Hoarde de fani! La Motoare se află închis. Sâmbătă, ora 13:00 se mută mai la stânga. Geretus a închiriat o întreagă terasă (scrie Heinekein pe ea – nu ca reclamă, doar scrie – Cafeneala Actorilor), la călcâiu’ lu’ Intercontinental.
Am ajuns să facem live-blogging, suntem ultima speță…
Avem prăjituri cât de-o nuntăăă! Veniiiți!
DESFĂȘURĂTOR
Vineri
11:00-17:00 Program muncitoresc
17:00 Întâlnit Consiliul Director al Relațiilor și Intimităților la Tavernă (membru fondator Ciutacu Mariana Augustina, președinte onorific Ciutacu Victor Gabriel, jurat Coman Petrișor Maria), aglutinat hrană, prezentat consoartă emoțională Sia; evaluări
20:00 Ieșire mondenă, Arpad Rezi, Olar Sebastian, Botărel Mihai, Lungu Sia Augustina & Co., a se stabili locație
Sâmbătă
12:00 Trezire
13:00 Întâlnire fani, cetitori, blogări colegi, sesiune autogafe (greșeli făcute sinelui), organizator Geretus, cu prezență liberă prin anunțare la comentarii, locație Motoare. Solicitați personal: Ciubotaru Adrian, Foltea Canalia/Times Ionuț, Arnăaut Antidarius/Yacana Octavian(pentru urgențe 0741028758 sau sunați la sonerie) Hoarde de fani! La Motoare se află închis. Sâmbătă, ora 13:00 se mută mai la stânga. Geretus a închiriat o întreagă terasă (scrie Heinekein pe ea – nu ca reclamă, doar scrie – Cafeneala Actorilor), la călcâiu’ lu’ Intercontinental.
16:00 Întâlnire alți oficiali (Lascu Andrei)
S-a terminat. Cu Sia, mă refer, că despre ce mama și tata dracului tot vorbim noi aici de atâta amar de vreme? Să acceptăm de comun acord că eu sunt de vină și îmi asum totul. Indiferent cum o întoarcem, statisticile dar și bunul simț ne spun că eu sunt răspunzător.
Desigur, am putea să stăm să analizăm cine de la cine a plecat în toiul nopții, care în care a dat cu fermoarul de la hanorac, la 2 dimineața, în centrul urbei, lovindu-l în buza de sus cu partea de metal cu care se închide, ca să nu menționăm că cine pe cine “se fute”, mai concret – pe mine și pe toată lumea, de altfel (și pe Oana, da’ pe ea n-o știți). Nu are importanță, căci n-ar fi nici pe departe atât de palpitant cât să merit eu întregul oprobriu.
Plus că, sinceramente, nu pun din prima mare preț pe această despărțire de mondenitate, a tabloidelor gratuite din capetele noastre. Am pariat deja mai tot ce aveam pe relație. O să ziceți că-s tragic, da’ mai evaluați o dată ce poate însemna “tot”, respectiv “ce am”, în valorile mele sărăcăcioase. Dar măcar atât. Am plusat pe asta. Bine, nici plusat nu are aici același sens cu care-l are în matematică, da’ vă faceți voi o imagine generală…
Cert este că cred cu tot atâta tărie că ce s-a-nfiripat între mine și Sia-Augustina se va relua neîntârziat cu cât voi fi de surprins când nu se va întâmpla.
Surprinzător este că, în tumultul despărțirii, a apucat totuși să-și ia cu meticulozitate absolut totul de pe balcon, de la uscat, până când eu de abia pricepusem jumătate din ce se întâmplă… Și se pare că n-a mai încăput păturica de fleece, pe care i-am luat-o cadou. Dar, având în vedere că nu risc un nerăspuns la telefon, o anunț pe această cale să vină să și-o recupereze, dimpreună cu mine.
Cam astea ar fi ultimele știri ale despărțirii, paradoxal și primele, căci sunt convins că voi reveni cu amănunte…
***
[mulțam, Carcea]
***
Duminică a fost o zi mai liberă. Sia a lucrat (ne vom referi încă activ la ea, că n-o scoatem din sistem așa, una-două, cum i se năzărește), iar eu m-am trezit târziu. Nu că m-aș trezi vreodată devreme. Deci, mai bine ar șede că m-am trezit mai târziu.
Orișicum, destul de târziu; și mai ales prea târziu ca să mai prind începutul Liturghiei, așa că am decis să-mi downloadez niște filme porno.
Dat fiind că zilele trecute un comentator a fost îndeajuns de amabil să se semneze la formular cu un site de xxx-streaming și precum eu sunt o fire deschisă la nou, i-am dat o șansă. Cinci ore și șase categorii mai târziu, mi-am dat seama că, deși pe un astfel de site nu tre’ să aștepți nopți de zile ca să se scurgă întregul film, doar pentru ca într-un final să descoperi că-i cu gay, parcă mi-e totuși dor de-o intrigă.
Că pe site-urile ăstea cu mostrar erotic, unde ai câte 20 de secunde, după care trebuie să schimbi tab-ul, acțiunea e deja la jumate, pe când dai play. Câteodată, până când apucă să buffereze de-a binelea, apuci numa’ echipa cum strânge lucrurile de prin decor, adună ăia cablurile, doamna deja se șterge cu hârtie igienică. Deci mai nimica.
Da, măi! Mi-e dor de primele trei sferturi de film porno, când ăia se tot pregătesc, într-o desfășurare alambicată, să se fută, pentru ca, într-un final, oricum să se producă actul dintr-un bine calculat neprevăzut, cu ceva personaj care nici nu făcea parte din povestire. Că io așa fac, chiar dacă filmu’-i cu gay: mă pot uita exact până-ncep ăia să se fută – nu? – dacă tot l-am downloadat. Că până încep ăia puțăleala, practic e doar un film mai prost, da’ normal și mie-mi place să mă preocup cu ceva cât mănânc, nu să mă uit în gol.
***
[dublu-mulțam, Carcea]
***
Da’ după toate încercările astea eșuate, ba cu Sia, ba cu filmele porno cu gay, așadar toate din clasa asta a decepțiilor ce mă îngenunchează, ca să folosesc o metaforă bivalentă, m-am hotărât: de acum o să caut tristețe.
Fericire caută fiecare. Vă dați seama, atunci, câtă tristețe zace degeaba peste tot, nefolosită? Nu se gândește nimeni să umble după ea, ocupați fiind toți cu a căuta fericire; găsesc tristețe, se uită nemulțumiți la ea, o aruncă și merg mai departe.
Chiar dacă afli ceva fericire, să zicem, prin absurd, în vreun colț sau sub un prezervativ nefolosit (o să vină ca un șoc, da’ prezervativele folosite nu sunt motive de bucurie), oricum îți va aduce până la urmă numai tristețe. Și fix când nu-ți mai trebuie nimic, c-ai găsit ce căutai.
Deci nu mai caut fericire, caut tristețe. Fiindcă mai mult ca sigur n-o să mă tragă pe sfoară, n-o să-mi aducă altceva; decât, eventual, mai multă tristețe.
În cel mai rău caz, o să-mi cadă în cap o grămadă de fericire, când eu încercam să scot tristețea de dedesubt, fără să dărâm ceva. O să mă cace o pasăre a fericirii pe creștet, în timp ce eu scormonesc după tristețe.
***
[mulțam, M.J.]
***
[mulțam, Mirona Pascu]
***
Editare ulterioară… Așa m-am dus la Sia…
“Iamă în apoi“
***
Asta a fost, în mare, reacția…
Cică negocierile ar continua, sunt informat. Hudrea vă pupă pe toți pe gura mea.
Ăăă… două sute unul. Ce de căcat sunt, pe propria mea bloagă…
Te aprob. Da’ măcar nu se zbate. Bloaga.
Darius, e foarte simplu. Şterge un mesaj… eu să te învăţ?
Te-ai gândit bine? Te-ai gândit bine. Să se gândească bine.
EU NU CENZUR! Fără nici un de i!
Uite, şterge: Bibliotecaru zice că: August 7th, 2008 la 3:57 pm
felicitari maistre. cu i. gata, de acuma ne maiestrim.
🙂 fără i
nu nu. trebe neaparat cu i.
mai tari ca subinginerii neica 😉
Auzi tu, vineri e la Bucale! Adică mâine, mă?! Buei Domnule Jeg, m-am apucat dhă citit frumuseţe dhă blog (care este). Am început cu “Am plecat.” …că acolo m-ai trimis de la “eu”. Am terminat de citit/vizionat luna aprilie. Şi fiind în spiritul acela şi cEtind că vii la “capitală dhă neam prost” (a se citi Bucureşti) las mesaj că dacă ai nevoie de cazare/mâncare/companie/ghid/recomandări/etc. – mail me! 🙂
cazare si companie sigur are nevoie.
Iti scrisei un post, nea jegule
Eu ziceam de făţăul zâmbăreţ că nu are i. 🙂
auzi maistre, fetele acestea ii cetira postarile alea de amu’ un an si si acu’ se ofera cazare si companie. cred ca era amuzant siteul pe vremea aia. am sa recitesc si eu posturi din alea mai vechi.
cică articolele scrise pe frig sunt întotdeauna mai amuzante. he.
astea fiind scrise, nu ştiu ce dracu se întâmplă că eu mor de cald aici.
( vă anunţ respectuos că postul cu numărul trei sute va fi tot al mea )
Ma nenorocitule, cel putin unul din cei 3 artisti de la New York e de trei ori mai citid decit tine. Spune drept cit ti-au dat aia de la Antena 3? Imbecilitatea e in capul tau nu in al alora ce-au expus la New York. Habar n-ai sa faci un comentariu; te maimutaresati doar.
1. Oare zevzecul vine cu aere de mitic de la capitala noastră mult iubită?
2. Nu ne putea lăsa parola de pre jeg să scriem noi jegul în locul lui? Băgau Bibli şi toader nişte texte, revăzute de Krakilla şi corectate de Monica, de nu-şi mai recunoştea jegstăru’ copilu’ nici cu slujbe la 3 biserici. Cum îl citea, cum pleca iar la bulgari.
3. Hă, hă. Mai ţineţi minte când s-a dus în jurul lumii pe la bulgari? Şi s-a întors cu coada-ntre picioare. :)) Să ne zică Mirmen (săru’mâna!) ce reacţie a avut dânsa când a aflat vestea.
7.
a fugit în lume prin bulgaria ca să mă ocolească, io tocma’ mă întorceam din polonia; da’ oriş’cît îmi amintesc cu plăcere cum şi la întoarcere, produsă în urma unui şantaj sentimental bine concertat, nu aşaa…reintrarea-n scenă a fost artistică; tiristul care-l aducea ne-a zis la telefon, cînd erau la cîţiva km de zalau, cum căci ‘mnalui guliţă, din vama borş, a plecat în ucraina:->
Am uitat să zic de Agapitos – “zăBestInTown”! Dacă tot treci prin capitală – DO NOT MISS IT! Una în Dorobanţi la Perla, una la Universitate şi una la Unirea. Poftă bună! 🙂
@ maya
Cine e cel lipsit de noroc (ne-norocit)? 🙂
ba, mayo, chiar or fi mai cititi aia trei artisti? si la ce le-o folosit? ca pictura lor seamana cu reclama la prosti care ar pune-o da nu au cui. is “zacusca” intelectuala. nepotu miu (baiatu sora-mi) la sase ani le poate da lectii. are un falus de plastilina de-l ascube de muma-sa dumnezeesc. de crez’ ca arta moderna inseamna sexualitate refulata?
Mie-mi place de Cristian Neagoe. Deci eu chiar îs de partea lui. Maya cre’că a băut ceva (nu zic urină, că-i din eveniment). Or, proapocupere, mie-mi place cum des’nează Irlo. Restu’ ărţilor nu le-nţeleg, da’ nici nu le critic, că dacă nu-s pe placu’ mieu, nu-nseamnă că nu-s ărţi.
Deci mie-mi place de Irlo şi de Cristian Neagoe. De Patapievici, spre exemplu, nu în mod special. Şi nici de fata aia care-a făcut poneiul cu svastica (nu că n-ar fi deranjat, doar pentru că nu mi se pare specială chestia, nu m-a surprins, e simplistă – părerea mea…)
Uai…daca vrei o bere ca tot vii in Bucale, da un semn de viata…
Putem aranja ceva, voi pune curând programul…
Eu nu mă aştept ca arta modernă să producă entuziasmul maselor. Nici impresionismul nu a lăsat, la vremea lui, prea mulţi iubitori de artă cu gurile căscate. Poate că ce este la americani nu este vârful artei româneşti, habar nu am, nu am fost acolo, dar ce legătură are asta cu ICR-ul şi, mai ales, cu Patapievici? În lume nu sunt decât evenimente de artă cu caracter de excepţie? (excepţie “de bine”, că ar putea fi şi “de rău”). Mie îmi este neclar de ce brusc România s-a transformat într-o ţară cu milioane critici de artă. De astăzi mă aştept ca presa să se pronunţe, la fel de vehement, şi atunci când pe la operă se va cânta ceva compus de Wagner (şi el simbol nazist, nu-i aşa). În plus, Wagner era un anti-evreu, mai ales împotriva lui Felix Mendelssohn şi Giacomo Meyerbeer, cu atât mai mult repertoriul muzical al operei ar trebui epurat de acest anti-semit, nu-i aşa domnilor culturnici? Unde anume se va opri această goană pentru sânge a presei româneşti? Ce ar fi ca ziarele acestea care-şi arogă drepturi în specialişti ai fenomenului artă să publice pe prima pagină, măcar de două ori pe săptămână, o cronică teatrală sau comentarea subtilităţilor dintr-un film de artă…
Pus program, cine mai doreşte să vină, este secţiune pentru cetitori de întâlnit guruul (cu doi u), sâmbătă, de la ora 13:00.
pai asta e. au sa il linseze pe patapievici.:) la scriitori ramanem si noi cu paunescu si la critici de arta cu mircea badea. 🙂
buei, am şi io un amendament: cristian neagoe şi şefu-so patapievici, ori cu slănina-n pod ori cu sufletu-n rai, ori frondişti săraci şi cinstiţi, cosecvenţi cu ei înşişi, ori funcţionari publici plătiţi să vegheze, pătrunşi de respectoasă admiraţie, la reglementările legale în vigoare în, după ultimele trenduri, mult iubitele şi stimatele state; dar, dragă, patapevici ,oriş’cît scrie adînc; luîndu-se pe sine ca eşantion reprezentativ a descris cu ireproşabilă rigoare birocratică poporul român 😛
Pentru mine rămâne un mister cum de există consum pentru aceste ziare (nu vorbesc că ratingul principalelor cotidiene este în cădere liberă), cine le citeşte, cină dă bani pe ele. Eu mai citesc câte un ziar că-mi dă un vecin care deja îşi plăteşte abonamentul la ziar cum îl plăteşte pe cel de telefon, adică din obişnuinţă. Mircea Badea, un om pe care altă dată îl ascultam cu plăcere, de câţiva ani a devenit un clocot virulent la adresa orice ce nu rimează cu PC şi Voiculescu, mai nou şi cu PSD. Dumnealui este însă un realizator de emisiune, pe undeva asta este meseria domniei sale. Ce legătură au însă oamenii politici cu o expoziţie de artă contemporană? Vai! A murdărit cutare jucărie roz, simbol falic, ca şi obeliscul din Costineşti… să se întrunească parlamentul să punem în discuţie. Ei nu au considerat necesar să se întâlnească cu ocazia inundaţiilor, dar se întrunesc pentru a discuta artă contemporană. Vă daţi seama ce experţi avem în Parlamentul României?
macdam mirmen, omu’ de cultura nu poate sa aiba sufletu-n rai. 🙂 imi aduc aminte ca si caragiale a avut scandaluri de gen, si creanga si eminescu. ba mai rele chiar. saracu’ maiorescu s-a chinuit rau cu ei. da’ nu ai cum sa pui fonctioner cu studii administratie publica sef peste cultura. se duce dracu’ totu’.
si tot fumu’ asta prinde asa bine sa pui un mitica dragomir sau un prigoana din nou in parlament …
societate neinchegata si care pune botu’ la caritas si talcshouri.
Cu tot respectul mirmen. Eu unul am urmărit fenomenul ICR. Înainte de Patapeivici nu se auzise de el, de ICR. Lumea foloseşte apelativul nazist… luna iulie a avut o tonă de evenimente, din care unele aveau legătură cu icoane ortodoxe, altele cu fiinţa culturală semită… Eu nu ştiu ce i se poate reproşa lui Patapievici. Iată evenimentele semnalate chiar de mine (ştiu că nu vor intra deoarece sunt prea multe link-uri, dar poate va primi aprobare)
AICIAICIAICIAICIAICIAICIAICIAICIAICIAICIAICIAICIAICIAICI
*error : madame.
Taman lângă Motoare e şi Agapitos. Să vin cu ele (prăjiturile, zic) sau te duc să-ţi alegi?
UAI…da la ora 13:00, daca n-o ploua ( cum zic looserii care prezinta vremea) or sa fie cel putin 50 de grade afara…
Cum la Motoare nu-i piscina… e cam naspa … nu crezi?
Whatever… daca m-or lasa nevasta si copilu sa vin…apar si io… Daca nu… bea o bere si-ti dau io banii cand apar in Zalau ( sau Cluj)… 😀
Sunt aproape lunar sau cel putin la 2 luni in zona ashea ca nu dispera…
pune ba articol nou daca tot te-ai impacat cu augustina.
musiu toader, rămîn la părerea mea că omu’ de cultură, dacă nu cu sufletu-n rai măcar cu capu-n nori-la liber, da’ administrarea stabilimentului si-o minimă rigoare a drumului drept trast de cutumele în vigoare mediu acceptate s-ar impune; şi-n particular la tine nu apreciez, da’ deloc, exemplificarile justificative din gard în gard:caragiale-maiorescu/dragomir-prigoană, însă te scuz apreciind că-i o patimă naţionala 😛
Buna dimineata. Da. A zis si toader ceva corect: scrie, Dariuse, post nou. Ce dracu’, aflam asa, la “apropo!, sa nu uit sa va spui…”. Ticalosule!
Doamna Mamaludarius, foarte bine, asa, ziceti-i dumneavoastra lu’ toader, ca poate v-asculta. Pe mine nu vrea. Cu un singur “i”.
nu mirmen. asta e legenda comunista cu artistu’ sarac, cinstit si care canta doar despre floricele. sau e cel mult angajat in a canta realizari marete. deci nu.
langa caragiale si maiorescu pun pe patapievici si manolescu. care-s oameni de cultura veritabili. nu stiu cat de mult iti plac ca oameni si peu importa.
vreau sa zic ca de linsajul oamenilor de cultura profita nonvalorile ca prigoana si dragomir. toata lumea-i trece sub tacere. ca, nu-i asa, sunt simpatici ca serioja mizil. ma mir ca nu m-ai priceput din prima.
Arta nu trebuie să respecte cutumele în vigoare, ba chiar este de datoria ei să treacă dincolo de orice regulă. Arta înseamnă realitatea văzută din interior şi nu din exterior, banal… în consecinţă, dacă arta ar prezenta o realitate pe care o percepem cu toţii, ar fi la fel de banală ca văzul, mirosul, pipăitul, auzitul, gustul, sexul… ori arta este dincolo de acestea, tocmai aceste “nesimţuri ale profunzimii” sunt acel special al artei. Arta este o natură metafizică, o realitate înţeleasă nu atât prin simţuri ci prin inteligenţă, iar caracterul sau special derivă tocmai prin faptul că transpune nesimţuri printr-un concept de percepţie a simţurilor, practic uşurează percepţia profundă ca un catalizator. Dacă acumulezi arta spunând plictisit “mişto chestie”, ori nu ai contact cu arta ci cu un chicichicios, ori nu pricepi ceea ce spune arta. Părerea mea.
PS. În momentul în care un discurs începe cu arta trebuie să fie… este clar că deja vorbim de cenzură. Iar marele adevăr este că arta nu trebuie să ne placă nouă, ci trebuie să exprime, cu fidelitate, interiorul artistului. Faptul că arta ne place, sau nu, este lipsit de orice importanţă. Probabil este un motiv pentru care valoarea obiectelor de artă devine cunoscută şi apreciată mult timp după ce artistul nu mai este.
HELP HELP HELP
http://www.petitieonline.ro/petitie/opriti_distrugerea_parcului_detunata_din_cluj-p15151043.html
Multam fain
Pecurere… surprinză-mă. Geretus, măgare, la 13! Că eu am şi de mărs acasă şi de una-alta… Măgare! Am mai zis? E sâmbătă! (mâine, mă refer)
Prietene Mureşan. Eu nu spun că această petiţie nu este un lucru bun, sau că parcul acela nu ar fi bine să existe cu copaci cu tot. Am totuşi câteva lucruri care mă deranjează, de fapt e prea mult spus “deranjează”, dar nu-mi vine alt cuvânt:
1. Nu există nici un fel de poză a masacrului, informaţia nu are nici cel mai mic mijloc de verificare, cel mult ar trebui ca mergem până acolo şi să vedem cu ochii noştri, să cerem actele, aprobările… ori noi nu putem face asta.
2. Mi se cere mie să susţin nominal o petiţie în măsura în care “reportajul” are un “Autor: informatie confidentiala”. Cum vine asta?
3. M-aş fi gândit să găsesc pe primul loc pe Mureşan care semnează petiţia, în nici un caz nu mă aşteptam să
găsesc lista goală.
4. De ce aş aplica la o petiţie online când pot face acelaşi tip de petiţie pe adresa site-ului oficial al primăriei, unde rămâne şi public (domnuleprimar.ro/index.php?module=localitate&idl=60 cu haştetepeu şi veveveu) sau de ce nu pot scrie direct pe adresa de email destinată primarului, adică “massmedia at primariaclujnapoca punct ro”, o petiţie adevărată la care pot solicita şi un răspuns oficial?
Eu ştiu că aceste petiţii sunt la modă, dar e păcat să se scurgă energii deşarte fără nici o influenţă asupra tăierii copacilor.
bibli, daca i-ai explica asta si lui ciutacu poate ca s*ar face mai putin de ras.
ma refeream la penultimul tau comentariu.
toader, bibli, o ţineţi langa p’aproape da’ strict p’alături; oamenii de cultură în discuţie(fie valabilă expertiza voastră) îşi cacarisesc aureola cînd, în funcţii publice complăcîndu-se, optează-adăpostiţi financiar-pentru giumbuşlucuri extreme
Darius, dar pe stimabila ai întrebat-o dacă acceptă să fie evaluată? Că nu ne-om întâlni degeaba acolo…
@ mirmen
În comentariul acela aflat încă în moderare datorită link-urilor, aveţi o deschidere diferită asupra activităţii ICR pe luna trecută. Dacă şi când veţi putea parcurge celelalte acţiuni ale ICR, poate vă veţi schimba părerea. Ori poate nu, caz în care nu mai insist.
@ toader
Din păcate nu am cablu şi nu prind emisiunile domnului Ciutacu. Blogul domniei sale este oricum plin de personaje virulente fără cauză…
a propos , daca doresti sa vezi o opinie bine gandita si cu bun simt care condamna icrny (deci intrucatva opusa opiniei tale) citeste articolul roxanei iordache. e o pozitie de bun simt. intr-adevar cineva care stie despre ce vorbeste si nici nu participa la linsaj.