Darius Hero

În cuvintele înțelepte ale lui Dragoș Lixăndroiu, din copilărie: garantez sută-n mie!

Î

Sunt convins că Dragoș Lixăndroiu nu era conștient, la vârsta de 12 ani, că sută-n mie e un șubred 10%. Cum mai mult ca sigur n-a calculat nici până în prezent.

Într-unul dintre multiplele mele peripluri amoroase efectuate în scop prospectiv prin  județul vecin Alba, unde incidental s-a și născut și a copilărit iubita mea Ada, s-a organizat – printre alte activități întreprinse de către cea anterior menționată, ca să mă mulțumească și întrețină – o citire sub control strict a jurnalelor sale de când era mică, adică din anii recenți.

În atenta ei supraveghere menită să descurajeze transcrierea formulelor exacte sau realizarea de fotograme, am avut privilegiul să parcurg la prima mână inepțiile de neimaginat de o valoare psihiatrică inestimabilă pe care le poate genera și documenta așa zisa minte obscură a unei domnișoare tipice contemporanului.

N-o să intru în dedesubturile îngrijorătoare caracteristice memoriei mai bine lăsate ascunsă a tinerelor din ziua de azi. Poate eventual am să le folosesc drept pârghie în ce-o mai rămâne din relația noastră sau în scopul unor șantaje de ordin carnal ulterioare, începând deodată cu inevitabilu-i sfârșit. Însă mi-a reținut atenția o anumită procedură foarte eficientă de analiză pe care o folosea în trecut actuala doamnă Jeg, cu scopul de a-și cataloga cu precizie băieții de care era mai interesată, în detrimentul celor de care era mai puțin interesată comparativ, de-a lungul trecerii vremii. Băieți ai confuziei sale emoționale care se găseau altfel în număr atât de larg, încât necesitau o structură mai bine organizată.

Fata avea o metodologie de calcul la finalul căreia rezulta o estimare exactă a clasificării pretendenților ei, în cifre procentuale după două scale:

1. pe o scală, de fiecare îi plăcea în măsură de x% dintr-un total de 100%, total în care trebuia să se încadreze cumulativ toți băieții

-  așadar, la sosirea unui termen de evaluare, să zicem fictiv vara lui 2008, își nota că îi plăcea, după caz, 50% de Bogdan, 20% de Cori, 20% de Alex și cu indulgență restul, cei 10% rămași, de Adi – o situație aparte în care, deși s-a comportat frumos cu ea în cele 48 de ore de relație cu puternică încărcătură consumată în tabără, a ajuns ulterior să se mai cupleze prin rotație pe termen mai lung sau mai scurt cu marea majoritate a grupului feminin de prietene apropiate a cărui membră este și Ada (exceptând una dintre luni în care a fost exclusă din gașcă, în urma unei dispute independente)

2. pe o altă scală, de fiecare îi plăcea în măsură de y% dintr-un total de 100%, total care de această dată reprezenta maximum a cât putea să-i placă de acel individ luat separat, în condiții de laborator

– procentul din această valoare este unul dinamic, considerând că se schimba frecvent,  scăzând sau urcând la fiecare subiect influențat de tot felul de parametri care interveneau pe parcurs, ba că uita câte unu’ de ea prin pizzerie și se vedeau următoarea dată la ziua cuiva cu care se cuplase, ba că “da’ ăla că ce, credea că-s proastă?!” și alți astfel de factori decizionali fundamentați care îi permiteau Adei să schimbe numerele după formula începând de azi am decis că nu-mi mai place de băiatul cutare decât z% (din totalul alocat lui), acest procentaj neinfluențând economia totală raportată la tot restul înscrișilor

***

Scurt anunț de la administrație, sper să nu vă disturbe lectura…

[nu mai rețin cine mi-a trimis-o, dar îi mulțumesc pe această cale]

Ei bine, folosindu-mă de această ecuație sănătoasă și care nu lasă loc de echivoc vreau să-mi orânduiesc și eu viața, acum că am învățat-o.

Astfel: mie de acum încolo îmi displac în proporție de 90% familiile care mai fac șnițele neînțelegând că într-o lume ideală pané înseamnă cu pesmet, conform indicațiilor clare oferite de Dicționarul Explicativ Român Online.

Trebuie să se înțeleagă foarte limpede că șnițelele fără pesmet, doar în făină și ou, sunt prea uleioase proaspete, scoase din tigaie și nu se scurg, respectiv umede și scofâlcite odată ce s-au răcit; practic, în ambele cazuri, nu sunt nimic mai mult decât exteriorul grețos de la bundáskenyér, peste niște carne. Care bundás kenyér are pâine, justificând omleta construită în jurul lui, făcându-l bun, pe lângă șnițelul fără pesmet, pe care l-am determinat mai sus ca fiind de căcat. Și să nu omit – șnițelele făcute crocante prin fulgi de porumb sunt un fals!

În opoziție, îmi mai place de familia mea doar în proporție de 10%, pentru că nu face salata de vinete și cu maioneză, așa cum îmi place mie mai mult și așa cum o fac – în mod paradoxal, dar corect – aceleași familii care nu fac șnițele cu pesmet.

La fel am decis că îmi plac/displac în măsură echilibrată de 50% oameni, de obicei doamne respectabile, care își țin telefonul adânc în plasă. Ca să contracareze acest efect de astupare, ele au mare grijă să își seteze soneria stridentă, aproape la fel de stidentă ca șnurulețul decorat de care urmează să-l pescuiască pe telefon din străfundul plaselor și să-l bălăngăne prin autobuze ca pe-un pește alunecos, până reușesc să-l mânuiască și să răspundă, în mod uzual zbierând din toți rărunchii ca niște descreierate. Îmi mai place de ele pe jumătate pentru că nici una, invariabil, nu își amintește să se mai țină de interiorul autobuzului aflat în mișcare, astfel încât conversația nu se prelungește până după prima frână sau curbă mai bruscă, odată cu care sunt nevoite să se culeagă pe sine de printre călători, dimpreună cu conținutul plasei cu care acoperiseră în prealabil telefonul.

Am descoperit și că vreau să gândesc măsuri și nu soluții pentru aceste probleme. Măsurile sunt mult mai distractive, fiindcă, deși nu implică rezolvarea problemei, aduc cu sine pedepsirea făptașului post-factum, ceea ce oferă o anumită satisfacție și asigură nerepetarea ticăloșiei. Tot de aceea, dintre măsuri, le doresc pe cele post-mergătoare, nu cele de prevenție, ca să mă pot bucura de urmările nefaste.

Pe cale de consecință, în cazul șnițelelor fără pesmet cu care voi mai fi confruntat, le voi întreba politicos pe gazde dacă pot să-mi mai prăjesc un pic porția mea, folosind firimituri de pâine ca să le repar. Acestea vor fi expuse umilinței și nu vor mai suferi rușinea unei dăți viitoare – a greșelii, că de venit mă duc eu și neinvitat.

În cazul salatei de vinete fără maioneză, le voi drege cu niște muci netăiați, în prezența musafirilor, până când mai’-mea și tai’-miu se vor învăța minte.

În cazul zăngănitului telefonelor ca lanțurile din fundul iadului, voi începe să asist intim la conversațiile care se anunță zgomotoase, de la distanța mai mică de 5 centimetri între fețele noastre, ale participanților.

***

323 comentarii

  • @Familia Îţâşă
    Păi tocmai că nu zisei asé monşer, rezon. Oarecum viţăvercea, mă’nţelegi?

    Primul se traduce – nagynomású fúvógép.
    Al secundulea se traduce – “Aszongya: fáj a lába”
    Tertiarul e mai simplu:

    “Mikor májusban vége lett a szántásnak, megszabadultam Mojzes bátyám munkájától, micsoda!… olyan kapós lettem én, hogy az egész falu csak azt akarta, hogy én dógozzak nekik.
    Tudták, hogy világot járt ember vagyok, még csak tizennégy éves vótam, de mán jártam Beregszászba, Újlak, Tiszabecs, Milota, az nekem semmi se vót. Még Csécsén is vótam nemegyszer; nem is beszéltem róla, hogy a csécsi rokonok is mind ott akartak fogni, hogy maradjak náluk dógozni. Én nem maradhattam; akkoriban mehettem vóna Pestre is, ha nem édesanyám miatt tettem vóna le az inaskodásról. Így hát én csak egypár napra mentem el legfeljebb, akkor jöttem haza, de azt mondhatom, hogy soha üres kézzel, mindig rakott tarisznyával.
    Abba az időbe nagy változás vót minálunk. Hogy Salánky Arvéd úr megbukta magát, két zsidó lett a legnagyobb birtokos, a két Krósz, vagy Krauz, mi csak Krósznak híjtuk üket. Az egyik megvett az uradalomból kétszáz holdat, a másik meg a többi ezer holdat. A kétszáz holdas Krósz ott lakott szembe velünk, az egy gyarmati vasas zsidó vót. Fejérgyarmaton vót a bótja, az nem tudott sokat kijönni, hanem helyette a felesége szokott ott lenni egész nyáron, és az öccse gazdálkodott.”

  • Bubulino, in concluzie, te futi sau nu te futi….ca pierdui un sfert de ora sa citesc cum iti reversi inteligenta aici si nimic concret.

    Nu de alta da’ ne-am fi intalnit la jumatatea drumului pe A2, la un Litro, faceai un bot si incheiem povestea…si vedeam noi daca ne puteam fute folosind cat mai putine cuvinte.

    Si daca lasi la sfarsit si o poza cu tine, jur sa trag si o laba, din cand in cand, in memoria a ceea ce se va fi intamplat in acea buda de pe autostrada.

  • ce vorbesti mariane? ii exploda ranza in el cand vede 200 de comenturi. moare de fericire. nu pune asta articol nou pana nu vede ca timp de septe zile nu mai zice nime nimic.

  • În cuvintele înţelepte ale lui toader se întrezăreşte ceva.
    Chestia îmi aduce aminte de o vorbă din copilărie:

    La popa în poartă e o pisică moartă
    Cine-o mai comenta la acest articol s-o mănînce coaptă.

  • Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu! Filmu!

  • THE EXPERIMENT – Poaate e pe placul tău biblio. E o remake dupa un film mai vechi care şi el la rândul său (filmul) încerca să reproducă experimentul lui Zimbardo.
    Pe scurt, filmul este despre abilitatea puterii de a corupe personalitatea unui om. Cum simplul fapt de a avea autoritate îţi poate întuneca gândurile. Spunea zimbardon într-un discurs la TED. PUTEREA este cauza principală a răului.
    Dacă vrei să te uiţi moca la el da calitate slăbuţă e pe http://www.cinemaxx.ro

  • Eu filme de văzut am. Vroiam să văd un film făcut de Bija, cu Miha şi Călin… la Vitrina… Să văd ce şi-au mai luat, cum se mai comportă, cu ce se mai distrează, ce au mai făcut, chestii, socoteli… Thriller-ul psihologic am văzut deja astăzi, în Parlament… Mulţam însă pentru intenţie, apreciez pozitiv.

  • Iote drăcie, deci s-a mîncat deja pisica ? N-am ce să vă mai fac, zău !
    Da, Bibli, e bine ce spui, film cu Miha şi cu ukulelelelelelele vrem !

  • Alina aia e white noise, o bagă cineva în seamă? Adică citeşte cineva literele alea pe care atât de generos le trânteşte peste tot?

    Darius, ce zici de oamenii care fac şi şniţele cu pesmet şi vinetele cu ou? Au oare consideraţia ta? Primesc iubire 100%? Sau ceva de genul. Că să ştiu, să n-aduc cu mine la cluj.

  • Ce facusi nene Dariuse, ne stersesi? Jaj, jaj jaj! Inca o data La Multi Ani maistorului CARCEA, care intre noi fie vorba, zace ca un caine acu’, dar si cand se va (sau i se va) scula, pre multi va popi! Apropozito, cum e mai bine de dimineata, gin cu lamaie si apa minerala, gin fara lamaie cu multa apa minerala, sau gin pur si simplu cum bea onorabilul meu tata la Sinaia, inainte de urcusul in teleferic, asa, de curagiu, si-l duseram beat gata si entuziasmat pana la cota 14000? Sa ne traiasca, ca ne trebuie maistorul CARCEA!

  • Gata, mai sunt romantic cu asta: http://www.youtube.com/watch?v=_Y5ikAyE64Y dupa care ma antrenez temeinic pentru concediul pe care sa fiu al dracu de nu-l fac in Bulgaria. Mancare ieftina, Marea cea Mare mai Calda, oaamenii din alimentatia publica oarecumvasilea te prostesc la nota, dar is adevarati, ca si mancarea! Am zis!

  • Din categoria “Învăţăturile lui ügyvéd” catre prostii mai penibili decat el: Daca sunteti (si sunteti ma) beti si dintr-o oarecare intamplare se intampla sa va vina chef a arunca petul de bere la tobogan, verificati daca nu aveti si cheile de la masina intr-aceeasi mana! Unii, nu dau nume, au acest obicei, haios pana la un punct, dar cam costisitor…

  • Moarte vanzatoarelor de branza! Nu exista branza “de Sibiu” fara vanzatoare/profitoare nesibianca. Nu poti sa cumperi o bucatica de branza in tara asta, din cauza vanzatoarelor de branza. Daca te impinge pacatul sa te si crezi spiritual in timp ce cumperi branza, ala esti. Kant nu cumpara branza de Sibiu! Tu, care ma citesti acuma esti un adevarat! Kant era un adevarat! Vanzatoarea de branza nu e decat un element subversiv! Moarte vanzatoarelor de branza!

  • Bai nene, las-o dreacu, numai eu scriu? Hello, unde sunteti, ca concertele se sfarsira. Ma mai puse dracu in urma cu ceva momente, dupa ce facusem treaba mica, sa ma uit la mine, in oglinda. Si ma indragostii! Nu ati vazut asa ceva fetitelor! O aratare cu ochi caprui migdalati (rasa!!!)cu o barba nerasa de 2 zile, cum se poarta, adica a la barbone-jegone, si cu o freza spulberata in spate. Na, ma rog frumos, unde este butonul de iesire de aici, ca ma fastacii de tot…

  • @clona, unde taticule, unde bibicule? Nu va vaz, si pot pentru ca sa spun ca fac scandal monser!

  • O luase şi ăsta micu` pe drumul cel bun şi scrisese articol nou. Cînd să dăm şi noi noroc cu domnu` Carcea… pac, s-a dus bagabontul la serbare şi i-a băut omului toată palinca ! Apoi s-a întors în patru labe pe blogul ăsta jegos şi a făcut aiureli, că articol nou nu e în stare să scrie.
    Mîncaţi voi, bă, toate pisicile moarte, eu nu mai scriu pînă nu văd articol nou sau film cu Miha şi multe ukulelelelele[perioadă le], că bine zice clona lu` Bibli.

  • Tot din categoria invataturilor lui ügyvéd catre cei mai prosti( multi dar prosti, prosti dar multi, zice dramaturgul, dar nu ma bag) decat el:

    1. Daca cumparati o bere, ca tot omul dis de dimineata, dupa care urcati sus adica spre casa, nu incercati sa: a)Puneti paharul de bere la indemana, gol fiind! b)Va mirati de ce paharul e gol si cald, stiind ca ati cumparat bere rece! c)Verificati in frigider unde NU e berea! d)Verificati in al doilea compartiment al frigiderului, unde surpriza, NU e berea! e)Nu coborati jos la magazinul de unde ati cumparat berea, cu spumele pe voi, decat daca ati fost atent sa nu va impiedicati de sacosa cu bere, salam, si alte gretosenii, pe care ati uitat-o in fata usii!

    2. Nu interactionati cu vanzatoarele grasunele! In special cu cele de la care tocmai ati cumparat bere, si politicos, le-ati laudat si prajiturile din vitrina. Ea o sa zambeasca, intreband daca va plac, si afirmand ca azi sunt chiar reusite. Voi o sa zambiti, cu berea in mana, incercand sa fiti cat mai mieros, si zicand ca da, alea cu ciocolata mai ales. Vanzatoarea o sa va intrebe ca de unde sunteti, asa dupa accent. Voi, spirituali, o sa raspundeti ca din pamantul tarii, cu un puternic patos nationalist. Grasunica se va inrosi si va va povesti viata ei!

  • Domnul a carui melodie o voi posta acum, mi-a marcat o vacanta la Eforie Nord, cand eram mic-mic si faceam baie in ibric impreuna cu Boc. Eram la restaurant, si tin minte perfect ce mancam: Tochitura moldoveneasca cu mamaliguta. Na, si-l vaz eu pe domnul mustacios pe care il stiam de la televizor, la masa alaturata. El manca omleta. Si, nici una, nici doua, am topait, inseland vigilenta parintilor, direct la el la masa. Si i-am zis ca el e ala din desene animate, cu mustata, si care canta? S-a ras tare atunci, si eu am primit o oranjada de la el, plus multi pupici si mangaieri. Dansul e http://www.youtube.com/watch?v=Byz8ZeP5sx0

  • Est modus in rebus.I-am dedicat o melodie maistorului CARCEA. Dinica, Gheorghe Dinica. am avut placerea de a-l intalni, culmea, nu pe holul unui teatru cum v-ati fi asteptat ci intr-un magazin de pantofi. Era pe vremea cand Al Bundy facea furori la ProTv. Na, si stateam eu la o taclala cu vanzatoarea, tot incercand a ma sustrage probarii pantofilor (din cauza ca simteam ca-mi put picioarele, chiar si spalate cu Nivea), cand intra maestrul Dinica pe usa. Eu, sa-mi caza dintii de surpriza. Zic, si ma indrept catre el, cu bratele deschise: “Ohooo, il salut pe cel mai mare actor roman in viata”. El la fel, Dumnezeu sa-l odihneasca, ma imbratiseaza si-mi zice ca “Ce faci ma baiatule, la pantofi, tot la pantofi?” Dupa care a urmat o conversatie despre film, viata, teatru, bautura, unguri, Studioul de la Buftea, Szilágyi Enikő… Ce mai, un deliciu. Mare om, mare caracter! Si am cumparat pana la urma acelasi fel de pantofi, de piele intoarsa, maro.

  • @epo, cumva la mine te referi? Daca da, atunci foloseste-n pula mea functia numita scroll si nu ma citi! Singurul care-mi poate da suturi in cur azvarlindu-ma de aici e Darie. Da, stiu ca sunt penibil si plictisitor, ceea ce incerc sa va conving si pe voi. Vrei sa ti-o zic pe aia cu “Hogy a fasz üsse fel…” Ti-o zic, fara niciun fel de greturi. Pana atunci caca si tu un text aici, sa ne radem! Daca nu esti in stare, mai du-te inspre pula mea fino ugrica, cu multa gratie! Puszika!

  • da’ scrotu’ stii ce functie are?pune-ti-l-as pe nas!puszika sa-i dai tu lu’ kicsi faszika ce-a fost atat de prost si si-a bagat-o-n ma-ta.hai cu turatia,bozgore.

  • @epo, hai mai zi, ca esti tare! Vezi vita incaltata ca “puszika” e un salut, e de bine, mizerie cacata din avion! Cat te-ai scremut jigodie pana ai gasit “kicsi faszika”, care e oricum gresit in context. Injura in mortii ma-tii macar corect, pisa-m-as pe crucea ma-tii!

  • Si da, stiu ce functie are scrotul semidoctule care esti tu. Cate postari vrei pentru a-ti explica?! Penibilule/penibilo, vrei sa-ti explic pe indelete ca scrotul a avut in cazul tau functia de a o lovi pe ma-ta la buci in timp ce tac-tau presta la greu, sperand ca de data asta nu va mai multiplica un/o idiot/idioata? Daca tac-tu ar fi avut un scrot mai adevarat tu erai azvarlit pe faianta din baie!

De Darius Groza

Sociale