M-am dus la mall – da? – şi am băgat într-un fel de maşină două fise de 50 de bani câştigaţi cinstit, cu sudoare frunţii, iar maşina mi-a scris înapoi bioritmul, din care nu înţeleg nimic…

sari la comentarii

Mi se pare o activitate demnă de înveşnicit, mai ales într-un titlu. Mai studiez foaia şi o să v-o arăt şi vouă, când mă dumiresc, să nu ştiţi ceva ce eu nici măcar nu pricep.

Artpi a zis, din proprie inițiativă, că el îmi face caricaturi pentru toate articolele, dacă i le dau din timp să le citească. Pe acest articol de mai jos i l-am dat. Două zile prea târziu mai încolo, mi-a dat înapoi ce-mi trebuia alaltăieri…

***

Există o datină, acum bine împământenită mai peste tot în ţară, dar de provenienţă zălăuană şi practicată prin părţile locului încă de dinainte să ştiţi voi ce-i aia dragostea parentală.

Este vorba despre – aţi ghicit – ritualul trimiterii de mâncăruri gătite, răcite şi împachetate, dintr-un judeţ într-altul, de la o generaţie la alta. Aceasta se întreprinde prin mijlocul de transport uzual al microbuzelor, care oferă acest serviciu de cărat lucruri, pe lângă cel destinat pasagerilor – de a fi spulberaţi de tren.

Cum se efectuează asta e că părinţii se deplasează la ieşirile din oraşe, în toate direcţiile, de regulă în vârful unor dealuri, de unde predau ştafeta gastronomică, menită odraslelor lihnite. Se încarcă în maşini, grămadă, se zdruncină până la destinaţie, unde beneficiarii îşi înfig râturile nerecunoscătoare în ele.

Cu o oareşcare mândrie, recunosc că familia noastră deţine titlul fruntaş în această deprindere, nimeni altcineva nefiind în stare să înfunde, într-un singur pachet, un număr atât de mare de feluri, într-o cantitate atât de voluminoasă. Părinţii mei sunt maeştri necontestaţi atât la proba de femei, cât şi de bărbaţi, indiferent de categorie – pungă de plastic, plasă de rafie, sacoşă sau geantă cu fermoar.

Vă spun doar atât: cu o ocazie, taică-meu a reţinut din centru (prin telefon, fiindcă are la dispoziţie contactele şoferilor întregii flote) un microbuz întreg cu tot cu călători, din pricină că uitase supa, pe care a şi ataşat-o cu pricepere de restul alimentelor, deşi se afla într-o găleată smântână la 1 litru şi nu mai avea loc s-o îndese. Era „cu cărniţă de viţel şi trebuia mâncată în aceeaşi zi”.

Dacă se întâmplă ca tatăl meu şi mama mea să se cearte, ei trimit pachete separate, la câteva minute distanţă, cu maşini diferite, deşi nu reuşesc să se depăşească unul pe altul în dimensiuni (dar pe oricine altcineva). Ultima dată când s-a întâmplat asta, tatăl meu vroia să pună vasul cu lasagna într-un coş de răchită, ca să varieze la aspectul creativitate, însă maică-mea n-a putut tolera o asemenea ofensă, astfel încât a trimis pachetul său (adică acela conţinând materialele ce i se atribuiau ei), cu un alt microbuz, pe care eu l-am aşteptat la intrarea în Cluj de la gară alte 45 de minute, după ce ajunsese deja lasagna în coşul de răchită al tatălui.

Măiestria părinţilor mei este binecunoscută în oraş, ei fiind probabil primii părinţi care au dezvoltat strategia unui fel de mâncare caldă perfect sincronizat caracteristicelor atmosferice din microbuz în intervalul orar al trimiterii, astfel încât în momentul despachetării sale la destinaţie să fie bun de consumat imediat, fără reîncălzire.

De când le-a cam venit şi lor vremea înscrierii pe lista de dosare a unui azil, s-au perfecţionat, fiind capabili să asigure prin două pachete săptămânale aprovizionarea unei nunţi mari sau a unei nunţi mai restrânse şi a unui botez. Cât trimit ei este imposibil de consumat din punct de vedere digestiv uman, de către un grup numeros şi înfometat, inclusiv dacă am presupune că termenul de valabilitate al produselor s-ar putea extinde cu 5 zile, iar persoanele ar aduce invitaţi.

Componenţa unui pachet este iniţial plănuită pentru a fi echivalată cu necesităţile beneficiariarilor, eu şi Mofle, după care se execută modificări, de cele mai multe ori cerându-se de către noi diminuări majore cantitativ. După ce e apobată masa totală, părinţii o triplează şi este trimisă cu instrucţiuni de primire şi transport, după care suntem asistaţi telefonic în timpul despachetării şi înmagazinării.

Urmează o pauză succintă, după care ni se cere feedback-ul cu privire la fiecare element luat separat. Pentru că noi nu apucăm în acest interval nici să ne spălăm măcar pe mâini, avem un program computerizat în care introducem meniul odată cu evidenţierea lui în urma recepţiei, program care generează răspunsuri favorabile sau laude cu privire la toate tipurile de mâncare introduse până acum în baza de date, cu note personalizate pe specificul părintelui respectiv, în funcţie de care a produs alimentul şi cam ce i-ar plăcea să audă despre el.

***

Şi mi-am trimis, deci, în service, macu’, să-i facă o cârpeală, pentru ca ulterior să i-l pot vinde lu’ fraiera de Camelia Imbuzan, ca să-mi iau un calculator normal înapoi, că nu mai supooort, îîîrgh, să moarăăă!

***

De ce vă povestesc toate acestea? Fără motiv. Ceea ce ne aduce la şoferul de taximetru cu care m-am deplasat recent pentru a aduce ultimul pachet de agest gen, de lângă gară.

Stăteam să îl aştept eu pe taximetrist acolo unde l-am chemat, când, de după colţ apar două maşini în paralel, în mare viteză, dovedindu-se reciproc: una roşie, una taxiul.

Când ajunge la 10 metri de mine, taximetristul accelerează turbo, se bagă precum ultimul dobitoc în faţa celuilalt, după care frânează brutal fix în faţa mea, cu celălalt împleticindu-se în spatele lui. Eu deschid portiera, el râde dinăuntru ca un descreierat, de parcă eu ar trebui să fiu profund impresionat de felul său unic de a şofa.

Intru, primul lucru îmi pun centura, la care el îmi spune invariabil: “Nu tre’ să îţi pui centura…”. Mi-o zice aproape jignit. Eu întreb firesc, evitând cu delicateţe discuţia despre cum el îi cel mai bun şofer din lume: “Da’ dacă se bagă altu’ în noi?”…

“Da’ doară nu-i bolund!”, răspunde el prompt şi continuă hlizeala cu care m-a întâmpinat.

Apuc să-i zic unde vreau să merg, înainte să-nceapă să-mi povestească cum i-au tăiat şi lui calea două fete cândva şi i-au arătat, culmea, muie, cu degetele, tocmai când el trăgea maşina în stand, “ştii cum zâc?”, mă coteşte el… Însă, cu viteza de reacţie care îl caracterizează pe orice taximetrist, darămite pe el şi, în general cu viteză, s-a luat după dumnealor şi le-o şi prins până la stop, crezi că nu le-o prins? Ba normal că le-o prins.

Şi ele ce-or făcut, ce-or făcut, sunt convins că vă întrebaţi la fel ca mine. Şi-or tras tăte geamurile sus, da’ taximetristul, cu inspiraţie, fleoşc!, le-a tras un “scopit” peste parbriz, ca să, citez, “îşi dea seama că-s nesimţite”. Că nu?! Mă coteşte.

Şi ajungem noi aşa, cu ajutorul divin, în gară, să luăm pachetul, adică la jumătate, considerând că se prognoza un lung drum de întoarcere. Moment în care, din microbuz, se dau jos diverse – cum să le zic? – zălăuance. Aşa, cam dintr-ălea de pă microbuz, ca să vă faceţi o imagine. Nişte microbusiste de Zalău. Cu pleşile, cu eşărfile pe gâtuţ, cu cipilicile tricotate, cu cijmile albe de piele. Dintr-ălea, cu hainele lor bune, de mers la Cluj. Şoferul, însă, nedisturbat, îşi scaldă ochii între ele şi-mi zice cu invidie: “Ej, mă, da’ ce p’ese vă aduce ăsta de la Zalău. Uită, ce p’ese!”, plescăie el, cotindu-mă. Io mă uite la p’ese, mă uit la taximetrist. Mă mai uit la p’ese.

Monologul taximetristului mă întrerupe şi le salvează pe p’ese de la ce urma să îmi imaginez făcându-le, iar pe mine de la ce vroia el să-şi imagineze făcându-le: „Acuma-i valantaiu’ ăsta, nu? (Cu cotul.) Că tătătăt văd numa’ flori păstă tăt! La ce le tre’ atâtea flori, nu le-a durea burta de la atâtea flori?”

Încep să simt că nu mă comport destul de şogoreşte cu el şi-ncerc să mă integrez, da’ nu-i necesar să îl încurajez, că el continuă de capu’ lui: „Io am un băiat de paişpe ani ş-o fetiţă de trei… da’ n-am încredere-n ea! Crezi că am încredere-n femei? (Caută confirmare prin cotire.) La ce le trebuie flori, la tăte pun botu’! De botaniste. Ia, la piţeria asta am învăţat io să mânc cu furculiţa şi lingura.”

Ajungem, mă dau jos din maşină, mă sună taică-miu că am luat pachetul greşit (fusese informat). Cântăresc oportunităţile de a păstra pachetul greşit şi a mă întoarce cu taximetristul în gară.

***

46 comentarii

zi si tu ceva
  1. Februarie 23, 2010 la 17:41
    link permanent
    monica zice ca:

    …care sper ca-i sta parcata-n git lu’ Darius, sa-l sature.

  2. Februarie 23, 2010 la 17:55
    link permanent
    Yo zY DE remy zice ca:

    BA JEGULE NUNMAI BE’ CA TE DOARE DE AIA STOMACUL SI BORASTI DIN METRU IN METRU PRIN VITRINA.

  3. Februarie 23, 2010 la 18:23
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Dupa cite vad eu cre` ca am sanse sa-l prind pe 169.

  4. Februarie 23, 2010 la 22:39
    link permanent
    toader zice ca:

    gia nu, pe gia nici macar pe pozitia 19 nu o iau. am si eu limitele mele.

    monico, taci din melita. te dai lovita ca nu’s ce si nu’s cum. ‘ti-ar fi rusine! nu iti respecti indatoririle de amanta principala deloc. nii la ea! ca ma iubeste ca pe comunitatea jeg! hai, pozitia a 8-a scrie pe tine si ai toate sansele sa retrogradezi.

  5. Februarie 24, 2010 la 00:21
    link permanent
    jimerino zice ca:

    pe nici a 9-a, in locu’ lu’ gia.

  6. Februarie 24, 2010 la 10:45
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Unde am beiut eu vreodată, be, în afară de în gură, hî? Că zî! Unde!

  7. Februarie 24, 2010 la 12:57
    link permanent
    Gia zice ca:

    toderica, nici n-aspiram, nici nu perspiram la pozitiile tale. ai inteles gresit: tu erai doar cu contabilitatea boxerilor.

  8. Februarie 24, 2010 la 14:26
    link permanent
    toader zice ca:

    pai da, asa ziceti toate.

  9. Februarie 24, 2010 la 14:46
    link permanent
    musai zice ca:

    toadere,
    doar tie iti zic, asa, toate.

  10. Februarie 24, 2010 la 16:36
    link permanent
    monica zice ca:

    toader, cer sa mi se faca un job description, sa-mi fie clar ce sa nu respect. Ca-n momentul de fata, cam bijbii. Ah, iata un loc 101, cu dalmatieni cu tot. Tineti-mi-l, ca vin acus!

  11. Februarie 24, 2010 la 18:13
    link permanent
    toader zice ca:

    musai, tu esti feminina sau nu? in acest caz, adica ambele, mai lasa-ma bai frate in sic pace para belum.
    cum va dau la o parte suferiti ca proastele si ziceti ca “vaai, da’ nici nu voiam o pozitie fruntasa in clasamentu’ concubinelor”. câcat, parca nu stim cu cine avem de a face. bagati-va mintile in cap cu toatele.

  12. Februarie 25, 2010 la 00:39
    link permanent
    cacaciosu zice ca:

    scrie mai des.sau vrei o zacusca ?

  13. Februarie 25, 2010 la 10:32
    link permanent
    musai zice ca:

    toader, hic, pace tie.

  14. Februarie 25, 2010 la 13:32
    link permanent
    rumegatoarea_sefa zice ca:

    şi totuşi bioritmu’, bioritmu’ cum sună?
    şi-n altă ordine de idei, la ce mol fuşăşi, că poa’ vor şi-alţii ca să-şi şi-anume afle.

  15. Februarie 25, 2010 la 14:22
    link permanent
    tankistu zice ca:

    musai
    hai fata…. sa-ti vedem pula.

  16. Februarie 25, 2010 la 14:24
    link permanent
    Gia zice ca:

    Toader (cu T MARE), asa-i la varsta ta: senilitate (nu mai recunosti nici personajele), amante fictive, irascibilitate…na, ma rog, altii isi iau masina.

    da’ acuma poarta-te frumos ca la (si mai adanci) batraneti n-o sa ai pe nimeni mai in proximitate sa-ti dea un pahar cu apa, sa-ti aprinda televizoru’, sa-ti dea una dupa ceafa cand te-neci cu pita, afar’ de mine. si io nu o sa vreau oricum, da’ ziceam asa ca sa ma amuz, pe cand te-o lasa nevast-ta pe motiv ca in mintea ta e mai multe- da’ numa acolo- iar fiica-ta o poza goala pe jeg.

  17. Februarie 25, 2010 la 14:44
    link permanent
    Sofia zice ca:

    Domnilor…si distinse doamne, nu vi se pare ca s-a cam deviat de la subiectul scrierii de mai sus?
    Vad ca deja s-au introdus subtilitati cu trimitere la alte scrieri, bloguri, interviuri…pai e frumos? 🙂 Murdariti Jegul cu din aste’?

  18. Februarie 25, 2010 la 14:52
    link permanent
    musai zice ca:

    tank,
    io-te ca i-o aratat-o gia 😀

  19. Februarie 25, 2010 la 14:56
    link permanent
    tankistu zice ca:

    deci urmeaza jim,sa cace si el pe cineva. pe oricine. oricum la jim nu conteaza. sa speram ca nu tot pe toadea. ca de la upercutu giei…e ravasit rau

  20. Februarie 25, 2010 la 15:12
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Am ciudata impresie ca toata lumea e cu bioritmu` la pamint.
    Salvarea e in Bibli dar degeaba urlu pe aici, n-ati semnat petitia aia online de readucere a lui aici.

  21. Februarie 25, 2010 la 16:44
    link permanent
    Gia zice ca:

    Auziti, au astia la Roblogfest categoria “cel mai ciudat/ sinistru site”? Marian S, cu placere!

  22. Februarie 25, 2010 la 17:56
    link permanent
    jimerino zice ca:

    dreacu va pune sa va jucati cu clicku’ cum se joaca chirila cu pula-n liceence…
    da’ care-i cearta? ce le facusi toadere pizdelor da sarira de pe tampon?

  23. Februarie 25, 2010 la 19:00
    link permanent
    Gia zice ca:

    ce-o putut si el, la anii lui…mai nimic.

  24. Februarie 25, 2010 la 23:28
    link permanent
    tankistu zice ca:

    gia rulz….big time. caca ca un barbat.

  25. Februarie 25, 2010 la 23:31
    link permanent
    toader zice ca:

    pai tu de ce crezi ca nu o vreau? ca-i barbat. d-aia.

  26. Februarie 25, 2010 la 23:40
    link permanent
    toader zice ca:

    pardon, barbatoasa. mie imi place feminitatea, nu chestii din astea. daca voiam d’astea ma duceam la spectacule de culturism. alea da fete dastepte.:) si in plus nu sar din tampon cum bine le zice jim.
    musai din pacate e ea feminina da’ ii lipseste ceva. are ea ceva fizic da’ nu o ajuta. mie imi trebe monica, sofia si oana. bine, pe monica sunt suparat de cand cu tradarea da’ ii suficient de inteligenta sa ma pacaleasca iara. sofica ii doamna cat trebe deci are potential. aia mica, oana, ii cum trebe sa fie la opspe ani impliniti.

    p.s. potenta maxima e atinsa fix la varsta mea. asa spun cercetatorii britanici. basca sunt verificat frecvent.

  27. Februarie 25, 2010 la 23:50
    link permanent
    tankistu zice ca:

    toader
    crezi ca (,) krakilla stie ??

  28. Februarie 26, 2010 la 00:23
    link permanent
    tankistu zice ca:

    toader
    mie musai imi pare asa …un pic penala.

  29. Februarie 26, 2010 la 00:46
    link permanent
    toader zice ca:

    poti sa o iei. va urez casa de piatra.
    kraki si el ii tinerel. ce sa ma pun io in calea fericirii copiilor astia? le urez casa de piatra si lor. nu iau eu ca amante consoartele amicilor. ii las sa isi rupa singuri dintii.

  30. Februarie 26, 2010 la 00:49
    link permanent
    tankistu zice ca:

    toadereeeee
    pe cine sa iau mah ??? pe musai ??? esti cu capu´?? tocmai am zis ca pare penala.

  31. Februarie 26, 2010 la 00:57
    link permanent
    musai zice ca:

    toader incearca o revenire, insa, din pacate, a folosit prea multe cuvinte pentru a fi convingator.

    tank,
    o sa te coste. biletul de avion si tot platesti ceva 😀

  32. Februarie 26, 2010 la 01:38
    link permanent
    tankistu zice ca:

    orice pt tine, frumoaso.

  33. Februarie 26, 2010 la 01:49
    link permanent
    toader zice ca:

    ia-o ma. ce daca e penala? e intelegatoare macar.

  34. Februarie 26, 2010 la 05:25
    link permanent
    windwhisperer zice ca:

    Tom-Waits-with-a-hangover voice on his It’s-either-poetry-or-suicide lyrics
    let’s do something crazy, something absolutely wrong , a sight for sore eyes and a view to kill . No, I never miss a beat * I will chew people, but won’t eat them *
    Darius, bucura-ti parintii si returneaza-le papornita nu goala,ci cu lucruri de spalat ! !( something crazy );)

  35. Februarie 26, 2010 la 05:38
    link permanent
    windwhisperer zice ca:

    http://www.bing.com/videos/watch/video/tom-waits-little-drop-of-poison/4df0bba42118d76156a44df0bba42118d76156a4-1630373741203

  36. Februarie 26, 2010 la 10:06
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Mda. 135. Hai, ca se poate, in curind ajungem la 169.

  37. Februarie 26, 2010 la 10:31
    link permanent
    Gia zice ca:

    Sa te rogi sa ramana feminine can’ tre’ sa te mute si de pe scaun in pat 😀

  38. Februarie 26, 2010 la 10:54
    link permanent
    Sofia zice ca:

    Cu fustele in cap, cu mosneagul in brate…babornita se-ndreapta alene spre patuc: “Ia’ spune tu, dragul babii, cu ce te mai pot multumi eu acum?” 😀

  39. Februarie 26, 2010 la 11:37
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Căcăciosu’… doresc, adresa se găseşte pe ‘ternet.

    Aialaltă – era Polus, da’ s-a mai zis la comentarii. O să fie şi cu bioritmu’ şi tăt, răbrădiche.

    Altfel, cât de drăguţi sunteţi aşa, cu toţii, jucându-vă. Jucaţi-vă, jucaţi-vă!

  40. Februarie 26, 2010 la 12:51
    link permanent
    Gia zice ca:

    Curand nu o sa mai avem cu cine…

  41. Februarie 26, 2010 la 23:37
    link permanent
    toader zice ca:

    eh, a incercat si el. numa’ ca nici de data asta nu are cine sa ii dea sex. fii si tu mai blanda cu el. mai concilianta. mai intelegatoare.

  42. Februarie 27, 2010 la 00:09
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Are. Nu-i dă. Da’ are.

  43. Februarie 27, 2010 la 12:44
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Cum mă, să ai tu o mînă cu cinci deşte şi să nu-ţi dea cînd îi ceri ? Eu o tăiam pînă acuma, să moară marmota !

  44. Mai 9, 2010 la 00:59
    link permanent
    Basescu zice ca:

    nu mai are

  45. Iunie 11, 2012 la 18:47
    link permanent
    Militaru zice ca:

    BA ! Am murit de ras, m-auzi ???

  46. Iunie 11, 2012 la 19:31
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    S-a notat.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)