Am găsit un floc deosebit pe vană, lângă robinet. Flocul este unitatea de măsură a părului pubian, așa cum s-a convenit de către oamenii de știință, la Zalău. (Vana este cada și astfel i se zice tot în Zalău, degeaba restul îi ziceți altcumva. Și – tot după acest regulament – la Zalău este ori doi. Dar revenind…)
Flocul deosebit era cam de dimensiune vizibile mai jos, la scară.
Realitatea frapantă este următoare: eu mă tund inghinal. Periuță. Asta-i o informație pe care, din nefericire pentru memoria voastră tot mai puțin util administrată, trebuie să o asimilați ca pe un medicament, pentru validitatea întregii istorisiri. Deci flocul nu îmi aparține.
Partenera mea, Ada Marcu, este cochetă la rândul ei. Voi limita declarațiile la această discreție evidentă, cât să intuiți.
Așadar: cui îi aparține flocul atunci?
Dacian s-a mutat cu prietenă-sa și, da, sunt convins că are acea tipologie de floci (Dacian, nu prietenă-sa, de care nu sunt încă convins, atâta tot). Dar s-a dus de demult și în tot acest răstimp, mai multe fete preocupate au pus mâna și au făcut o curățenie impecabilă în locuință, iar mami la fel, care nu este o fată oarecare.
Tot ce pot, deci, suspecta este că cineva mi-a intrat în domiciliu… cu scopul precis de a face duș!
Că nu concept alt scenariu care să degenereze în sau să cuprindă calculat în strategia sa pasul de a te spăla prin efracție. Ba mai mult: mizerabilul intrus a fost chiar relaxat în a face poate chia baie, comodă, astfel să lâncezească până se exfoliază și năpârlește, încât să nu se deranjeze să curețe după el.
Pot garanta că este vorba despre un el. Am potențialul greu exploatabil de a deosebi flocii după sexul provenientului. Și asta fără să-i gust.
Prietenul lui Teodor Negrea (am trecut la altă idee a articolului), să-i spune Marius sau Laviniu, că n-am reținut exact, este jignitor de gras. Se rostogolește pe el însuși de rotund, în orice curbă a fizicului său.
Dacă pun mâna pe el, oriunde, mă afund. Când te uiți la el, nu e obez sau supraponderat.
Însă are consistența necesară începerii unui nou paragraf în descrierea sa.
De câte ori dau enter, mă gândesc la el, din nevoia mea personală de a se mai termina vreodată, cât e de gras.
Și niciodată nu ajunge.
Este un barman în Boiler, “leagănul hipsterimii Clujene” (Mihail “Sepukku” Ion), Alex. Cu bască. Mă rog, toți îs cu bască, dar ăsta e rotofei rău. Mna, Marius sau Laviniu e flagrant mai gras decât el, analizând filozofic conceptul. El reumple sensurile semantice ale cuvântului masă, atât ca proprietate fizică a obiectelor, alăturare nepermisă a persoanelor anatomice care se întrunesc clandestin într-un singur corp formând un grup individual, cât și ca haleală câtă bagă în el.
Marius sau Laviniu se dezavantajează, aproape voit aș zice, purtând tricouri nelalocul lor, cu croială lipsită de orice criteriu estetic și de culoare, de exemplu… roșie. Sau: altele. Nu: negru. Și cu litere formând mesaje tâmpite, imprimate de obicei deloc adecvat și care ajung să i se lăbărțeze pe burtoi.
Sunt tot felul de reguli vestimentare de a evita afișarea unor defecte, cum ar fi să porți linii orizontale pentru a contracara spațial înălțimea sau verticale pentru a trece sub discreție vreo lățime. Reguli pe care Marius sau Laviniu le încalcă compulsiv obsesiv.
Cam astea ar fi de zis.
Mitzy, domnul prietenul care avem biblioteca si avem enciklopedia la mintea, estem un gentelmanul. Darie estem colegul cu domnul Marcel Proust si am plecatul amandoii la cautarea de timpul si flocul pierdutul? Bine ca nu estem colegul cu domnul Camus, pentru plecam la cautarea de ciuma. Tu estem specialista in Ashihara? Acolo estem locul de adunare la copilasii de gradinita care dam cu palmuta unul la altul si pe urma smiorcaim la doamna invatatoarea? Ce mai facem domnul Carloganu? El stie ca voi estem asa periculosul? Tehnicile de lupta de bozgorul ninja estem cele mai profesionistele pentru ca lupta adevarata niciodata nu estem corecta. In lupta adevaratul nu deschidem nimeni regulamentul pentru stam cu ochelarele pe nasul si benoclam la articolul.
http://www.youtube.com/watch?v=SPJezy9LOvw
Special pentru tine, Mitzi karateka http://www.youtube.com/watch?v=91eExNbLsVc
@ügyvéd: Io-s de părere că te pricepi la prea multe. Ştii ce se întâmplă cu oamenii care ştiu prea multe? Te las să alegi după preferinţe şi afinităţi: FMJBT, Soft Point sau Hollow Point.
Şi dacă tot adresezi întrebări indirecte o să-ţi răspund în consecinţă:
ai aicişa două trebi:
Treaba nr. 1: un documentar care mi se pare absolut- http://www.youtube.com/watch?v=AedJy9tAYL4
Treaba cu nr.2: fără nevoie de prezentări- http://www.youtube.com/watch?v=swiKTHeDNH8
Darius-san, iar laşi o fată să aştepte?
@ügyvéd: Io-s de părere că te pricepi la prea multe. Ştii ce se întâmplă cu oamenii care ştiu prea multe? Te las să alegi după preferinţe şi afinităţi: FMJBT, Soft Point sau Hollow Point.
Şi dacă tot adresezi întrebări indirecte o să-ţi răspund în consecinţă:
ai aicişa două trebi:
Treaba nr. 1: un documentar care mi se pare absolut- http://www.youtube.com/watch?v=AedJy9tAYL4
Treaba cu nr.2: fără nevoie de prezentări- http://www.youtube.com/watch?v=swiKTHeDNH8
acuma vorbind serios, dupa ce am citit o droaie de aberatii si porcarii mai sus, flocul ala vine de fapt din capul unei persoane. problema asta nu ti-ai pus-o?
cand eram mai mic eram foarte curios din ce cauza gaseam mereu floci pe hainele mele sau pe jos. asadar am inceput sa adun cate un fir de par, din cap, de la fiecare prieten si coleg. studiindu-le la miscroscop am observat ca unii aveau in cap fire asemanatoare flocilor. adica nu sectiune rotunda ci perfect lata precum o au flocii. am ajuns la concluzia ca unii oameni au in cap floci :). mai bine zis, mi se pare, ca cei cu parul carliontat au floci, insa nu sunt chiar atat de expert incat sa fac o regula.
cam atat despre misterul flocului tau.
@ügyvéd: Io-s de părere că te pricepi la prea multe. Ştii ce se întâmplă cu oamenii care ştiu prea multe? Te las să alegi după preferinţe şi afinităţi: FMJBT, Soft Point sau Hollow Point.
Şi dacă tot adresezi întrebări indirecte o să-ţi răspund în consecinţă, ai aicişa două trebi:
Treaba nr. 1: un documentar care mi se pare absolut- http://www.youtube.com/watch?v=AedJy9tAYL4
Treaba cu nr.2: fără nevoie de prezentări- http://www.youtube.com/watch?v=swiKTHeDNH8
ügyvéde, să ştii că ţi-am răspuns fain, da’ Darus-san nu vrea…
ma, da’ ea …? ea te iubeste?
@ügyvéd: Io-s de părere că te pricepi la prea multe. Ştii ce se întâmplă cu oamenii care ştiu prea multe? Te las să alegi după preferinţe şi afinităţi: FMJBT, Soft Point sau Hollow Point.
Şi dacă tot adresezi întrebări indirecte o să-ţi răspund în consecinţă, ai aicişa două trebi:
Treaba nr. 1: un documentar care mi se pare absolut- http://www.youtube.com/watch?v=AedJy9tAYL4
Treaba cu nr.2: fără nevoie de prezentări- http://www.youtube.com/watch?v=swiKTHeDNH8
Deci încă nici un film… Bineeee…
Voi, care sugeţi din a muzei ţâţă
şi înotaţi în leşioasa zamă
cu râtu’, aci veniţi dacă vă cheamă
a voastră milosârdie şi dorul vă aţâţă.
Cerşesc, reclam, pretind o epigramă,
un imn, un madrigal ori un sonet,
să-mi sufle-n pupă ori în provă drept,
şi să mă mâne făr’ de-ocol ori teamă.
Dar geaba tot doresc haine bogate,
când umblu despuiat precum Adam,
de nu mai rău: putea-voi eu fără de blam
s-arăt făţiş iubitei mele doamne
un cur fălos şi ce în faţă am
mai mândru, făr’ să mă condamne?
O, Doamne,
eu cer ca prostu’ o gioarsă de izmană,
când ditai herghelia vine-n goană!
(Cartea către cei ce se-adapă la izvorul nechezătorilor, Giordano Bruno)
60. Inca un mic efort.
1
2
Sa vedem cine serveste ..saizeci si noua… :}}
Deci vă încăpăţânaţi să nu prefabricaţi un scurt metraj… Bine atunci, înseamnă că mai vreţi un mic poem.
Miresme cupe, harfe şi bucle aurii:
O, jucării sfărmate de Vreme, jucării!
Gând, faptă, renunţare, virtuţi căinţi şi rugi:
Cenuşi pe care Timpul le spulberă, – cenuşi…
Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârnă din tărie.
Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.
Din buzunarul humei şi-a cerului cutie
Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare.
Spuneţi-mi, ce aduse a lumii bogăţie?
Nimic. În mână timpul lăsatu-mi-a doar vânt.
Un foc sunt. Când s-o stinge, nimicu-o să rămâie.
Am fost a lui Djem cupă; dar spartă – nimic sunt.
Crearea ta şi-a lumii, destinul ei şi-al tău
Sunt taine-aici şi taine vor fi în veci şi-n moarte.
Surâde-le ca unor pericole deşarte,
Căci pacea te-aşteaptă dincolo, -n negrul hău.
Cereasca boltă pare o magică lanternă
Şi soarele e lampa. lar lumea e-o cortină
Pe care defilează în hora lor eternă
Imaginile noastre – răni negre în lumină.
Nu plânge după ierii ce rupţi ţi-au fost din viaţă
Şi nu gândi la ziua ce nu ştii de-o să vie.
Şi ieri şi mâini şi astăzi iluzii sunt şi ceaţă.
Atât ai: clipa. Fă-o să umple-o veşnicie.
Bagdadul, Balkul, – spune-mi, ce s-a ales din ele?
Fatală e şi-o briză când floarea-i invoalată.
Bea! Şi evocă-n noapte, cu luna laolaltă,
Popoarele şi evii stinşi rând pe rând sub stele.
A’ lui Bahram palate refugiu-s de gazele.
Unde cântau fecioare pândesc lei singuratici.
Bahram, neîntrecutul la prins măgari sălbatici
Sub trei movile doarme. Măgarii pasc pe ele.
(vanitas vanitatum – Omar Khayam)
ATÂT! Cu Khayam Bibli rulz foreva’!
Salutare. Am ajuns la blog-ul tau pornind de la un clip pe care l-ai postat pe youtube. Scrii bine. O sa revin. 🙂
Ana, Bihor
67. Iau o pauză.
Am reținut bine că unu’ a declarat mai sus că lui și unor colegi de-ai lui le creșteau floci în cap?
L-am luat io pe saizeci si noua..Da’, cu cine? :))
sunt unul care sustine ca da, le cresteau.
Nu ştiu cum e cu 69, dar la 66 avem dovada că filmul contează!
Tot de floci…Azi,masurai puterea vantului…Scosei tubu’ eolian pe zidu’ de la Cotro si-i lipii in interior(cu scotch) un f.loc..Observatii:flo.cu’ fu deplasat spre stanga tubului,da’ nu mult…Bate cam naspa,e polar…Totusi,viteza e moderata(practic,o cosmetizare)..Nu-s mari schimbari eoliene asupra mediului inconjurator…Voi simplifica procedurile,e clara treaba…Il voi directiona spre Plescoi…Vreau mai mare transparentza,ca doar nu ne furam caciula,,Si mai multe absorbtzii…”Bai,liniste,ce reacu’!”-ca nu-l aud pe vantu..
Super tare blogu
Daca vrei sa ne lasam mesaje pe blog unu la altu lasami si tu unu si la sfarsitu mesajului adauga 2 sa stiu trebuie sa ati las mesaj
Ce tare a fost domnul carter!!!!
E drept, a scris lasami în loc de salami, dar asta nu înseamnă mare lucru… Acest sistem cu lăsatul salamului şi apoi codificarea 2… Genial.
Darius, ai gândit mătăluţă licitaţii la chiloţi, strâns bani de triciclu… dar chestia asta cu joaca de-a codificarea, trebuie să recunoşti, nu ai comis-o.
@Darius: Dacă vrei un sandviş cu ton adaugă un 666 în faţa mesajelor.
Dacă eşti pe wc-u’ adaugă 13 ca să ştie cititoru’ cum te abordează.
Dacă eşti la o întâlnire adaugă 69.
Iar în caz că nu adaugi nimic e clar că eşti la beţiveală.
Stimati cititori, dincolo de nori, o nava-n zbor trece,cu aprox. warp zece…Din ea se aude, prin pacla stelara, o voce de fereng , foarte guturala…
-Mahaha,sa vina, chiar acu’ , aici, la mine-n cabina comander Boc Cinci-zise comandorul, pornind difuzorul…
Precum un bolid, Boc sosi livid.
-Sa traiti stapane, ce doriti cu mine? Totu’ e OK,io,ferengii mei…V-am adus degraba si-un whiski pe tava…
-Nu am chef sa beau,ca sunt cherchelit,altu’ mi-este of-ul, nu-i timp de pilit..Auzii prin casca, nu e o vrajeala,cum ca romulanii o pun de-o rascoala…Cica, le-am pus biruri,impozite grele, de cand sunt pe nava, au numa’ belele…De-asta te-am chemat, sa pui navei scut…Far ‘ de carcoteala, ca altfel te..ut…
-Inteles ,stapane, scuturi io voi pune, ca doar stiti ca nava este pe maini bune…Si sa le fac traiul inca si mai lin, pregati-voi fazer, sa-i prajim putin..
-Du-te si anunta-l si pe Stol O’Jean , ca-i din stirpe-aleasa , e klingonian…Iar cu romulanii, asta sa se stie, daca nu le place, valea-n galaxie…Si inca ceva , poate m-o calma, dragu’ meu jartea…Sa-mi aduci aicea,consiliera mea…
Fiind acuma singur si la ceas de tihna, comandorul fereng trase o ..ba.si.na…Aprinse trabucu’, il plimba spre gura,se-aprinse ba.si.na c-o detunatura…Nimeni n-o sa stie, nici adjunctul Boc , ce topi blindajul si cum luara foc…
http://iskyblog.files.wordpress.com/2010/10/ferengi1.jpg?w=256&h=300
Era de la mata ma =))
http://www.youtube.com/watch?v=wcEvZZAZC4U
S-a făcut, mă, 15 lei ? Sau e tot 12 ?
Cum adica 0 cititori cu tot cu mine? Ce denigrant.
Aşa-i?
Nu pot să aştept până dimineaţă, trebuie să întreb… E gata filmul?
Şi tu dragă! Se grăbeşte ardeleneşte, că dară n-ar intrat zilele în sac.
Se face un an de când nu am mai văzut un film bun cu Darius… poate doi.
Io-am trezecişeva de casete HD filmate prin Vitrina, de la primul film mare încoace.
Urmând să-l fac din ele pe cel de-al doilea.
Când va fi gata, el fiind un lung metraj, tu îl vei primi în sample-uri amestecate, a câte 30 de secunde.
-Mosule,de unde vii?
-Iaca,vin din departari,
Sa dau daruri si urari…
La sanie-l am pe Boc,
Dau cu biciu’ si ia foc..
Ren de ren,din troica noua,
Cu doo perechi de oo..
Am rezerva Stolojeni,
Mancatori doar de coceni…
S-au mai adunat pe drum,
Prostanaci,am cu duium….
Sunt din stirpea cea de rasa,
Cantatori de mare clasa…
E de-ajuns doar sa-i privesc
Si-mi canta doar ce voiesc…
Si-acu’ sa va fac pe plac,
Sa scot daruri din ast sac…
Mahaha,sa n-aveti stresuri
Mosu o sa va dea ..succesuri..
Luatzi Nutzica din Plescoi,
Ministreasa mea de soi…
Multi pupincuristi mai am
Paleologi din sfantu’ hram..
Mai am ziaristi”sprintari”
Nu din ceia gaozari..
Altii,care i-am triat,
De le zic io “tonomat”..
Care-mi canta-n clar de luna,
Cu totii-n aceeasi struna..
Pentru fete cucuiete,
Udre mandre si cochete,
Le-as ma ..da, da’ nu am cum
Se blegi renu’ pe drum…
Mahaha,sacu e plin,
Cu ce face traiu’ lin..
Referendum dau cu caru’,
Cum dadea Ulea Spataru..
Refren:
Foaie verde tiriplic,
La norod nu dau nimic…
Ca ma uitai io prin tolba,
Mai am prafu’ de pe toba…
http://www.youtube.com/watch?v=0gikZ2XrDJ0&feature=player_embedded
Asta dacă mai apuc… că eu sunt deja în partea a treia a vieţii… mai spre final.
DARIUSEEEEEEEEEE, dă-i bibliotecarului ce-i al bibliotecarului şi nu mai supăra în prag de sărbătoare!
Şi dacă tot suntem în aria ludicului:
elegie cu muci
de ioan albu
ce muci frumoşi aveam pe vremea aia…
cum se lipeau pe cărţi şi pe caiete!
ce greu ieşeau din hainele cu pete
pe care le spăla plângând mamaia…
îmi întindeam din nas în soare mucii
ca doi fantastici colţi de porc mistreţ
şi scormoneam cu dânşii prin nutreţ
pe sub alunii unde cântă cucii
făceam din muci biluţe săltăreţe
şi mă jucam cu ele prin pădure
cătând afine, mere pădureţe
– şi mă jucam cu ele-n rugi de mure
de mult trecute-s vremurile alea
când muci aveam de om voinic de munte…
muci nu mai am, mi-s pletele cărunte
şi nasul când mi-l mulg m-apucă jalea…
Ce provocare…! Răspund cu Andrei Horia Gheorghiu
o zi cu vânt, cu vorbe şi fără gând prea mult
o zi cu poliţişti şi-un kil’ de carte crud
o zi de culoar unic şi fără de culoare
o zi cu nord, atlantic şi-o românie tare
(ca nuca-ntr-un perete uşor igrasiat
ca mucii în fasolea unui ratat bogat)
ce-şi dezveleşte parcuri precum un moş proteza
şi-şi fluieră prin ramuri a pagubă geneza
o zi cu eminescu nediacriticat
o zi atât de sumbră o zi cam de rahat
Şi plusez masic cu Nicolae Coande
următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc
să scap de pielea asta putredă
azi m-am trezit cu ţeasta umflată ochii-mi ieşeau
din cap ca la un bou tras în ţeapă
o mînă mi-atîrnă afară un firicel de pişu
stăruie pe coapsa zdrobită
tremură într-o băltoacă unde se oglindeşte cerul.
halesc linii drepte şi scuip spaţii curbe
nu se văd stele soarele de muci clefăie o troacă
de ochi. mîncarea asta vede apusul în gură.
sînt un bătrîn supravieţuitor beau cu cimerienii
în gropi întunecate vin de inimă neagră.
alta e nepăsarea mea.
şi eu mă număr printre cei de jos.
visez că sînt om şi aştept să fiu judecat
visez tot mai puţin de la o vreme mă muncesc toată noaptea
să dau de un căpeţel şi nu reuşesc
ceva s-a înfundat în pimniţa unde mănînc şi soilesc
parcă cineva mă sugrumă pe dinăuntru îmi suge visele
ziua în amiaza mare dacă ies ies beat de amoc
şi atunci cer cap cap cap de om vită fiară
şi-nfulec pînă dau de vreun vis amărît. acum
visez că sunt om şi aştept să fiu judecat de o paiaţă
care e zeul lor. rîd mi-e şi frică ştiu că
e doar vis dar nu ştiu cînd se termină – dacă
ăştia trăiesc cu adevărat doar în vis?
pe vremea mea să visezi însemna să nu mori niciodată
am auzit şi la vecinii mei vorba asta
îşi crîmpoţeau cu furie buzele groase pînă ce
ţîşnea sîngele. trebuie să aibă ei un motiv.
acum visez că m-au condamnat şi mă duc la tăierea capului
să mă opun? să mă prefac speriat
şi să cer îndurare ca o femeie care are capul
între picioare – să-mi cer de la el înapoi viaţa?
(dacă i-aş arăta cu degetul sus ridicat semnul acela
cu care îi îşi bat joc de ce au iubit cîndva?)
nu – dacă aşa trebuie spus da.
nu-mi mai aud sîngele
nu-mi mai aud sîngele – gata la somn pesemne
s-a tras. să cobor şi-n noaptea asta în oraş fără el
ar fi prea mult deja. am observat că sperii trecătorii întîrziaţi
cu paloarea chipului meu de femeie înecată
se trag brusc în lături ca dinaintea fericirii – să fie ochii mei
atît de cinici să-i umilească fruntea mea atît de mult?
e sigur oricum că nu mă uită nici în somn
cînd intră în cearceafuri reci şi genunchii lor prevestesc groaza
de a fi încă o noapte prada necunoscutului care urlă
are sîngele tău gustul cărnii care dospeşte? are dumnezeul tău carnea femeii din apă?
zău aşa – ar trebui să fiu mai prevenitor.
soarele pubelei noastre
soarele pubelei noastre cîntă pe cer mai ales noaptea
cînd bîjbîi printre resturile cinei sărace
a muncitorului cu trei braţe
un cap strigă din cap cu vocea boului
în plină arşiţă
e cald ca-n burtă aici. rîcîi cu mînă tare în coaja mileniului
urlă de groază cîinele Ciocănarului balele-i coboară
din munţi mai ales noaptea
intră în patul rece al văduvei
dintre picioare îi răsare acest soare jilav
care-mi suie în ţeastă. nu-mi revin din stupoare
în aceste bălţi sînt umilit.
aş putea lăsa cîteva urme
mă ascund de cum răsare lumina şterg cu precauţie
urmele care m-ar putea trăda
puţin cîte puţin elementele scad în întuneric
după atîta aşteptare nu-mi mai simt sîngele zvîcnind în ceafă.
doar mirosul putred al podelei
urcă în nări odată cu urina care se prelinge din tavan.
cine să fie dincolo – unul ca mine?
levitez în corpul de împrumut al unui sărăntoc îmi place
să-l chinui cînd zîmbeşte cu ochii duşi în fundul capului
vreunei arătări numai de el văzute. Dobitocul scrie
atunci cînd crede că nu-l vede nimeni pe o hîrtie mizerabilă
apoi o bagă în gură face cocoloaşe pe care le ascunde
sub podea. ar trebui să le scot într-o zi să le distrug.
trebuie să nu spun că nu văd ce vede el. vin de unde
carnea iese din ziduri şi plînge după formă.
aş putea lăsa cîteva urme dacă m-ar interesa vreodată
să calc pe pămînt.
ziua în care am mîncat lumea
noaptea asta m-a prins departe de fundătură
e aproape ziuă şi stelele clipesc şmechereşte
fără vreo hartă e greu să mă orientez dîra de sînge
pe care am lăsat-o la plecare s-a uscat ori pesemne
a fost ştearsă de vreun vînător ori mîncată
de vreo stîrpitură cu voce groasă. plînsul unei femei
îmi cutreieră măruntaiele şi-mi soarbe creierul
şi-această suferinţă e cu atît mai dureroasă cu cît
nu curge sînge
îmi cînt încetişor la ureche – pui pui cu penele negre
cuibul de marmură nu te vrea
carnea mea străluceşte şi-ntîrzie (-n pămînt):
mîine va fi ziua în care am mîncat lumea
sînge dulce şi bun
sînt mai înalt în pielea femeii de ieri poate aşa nu mă vor recunoaşte
port părul ei roşu şi rochia sfîşiată pe coapse
mă arde încă
sînge dulce şi bun sari de trei ori cercul şi arzi
iar cînd vorbesc îmi legăn limba pe fundul vreunei mări
pe unde n-am fost niciodată.
mai înfricoşător e cînd tace. ţeasta îmi zboară
parcă dusă de o elice şi oasele plutesc în derivă
ochii-mi sunt tulburi simt mîini de bărbaţi răguşiţi
între coapse aproape leşin. sînt fierbinte şi
pînă la căderea nopţii stau în sacul ăsta de piele
un soare de sînge închegat mi se scurge pe pulpe.
sînt o necunoscută şi lumea vreau s-o am la picioare.
cine e nebunul care-mi urlă nu în ureche?
ajunge că trăiesc
aşa cum soarele este aici şi totuşi dincolo
de orice înţelegere.
totuşi îl acceptăm aşa cum acceptăm moartea
un omenesc vis alb-negru. ajunge că trăiesc
din cînd în cînd tulburat de imaginea ta
de faptul că nu înţeleg şi asta mă tulbură
şi mai mult. pentru că este primăvară
deşi marii tăi ochi înfloresc în gerul de afară
şi m-am scîrbit de pagina asta cu mult înainte
să te cunosc
departe de metaforele cu care proştii îşi cuceresc femeile
nu mă voi ruşina să-ţi spun că te iubesc
în nefericitele vremuri ale sofiştilor
cu zgura unei alte lumi sub unghii sfîşiată
nu mai am nimic de pierdut
obosit să cunosc sfîrşitul plictisit să încep
sărac întins sub cer departe de tălpile tale
pe care le cunosc cu fruntea cît timp
poezia lipseşte
Să pună cineva şi Luceafărul, zic.
Doamnelor si domnilor ,pa mine m-atrag extremele.Daca-mi permiteti,sa va explic.In imaginatia mea,tind spre perfectiune.Cu toate astea,nu pot sa aleg,oscilez.Nefiind estetician, emit decat niste simple aprecieri. Spre exemplu, cand privesc buzele doamnei Andrea Pora, viziunea mea intra-n colaps,creierul imi da replay.Privite (buzele) din profil, au ceva unic ,nu-mi cer nimic ,nu-mi spun nimic ,asa vad io:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YHzGhGNbZFI&feature=related]
Situatia se schimba cand le privesc din fata.Imi par si mai estompate, da’ cu o puternica eficientizare a cavitatii bucale.Incredibil,sunt in dilema…
@Bibli: cât de sublim. Mi-ai smuls o lacrimă.
@ Marian S
Luceafăr avem, e Groza… Numai că ziua nu se vede, numai noaptea.
Coboară-n jos, Luceafăr blând, alunecînd pe-o scară
(Mai bine aşa, să moară capra, decît să mi te rupi pe-afară)
Coboară tu, din `naltul mediu, în care te-ai blocat de-o vreme
Şi, ca un Moş Crăciun, adu-ne… un film din ale tale meme.
Na, Bibli, dacă nici acum nu pune film… data viitoare îl înjur.