Adică “am o clătită și jumătate stricată” sau “am o clătită și jumătate stricate“? Nu știu, zic.
Nu mai pot să mă duc ca oamenii normali într-un bar și să cer un ceva de portocale fără să fiu întrebat cu o complicitate discretă dacă nu cumva e vorba de “portocale roșii”. De parcă e evident între mine și barman c-am fi având noi doi vreo-nțelegere tacită, atât de tacită, încât eu nu-s conștient de ea, iar el întreabă de complezență, ca pe-un mușteriu mai vechi și ramolit.
Ei bine, NU! Nu portocale roșii. Portocale portocalii! De unde și numele lor: acela de portocale! Există, ce-i drept, niște fructe de culoare roșie, denumite – cam pe același sistem cu portocalele – sugestiv roșii! Or eu nu din ăstea cer, nici un mix între ele. În regulă – la fel și în cazul roșiilor, nu mai există un aprozar în care să nu fie roșii “de alea portocalii”. Dar eu cred că am dus-o prea departe cu amănuntele. Și să mai ai pretenția ca lumea să fie pe fața pe care-a fost creată, când noi am întors-o pe dosul care ne-a convenit…
Consider că a trecut prea mult timp ca să mă mai pot abține: gata, bă, cu “gen”!
Destul! Cuvântul Gen a trecut de mult de stadiul incipient din lexic, când săracul însemna doar tip sau fel. Acum Gen este bogat, el este becaliul morfologic. Acum el înseamnă mai multe. Gen… absolut orice. Cândva în evoluția sa, era folosit și cu sens de pildă sau exemplu, dar acum a ajuns sexy brăileanca vocabularului. Gen este folosit abuziv de toată lumea și nu mai doar înseamnă ceva, ci el este totul. Știți că era-ntrebarea aia ce lumea o vroia mai ieșită din comun: Care-i sinonimul lui sinonim? E Gen.
Gen a ajuns atât cuvânt, cât și semn de ortografie, uneori chiar delimitându-se pe el de sine, prin pe el însuși… Adică trei Gen unul după celălalt, altcătuind un enunț complet. De fapt, am întâlnit câteva cazuri în care oamenii îl utilizau într-un singur exemplar pe post de propoziție. Deci doar: Gen. Atât. Nici măcar într-o conversație. Gen poți zice când aștepți. Singur. Gen este o întrebare, al cărei răspuns este Gen. Câteodată, când se plictisește să alcătuiască singur într-un mod coerent întregul text, Gen se depărtează de un cuvânt și devine interjecție. Acum că Gen este, până la urmă, singurul substantiv comun simplu care se scrie cu majusculă, se va transforma în sunet. Va intra în alfabet și va dizolva celălalte litere de care nu va mai fi oricum nevoie. Gen Băsescu.
***
[sincere aprecieri Zulugărfii]
***
Pițipoancă de ce nu se scrie cu y? Printre alte chestii cu care s-ar putea scrie. Cum ar fi, să zicem, cu căcat. Ar fi doar firesc. Este cuvântul ideal pentru asta. Priviți la fitze ce bine s-a descotorosit de ț. L-a prostit, s-a folosit de el, l-a-nșelat și-a trecut mai departe. Ăsta s-a-mbătat de-i pică virgula din gură și nu mai știe nimenea de el, s-a împrietenit cu ș, fosta lui shukar, un bisexual care mai umbla și cu c.
***
De ce – vă-ntreb pentru un prieten – nu există masturbare virtuală, cum este, de pildă, sexul virtual? Chiar dacă eu susțin teoria că sexul virtual e, de fapt, masturbare de-adevăratelea. Totuși ar fi (îi zicem convențional) normal ca degenerările ăstea comportamentale să se oglindească în toate mediile în care a reușit măcar una dintre ele să treacă. La fel și telefonic – există sex pe această cale; la fel și masturbare, doar că unul dintre interlocutori nu știe, iar celălalt nu are nevoie de consimțământul primului. Acesta fiind și singurul caz în care fapta nu se confundă cu violul. Dar pentru că nu este nici activitatea asta atât de permisivă precât ați vrea unii (în speță, cei care nu se descurcă în parametrii actuali), să convenim că n-a reușit să pătrundă în scrisori offline (motiv pentru care acestea au și pierit). Și să nu ne hazardăm nici la sex prin porumbei călători (motiv pentru care aceștia ar fi pierit). În situația economică actuală, înainte să răsară ideea, propun sexul prin curierat. Vine o domnișoară cu aspect îngrijit, se fute și se plătește, ea se întoarce la compania unde este angajată și trimite un domn prezentabil mai departe, care fute destinatara.
***
[primită și acceptată cu recunoștință de la Mihai Colibaba; așa-l cheamă]
***
Iar după ce analizați cu clătitele de mai sus: nici cu “jumătatea” asta nu-s prea convins. E o estimare sau e un număr? Fiindcă, dacă-i estimare, e una destul de precisă. Știm foarte bine că cel mai greu e să împarți ceva în centru. Pe de altă parte, dacă e număr, nu se poate număra, ca să se acorde adjectivul după el: o clătită, o clătită și jumătate, două clătite. Dacă nu se poate număra, jumătate e practic nicicât. Noi știm logic că e 0,5 sau 1/2. Totuși jumătate-numărul apare și între toate celălalte numere, nu numai între primele două. Care nici măcar nu-s primele două, fiindcă sunt și sub ele alte, cu minus. Deci “primele două” ar fi, de fapt, pe la mijloc, adică la jumătate. Și, întorcându-ne la asta, ce-i cel mai greu de împărțit în jumătate, dacă nu un infinit?
***
Deci, fără deci, când eram mic, era în vogă piesa “Rugă pentru părinți”, de Ștefan Hrușcă. Melodia aceasta este o tânguială din aia morbidă, în care părinții “se sting”, noi îi “privim cum se duc”, în mare parte suntem și de vină, iar ei urmează unul după altul. Da?
Mirmen și Carcea, cei doi membri ai cuplului care mi-a dat viață, aveau o pasiune bolnăvicioasă a pune cântarea asta macabră ori de câte ori făceam ceva rău. Stăteau cu mâinile încruciște la piept, întinși pe pat, mimând că ei, de fapt, se relaxează și ascultă muzică. Dar clar mi-era dedicată. În special de către taică-miu, care se și știa cu cântărețul, la concertele publice și ulterior private ale căruia mă târa de fiecare dată când ăsta apărea prin Zalău.
“Este”. Pentru ca. “O”. De aia. O clatita. Ce fel de clatita? Si jumatate.
Tu, de pilda, cind esti cuminte, esti un baiat si jumatate. Esti. Nu “sinteti”, deoarece Dacian nu-i prin preajma.
da monica asta cine-i?
O fata. De fapt, o fata si jumatate, da’ tine regim.
asa, si?
Gen.
acum e clar.
Talentat seful asta al tau. Tu nu mai bagi nimic la ukulele?
A, cool, Octave din 99 francs s-a luat de manele.
Credeam ca nu chiar toata lumea te asculta neclintit si se conformeaza. Dar vad ca sunt o mica magarita.
1. “O clatita. Ce fel de clatita? Si jumatate.” =)), misto.
2. Mi-a crescut tensiunea cand am citit pasajul cu gen.
3. Cand stateau ai tai intinsi pe pat…vroiau practic sa-ti intareasca tie vizual perspectiva disparitiei lor, aka inchisul ochilor, a?
Monice – tu-ai luat pe invers, cum faci de obicei. Nu eu unul sunt şi mine şi jumătate. Cum se acordă o proprietate a ceva şi jumătate. Aia-i întrebarea.
Ţup – mai să-nvăţ.
Sebacea – vroiau să mă facă să sufăr. Simplu.
Noroc cu postarea că m-am mai liniştit.
Nu poţi avea “o clătite” asta e sigur. Problema s-ar pune “am o clătită şi jumătate stricată” sau “am o clătită şi jumătate stricate“.
Este sigur a doua. Pentru că dacă spui am o clătită şi jumătate, atunci:
1) Nu poţi spune am 1,5 clătită, ci am 1,5 clătite.
2) Chiar dacă nu se respectă regula de mai sus, o clătită şi jumătate sunt de fapt două bucăţi, indiferent că una este întreagă şi alta este jumătate, pentru că două jumătăţi de clătite nu fac niciodată una întreagă.
3) Chiar de nu ar fi regulile unu şi doi, tot ar fi plural pentru că este subiect multiplu. Înlocuind jumătatea de clătită cu o cireaşă, tot plural iese.
Mă laşi cu clătitele? Săr la film şi pe urmă citesc restul…
Partea proasta e ca tocma omu’ care s-ar fi distrat la cantarea asta, adica tata-meu, e mort de-a binelea.
Da… deci sunt fan Călin… Mă întreb şi eu… el ştie că are un fan la Bucureşti?
Această melodie mi-a trezit amintiri plăcute. Când eram în liceu făceam lumea să plângă cu suspine pe această melodie, mai ales că timbrul meu grav de atunci îndemna oricum la sinucidere. Foarte bună pentru agăţat femei ce citesc poezie. Efect garantat.
Gen înseamnă categorie, are deci două chestiune specifice. Prima chestiune este cea a limitării, adică se delimitează categoria de restul mulţimii. A doua chestiune este localizarea în mulţimea mulţimilor specifice. Dacă zici “gen Băsescu”, lumea înţelege că te referi la comportamentul şi modul de a fi a lui Băsescu, dar şi că te referi la politică şi nu în general la omul ca trestie gânditoare. Nu poţi spune despre un membru al Academiei că este gen Băsescu dacă nu cumva este şi om politic, altfel nu are sens. În plus, în momentul în care dl. Băsescu nu va mai om politic, gen Băsescu va fi deja altceva.
Asa e, Darius, ai suferit mult, numai Cel de sus stie… Nu-i de mirare ca esti cum esti, acum.
Dar e trist ca niste parinti care se cred oameni cu capul pe umeri recurg la metode gen santaj emotional.
Odata ce ai pus acea piesa copilului, deja e traumatic, domnule Carcea. Dar nu, n-a fost de-ajuns.
Puteati sa duceti durerea la nivelul 2, uitandu-va la el cu ochii inlacrimati, de exemplu, in timp ce piesa curgea. Dar nici aia nu a fost de ajuns, nu? L-ati dus la level 10 traumatic, ati si simulat disparitia.
Guno ieri… Guno este ciclonul devastator din 6/6/07 cu precădere în Regatul Oman, Golful Persic. De aceea afişul spune clar, cine a venit să vadă uraganul a luat plasă, a fost ieri.
Am obosit.
mă flaimucea!! ai lăsat să se strice o clătită şi jumătate /:) bineee şi te mai miri că tati trimite mîncare la copii mai maturi şi mai recunoscători 😛
mie mi place aia cu “pe net ti s sef io!” si tanti, eu apreciez clatitele si sunt recunoscatoare de obicei. va multumesc.
varianta scurta: o clatita si jumatate inseamna trei jumatati de clatita, deci e la plural.
varianta 2: singular si plural se refera la 1, respectiv mai multe. nu se trateaza cazurile care apartin Z sau Q sau R, dar dupa cum stim ca 1,5>1 putem face schimbarea de variabila 0,5 clatita= un intreg de unde avem trei intregi stricati, deci plural.
varianta alternativa. am o clatita, o entitate de necontestat. daca eliminam variabila din ecuatie ramane o jumatate de clatita care nu poate fi rotunjita la zero pentru ca e minim 0,5. in consecinta, se trateaza ca o entitate mai mica. sunt doua entitati de dimensiuni diferite, deci e la plural.
varianta capacitate-teste nationale: “am o clătite şi jumătate [+verb]”. am o clatita si am jumatate, jumatate ce? jumatate de clatita. am o clatita si o jumatate de clatita, deci verbul se acorda corespunzator, deci la plural.
haha, am uitat tot ce-am invatat in clasa a 8-a, nush ce-am scris aici la sfarsit.
Călin, te iubim!
Noi ca tine vrem să fim!
După ce am învăţat şi eu (cu greu) cine este Iuliana, văd că nu mai scrie aici.
eu tot am vrut sa scriu de 8 martie un post, gen. cum ca la gradinita ziua mamei devenea cea mai sinistra sarbatoare ever, invatam vreo 10 cantecele din care nu imi amintesc sincer daca in vreunul mama era VIE. mi se punea un nod in gat in fiecare an sa merg la scoala pana nu trecea 8 martie.
si maicamea se tot uita la emisiunea aia a lu paunescu. zicea ca nu ii place paunescu, ca se uita numai pentru tinerele talente, uite baietelul asta orfan saracu ce talentat e la vioara. un fel de etapa premergatoare surprize, surprize. si de cateva ori pe an, la emisiune se punea paunescu sa recite poezia aia cu parintii sau cu mama, nu mai stiu. evident pe muzica si in liniste. moment in care maicamea ma chema cu forta din camera mea si ma obliga sa ascult si plangea, dar in locul meu. adica ea era mama si ea plangea din empatie ca si cum as fi fost eu de mila ei, cumva.
Biblel – adicătelea tu eşti în Bucureşti?! De ce-ai susţinut tot timpul în capul meu că n-ai fi de acolo! Te puneam în program. Iar, dacă nu te-am pus, de ce nu te-ai cerut pus?!
Aj! Şi Giea a rulat! 😛
monica zice ca esti un baiat si jumatate fiindca inca nu are habar ca te-ai despartit. fiindca jumatate ai avut tu dar nici sex nu ai facut deci inca ai ramas baiat. de baiat.
da, gia a rulat. acum inteleg ce i s-a intamplat in copilarie. saraca.
“De ce – vă-ntreb pentru un prieten – nu există masturbare virtuală, cum este, de pildă, sexul virtual? “
Beeeey, mă laşi ? “Nu spun cine, persoană importantă“ vorba lui Caragiale.
Dacă nu făceai precizarea cu prietenul te credeam, aşa te-ai dat singur de gol.
Ce oameni, dom`ne, ce oameni…
Am făcut-o intenţionat, drăguţă. Să te marchez. 🙂
La scoala copiii primesc tema: faceti o compunere dupa fraza “mama e numai una“.
Gigel: mama m-a crescut singura de cind eram mic, m-a ingrijit cind eram bolnav, ma ajuta mereu sa-mi fac lectiile. E clar, mama e numai una !
Alinutza: mama imi face mereu prajituri bune, ma duce la circ, imi cumpara tot ce vreau. Ce sa mai zic, mama e numai una !
Bula: aseara am ajuns acasa foarte flamind. Mama n-avea chef de mine si mi-a zis sa ma duc la frigider ca gasesc doua chiftele. Pe dracu, tata mincase deja doua asa ca eu am strigat tare: mamaaaaaa, e numai una !!!
Asa si tu cu clatitele tale: cine te pune sa lasi bunatate de clatita mincata pe jumatate ? Maninca si tu una, maninca doua, maninca-le pe toate !!! Sigur dupa aia n-o sa mai ai probleme cu genul ci cu burta.
… sa ma duc la frigider ca gasesc TREI chiftele; tata mincase deja doua…
daca te referi la “un caine si jumatate”, e la plural, folosit in expresii de genul “un caine si jumatate fac ture in jurul gradinii”. deci teoretic, si clatita si jumatatea dansei ar trebui sa fie luate ca un plural. poate si jumatatea clatitei e si ea om. acuma sa citesc restu.
Da’ situaţia ta frizează raţiunea, deci putem accepta că nici altceva nu se aplică, alte reguli. Deşi bine zici. Ei sunt un grup. Da’ nu s-a lămurit încă.
Comuna Bucureşti de Ploieşti. 🙂
Eu nu ştiu cum se gândesc unii să împartă unu virgulă cinci în trei. Pe teoria asta, din pipi de rază faci coardă de-un cerc (Cum musteşte genialitatea în mine. Desigur, cel ce citeşte trebuie să mai cunoască formala lungimii cercului ca să înţeleagă 🙂 ).
asa zice si krakilla, ca e din ploiesti :)). era si expresia aia “o intorci ca la ploiesti”.
aia cu un caine si jumatate sigur a prins-o zappy la bucuresti, ca la arad nu am auzit-o niciodata. dupa basescu, gen. intre functia de primar si presedinte sigur a lasat vreun caine pe la jumatate, prin jurul gradinii.
Pe mine nu mă prinde nimeni pe stradă. Stau închis în grota mea, nu vizitez pe nimeni, nu primesc pe nimeni, aştept doar să putrezesc, exact precum clătitele lui mama mirman făcute cu drag şi neglijate cu indiferenţă.
Mă numesc Bibliotecaru şi sunt dependent de net.
Asta până voi orbi, că nu mai este mult, şi atunci voi fi dependent de întuneric.
da, de cand cu media library toti dependentii de net sunt bibliotecari.
nu intelegeti voi. groza nu a pus o intrebare naiva, a dat-o in filosofie matematica. ceva gen intre doua puncte exista o infinitate de puncte. iar infinitatea nu se poate imparti exact in doua jumatati. de unde rezulta ca nu exista jumatati. deci probabilitatea de a avea exact o clatita si jumatate este zero. prin urmare nu putem ridica problema de singular sau plural, decat daca vorbim de estimari. era o intrebare din aia gasita de pamfil in matematica distractiva. nu stiu daca exista, eu aveam doar fizica distractiva de pe vremea lu’ ceasca.
“infinitatea nu se poate imparti exact in doua jumatati”
Deci dacă luăm un univers unidimensional, adică o axă, să-i spunem axa X, şi notez cu O originea axei… vom avea o axă care vine de undeva de la -infinit până la O (atenţie litera O şi nu cifra 0) şi apoi merge de la O până la +infinit. De la minus infinit la plus infinit avem o infinitate de puncte. Să resupunem că de la minus infinit la O nu sunt tot atâtea puncte de la O la plus infinit, cu alte cuvinte că infinitatea nu se poate împărţi exact în două jumătăţi. Atunci care infinitate este mai mare, cea negativă sau cea pozitivă? Greu de spus, nu-i aşa?
Cum demonstrez eu că este o împărţire în exact două jumătăţi (ca să păstrez formularea)? Foarte simplu, pentru orice punct al mulţimii de la O la +infinit există un punct echivalent în sens negativ în mulţimea de la O la minus infinit. În acest caz este evident că împărţirea este exact în două. 🙂
asa, si unde e demonstratia? :))
Dacă ai două mulţimi A şi B şi fiecărui element din mulţimea A îi corespunde un element din B şi fiecărui element din B îi corespunde un element din A, atunci cele două mulţimi… ei, cum să fie egale?… atunci cele două mulţimi au acelaşi număr de elemente.
Dacă fiecărui punct dintre O la plus infinit i se poate asocia un punct echivalent pe axa O minus infinit (de exemplu, la 356 îi corespunde -356) şi invers, la orice punct din zona negativă i se poate asocia un punct echivalent în zona pozitivă… atunci cele două mulţimi au un număr egal de elemente.
Cu alte cuvinte…
Infinitatea minus infinit plus infinit s-a împărţit exact în două jumătăţi prin punctul de origine O, minus infinit O, respectiv O plus infinit.
Sunt eu prea genial sau explic foarte prost?
nu, doar ca e un sofism :)) nu ai cum sa ai doua jumatati de infinit prin faptul ca asa ai stabilit tu prin conventie. adica faci un rationament invers pacalindu-te pe tine :)) bine, originea de pe axa e conventional la mijloc, adevarat, dar e doar o conventie matematica, asta nu inseamna ca ai doua jumatati de infinit.
aici infrange filosofia matematica logica euclidiana. caci daca ai un segment de 2cm si unul de 5 cm si fiecare contine o infinitate de puncte, ai putea zice ca nu e nici o diferenta intre 2cm si 5 cm si mai mult ca nu e nici o diferenta intre un segment de dreapta si o dreapta nemarginita.
i-a luat mult si lui keanu reeves. apoi totul a devenit posibil. =)
@ giapapadia
Păi bine măi senior, dumneavoastră aţi luat o mulţime de elemente finite şi discrete, adică o clătită, fie că elementele sunt atomi, fie că sunt grame, fie că sunt centimetri… Şi ce aţi făcut cu ea? Aţi transformat-o într-o mulţime de elemente infinite şi continue. Vă mai amintiţi?
“ceva gen intre doua puncte exista o infinitate de puncte.”
Acum, când mă contraziceţi pe mine, îmi luaţi demonstraţia cu elemente infinite şi continue şi nu sunteţi de acord cu mine transpunând-o iarăşi în elemente finite şi discrete. Dacă e pe centimetri, atunci împărţirea exact în două nu are nici o problemă, nu-i aşa? Are 5 cm şi se împarte în două, adică 2,5 cm + 2,5 cm, are o sută de grame, se împarte în două bucăţi de 50 de grame… 🙂
Vă hotărâţi o dată despre ce vorbim? 🙂
@ giapapadia
Păi bine măi senior, dumneavoastră aţi luat o mulţime de elemente finite şi discrete, adică o clătită, fie că elementele sunt atomi, fie că sunt grame, fie că sunt centimetri… Şi ce aţi făcut cu ea? Aţi transformat-o într-o mulţime de elemente infinite şi continue. Vă mai amintiţi?
“ceva gen intre doua puncte exista o infinitate de puncte.”
Acum, când mă contraziceţi pe mine, îmi luaţi demonstraţia cu elemente infinite şi continue şi nu sunteţi de acord cu mine transpunând-o iarăşi în elemente finite şi discrete. Dacă e pe centimetri, atunci împărţirea exact în două nu are nici o problemă, nu-i aşa? Are 5 cm şi se împarte în două, adică 2,5 cm + 2,5 cm, are o sută de grame, se împarte în două bucăţi de 50 de grame…
Vă hotărâţi o dată despre ce vorbim? 🙂
Darius, poţi şterge moderarea că m-am descurcat.
Văd eu că mă cert de unul singur. 🙂
chuck norris counted to infinity.twice.