Darius Hero

Nu acceptați nici un căcat de la nici o firmă. Deloc.

N

Cu ură!

Scriu articolul ăsta, fiindcă am pățit o grămadă de rahaturi cu produse și servicii și am ajuns absolut versat în a le scoate la capăt în avantajul meu, clientul, cum de altfel ar și trebui. Și încă sunt frapat când întâlnesc persoane care acceptă mui comerciale.

Scurt istoric

Acum câțiva ani mi-am luat (maică-mea, desigur) primul laptop. Era un pișat de la Fujitsu-Siemens, prin Altex. Cu rată.

La pișat s-a stricat, în decursul primului an, cred că lunar, câte ceva. Hardul, apoi iară hardul, apoi placa de bază, că aia era de vină, apoi a pușcat tot.

Din 12 luni cât am plătit (maică-mea, firește) ratele, vreo 3 luni pișatul a stat prin “service”. Generic 3 luni, fiindcă cel puțin la una dintre defecțiuni, după ce l-am dus în Altex “să-l trimită ei”, a vegetat după tejgheaua din sediu pe durata primelor 4 săptămâni, până m-am dus eu fizic din Cluj la Zalău să întreb cu gura ce se petrece și l-am văzut acolo, cu ochii, unde îl uitaseră de când îl predasem eu.

[dacă-i prea lung ce citiți, treceți direct mai jos la Next-Gen, dar ș-asta ar fi interesant]

Nu știu cum era procedura pe atunci și nici nu e relevant, însă în mare cum se întâmplă acum e că un om cumpără ceva de la un retailer, bun care e în garanție pe o perioadă determinată, respectiv asigurat opțional pentru o extindere a perioadei și condițiilor standard de garanție (de exemplu, nu se strică “de la el”, că-l scapi în budă la Boiler).

Tu-l iei de la retailer, cu banii jos sau în rate. În momentul în care “s-a stricat”, magazinul de unde l-ai cumpărat e un intermediar binevoitor între tine și cine se ocupă de el. La nivel de curier, dar fără răspunderea unui curier. Adică ei ți-l trimit și îți zic ție când vine aproximativ, dar dacă-i plictisești cu întrebări, te trimit să vorbești direct cu ăia care-l repară, dar ăia n-au chef, că ăia discută cu retailerul, doar când vine vremea să-l trimită îndărăt. În stil bine împământenit românesc, dacă n-ai pe cineva la retailer (dacă nu chiar la service) să te ajute cu informații, practic n-ai pe cine întreba, doar să aștepți.

Revenind la pișatul de laptop. După primul an în care l-am folosit cam jumătate din timp, cu tot cu dus-adus, s-au adunat la garanția inițială și lunile cât mi-a lipsit. Bă, în momentul în când s-au gătat lunile ălea în plus: laptopul n-a mai clipit. Se rodaseră ș-astupaseră deja intrările de la carcasă de cât au șurubărit și peticit la el. I-am pus cruce și-am zis că asta este, îs prost.

Pura întâmplare face că la câteva zile de când deja se strângea praful pe hoitul său pe undeva-n camera mică, a apărut la Antena3, la ceva emisiune plătită (nu de maică-mea), șeful la Fujitsu-Siemens pe Europa. Nu știu nici acuma de ce era omul ăla în studio la Firea (mi se pare) și mai ales nu pricep nici până-n ziua de azi de ce anume puteai trimite întrebări live prin SMS, întrebări care apăreau nefiltrate pe ecran și la care ăla chiar răspundea pe rând, cu rigurozitate.

Însă am trimis un cârnaț de vreo 63 de cenți, în care ziceam că am luat pișatul de la Altex și s-a bușit într-una și oricum de Altex nu mă interesează, că tot Fujitsu-Siemens e de fapt un pișat.

S-a făcut ăla roșu-verde-albastru-țiclam – că i-a tradus cuvânt cu cuvânt Firea (am impresia), ș-aia tâmpită – și a zis că să las mailul, că mă sună, în sfârșit, ideea-i că mi l-a luat cineva pas alergător și mi l-a dus nu-știu-unde în Timișoara (dintr-un motiv sau altul) și mi-au dat altul nou.

V-am povestit toată cretinătatea asta ca să ajung la Next-Gen, de fapt. Însă inițial cu pișatul de Fujitsu-Siemens din Altex am experimentat eu tot acest bildungsroman și m-am călit ca oțelul.

Și mai am câteva de astea, până la Next-Gen, nu le mai dezvolt, dar vreau să adaug un singur lucru: pretenii mei cei mai buni sunt OPC-ul.

Nu maică-mea, nu taică-miu, nu Vasile Maier, ci OPC-ul. OPC-ul sunt o ghirlandă de birouri excepționale care împânzesc țara, ticsite de funcționari distilați în detectivi particulari cu jumătate de normă, obținuți prin scoaterea din pensie a câtorva foști turnători la Securitate cu mustrări de conștiință, care acum poartă fedore albe ale dreptății și pe care eu personal îi ador din toată inimioara mea frântă, mai mult decât pe toate iubitele mele puse la un loc, dezbrăcate, fiindcă-s injectați cu fraudă până la dependență și o miros din vârfu’ dealului și din adâncimile văilor.

Aceștia stau înfășurați de telefon și e-mail, așteptând să vină cineva plângând și să se ducă în galop SĂ DEA CU AGENÅ¢II ECONOMICI DE PĂMÂNT! Nici măcar nu-s mânați de satisfacția că te ajută pe tine; torc la gândul că le găsesc ălora altele câtișcele dosite, iar ăia-s căcați pe ei că le găsesc tot felul de învârteli obscure, pe care știu bine că le au dosite.

OPC-ul este cel mai eficient aparat al republicii.

Ajungând la Next-Gen

Eu de câteva luni m-am mutat din țară. Cât eram încă-n țară, în chirie la Cluj, foloseam pentru minunea care este Internetul un abonament de business Next-Gen, cam de doi ani, upgradat de la unul de persoană fizică după primul an. Ăla de persoană fizică, evident: foaie verde laba gâștii megea netu’ nu.

Așa că s-au dat de ceasu’ morții ăștia de la Next-Gen, că-i sunam prea des, au trimis un cocalar leneș din flota lor, de s-a urcat pe stâlp să tragă fibră optică pe stradă “numai pentru mine” (du-te, mă-n pizda mă-tii), mi-a instalat bordul de la mașina Kitt pe noptieră și am plătit dublu (63 RON), da’ mergea cum trebuie să fie într-o țară cu coroniță la piraterie.

Bun, ș-a venit vremea emigrării. Eu, cetățean cu simț civic, am recomandat noilor chiriași să păstreze abonamentul, că e bun, să nu stea o lună după altul, mai ușor e doar să transferăm titularul. Sun la Next-Gen, ăia zic că sigur, bossulică. Doar trebuie să mă duc la ei să pregătesc foile mele, ca apoi să vină ăia noi, să facă foile lor. Mă duc, fac foile, plătesc frumos în avans luna începută și mă mult în altă țară.

Peste o săptămână, unul dintre pruncii care se mutau în apartamentul meu vechi merge la Next-Gen, să preia abonamentul. Și-l pune dracu’ să ceară detalii nesimțite, de tipul pentru cât timp semnează, ce primește în banii ăia, respectiv care bani, mai exact. Moment în care ăia-i trag foile de sub nas (completate cu buletinul lui, când m-am dus eu), că ori semnează și află, ori nu.

Ăsta se-ntoarce acasă abătut, descumpănit și tăvălit prin realitate, îmi scrie mie. Eu sun la Next-Gen, de pe roaming, eu locuind în altă țară deja, deși în acte domiciliam la Next-Gen pe router. Bună ziua, care-i faza? Evident, ăla nu știa, cu care am vorbit, așa că îmi dă un număr de sesizare, urmând să mă sune înapoi altcineva care știe, în termen de 48 de ore maximum, pe roaming, eu locuind în altă țară.

Mna, din acel punct și până la scrierea acestui articol, am primit vreo 10 astfel de numere de sesizare, de pus la loto. Întinse pe toată durata a mai-iunie-iulie, tot din 48 în 48 de ore aniversare, cu pauză de odihnă, la telefoanele mele, în roaming, că eu locuiam deja în altă țară.

Printre ele, cam pe la mijloc, s-a numărat și o “garanție personală” a unuia, că mă sună “ÎN ACEEAȘI ZI” (undeva la începutul lui iulie), precum și “cuvântul meu” al altuia, la care i-am zis că prefer să mă deconecteze, că nu mai umblu după ei. A fost o decizie de anduranță. Ceea ce dovedește încă o dată – dacă mai era necesar – că nu suntem construiți ca societate să facem lucrurile să funcționeze.

După decizia de reziliere, vocea deținătoare a cuvântului dat a fost prima de la Next-Gen de la care am auzit că se poate face deconectarea lejer, doar că este “o taxă”. N-o știe ea personal cât e, desigur, știe doar că poate fi undeva între lunile cumulate rămase pe abonament și cât vor ei, dar mă sună cineva de la ei (ghici în cât timp?), care-mi face calculul, dacă-i trimit o cerere scanată de deconectare, dar scrisă de mână.

Cam pe la expirarea acestor serii de promisiuni din suflet, când am realizat că mai repede obțin cetățenie în țara mea nouă, în care locuiam deja pe roaming, în delegație de la Next-Gen, le-am zis noilor chiriași să pună routerul într-o punguță la intrare. Și am sunat la OPC. Pe care-i am pe speedial și care reprezintă cel mai dulce cost suplimentar pe care l-am făcut vreodată în roaming, că locuiam deja în altă țară de ceva vreme.

Ăia s-au băgat în viteză, în câteva zile le-am dat toate boarfele pe e-mail, fapt pe care mi l-au confirmat cu promptitudine la primire și – pac! – nu trec proverbialele 48 de ore de la plângee, că mă sună insistent de la Next Gen. Ăla ultimul personal, cu cuvântul lui dat, în gură. Că el n-a primit e-mailul de la mine, doar de la OPC. Da’ asta cu o relaxare largă de o săptămână. Că nu stătea el să nu plece-n concediu că, fețele, nu venise solicitarea mea.

Sfinte Akismet, scuip eu în sân! Fix el să nu primească nimica? M-am gândit să-i recit cu rime numerele de sesizare. Da’ mi-am amintit că locuiam deja în altă țară, că-s pe roaming. La care-mi zice el că vorbește cu “colegii de la București” și că trebuie așa:

– să plătesc taxa de deconectare, c-o fac ei rezonabilă, ca pe-o favoare cumva
– să achit lunile (de când eram la zi, de-am plecat și până când a primit mailul de la OPC, cât eu locuiam în altă țară, de vreo 3 luni calendaristice și cam 100 de minute pe roaming; apropo, netu’ se taie în secunda în care-a expirat luna plătită în avans; deci netul nu mergea pe lunile cât eu deja plecasem și ăia mici nu preluaseră contractul)

Și-am tras aer în piept și-am zis în felul următor, dintr-o suflare: Domnule flavius.dan@next-gen.ro, nu plătesc nici o taxă de reziliere, fiindcă nu m-ați informat 3 luni, pe lângă că n-am nici chef, eu sunând ca să mă informați; nu plătesc lunile neutilizate; și mă gândesc dacă doresc banii înapoi pe luna plătită, că la minute în roaming vă fac reducere de vechime. Indiferent la ce concluzie ajungem, eu, dacă prin absurd, într-un moment de întunecime al minții, chiar plătesc uite acum pe loc rezilierea completă, chiar și lunile neutilizate, ba mai mult – luna tocmai începută, iulie, în avans și trimit din nou o solicitare scrisă cu mâna, pe mail, prin forward de la tu tot la tu, ce fel de garanție absolută am că voi fi sunat în maximum de 48 de ore, să mi se confirme toate acestea și să pot să locuiesc în altă țară, fără să mai vorbesc vreodată cu cineva de la Next-Gen, pe roaming?

Mi-a răspuns că dacă-i pe-așa, pe asigurări concrete, el nu are cum să-mi garanteze.

Am închis și din acel moment nu le-am dat nimicuță: nu telefon, nu e-mail și în nici un caz bani. Acum recent, m-a sunat flavius.dan@next-gen.ro în creierii dimineții și mi-a zis că s-a rezolvat, că a contactat colegii de la București și că i-au zis că tut-tut-tut-tut-tut…

***

Cel mai rău lucru care se poate întâmpla e tot aia. N-o să plătiți mai mult, n-o să v-o luați mai rău, în cel mai rău caz, n-ați rezolvat nimic. Așa că nu cedați de la-nceput. De câte ori vă luați cea mai mică urmă de țeapă, sunați instant la acel furnizor, care negreșit “înregistrează apelul din motive de securitate și în scop de îmbunătățire a serviciilor”, spuneți-le scurt și calm că NU și ce NU exact. Apoi nu mai interacționați cu NIMIC cu ei și dați-i la OPC. Noapte bună.

[Articolul de mai sus era în chinurile facerii, dar a fost publicat cu ambiție și mai dihai, după ce-am ascultat asta și mi s-a părut o traducere în engleză a imbecilității Next-Gen.]

22 comentarii

  • Da’ facem din astea, dom’le? Ce tot roaming în sus și-njos? Fă și tu o erată că ai cea mai ofertă bună de la Oranj, cu miliarde de avantaje. Nu frumos așa?

  • Faptul că io am minute incluse în abonamențelul meu simpatic, cu net și tot ce vreau, de nu mi-a dat așa ceva Next-Genul de când au înnodat primul obilic de dial-up, nu înseamnă că pot cârnații ăștia se bage ȘI peste cei 44 de euro de la Orange. Că poate vor să-și treacă centrala prin roamingul meu, să distribui eu numere de sesizare.

  • Interesanta experienta. In romania, rezistenta la abuz e inca genetica, de aia cred ca la noi, comerciantii sunt foarte surprinsi cand un client isi cere drepturile. daca toti sclavii ar intelege subit ca li se cuvine atat cat stiu sa ceara,din plebe, s-ar naste o pocitanie si mai monstruoasa decat natangul care si-o ia de la toti functionarii. Monstru’ asta, ar repeta ce-i bine si ce-i rau ca oile din Animal Farm si n-ar face niciun pas sa se educe singur in vreo privinta. Stiu ca britanicu’ de rand e la cealalta extrema cand vine vorba sa-si ceara drepturile, dar astia au deja o traditie luuunga si in plus, cred ca si cei mai amarati spiritual, tot au pus mana pe o carte la viata lor. O parte sensibila din mine, ma face sa vreau sa-i vad pe oameni mai demni si cu gatu’ drept, dar io asa cred ca as fi cam prea idealist…

  • Fain articol. Am cateva povesti similare, in special cu “serviciul clienti” de la diversi operatori de telefonie mobila – la Cosmote mi-am serbat jumatate din ziua de nastere de anul asta. 🙂

    Sunt curios de un lucru. Din ce stiu, OPC lucreaza doar pentru persoane fizice. Zici ca abonamentul era, la final, pe firma. Au reactionat OPC-ul la sesizarea ta?

  • Era un abonament de “Business” în sensul că așa-i ziceau ei când l-am făcut (ulterior s-a schimbat numele în Heavy Duty). Dar nu trebuia să fii firmă neapărat ca să-l faci.

  • Bravo.
    Deci scrii ditamai articolul ca să ne spui ce te doare. Şi cam ne doare şi pe noi:
    “Eu de câteva luni m-am mutat din ţară.“
    Nu de alta, dar s-ar putea să mai ai datorii în pălincă la unii.
    Apropo, tot numărul ăla de Orange îl ai? Măcar să-ţi fac pocinogul prin roaming.

  • misto articolul. putem sa le dam la caca(o) si celor de la UPC (tv+net+plm de telefon provider). si ei fac parte din acest articol, i am regasit :))

  • o chestie similara am patit cu un card la BRD, cand mi l-au prelungit automat (nu l-am ridicat) a trebuit sa platesc cateva luni de taxa brd net (desi nu avema card), si dupa ce am platit “restanta” ca sa scap de ei, am mai platit si o taxa ca sa inchid cardul. Din pacate nu m-a dus capul si am platit sa uit de ei…

  • Si cu toate acestea exista produse mai bune si unele mai putin bune. Si cineva trebuie sa le incerce si sa faca diferenta !

  • Coreeeect ! Corect ! Suntem o tara de consumatori care nu ne cerem drepturile ! De rusine sau de idioti ! In tot occidentul cetateanul este cu mana pe telefon si reclama tot ! Reclama firma care face abuz, politistul care vaneaza in loc sa dirijeze traficul si vecinul care parcheaza pe interzis. Numai asa putem trai civilizat dupa regulile ce exista pentru toata lume !

  • :)) atunci cand nu ne cunoastem drepturile avem probleme…atunci cand le cunoastem foarte bine, companiile au probleme. Cred ca in Romania inca nu avem, cel putin pe plan local, companii 100% profi.

  • Ce mi-a placut articolul…da ia zi, de ce nu te-ai adresat din prima clipa OPC? De ce ai asteptat 3 luni? Esti rezistent, eu puneam mana pe par…

  • Da da da, OPC, cam singurii care fac treaba atunci cand multele firmulite de cacao din tara asta vor sa le-o traga cumparatorilor!

  • De cele mai multe ori, asa-zisele oferte pe care ni le inainteaza sunt de fapt gauri in buget. Mi s-a intamplat cu abonamentul la Digi, de atunci suflu si-n iaurt.

Sociale