Darius Hero

Să mai îndrăznească alții să mă diagnosticheze cu hipercorectitudine gramaticală, când ei suferă crunt de hipergreșelațiune gramaticală acută în fază terminală, atenție, că s-a terminat titlul și începe articolul în sine…

S

RoBlogFest 2009

Untitled-1

jeg5animediuAm o dilemă, cu doi oameni din și nu numai presă. Împart această dilemă cu ei, doar pentru că sunt amabil. Da’-n mare e dilema lor, fiindcă ei au venit cu ea, să îmi dea și mie, or eu nu vreau. Nu vă vreau dilema, bă, înțelegeți?! Lămurițiviți-ți-țiți ți singuri!

Dumnealor, ca să știm despre cine este vorba, se numesc, pe rând, Laura “Licurici” Laurențiu, respectiv Ciprian “Muntele” Muntele. Prima domnișoară lucrează la publicația Ziua Adevărul pentru ca noaptea să publice la lucrătura online care luminează în întuneric. Muntele e un bolovan de pe Internet și atât.

Problematica a apărut de la fraza din deschiderea articolului precedent: De ce, când ataci un submarin, trebuie să-l scufunzi și nu să-l scoți la suprafață, cum ar fi logic corect? Așa era scrisă ea acolo, cu tot cu culori, doar că de la marginea dreaptă. Un șapău în aparență clar și concis, care nu anunța vreo confuzie în momentul redactării sale, mai mult decât entorsa cerebrală. Dar deoarece ei, despre care vă povestesc, citesc asiduu internetu’ meu, știți, au zis că să facă pe inteligenții, așa cum au văzut la mine. Și probabil că n-ai avut cu cine, deoarece totul a pornit mocnit: să șterg eu virgulele mele, că nu trebuie. “Care virgule nu tre’, mă, bezmeticilor?”, întreb eu, de altfel, îndreptățit. Virguleleee, măgare, ambele. Eu că ba trebuie, aia (“când ataci un submarin“) e o propoziție circumstanțială de timp. Ei, că nu, că propoziția aia-i subiectul (!). Că e subiectivă, că dacă tai aia de tot din frază, n-am subiect, moare fraza.

Piftom?! Subiectul, cel puțin în capul meu – întâmplător același cu care am și scris fraza, bătându-l de tastatură până a ieșit așa corectă cum o vedeți – este, cel puțin în primele propoziții din ea, “tu”, fiindcă (tu) trebuie, (tu) scufunzi, (tu) nu să-l scoți la suprafață. Doar că nu se aude și deci nu e scris, deoarece este subînțeles inclus, cum sunt unele subiecte, că tot veni vorba despre acest apropo. De pildă, în “mergi în pizda mă-tii”, subiectul este tot tu, fiindcă (tu) mergi, chiar dacă eu te trimit. Și chiar dacă nu îți spun explicit că despre tine-i vorba, tu, care ești subiectul, știi că vorbesc cu tine și că meriți, ca să nu mai zic că-i mama tot a ta, da’ asta te ajută mai mult ca orientare, decât gramatical. Și chiar dacă ar fi propoziția care zic ei că îi subiectul frazei, ceea ce nu este, tot ar putea trăi fraza fără ea, că ar putea fi subînțeles inclus, cum am mai zis deja că sunt unele subiecte. Poate mintea lor comună, că au doar una și aia proastă, reținea de pe atunci, din tânără pruncie, că fără predicat nu poate trăi o propoziție, ceea ce e aproape adevărat, doar c-apoi l-au încurcat cu fra’-su, subiectul. Totuși asta e în întregime o altă poveste, fără să ne băgăm în asamblări sintactico-morfologice de tip “Mă, pulă!”, care n-au nimic, da’ tot îs gramatical corecte.

Că nu, că să-mi dea pe cineva să mă lămurească; și se tot dau ei doi între ei mie, de parcă vroiau să scape unul de celălalt mai mult decât să îmi fie limpede. Indirect, prin telefon, înregistrarea aiciuca.

Inutil! Eu cu-a mea, ei cu a lor. Că și editoru’ nu-știu-care a zis că îi voie cu virgulă, dar și fără, încercând ei să mai scalde faptu’ că beșteliseră pe nedrept toată construcția. Că să mă duc io în lista mea de prieteni, că să-ntreb pă cine-oi vre’ io, din presă, că să-mi zică cum căci greșesc. Ori pe cine-am admis eu vreodată în listă care să aibă vreodată măcar șansa de dreptate-n detrimentul meu? Pe nimeni, corect.

Și am avut o idee mai bună, unul dintre motivele bine întemeiate pentru care voi citiți – fiindcă am idei mai bune decât mine însumi, precum și cauza pentru care citiți – fiindcă izbutesc să le și pun în aplicare cu o atâta măiestrie, chiar dacă s-a insistat prin telefoane de șantaj emoțional să nu se ajungă la asta. Și vă dați seama care sunt consecințele imediate și năprasnice ale acestor penibile tentative de cenzură mizeră ce se practică până și acum, în anul 2009, de parcă pentru asta am murit noi la Revoluție, ca tot felul de lichele să se dea nepuse pe Jeg?!

Ei bine, salvarea, copii, tineretu’, mă, oameni buni, mă , viitorul este acuma! Ea este Andreea. Andreea este de profesie minoră și lucrează la Școala Generală cu program normal, clasele I-VIII “Ioan Bob” din Cluj-Napoca, în an terminal, pe postul de elevă. Această carieră pe care a îmbrățișat-o ea începe să-i coaguleze pe nesimțite diverse deformațiuni profesionale, cum ar fi: să știe vorbi și scrie corect în limba română. Sperând că nu se angajează în presă, Andreea năzuiește ca într-o zi să nu devină o analfabetă. A consimțit, pornind de la aceste aspirații înalte, să ne ajute în impasul aceasta cu care ne confruntăm noi, poate ei fiindu-i încă proaspete-n memoria capului învățămintele de pe parcursul gimnaziului. A acceptat să ne sublinieze predicatele din frază și să ne lumineze meclele cu soluția la numele tututor propozițiilor dintr-însa.

sintaxafrazei657gresitcorect

***

Mi s-au stricat tastele – în ordine după înălțime – 1, 2 și respectiv 3 de la bătrânul meu telefon. Neg că ar fi putut să aibă măcar o oarecare legătură cu lovitura aplicată de către el peretelui cu tot corpul, fiindcă nu am reușit să reconstruiesc științific o ciocnire a celor două obiecte direct în locul acelor butoane; ș-am încercat, iar alealalte butoane, care-au căzut (de pământ) victimele experimentelor, nu s-au plâns. Nu mult timp a trecut până să realizez efectul de necontestat pe care această aparent nefericită întâmplare urma să o aibă asupra cursului până atunci firesc al vieții mele.

Nu mai pot vorbi, la inițiativa mea, decât cu persoane de la litera G încolo. Și am foarte mulți enoriași rămași în primele trei taste. Să zicem că aș pute ajunge, dacă m-ar trece tare, până la cineva de la “B”, da’ e prea mare efortul, chiar și când e-n interesul meu. Așa că îi rog pe toți cei aflați în această situație să mă sune periodic, în caz că am nevoie de ceva. Îi scuz pentru inconveniență. Pe de altă parte, un aspect bun al acestei limitări tehnologice e că nu mai pot răspunde la sms-uri decât cu “nu”, pe motiv că n-am “a”-ul sau “d”-ul dintr-un răspuns afirmativ. Revenind la pierderi, nu pot scrie decât “sugi”, raportat la o sănătoasă “muie”, cu un “e” mai sugestivă. N-am cum ura “mui”, fiindcă fac risipă. Iar corolarul direct acestui concurs de împrejurări este că tre’ să scriu despre însuși telefonul în carnețelul mult mai redusul carnețel. Care, în ciuda naturii sale mult mai înapoiate, nici nu tre’ pus la încărcat și poate și să rețină pentru posteritate orice caracter aș dori să notez în el, fără să se smiorcăie.

***

Untitled-1

***

ORARUL DELEGAȚIEI ESTE DISPONIBIL LA FINAL

Ulterior: Anca “InnOcente” Șerbănescu are o idee căreia noi, cei din Zalău și Cluj, îi zicem “bună”. Detalii găsiți aici, da’-n principiu se rezumă ca fiecare blogger să aducă o jucărie (preferabil nouă), joi, la RoBlogFest, pentru niște copii care n-au.

S-a adăugit și coechipierul Arpi la rubrica “eu“.

Cam așa se avansează în carieră…, dă-i cu massu’, tânguiala…

blogatuspamrbf2009

[Această informație provine de la amicul CCP.]

Bloghețe, dragă, da’-i frumos cum faci tu, mă? Tulvai, hát, da’ ăsta-i câștig?

Iovănesc Petru-Vlad: dar, teoretic, nu ai voie sa pui virgula oriunde vrei tu?
Iovănesc Petru-Vlad: ok, am spus o mare tampenie, sunt prost
Darius: Ba da. Poți pune și o virgulă între virgule.
[OiMR]

Grăind cu imbecilul de Gabriel, am ajuns la concluzia că s-ar dori să se meargă în grup de la Cluj, la RoBlogFest, măcar ca alternativă la altceva în grup. Și fiindcă eu și Gabriel formăm împreună un grup deja (doar în scopul mersului), vă invităm și pe alții să vă alăturați.

Dacă vreți să-mpărțim aceeași pre-bețivăneală controlată și generatoare de discuții cu caracter profund academic, se merge în noaptea de miercuri, 11 martie 2009 (că joi e sindrofia), cu trenul accelerat de ora 23:31. Pot să se alăture, pe lângă cei ce pleacă direct de aici, și alții, din alte orașe, dacă ajung la tren sau dacă se urcă pe drum. Dați un mail, dacă îi, să facem o listă, pe darius[at]jeg[punct]ro sau veniți direct la locul faptei. Pare-mi-se că un bilet, dacă vă ajută informația, îi 51 RON întreg și f’o 25 redus.

Până acum mergem: eu, imbecilul de Gabriel, Tudor, Ionuț, Dacian, Flaviu Comănescu, Andrei “Anduu” Vanca, Florentin.

Conform bunului obicei, ca să știe toți care vor să-mi rupă diversele, încă din 2006, redactăm acilișea orarul, pentru a fi găsibil oricând de către oricine interesat de răfuieli.

Joi, 12 martie 2008

08:45 Ajuns în Gara de Nord
09:20 Ridicat cheia lu’ Arpi de la Vitrina Advertising, branch București.
10:00 Deversat echipament pe Brezoianu, nr. 18, despre care am aflat ulterior c-ar fi adresa sus numitului.
12:00 Deplasare la Fashion Tattoo, pentru efectuarea a unei chestii omoloage alte chestii.
14:00 Reuniune cu Mana Ciutacu, strămutabilă oricând într-acest desfășurător, după programările la coafor ale duduii (cu anunț, desigur, pentru curioși, să nu se piardă confuji prin metropolă, căutându-mă)
15:00 Întrunire cu patronul pe bicicletă, la depozitul Low Riders și înfăptuirea de grătare în aerul liber, curat și primitor al Bucureștilor
18:00-19:00 Preluat Arpi și ceilalți diverși și diverse și divina Sorină, descins la Fabrica, în vederea sindrofiei.
19:00-03:00 Sindrofie

Vineri, 13 martie 2009

11:00 Trezit cu o senzație
11:30 Ridicat din pat cu dificultate
12:00 Întâlnit Florentina Florea la cofetărie și cofetărit împreună
14:30 “Prânz” cu Maria Coman
16:00 Văzut cu Iuliana Serea, fără motiv, la Târgul de Joburi în PR și etc., la Universitate, p-undeva.
17:30 Reunit cu “Mihail Sepukku” Ion și aglutinat hrană
19:00 Împletit cu Iulia Rugină și făcut declarații deșarte, intercalate de refuzuri ferme, jucat jocul Jenga
22:00 Îmbrățișat familia Lascu, fiu și fiică.
23:00 Vizitat localul Goblin, cu escală la Deko Cafe pentru rutina comedică, cu Sorina, că-i fascinată de un domn (nu, Teo, nu tu); apoi eșuat în birtul zis, cu amabilii de la Dagga, stimabilii Low Riderși, cu Teo de la Deko și pornografica sa concubină. Se vine și la liber, dacă doriți, că aduc Jenga, nu disperați. Ca să mă recunoașteți, eu voi fi îmbrăcat în mine.

Sâmbătă, 14 martie 2009

12:00 Trezit în ritmul meu, că nu ne bruscăm de cu dimineața degeaba.
13:00 Prins la limită trenul spre Brașov.
15:48 Ajuns și întâlnit cititoare aproape dornice.
20:00 Cunoscut alți cititori, mai dornici decât cititoare, de cititoare.
00:53 Plecat în localitatea Zalău, municipiu de județ (cu precădere Sălaj).
09:20 Ajuns în Gara de Nord Zalău, de altfel cunoscută drept Gara Zalău.

180 comentarii

  • Sa te sune periodic? Esti prea generos. Nu-ti dai seama cat curent iti consuma direct de la telefon? Sa treaca prin fata geamului la fiecare 5 minute si daca e cazul le faci tu semn… Cu o pancarta pe care sa isi scrie numele, de 10 ori, sa se invete minte sa mai vina cu asa nume… Sa aiba veste reflectorizante noaptea si tenisi sa nu faca zgomot… Si cu cate o sticla de bere plina si una goala in ambele maini diferite… Nu ma intereseaza cum tin pancarta.

  • De ce? A fost o onoare pentru dânsa să ajute la rezolvarea unei enigme care punea sub semnul întrebării “hipercorectitudinea gramaticală” Dumnejegului.

  • artpi e ca de obicei genial.

    artpi, ca de obicei, e genial.

    artpi e genial ca de obicei.

    artpi e genial, ca de obicei.

    artpi e, ca de obicei, genial.

  • Măi dragă,
    1. Confunzi subiectul subînţeles cu subiectul inclus. Deşteptule!
    2. Virgulele trebuiau, toate trei.
    3. Sintagma “logic corect”, însă, îmi ridică o sprânceană, totuşi. Şi nişte întrebări, logic(e).
    4. Andreea a lăsat “şi nu” pe-afară. Sau nu le-ai pozat tu?
    5. Minţi! Poţi ajunge la fel de uşor şi la cei cu Z sau Y.

  • 3. S-a mai zis despre “logic corect”. Dar e corect. Logic.
    1. Nu ştiu la ce te referi.
    2. Fireşte.
    3. Am mai lămurit, dacă erai atent
    5. Minţi tu. Eu zic de primele litere.
    4. Am făcut pozele într-o budă, mai concret – din Le General. Pe fugă. Reiau.

    ULTERIOR: 4. Nu ştiu despre ce vorbeşti. 🙂

  • – Oare Dariusul din interiorul costumului simte mirosul pe care îl emană lichidul pe care îl eliberează tot în interiorul costumului? –

    Domnişoara face greşeli grave. Din păcate, nu pot găsi manualul de-a opta al soră-mii, care-i aparţinea din motive necunoscute mie, dar am găsit caietele de-a opta, în care îmi făceam pe vremea ceea temele la limba şi literatura română. Am găsit un exemplu grăitor, identic celui de-aici “I-am spus că nu trebuie să intre şi să rămână la mine când nu sunt acasă.” (asta e prima chestie cu “trebuie” care mi-a picat în mână, nu te lua de conţinut!). Mna.

    Prima propoziţie este, evident, principala (“i-am spus ceva”). A doua, la fel de evident, e completivă directă (ce i-am spus? că nu trebuie, că nu e voie, că să stea la ea acasă). Bun, deja de la a treia propoziţie treaba se complică. Următoarele două propoziţii, dragele de ele, sunt… ce crezi? Subiective. Da, să intre nu trebuie şi să rămână nu trebuie. În cazul tău e şi mai evident, că trebuie nu e la persoana a doua “tu trebui”, ci la a treia, “trebuie ceva”. Şi în fraza “Eu trebuie să tac” este acelaşi lucru. Eu nu trebui să tac. Ai priceput.

    Ştiu sigur că aşa era gramatical corect acum patru ani. Poate de-atunci s-a dat peste cap sistemul agramat şi am rămas eu în urmă cu ştirile. Orişicum, tu m-ai adăugat în listă fără să ai habar de faptul că am multe şanse de a avea dreptate în detrimentul tău.

    Ah, poţi să-l întrebi şi pe domnul Bibliotecar. Sigur ar scrie un comentariu mai lung ca mine

  • 6. Ai tăiat în loc de să fi şters. Apreciez.

    7. Mă, Andi s-ar foarte putea să aibă dreptate. Şi eu ţin minte că impresonalul “trebuie” cerea subiectivă după dânsul. Parcă. Dar asta nu schimbă cu aproape nimic împărţirea dreptăţii între tu şi ceilalţi doi. Temporala aia trebuie musai separată prin virgule şi nici subiect nu poate fi.

  • Ah, virgulele nici nu intră în discuţie. Alea îs bătute în cuie. Eu ziceam de natura propoziţiilor. Care natură este după cum am precizat mai sus.

  • Da, subscriu si eu. Dupa “trebuie” trebuie subiectiva. Sa stearga repede fatuca sintagmele de “completiva directa”, daca tot le-a scris cu creionul, iar altadata cand pune intrebarea “ce?” sa o dubleze neaparat cu “cine?”. Nu de alta, dar eroarea ei mi se pare ca demonteaza tot efortul legitim al lui Darius de a le demonstra celorlalti doi ca gresesc cu virgulele.

  • Ok. După tebuie, în general, o fi fiind subiectiva. De fapt, ESTE. (Vom şi adăuga acolo.) Nici nu m-am uitat la partea aia, fiindcăci nu aia era propoziţia ce mă interesa, miezul frământării expuse mai sus.

    Dacă ascultaţi înregistrarea, eu, cât şi ei, ne concentram pe prima parte, nici măcar menţionând-o pe cealaltă.

  • shoo shoo (la artpi adica). ne videm gioi! nu te lua ma de muntele ca stie mai mult radio decat tu 😀 (vezi ca are o poza cu un reprezentativ durex pa glob)

  • Nu vreau sa fac pe intelectuala, dar am o oarecare rectificare de facut cu privire la solutia oferita de minora Andreea. Dat fiind ca sunt oropsita de soarta sa fiu dă profil, o sa’i reamintesc Andreei ceea ce probabil uitase din cauza unei rataciri de moment: Verbul a trebui este impersonal si intranzitiv, de unde rezulta ca el nu poate determina o completiva directa, ci e musai sa fie subiectiva. Concluzia: “sa scufunzi” este subiectul lui “trebuie”, iar daca spui “tu trebuie sa scufunzi”, atunci tu este de fapt subiectul lui “sa scufunzi”. Minora Andreea ma va aproba numaidecat, n’am nici un dubiu.
    Dar cu virgulele ai avut dreptate, “cand ataci un submarin” este o fraza care si’a bagat nasul intre “de ce” si “trebuie”, deci merita izolata prin virgule.
    Daca oponentii tai jurnalisti cer musai dovezi palpabile, atunci sunt convinsa ca le putem gasi oricand in vreo gramatica de’a Academiei, de’a lui Th. Hristea etc.
    Nu, nu sunt intelectuala.

  • S-a notat şi s-a zis şi-nainte şi s-a complectat. Dar bine demonstrat, IARĂ! 🙂 Am convenit că nu la aia ne referim, da? O s-o biciuesc pe minoră. Să se noteze că am întrebat minori, deoarece ca să nu greşesc. Eu ştiam, cum am zis şi-n telefon. NOI ştiam. Proştii nu ştie, în schimb.

    Bun? Deci aia ce-am zis io e ce scrie şi cum s-a scris. Da?

    A SE ASCULTA IARĂ ÎNREGISTRAREA, FIINDCĂ ERA EXPORTATĂ ERONAT ŞI-I LIPSEAU BUCADE.

  • hai sa zicem totusi ca’i o tempoala cu nuanta cauzala :)). Dar vreau sa mentionez ca eu o apreciez pe minora si ca nu merita cu nici un chip biciuita si/sau pusa la zid, macar pt. efortul ei de a sublinia predicatele!
    Oare de ce toti am ramas cu gandul la subiectele din postul asta si tindem sa ignoram atata predicatele (la nivel metaforico-spiritual)?…

  • Totusi, nu observa nimeni ca lamultani? E logic corect sa-ti uram asta [gasiti subiectiva si premiul il tin pentru mine].

    Asadar, LAMULTANI si IN BRATEEEE!, cincinal mic ce esti tu!

  • Ralula – este în sensul că nu. Am dezbătut intens şi acea posibilitate; Consiliul a ajuns la concluzia că-i de timp.

    Leneo – eventual atunci voi biciui preventiv.

    Monica – şi eu pe tine.

  • ma, nu stiu de ce, dar cand se discuta darius cu monica parca vaz pe dom’ goe cu mamita. in rest sunt normali amandoi.

  • Nu prea inteleg desenu acesta, furtunu ala intra in anusu’ lu’ jeg sau nu? Asa pare. Alta problematica, cu mana stanga, jegu’ isi baga mana sa pozitioneze penisu’ in furtun?

  • Te referi la altă propoziţie, Gropele.

    Cubische: Nu ştiu ce anatomie posezi tu, da’ e clar unde intră furtunu’ şi ce iese printr-însul. La a doua parte eşti aproape corect.

  • la ce post povesteai tu de cum ai incercat sa futi si in loc ai mancat o ciorba? m-as duce la ala, pare mult mai haios.

  • Ce de pămpălăi cu trenul! Mai bine veniţi cu bascula că tot nu câştigaţi nimic la roblogfest, iar că număr, păreţi o echipă de muncitori în construcţii!

  • Bogdan: La fra’-miu te referi? Da. Ştiu că ne trage-n jos. Altfel, pe mine m-ai scos din blogroll, am remarcat. Pe el l-ai pus. Aşa că… mna, prin asociere.

  • La început am crezut că… este vorba despre lipsa a două virgule.

    Am o dilemă, cu doi oameni din, şi nu numai, presă.

    Eu aş fi scris acea frază, cea în discuţie, în cazul în care aş fi avut frica corectitudinii în oase, sub următoarea formă:

    De ce, atunci când ataci un submarin, trebuie să-l scufunzi, nu să-l scoţi la suprafaţă, cum ar fi logic şi corect?

    respectiv, la final
    cum ar fi corect din punct de vedere logic
    funcţie de sensul dorit. (îmi este un pic neclar)

    Se poate, de la caz la caz, ca prima virgulă să lipsească, cea de a doua parcă nu, de a treia e sigur nevoie. Cine scrie propoziţii gândind despre fiecare că este de un anumit tip, de exemplu “propoziţie circumstanţială de timp”, bănuiesc că nu mai are timp să se gândească şi la ceea ce doreşte să exprime în acele propoziţii.

    OK, ştie cineva de ce lichidul din caricatura lui ARTPI nu ar trebui să se ridice?

  • Na, că uitam…

    “trebuie să-l scufunzi şi nu să-l scoţi la suprafaţă”

    Acel “şi” miroase a copulaţie copulativă, adică unirea a doi (două) de substanţă contrară. 🙂
    Cel mai bine este să nu legi o afirmaţie de o negaţie, că e naşpa. Dar invers…
    Tare aş spune…
    Nu trebuie să-l scoţi la suprafaţă, ci să-l scufunzi
    Cu totul altceva, nu-i aşa? Dacă se schimbă şi “nu trebuie” cu “nu ar trebui”, deja s-a făcut o operă de artă.

  • În final fraza ar trebui să sune cam aşa:

    Chintesenţa anihilări unui agregat submersibil este combaterea flotabilităţii.
    Nici o virgulă!

  • S-a discutat şi aspectul “logic corect”, dar da – are sensul de “cum ari fi corect, în mod logic”. E bine.

    Iar lichidul nu ar trebui să se ridice (DACĂ NU SCUTURAM EU STROPITOARE, CA SĂ IASĂ MAI REPEDE, PIŞÂNDU-MĂ ŞI CU PRESIUNE, deci dându-le impuls care se păstrează destul de mult în spaţiu – aşadar, în acest corect e bine), fiindcă pe lună există gravitaţie, doar că cu o putere mai mică? Am dreptate. Un alt motiv pentru care totuşi se ridică e deoarece E O CARICATURĂ! 😛

  • x. Cu suboceanu’/submarinu’ ala, da.
    y. Cum naiba nu poti scrie “a” pe telefon? Nu mai ai zapp-ul ala cu care te tot dai rotund? 🙂
    z. 5 ani?! Nu mai face pipi in pat. Nu?

  • Bibli – ai rulat cu comprimarea frazei, deşi e greşită – în cazul submersibilului ar trebui folosită flotabilitatea. Că tre’ scos, zic. Referitor la blogroll – e al lui Bogdan Ciubotaru – desigur că bănui că nu eşti cu siguranţă cred. 🙂
    Alexandră – ba da, mai am, da’ n-am vrut să mai zic de el din motive de ne-publicitate promovată pe Jeg. Fac reclamă la a nu face advertising. Eu fiind copywriter, într-o altă ipostază.

  • @ Darius Glad Groza
    Câteva consideraţii inginereşti pe marginea caricaturii şi a levitaţiei bulelor de lichid.

    1. Se observă că stropitoarea este un recipient sub presiune.
    2. Planeta nu poate fi Luna pentru că pe lună nu există atmosferă şi nici apă, motiv pentru care diferenţele calorice dintre soare şi lipsa soarelui reprezintă câteva sute de grade celsius, în consecinţa floarea nu ar putea sta atât de delicată şi înflorită nici măcar câteva secunde.
    3. Stropitoarea, fiind recipient sub presiune, jetul ar fi trebuit să fie puternic direcţional, ori cum ea este îndreptată spre teren, jetul ar fi trebui să iasă sub presiune şi să amestece rapid cu terenul (praful), apoi, dat fiind că de jur împrejur este vid, lichidul să piardă rapid conţinutul său de apă, aproape instantaneu, şi să se transforme în cristale ale sărurilor şi mineralelor conţinute de lichid.
    4. Scuturarea stropitorii nu produce nicidecum “ieşirea mai rapidă”, debitul find o funcţie de aria normală a secţiunii (găurelele stropitorii) şi de presiunea prin aria respectivă. Complicarea ecuaţiei prin trecere de la ecuaţia lui Reynolds pentru curgere laminără la cea pentru curgere turbionare, nu are nici o semnificaţie în acest caz. Dar dacă picăturile ar merge totuşi impulsionate de presiune în sus (relativ la poziţia astronautului), atunci ele s-ar fi transformat, fără doar şi poate, în substanţă solidă plus vapori, aproape instantaneu.
    5. Caricatura trebuie să îngroaşe realitatea astfel încât să devină mai evidentă şi nu să o modifice.
    6. Ca lichidul să iasă afară fără să se scurgă în costum, el ar fi trebuit să fie aspirat de o pompă. Ca să fie preluat de o pompă… ceva ar trebui să fie introdus în sorbul pompei. 🙂 Aşa se explică probabil zâmbetul larg. 🙂

  • Deci aşa explici tu evenimentele din CARICATURĂ, repet, da? Bine…

    Uite: dat fiind că e o caricatură, caricaturizeazâ fiecare element susţinut de tine mai sus. Poftim.

  • Ups…scuze. N-am vrut sa zic zapp 🙂

    ps. Deci ai alterat realitatea sa para mai interesanta? Sau mai ai un altul (telefon) fara qwerty? 🙂

  • Îmi pare rău, eu nu-mi permit să caricaturizez pe cineva. Eu am un respect profund pentru semenii mei.
    virgulă cratimă punct doi i punct

  • Aleo – nu; am Zappu’ şi Nokia 6151 (acum, de rezervă şi tranziţie – Nokia 3510 vechi al lui Dacian). Doar că pe Zapp nu scriu text. Nu-mi explic de ce, acum că pui problema. Are tăt ce-i tre’ într-acest sens. Mna, bun.

  • Aş putea să explic cum de cred eu că Luna este un fel de Arcă venită cu animale şi plante care să mute viaţa de pe o planetă moartă pe Pământ şi despre cum ar trebui folosită ea ca să ne mutăm în alt sistem solar.
    fără virgulă
    🙂
    Apropo, virgulă seamănă cu virgo… virgină, fecioară, constelaţie. Să mai spun că în Transilvania se spune comă la virgulă?… o inconştienţă…

    Dar pe cine interesează?

  • Sunt în ceaţă.
    Ştiu, din auzite, de doi Bogdan Ciubotaru.
    Primul este pe la Orange România, al doilea este purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Pe al doilea mi-aş dori să-l cunosc. Şi pe primul, dacă face cadouri, că vine ziua mea. 🙂
    Mi-ar trebui un laptop, chiar şi mai vechi, dar cu hardul mare. 🙂
    Poate să scrie Orange pe el, nu mă deranjează. 🙂

  • Am impresia că programul asta al tău de băgare în moderare vrea să aibă o relaţie cu mine, prea mă doreşte aproape. 🙂
    O singură virgulă dar şi o faţă răzăreaţă şi un punct.

  • Eu nu cred că e caricatură. Că Dariusul n-a fost pe lună cu floarea de hârtie (da, e de hârtie, că-i decupată la mijloc, se vede solul prin gaura din mijloc), pentru ca apoi prietenul său Artpi să-i caricaturizeze călătoria inutilă, că doar pentru udat floarea de hârtie cu lichidul mirositor şi, apropos, foarte hrănitor pentru plante, nu trebuia să meargă (atenţie, nu să zboare) până pe lună.
    Cred, în schimb, că este un simbol al influenţei pe care o are personajul reprezentat şi al distanţei extraordinare la care îşi va duce jegul, faţă de noi, muritori leneşi la rând, ne-în stare să ducem nici coşul de gunoi până la cucă (aşa-i zice aici la tomberon, aşa i-am zis de mică, n-o să învăţ eu acum alt cuvânt ca să exprim ceva ce ştiu deja să exprim cu un cuvânt, na!)

  • Am găsit o variantă la dialogul pe mess cu mama neştiutoare de tehnică cibernetică (adică ştiinţa care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor şi controlului în sistemele tehnice şi în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale).

    Tech Support: ‘I need you to right-click on the Open Desktop’.
    Customer: ‘OK’.
    Tech Support: ‘Did you get a pop-up menu?’.
    Customer: ‘No’.
    Tech Support: ‘OK. Right-Click again. Do you see a pop-up menu?’
    Customer: ‘No’.
    Tech Support: ‘OK, sir. Can you tell me what you have done up until this point?’.
    Customer: ‘Sure. You told me to write ‘click’ and I wrote ‘click”.

  • Şi varianta doi, mai lungă…
    Operator: ‘Ridge Hall, computer assistance; may I help you?’
    Caller: ‘Yes, well, I’m having trouble with WordPerfect.’
    Operator: ‘What sort of trouble??’
    Caller: ‘Well, I was just typing along, and all of a sudden the words went away.’
    Operator: ‘Went away?’
    Caller: ‘They disappeared.’
    Operator: ‘Hmm So what does your screen look like now?’
    Caller: ‘Nothing.’
    Operator: ‘Nothing??’
    Caller: ‘It’s blank; it won’t accept anything when I type.’
    Operator: ‘Are you still in WordPerfect, or did you get out??’
    Caller: ‘How do I tell?’
    Operator: ‘Can you see the C: prompt on the screen??’
    Caller: ‘What’s a sea-prompt?’
    Operator: ‘Never mind, can you move your cursor around the screen?’
    Caller: ‘There isn’t any cursor: I told you, it won’t accept anything I type.’
    Operator: ‘Does your monitor have a power indicator??’
    Caller: ‘What’s a monitor?’
    Operator: ‘It’s the thing with the screen on it that looks like a TV. Does it have a little light that tells you when it’s on??’
    Caller: ‘I don’t know.’
    Operator: ‘Well, then look on the back of the monitor and find where the power cord goes into it. Can you see that??’
    Caller: ‘Yes, I think so.’
    Operator: ‘Great. Follow the cord to the plug, and tell me if it’s plugged into the wall.
    Caller: ‘Yes, it is.’
    Operator: ‘When you were behind the monitor, did you notice that there were two cables plugged into the back of it, not just one??’
    Caller: ‘No.’
    Operator: ‘Well, there are. I need you to look back there again and find the other cable.’
    Caller: ‘Okay, here it is.’
    Operator: ‘Follow it for me, and tell me if it’s plugged securely into the back of your computer.’
    Caller: ‘I can’t reach.’
    Operator: ‘Uh huh. Well, can you see if it is??’
    Caller: ‘No.’
    Operator: ‘Even if you maybe put your knee on something and lean way over??’
    Caller: ‘Oh, it’s not because I don’t have the right angle – it’s because it’s dark.’
    Operator: ‘Dark??’
    Caller: ‘Yes – the office light is off, and the only light I have is coming in from the window.
    ‘ Operator: ‘Well, turn on the office light then.’
    Caller: ‘I can’t.’
    Operator: ‘No? Why not??’
    Caller: ‘Because there’s a power failure.’

Sociale