezit cu o senzație
11:30 Ridicat din pat cu dificultate
12:00 Întâlnit Florentina Florea la cofetărie și cofetărit împreună
14:30 “Prânz” cu Maria Coman
16:00 Văzut cu Iuliana Serea, fără motiv, la Târgul de Joburi în PR și etc., la Universitate, p-undeva.
17:30 Reunit cu “Mihail Sepukku” Ion și aglutinat hrană
19:00 Împletit cu Iulia Rugină și făcut declarații deșarte, intercalate de refuzuri ferme, jucat jocul Jenga
22:00 Îmbrățișat familia Lascu, fiu și fiică.
23:00 Vizitat localul Goblin, cu escală la Deko Cafe pentru rutina comedică, cu Sorina, că-i fascinată de un domn (nu, Teo, nu tu); apoi eșuat în birtul zis, cu amabilii de la Dagga, stimabilii Low Riderși, cu Teo de la Deko și pornografica sa concubină. Se vine și la liber, dacă doriți, că aduc Jenga, nu disperați. Ca să mă recunoașteți, eu voi fi îmbrăcat în mine.

Sâmbătă, 14 martie 2009

12:00 Trezit în ritmul meu, că nu ne bruscăm de cu dimineața degeaba.
13:00 Prins la limită trenul spre Brașov.
15:48 Ajuns și întâlnit cititoare aproape dornice.
20:00 Cunoscut alți cititori, mai dornici decât cititoare, de cititoare.
00:53 Plecat în localitatea Zalău, municipiu de județ (cu precădere Sălaj).
09:20 Ajuns în Gara de Nord Zalău, de altfel cunoscută drept Gara Zalău.

180 comentarii

  • @ Darius Glad Groza
    Uitaţi un lucru esenţial, gândirea nu este decât în parte abstractă, în cea mai mare parte este senzorială, deci nu are de-a face cu gramatica. Dacă vă supun perversiunii de a scrie ceea ce gândiţi în spaniolă, vă va fi greu, tocmai pentru că trebuie să vă transpuneţi gândul sub forma normată a limbii spaniole. Iată că un “mizilic” (un cuvânt care a alunecat de la mezel-mezelic probabil spre oraşul Mizil) devine o povară. Când gândeşti cu 6 cuvinte pe minut, nu este o problemă să le gândeşti şi o formă gramaticală adecvată, când gândeşti 600 de cuvinte pe minut, devine o problemă scrierea lor, nu mai vorbesc şi de forma gramaticală. Cu cât gândeşti mai mult şi mai repede şi mai complex, cu atât expunerea este mai parcimonioasă, mai constrânsă de factorul timp.

    În general fac multe greşeli, mai ales de acord, de multe ori îmi apare un “e” sau “a” la final pentru că-mi fuge mâna, inversări de litere… cine s-a ocupat sau se ocupă cu tehnoredactarea cunoaşte aceste greşeli clasice. Motivul-scuză pentru mine este că nu văd bine şi în consecinţă am devenit un pic dislexic, iar atunci când umblu la o frază, când scot cuvinte, pun cuvinte, îmi este greu să fac forma finală. Ei bine, majoritatea internauţilor care au găsit de cuviinţă să-mi atenţia asupra greşelilor gramaticale, au folosit cinci sau şase cuvinte. Adică eu scriam câteva sute de cuvinte şi aveam câteva greşeli de gramatică, şi el îmi atrăgea atenţia prin cinci cuvinte că trebuie să iau o carte de gramatică… asemănător cu colegul liviu. Ultima dată am păţit asta pe blogul lui Ciutacu. Tare aş vrea de la aceşti oameni o pagină de text, să mă conving eu că ştiu gramatică înainte să recomande o carte de gramatică la alţii. Oare domnul Liviu înţelege că dumnealui face un pic de valuri în gramatică cu textul “alea care zici u ca sunt completive directe sunt subiective desteptule 😉 trebuie e verb impersonal:) succes in a cumpara o carte de gramatica!”. Sau o fi spus “la mişto” şi nu m-am prins eu.

    Am obosit.

  • nu stiu cui ai raspuns tu aici, dar am incercat sa explic si eu cuiva exact povestea asta cu necesitatea conventiei pentrul cuvantul “site”. era cineva care spunea ca “sait” e corect, indiferent de forma oficiala, si ca asa spune un om de educatie clasica. incercam sa explic ca poate folosi la misto, dar ca singura varianta oficiala e aia conventionala (sau macar alternativele din dictionar). care nu, nu e neaparat logica pentru toata lumea.

    in fine, probabil ca nu are nici o legatura, dar ma enerveaza ideea ca nu pricepe lumea conceptul de conventie.

  • Hait! Istorie: a zis Bibli că a obosit!

    Gio: Referitor la site/sait/sit, eu m-am “certat” pe mail cu George Pruteanu, cam prin momentele în care încă mai trăia. Şi el vroia musai “sait”. Eu ziceam că nu-s împotriva românizării unor cuvinte (cât nu ajungem să dublăm la televizor tot, că-i prostie, plus toate cuvintele în general). Dar raţiunea mea era că “sit” este traducerea directă în română a cuvântului “site”, care-nseamnă “loc” şi-n engleză, de unde s-a şi folosit ulterior pe ‘ternet. N-am ajuns la o concluzie, dar cumulând şi cu alte discuţii, în alte cercuri, am delimitat următoarele variante.

    CONVENŢIONAL fie (A) se adoptă site, scris ca-n engleză, pronunţat ca-n engleză şi gata; fie (B) se românizează fonetic în “sait”, scris aşa şi pronunţat cum se citeşte în română (sau cum se pronunţă “site” în engleză); fie (C) se traduce simplu în “sit” (şi se citeşte româneşte). Mie ultima variantă, dacă insistăm pe românizarea cuvântului, mi se pare cea mai corectă, deoarece cuvântul există-n pizda mă-sii deja! Nu de alta. 🙂 Pruteanu vroia “sait”. Iar cel mai încetăţenit e “site”, clar, care probabil va şi rămâne.

  • Biblio, vad ca mai sus ai pronuntat cuvintul VIOL.
    Te mai rog si eu inca odata sa ne lamuresti si sa ne spui cine a dat urmatorul edict. Eventual textul corect in caz ca eu gresesc, ca doar citez din memorie:
    “Cel ce iaste prins cu stremeleagul invirtosat asupra partilor futacesti ale fumeii si de se va dovedi ca a fost impotriva voiei acesteia va fi aspru pedepsit prin taierea scirbavnicului madulariu“.

  • pai ce rost avea sa fie sit (care aminteste mai degraba de sit arheologic) daca exista deja “loc”? nici eu nu sunt impotriva romanizarii unor cuvinte, dar unele neologisme sunt mai bune nealterate si lasate in pace. site era deja folosit de toti oamenii care stiau engleza si lucrau pe calculator (calculator, alta inventie). stupid sa mai fie schimbat dupa ce toti ne-am obisnuit deja cu ele. nici la “niciun” nu ii gasesc rostul, dar daca asta e conventia incerc sa imi amintesc si sa folosesc.

    totusi, inca ma chinui sa ma obisnuiesc cu traducerea wordpressului, a meniului de pe telefon si a facebookului sau windowsului in romana. am asa un sentiment de penibil cand vad “decupeaza” sau “lipeste”. dar incerc sa ma conving ca e mai bine pentru astia mai in varsta sau care nu au avut ocazia sa invete engleza.

  • Măriene – Călin, şeful meu direct, zice că un coleg de-al lui, în ’96, a găsit la bibliotecă un decret emis de Vlad Ţepeş. Mai era în el şi “[…] sau pe la zâb-zâb (n.j. adică anus sau cur, mai exact)[…]”, respectiv “[…] va fi aruncat la orătănii, spre veşnică pilduire[…]”, referitor la “mădulariul” în cauză.

    Gio – este poate-n capul tău referitor doar la arheologic, la fel cum doar în capul tău “site” în engleză se numeşte doar cel online.

    Cu traducerea meniurilor sunt total anti… Deci sub nici o formă. Aşa sunt conceput, iar asta înseamnă standardizare tehnologic, deci tot convenţie – lăsaţi O LIMBĂ şi gata.

  • Pe vremea lui Cuza se scria cam aşa:
    http
    www
    cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=33504

  • unde vezi tu ca am zis eu ca doar si doar? suna pur si simplu fortat sa traduci cuvantul exact asa cum vine in engleza. sunt de acord ca asta e traducerea exacta. si ca sunt identice. nu am zis ca nu. mie nu imi suna bine, dar nah, in fond e o chestie de gust si asta. mai bine decat sait.

    indiferent, merg pe principiul ca astea ar trebui sa ramana, ca si meniurile, in engleza.nu sunt impotriva alternativelor. din partea mea sa fie acceptat si sit. sa existe si traduceri la meniu. nu imi pasa. dar macar sa nu imi puna by default meniul in romaneste sa trebuiasca sa stau 5 minute sa imi dau seama cum vine fiecare chestie, dupa cum l-a lovit pe fiecare sa traduca, fara ca eu sa selectez optiunea respectiva. mai ales ca multe sunt traduse impropriu. nu am sa fiu de acord niciodata ca share se traduce prin partajare, de exemplu, cand vine vorma de fisiere. fisier, in schimb, mi se pare acceptabil. dar mai bine totusi in engleza. ca nu suntem la vadim in ograda. plus ca a mai trebuit sa invat si varianta frantuzeasca, care e de cacat, si pe care aici o foloseste absolut toata lumea ca doar e de neconceput sa te lasi cultural dominat de altii mai prosti, chiar daca aia au inventat chestia respectiva. nu prea obisnuiesc sa amestec limbile,desi in afara de net vorbesc doar engleza si franceza, dar ma enerveaza excesul de patriotism atunci cand pur si simplu nu e cazul. pruteanu era simpatic, dar nu perfect.

  • si te rog sa fii de acord de data asta cu mine, fiindca te-am votat la atatea categorii. : )) da-i si la jim adresa mess a lui blogatu macar :))

    bibliotecaru: nu conteaza daca il definesti comun sau daca iei varianta stiintifica, cam tot la aia te rezumi. recunosc ca e o chestie de gust, dar conventia trebuie respectata, daca a fost adoptata. asta e utilitatea ei. ca si cu “niciun” care e total absurda din punct de vedere gramatical. cata vreme nu o pot schimba de la mine putere, incerc sa o respect.

  • Dar textul exact nu mi l-ai dat, Bibli. O sa-l intreb pe Doctor House de indata ce iese de pe ecran, ca mai are un episod si tocmai o trateaza pe una. Chip in taci.
    Raspunsul aici, pe loc. Adica pe site. Adica pe sait. Adica pe hasitetepe si veveve. Pix…

  • @ giapapadia
    Niciodată nu voi scrie niciun. Este evident că este vorba despre două cuvinte, nici şi un, şi nu văd de ce ar fi scrise într-un cuvânt. Înţeleg să fie scrise într-un cuvânt “niciunule”, folosit în forma “nu ai de niciunele”. Cuvântul, deşi este vechi şi folosit, nu apare în dicţionare scris într-un cuvânt, deşi are deja alt sens decât scris despărţit. Înţeleg la “nici o dată” vs “niciodată” pentru că sunt două lucruri diferite. La niciun nu găsesc nici o justificare.

    Relativ la site, eu vă întrebam cum l-aţi defini, ce anume înseamnă un site, indiferent de cum este scris.

  • @ Marian S.

    “Celui ce va fi prins cu stremeleagul invartosat primprejurul partilor fatacioase ale muierii i se va taia scarbavnicul madular, intru vesnica lui nefolosinta”

  • pai depinde. inseamna dupa caz “sit”, “loc”, “locatie” sau “amplasament” in sensul comun. websiteul e prin analogie un “loc virtual” accesibil prin world wide web. in sensul asta e vorba de un document de o pagina sau o colectie de pagini ( cu home page si pagini conectate structural) de obicei scrise in HTML care e localizat pe un server (uneori mai multe; numele de server se foloseste pentru sistem, dar si pentru softwareul propriu zis care “primeste” si “livreaza” paginile web, de exemplu Apache) si care transmite informatie utilizatorului printr-un protocol (HTTP), informatie care i se afiseaza acestuia atunci cand acesta face cererea cu ajutorul unui software/ browser (se mai foloseste si denumirea de user agent). asta inseamna webpage la modul clasic si de aici poti porni alte discutii bazate pe exceptii si mai stiu eu ce. websiteul de fapt este in esenta un loc virtual, nu ceva palpabil. e doar un document care apelat printr-o adresa ai impresia ca ocupa virtual un loc si ca formeaza cu loc cu tot o singura entitate cu coordonate (adica un sit: cu o parte “geografica” sau coordonate- localizare si o parte materiala; fiindca situl nu e chiar echivalentul unui loc, este un loc unde se afla ceva, are nevoie prin definitie de o componenta materiala). de la impresia asta, construita pe un model spatial vine numele de site.

    oricum denumirea normala in engleza e website, sau daca vrei sa comunici pagina de baza poti spune direct homepage. daca ar fi sa traducem exact ar fi sit de web, “web” care iarasi e in engleza. sau doar sit.

    mie mi se pare normal si natural sa mentinem genul asta de neologisme in engleza. sunt de acord totusi cu darius ca traducerea directa e sit, denumire care luata ca atare sugereaza mai degraba altceva. ramanem la engleza.

    si nu ma mai puneti sa scriu atata :)) , asta e ceva ce stie toata lumea. ma rog, nu chiar.

  • @ giapapadia
    Vedeţi? Nu puteţi înlocui cuvântul site cu un cuvânt echivalent în limba română. Nu trebuie deci să ne agităm asupra lui, trebuie doar să aşteptăm să se aşeze, la fel ca pulovăr (pulover şi, formă nedefinită în dicţionar dar foarte populară, plovăr). Ceea ce probabil nu ştiaţi este că el, cuvântul site, figurează deja ca neologism sub forma site în Marele Dicţionar de Neologisme apărut în 2000. Personal eu îl scriu ca neologism, adică site-ul şi nu siteul.

  • Gio – şi cum ai traduce, de exemplu, “tree”, ca să nu fie forţat în mult prea rigidul “copac”? ĂLA E CUVÂNTU’! Nu traduci “site” în “loc”, ci “site” în “sit”, că-s fix echivalente. Aia zic, nu e neologism. Nici “site”, în engleză. Înseamnă loc, doar că, în contextul unui enunţ, se referă la online. La fel şi aici. 😀 Şi refuz să fiu de acord, că s-a închis votarea şi nu mai ai ce să faci. 😛

  • nu stiu de ce am impresia ca desi suntem de acord, ma contraziceti. era clar ca a fost deja acceptat, asta e veche povestea. era o discutie de principiu.

    darius, asta am zis si eu ca sunt echivalente. si ca echivalentul identic este sit si nu loc, tu ai inceput cu loc si de asta am si intrebat de ce zici una si nu alta. in mare inseamna loc, dar nu suta la suta, doar in definitia larga.si totusi site sugereaza altceva, fiindca in romana nu e derivatul de la website. care desi merge pe aceeasi idee cu siteul comun, dar inseamna ceva total diferit. este deci o chestie de nuanta. nu sunt mari diferente intre sit si loc, si totusi sit e mai potrivit in context fiindca websiteul nu e doar amplasamentul (respectiv coordonatele, adresa) ci si documentul, la fel cum sit nu se foloseste niciodata pentru un loc gol, ci pentru un loc + un element material care il caracterizeaza, o structura.

    si totusi site a fost acceptat si in engleza este neologism. de aia. ca e nou. luat cu forta din alta limba si introdus in forma nealterata la noi. si foarte bine. discutia a pornit de la faptul ca unele persoane au probleme in a accepta conventiile deja existente, gen doamna care sustinea ca un om de formatie clasica stie ca de fapt corect e sait, desi e o discutie apusa si conventia e deja stabilita.

    oricum nu sunt de acord sa traduc tree nicicum in informatica. fiindca ma enerveaza romanizarile acolo unde chiar nu e necesar. deci esti de acord ca suntem de acord, chiar daca nu mi-ai citit comentariul :)) bun. si daca as traduce tree, varianta sugestiva ar fi bineinteles “arbore” si nu “copac”, fiindca accentul se pune pe arborescenta (ramura = branch) la fel cum traduci site prin sit si nu loc ca sa sugerezi existenta elementului material. sunt totusi cazuri mai putin fericite, unde daca redai traducerea exacta s-ar putea sa nu prinzi si ideea.
    uomu meu o iesit primu la traduceru la facebook si am incercat sa ii explic o ora ca share nu e acelasi lucru cu partajare, chiar daca el, programator fiind, asa zicea. share are si o nuanta sociala,altruista, de a imparti cu altcineva o informatie, fara sa faci o divizare la propriu, cantitativa. or pe useru de rand asta il intereseaza, sa arate altcuiva ce a gasit feng shui si nu teoria informatiei. dar bineinteles toata lumea i-a votat ideea si astfel avem si facebookul tradus. si tocmai fiindca varianta mai buna nu gaseam, in caz ca imi cereti asa ceva, preferam sa ramana “share” si sa isi bata capu tot omul sa stie cateva boabe de limba straina oricat de comod si mandru ar fi.

    si nu te opune micului meu santaj emotional, ca nu acum am votat :)) in m-am uitat pe acolo, am auzit ca ii gata, dar nu inteleg nimic de acolo, iarasi au aparut listele interminabile.

  • @ Darius Glad Groza
    În română site şi sit înseamnă două lucruri diferite, chiar dacă în engleză provin din acelaşi cuvânt. Când spui sit nu te gândeşti astăzi la altceva decât sit arheologic, mai ales că la noi a intrat nu din engleză, ci din franceză, însemnând peisaj, provenit la rândul lui din latinescul situs, folosit ca atare în limba română, probabil adus prin intermediul şcolii de pictură franceze, prin secolul XVIII-XIX.

    În cazul “tree”, deşi în “calculatoristică” este folosit ca atare, s-ar putea traduce prin “structură de tip arbore” şi nu copac, pentru că nu spune nimeni copac genealogic. 🙂
    În cazul unei organizaţii există deja termenul organigramă, care este deja implementat în limbajul de zi cu zi de mult timp.

    Iată de ce afirm eu că “site” este un neologism şi iată de ce “site” şi “sit” sunt cuvinte total diferite ca înţeles, mai ales că un site nu reprezintă de fapt locul de internet cum se reped să spună toţi impulsionat de sensul în engleză al cuvântului, “locul” este pagina web care răspunde la o adresă, ci legătura între informaţii. Eu cel puţin asta înţeleg prin site, pentru că structura este “domeniu->site->pagină->informaţie”

  • @ giapapadia
    “Share” nu va fi schimbat, oricât s-ar încrunta alţii. Este folosit în româneşte şi sub forma “şeruit”. Când am văzut prima dată, am stat 2 minute că să pricep. 🙂

    Poate o dată, când sunt bine dispus, am să vă povestesc despre vremurile când traduceam la manuale MSCE şi mă băteam cu redactorii pe a nu traduce cuvintele cheie din engleză, chiar dacă…

  • Nimenea. S-a zis ceva despre nişte aproape doritoatre, punctuaţeo! 😀

    Biblel – ba da, înseamnă loc, ca şi în engleză; degeaba “s-a împământenit” că nu-ştiu-ce. Aia înseamnă. Iar prin “tree” nu încercam vrei şmecherie – doar îi ziceam Gioei că e nu e forţat să traduci cuvinte care au echivalent.

  • E atât de dimineață! Nu știu, am treabă, întâlniri de business și apoi coafor&cosmetică. Om videa.

  • 🙂
    “ba da, înseamnă loc, ca şi în engleză”
    Cu astfel de argumente, nu am cum să te contrazic.

  • Biblel – deci să reţii: “ba da”. Funcţionează. (Şi nu te tăt căca pe dvs., că nici tu n-ai dat argumente, ai zis doar că îi aşa…)

    Mană – deci pe la două, precum grăirăm audio.

  • da cîte fane ai tu la Braşov de le-ai rezervat 4 ore din preţiosul tău timp?
    Dacă e ne vedem în My Place (ăsta e cum ieşi din gara Braşov, pe stînga) la fast food-ul chinezesc. La orele 20.00, loază.

  • @ Darius Glad Groza
    🙂
    Eu nu m-am referit la corectitudinea afirmaţiei, ci doar că nu poţi să contrazici pe cineva care spune “e aşa pentru că spun eu că e aşa”. Cum aş putea să atac această afirmaţie, să demonstrez că nu crezi că este aşa?

    Argumentând că “sit” este venit din franceză-latină şi nu din engleză, însemnând cu totul altceva, anume echivalentul englezesc landscape, eu credeam că am adus un argument asupra diferenţei cu “site”. Se pare că m-am înşelat.

  • copomosumubebu

    Un cuvânt compus.

    copo = colonic polyp
    mosu = morphine sulfate
    mu = much
    în sfârşit…
    artistul Bebu Silvetti care s-a stins din în 2003 din cauza unui cancer la colon şi a multă morfină
    (bibliografie: mtdaily.com/abbvs.txt)

    Am ghicit?

  • Deci, nu cred… Ca era un cuvant inventat. Noi (eu cu niste veri) l-am inventat cu gandul la o persoana caruia ii cresc penisuri, pe toata suprafata corpului. Mai exact se traduce “plin de pule”. Da’ ai fost aproape…

  • 😉
    Păi dacă nu am ştiut de acei verişori, atunci aş fi mers la sigur.
    🙂

  • Hapai Dumnezeu e sus si vede! 😆

    Nu va ingrijorati: Umflatul e bine-mersi, calca-n reguli si-n strachini toata truda de a-i realiza un regim alimentar scazator. Porcul de dinsul, tocmai se infunda-n KFC. Treaba e asta?!?!

  • Da` io vad ca e primavara si nu se gindeste nimeni la stremeleagul invirtosat; ba cu virgule, ba cu site saite, ba cu nu stiu ce regim alimentar si tree, adica (virgula) copaci… hotarit lucru, e criza.

  • Pamfil a fost azi pe la mine. Și s-a simțit bine. Era el cam murdărel, dar nu de sângele stăpânului.

  • apropo de greseli, ai facut o greseala in titlu, dar doar din punct de vedere medical. nu exista “acut in faza terminala”. acut e acut, adica e acu’ si trece. faza terminala e doar la cronic.

  • Da, ma, Darius e un gresit. Dupa atitea meditatii si voturi, nici macar un premiu n-a luat. Copiii astia…! Ne-am dus degeaba cu el la serbare. Investesti in ei, faci eforturi… heh. Na poftim: mai greseste si titlul!
    Nu ai cu cine, dom’ne, n-ai cu cine. Si vorbiti mai incet, ca-l treziti. A facut eforturi istovitoare aseara in programul “Laptele, cornul, berea, vodca si KFC”.

    PS: Bîjake, sa scoti poza de la Blogatu’, auzitu-m-ai?! 😆

  • Iarăşi mă bag eu ca musca în… lapte. Presupun că greşeala aia era pusă acolo intenţionat, aşa cum şi bolile “hipercorectitudine gramaticală” şi “hipergreşelaţiune gramaticală” sunt inventate intenţionat, pentru a atrage atenţia asupra unui singur fapt: limba română e un paradis descoperit doar în parte, iar explorarea ei (a limbii, zic) te poate umple de beatitudine sau de altceva, la alegerea scriitorului. Cred că acesta este şi motivul pentru care sait-ul (ha!) domnului Încântat (Glad) se intitulează “Jeg” şi nu “Curticica snobilor” sau alte denumiri asemănătoare sau total diferite găsibile pe infinitul Internet.

  • @ Darius Glad Groza
    Domnia voastră credeţi că dacă moderarea blogul dumneavoastră mă abuzează în asemenea hal, la orice spun, va ieşi peste 9 luni un mic blog genial (genial ca să moştenească ceva şi de la mine)?

Sociale