Darius Hero

Mă fut în Cărturești.

M

Bă, da’ dacă nu urăsc cu pasiune Cărturești!

De mult am început să îmi înmagazinez în mine toată energia pe care mi-o dedic acestui sentiment, să-mi omogenizez convulsiile de scârbă și să mi le concentrez până îmi umplu cerul gurii, pentru că vreau să-mi cumulez întreaga emoție într-un singur conglomerat de scuipat cultural, sfârcâit din străfundul sinusurilor, doldora de venin, care să îi otrăvească, odată expectorat, pe toți cei care au călcat vreodată cu intenție ori s-au împiedicat întâmplător în Cărturești. Iar ei să moară.

Și eu, unul, am călcat în Cărturești vreodată, de unde și eu, unul, am cumpărat ceva cândva și, deci, și eu, unul, vreau – sau, dacă nu vreau, trebuie neapărat – și merit negreșit să mor, odată cu restul.

Îmi face plăcere să urăsc Cărtureștiul, atâta de mult îl urăsc.

Nu mă înțelegeți greșit. Când spun că “mă fut în Cărturești”, nu fac sex în incinta librăriei. Nu la aia mă refer. Ci mă fut în Cărturești, adică – câh! – îmi repugnă. Și nu am ceva personal cu sau împotriva întregii inițiative.

Doar atât că vreau să moară, din fiecare Cărturești, fiecare angajat, tăiat pe cord deschis de jur împrejur cu hârtie de împachetat și toți clienții lor, până la ultima artistă închipuită, arsă de gradul al III-lea pe interiorul traheei, cu ceaiul clocotit pe care îl soarbe când caută un Moleskine cu copertă roșie și cu hârtie pentru acuarele, pe care vrea să deseneze noua ei colecție de articole vestimentare neinspirate, care nu va apuca nicicând împlinirea unei realități și până la ultimul creativ fictiv, sugrumat până își dă ultima suflare cu breteaua din plastic a noului său aparat foto vechi din plastic, producție URSS, repus în vânzare ca să facă el poze vintage pe film expirat de 35 de milimetri de la Oser, pe care să le scaneze și uploadeze pe photoblog, precum și toți cititorii care trec incidental, care să moară rostogolindu-se pe scările din fier forjat construite în spirală, care leagă două nivele din ale librăriei, și secționându-și măduvile spinării.

Ok?

***

Când îmi vine uneori, în vreo clipă de întunecime a minții, ideea să mă duc în Cărturești, aleg să mă duc mai bine la mine în baie și să mă așez pe vasul de toaletă, cu o bucată de hârtie igienică suspendată sub fund; acolo îmi încord sfincterul câteva minute încontinuu, chiar dacă nu îmi vine caca, până când reușesc să forțez afară din el, umezită într-un firicel de sânge din vasele capilare sparte de la efort, o bobiță mică de fecale, pe care o iau cu degetele înapoi din hârtia igienică și mi-o bag în nas cât de adânc pot, trăgând puternic aer pe nări și ținând-o acolo până îmi revin. Și astfel îmi trece să mă mai duc la Cărturești.

***

Mă exasperează, deci, până la ulcer, trei aspecte legate de Cărturești.

Primul aspect dintre cele trei aspecte legate de Cărturești care mă exasperează este candelabrul de la una dintre librăriile Cărturești din Capitală. Nu știu în care dintre ele se găsește exact, dar am fost o dată acolo și l-am văzut. Mi s-a părut o imbecilitate atunci și mi se pare o imbecilitate și acum, el fiind afișat și într-o poză de pe fundalul contului de Twitter al librăriei, care, am observat cu jubilație patologică, mi-a dat follow ca proasta, fix în timp ce scriam primele rânduri din acest articol, ca un fel de satisfacție predestinată.

Al doilea aspect dintre cele trei aspecte legate de Cărturești care mă exasperează este fata roșcată, ușor plinuță și prea puțin pistruiată pentru cât de grasă e, care lucrează în Cărtureștiul de la Cluj și se îmbracă de parcă s-ar pregăti să moară și chiar i-ar conveni cum îi stă, dată fiind perspectiva, și care, deși e din Zalău, răspunde complicat în limba engleză (?!) la cele mai simple întrebări puse pe românește:

– Îți place să lucrezi aici?
– I wouldn’t give it up for the world!

– Aveți CD-ul cu concertul tribut pentru Freddie Mercury din 1992?
– Let me just check on that!

– Pot să verific ceva pe net?
– Yeah, sure, go right ahead!

Și recent au aganjat-o pe încă o amețită, care nu mă suportă, de când am râs de ea acum câțiva ani în cafeneaua Flowers, care-i un fel de Cărturești fără “cărturii” și pentru care trebuie să îmi împart principiile între a-mi băga bobițe de fecale umezite în firicele de sânge în nas, mai bine decât să mă mai duc la Cărturești încă o dată și a mă duce la Cărturești încă o dată doar ca s-o oblig și să nu poată refuza să mă ajute cu tot felul de inepții care nu se pot bate în casă, cum ar fi să-mi împacheteze lucruri prea mici pentru a fi tarifate și care nici nu sunt cumpărate de acolo sau să caute pixuri de culori prea greu de găsit, la care ulterior să nu îmi placă nuanța. Când am să mă plictisesc de asta, am să comand cel mai scump album cu tipărire selectivă și copertă ștanțată pe care îl găsesc pe site și pe care nu și-l va permite nimeni, voi insista să fie adus, după care nu am să mă mai duc în veci să-l plătesc și să-l ridic.

Iar al treilea aspect dintre cele trei aspecte legate de Cărturești care mă exasperează este Cărtureștiul în sine, fute-m-aș în el de Cărturești să mă fut.

Mă fut în albumele lor de colecție cu supracopertă de protecție conținând 100 cele mai apreciate construcții arhitectonice aranjate după orașe, mă fut în șoriceii lor din material de sac de cânepă umpluți cu lavandă, mă fut în scaunele lor cu scheletul din țevi de cupru cositorite deolaltă, mă fut în măsuțele lor prea joase ca să stai la ele și prea înalte să-ți legi șireturile, mă fut în seturile lor decorate manual și mereu complete de servire, mă fut în zahărul lor brun pe băț, mă fut în pernițele lor pentru o singură bucă, dintre rafturi, mă fut în parchetul lor compus din cubulețe de lemn nelipite între ele, mă fut în secțiunea lor pentru copiii superdotați ai prietenilor de familie ai clienților destul de fideli cât să știe că acolo vor găsi cadourile perfecte pentru ei, mă fut în decorațiunile lor de brad făcute din porțelan și care nu au nici una intenționat tematică de Crăciun, mă fut în DVD-urile lor originale care există fiecare doar într-un singur exemplar ce tocmai s-a dat, mă fut în formele lor diverse de hârtie eco impregnată cu semințe din care crește iarbă dacă torni apă, mă fut în toate posterele lor cu evenimente, pe care nu ezită să deseneze de fiecare dată, indiferent de temă, un roboțel-carte, un roboțel citind o carte, un roboțel care face cărți sau o carte despre roboței și mă fut în toate citirile lor de cărți anunțate pe Facebook și la care merg, ascultând cărți audio pe drum, toți “roboțeii”, ca să citească și li se citească și mai multe cărți, pe care ei să le discute ulterior între ei, în timp ce își mai caută unul altuia niște cărți, pe care să și le dea cadou între ei.

335 comentarii

  • Amu’, după ce ţi-am dat atâtea şanse (mai multe decât ţi-a dat viaţa), normal că poţi zice că ştiai. Nu ştiai nimica. Ştiai una dintre componente, despre care ai zis şi că nu trebuie să fie. Deci ştiai ce crezi că nu-i în flatline.

    Îi cu sambuca, dacă pui altceva, nu mai îi flatline, ci altceva. Celălalte componente pe care nu le ştii, le repet: tequilla; sos Tabasco picant.

    Mulţumesc, la revedere.

  • nu stiam ce cred ca nu-i, stiam tot si aveam o parere despre ce n-ar trebui sa fie. ca eu, spre deosebire de tine, sunt un perfectionist, eu vreau sa construiesc o lume mai buna, sa las ceva in urma. si cum berea s-a inventat deja, imbunatatesc amestecuri. cum ar fi floci cu scame. sau flatline fara sambuca. care ar fi tot flatline, ca numele ii vine de la tabasco, care dupa ce ca arde, mai si arata ca o…exact, linie. crantani-mi-ai preputu’ !

  • Deci un amestec, în capul tău, e ceva, fără ceva, cum ar fi flatline fără sambuca.

    “În capul tău” fiind o expresie formală, care substituie ideea de a gândi, a raţiona. Dar ai dreptate că în cazul tău am folosit-o impropriu.

  • hai cu schema, ca vad ca tare prost iesisi, in ciuda eforturilor doamnei mirmen (sarna!), ca carcea (sa traiti bine!) am inteles ca se ocupa mai mult de partea culinara a cresterii prostului.
    deci, treaba vine asa:
    T0 – avem un amestec de tequilla alba, sambuca si tabasco (ai vazut tu tabasco nepicant? taranete zglobiu!)
    deoarece are un vag gust de boratura dulce, se doreste imbunatatirea.
    T1 – se extrage sambuca din amestec, in sensul ca nu se mai pune. in locul ei se pune (aici voi veni cu numele bauturii. la un moment dat). in continuare avem 3 elemente, fapt ce-l face pe acest amestec sa poata fi numit AMESTEC, ca sunt amestecate elementele.
    pana aici esti cu mine, da?
    T2 – avem un amestec nou, diferit de cel vechi si imbunatatit. dar asta deja e alta discutie. da’ pe aia cu amestecu’ ai prins-o, da? lache trantit!

  • Gimel încearcă să mă îmbuneze pe messenger, departe de ochii lumii.

    Deci nu ştiai ce-i flatlineul, dezamăgind. Acuma faci altă băutură, cate n-are nici o treabă cu despre ce vorbeam. Suntem clari, da?

  • Io, ca un observator neutru ce est, zic că Georgel te-a cam făcut de data asta, tocma’ cu armele-ţi logice, prostea! Zic deci că dinafara discuţiei voastre aşa se vede, cum că tu ai dat cu mucii de asfalt şi amu dregi pătrunjelu’. Când în groapă nu mai sapi, că te afunzi, remember?

    De altfel, nu ştiu ce diaree-ţi veni să te contrazici cu jim pe teme de beuturi. Eşti prost? Mai rămâne să-i explici cum stă treaba cu bere: de câte feluri e, cum se bea, câtă, când etc.

  • acu terfelesti carturestiu cum ai terfelit-o pe aia intre cearceafuri de-ai patat tot numa onoarea dinsei nu. da’ macar esti pasional! dulceata!

  • imbunat zici, ah? ia!

    jimmy: ba, in afara de discutia pentru amuzamentul publicului, sa zicem, tu nu esti atat de prost pe cat vrei sa lasi impresia, nu?
    jimmy: adica… daca-ti fac cadou o masinuta nu te joci cu ea cu rotile in sus, nu?

  • Nu mă aliej cu nimeni, sunt de partea adevărului şi-a dreptăţii. 😆

    Tu nu eşti în stare să recunoşti când eşti prostea. Şi de data asta ai fost.

    Jimy rules!

  • mă copii-docţi în borîturi alcoolice- mereţi la serviciurile voaste, tăt mamele, săracele, să vă mîne de pe bloage 😀

  • Cum ai aflat, mă, “pe surse”? Călare pe ele? Şi cam câte surse ai călărit, 3 sau “decât” una, surdă şi oarbă?

    Stai că-ţi fac amu-ni poză şi-ţi trimit PĂ mail, să vezi că-i zugrăvit galben, cu mobilier maro şi preşuri asemenea. După care aştept să recunoşti că eşti boule, la fel cum n-ai recunoscut nici mai susulea, faţă cu jim.

    Suntem bine, da?

  • Deci Hudrea era un enervant. Ce “era”… Că este. Şi cum s-a dus el la fruncea ţării, ăia nu ştiau că cum să se descurce cu el, că băăă, vine aista, Dinţişor, ne vorbeşte nouă acilişea ţărăneşte şi mai şi stă pe net tătă ziua.

    Şi cineva a găsit soluţia: aveau ei un birou în plus şi n-aveau pe cine să pună-ntr-însul. Acuma cică se pregăteşte tapiţeria. Vor catifea, tot roz.

  • acum hudrea cauta un birou galben prin palat si e disperat pana la transpiratie ca toate sunt ba portocaliu, ba violet. ptiu!

  • adica pe carcea, sa papricas.
    iubeste-ma pe mine hudrele, sa bere la carturesti, sa in ciuda lu’ jegu’, sa poate vreo caterinca de roscatele din incinta. noi avem roscate? ca bere s-a stabilit ca e, da? ca vad ca angajatii nu binevoiesc sa bage nitica promovare, sa ne zica ca e bere, sa ne imbie, sa atraga clientu’. ei ii dau inainte ca daca e sau nu jegu’ jegos. pai pula mea!

  • Hudrea e un consilier capabil. Pentru el, un birou oval cu colturi ar fi o nimica. Toata.

    In rest, am incercat sa pricep conversatia cu flatline si nu m-am luminat decit cind v-a trimis mirmen la munca, jigodiilor, hîidea!, la oase! etc.

  • reactii scrise pe o agenda moleskine rosie 😀
    1. propun ca tot la 50 de comentarii sa apara un rezumat al lor
    2. pentru unul dintre “revoltati”: diverta este si la mall, nu numai in centru (asta in Cluj; cauta la etajul I)
    3. la carturesti in cluj cartile sunt mai ieftine ca la diverta, dar cam la fel ca la humanitas (la humanitas insa au oferte mai bune la cartile editate de ei) – cu alte cuvinte nu mai pot eu de roscata si de agendute, pretul conteaza
    4. diverta va place?
    eu sunt fan fnac.

  • Punctul 1 a fost distractiv.

    Cre’că-i grea comparaţia “la undeva e mai ieftin/scump decât la Cărtureşti”, fiindcă nu poţi pune două librării carte la carte şi să faci o medie. Cărţile sunt scumpe şi e într-un fel firesc. Ar fi bine să fie ieftine, da’ nu-s, mai nicăieri. Nu la noi, oricum.

    Şoarecii din cânepă umpluţi cu lavandă sunt scumpi şi ei, însă ei n-ar trebui. V-aţi prins?

  • moama, ce-mi plac punctele, pfoaaaa! 😀

    deci:
    1. oricum face careva rezumate din aprox. 50 in 50 de comentarii. pana aici gresesti.
    2. cu diverta comentam cand s-o fute careva in diverta, da? abia imi fixasesm peisajul cu “roscata, candelabrul si ardelenii” (super nume de film porno cu Ilarion Ciobanu si Mircea Diaconu) si vii sa bagi in ecuatie si diverte cu mall-uri. deci, nu.
    3. nu conteaza pretul. de data asta, surprinzator, darius ofera parti din el insusi, gratis. daca asta ti se pare ciudat, rasfoieste articolole din urma.
    4. pune poze.

  • cacat a tot fost ma. acum e soareci, lavanda, ma fut, in carturesti, muie, muie-n gat, hentai (ceea ce ne intoarce un pic la muie-n gat), flatline, fara sambuca, cu sambuca (da’ e mai bleah asa), guvern, guvernul e de cacat, da’ ce pula mea ne intereseaza?, roscata si ametita, au bere la carturesti si, de sfarsit, o muie-n gat. gata rezumatu’.

  • Si eu! Cand ii vezi pe sifiliticii (impregnati de cultura cu pretioasele obiecte de ornament, cu lumanaricile parfumate, gretos de amabili si cu fata schimonosita de zambete) ca vin imediat sa aranjeze cd-urile daca ai indraznit cumva sa cauti printre ele…Si sunt atatea lucruri INUTILE acolo!

  • Tot ce pot sa-ti doresc e o eternitate petrecuta in librariile (de mall) Diverta, spatii cu 20 de carti si un set de creioane de colorat chinezesti made in north korea. Carturesti isi gaseste loc si intr-un butic la marginea comunei si intr-un mall, iar angajatii, cu toate ca nu sunt modele de bun simt sau frumosete, si fac treaba si iti pot reda continutul ‘intelectual’ al librariei oricand. Dar ai dreptul la o parere si, daca nu ar exista atat de multe librarii-ghetou in afara de asta, poate ti-as da dreptate..

  • cineva nu a prins protestul meu anterior. sa zicem si-n clar: deci, daca mai aud de diverta, ma fut in ea.

  • toader, sentimentul meu nu e manifest si trîmbițant. E discret. Atasamentul meu fata de acest mic fragment de comunitate (care cu onoare te include) nu va disparea in veci. Ce-o fi facind Basty?

    Groza, sustin ca e momentul sa schimbam foaia acestui post cu foaia altuia. Baga.

  • “Ma fut in iepurasi”

    Bă, da’ dacă nu urăsc cu pasiune iepurasii!

    De mult am început să îmi înmagazinez în mine toată energia pe care mi-o dedic acestui sentiment, să-mi omogenizez convulsiile de scârbă şi să mi le concentrez până îmi umplu cerul gurii, pentru că vreau să-mi cumulez întreaga emoţie într-un singur conglomerat de scuipat zoologic, sfârcâit din străfundul sinusurilor, doldora de venin, care să îi otrăvească, odată expectorat, pe toţi iepurasii cei care au călcat vreodată cu intenţie ori s-au împiedicat întâmplător în Padurea Vesela. Iar ei să moară.
    Şi eu, unul, am călcat în Padurea Vesela imbracat in iepuras vreodată, de unde şi eu, unul, am rontait 2 morcovi şi, deci, şi eu, unul, vreau – sau, dacă nu vreau, trebuie neapărat – şi merit negreşit să mor, odată cu restul.[…]

  • flo, tu daca erai animal iti taiai specia de sub picioare. femeia te cheama la o cocardeala si tu vezi numai boicot si conspiratie.

De Darius Groza

Sociale