Jurnalul Editorialistic de Groza

AICI VOR MAI VENI NIŞTE POZE ŞI CHEŞTI. Trecem deocamdată la articolul următor; lumea m-a-ntrebat de ce nu fac posturi separate pentru ce lipseşte de aici, iar răspunsul e fiindcă nu vreau. Aşa că reveniţi în câteva zile la această parte, dacă doriţi ultimele retuşuri.

ULTERIOR:

Am zis că mai urmează un film, mno, ni-tă-l-ai! Este următoriul. În timpul şederii mele la Zalău, dragă, am fost pe la birturi, mi-au făcut ai mei masă la castrul roman de la Moigrad, unde-au mai fost oameni, cum ar fi familia Bărbulescu, cu care-am petrecut în periplul meu la Constanţa, la jumătatea drumului, apoi diverşi domni şi doamne de prin Cluj şi Zalău şi Călin şi Cami şi Ştefan Hruscă, cu care (şi-mpreună cu subprefecta Onorica şi domnu’ Stelică) a doua zi m-am plimbat prin Sălaj, la cules colinde. Mai mâini-poimâini mai editez pozele, mai scriu alte cheşti despre ce şi cum. Deocamdată, na!

[sau pe YouTube]

Dimineaţ’ plec pe ultima porţiune, până la Cluj-Napoca.

***

Am ajuns pe ultima porţiune din tur şi voi completa din mers articolul conclusiv, că se va lăbărţa. Mi se strică toate pe final, aşa că adaug totul ca într-un fel de… blog. Adică din mers, cu filme, cu poze, cu ultima săptămână de prosteală.

[Călătoria pe Twitter.]

[Citeşte primu’ articol acilişea.]

[Citeşte al doilea articol dincoloşea.]

[Citeşte al treilea articol acoloșea.]

[Citeşte al patrulea articol încoaceşea.]

[Citeşte al cincilea articol dincoaceşa.]

[Citeşte al şaselea articol încoloşa.]

Sunt la părinţi şi vatră, în Zalău, după cel mai înfiorător traseu din întreaga călătorie. Deci cel mai distractiv.

Am făcut cea mai lungă distanţă neîncetat de până acum, în parametri de singur şi în decursul a o zi, la 105 km, dintre care aşa:

– primii 40 printr-un şirag de tiruri în coloană, pe care-l segmentam lipsit de scrupule;

– următorii 25, într-o urcare destul de enervantâ cât să nu pot pedala, deci împingând, cu vreo 5-10 din ei tras de un Aro nebun, pe hârtoapele celui mai spart drum de până acum, situaţie cu ajutorul căreia mi-am pierdut telefonul primit de la Bucureşti, cu cartela şi tot în el; în acest context, am dosit ţoagla cu remorca-n pădure şi m-am întors cu ocazie, apoi am urcat iar pe jos; telefonul nu s-a mai arătat vreodată;

– 40 de km de coborâre, dintre care 30 pe furtună de grindină-mazăre, perioadă în care mi-au puşcat frânele aproape deja roase, am frânat cu pumeţii în continuu, prin bălţi până la genunţi şi mi s-a stricat din nou camera de filmat; slovacele din Nova Huta (Şinteu) m-au lăsat să sun rudele;

– iar finalii extra 30 de km (de la 105 pedalat, până la 135), m-a luat, murat, din ultimii stropi de ploaie şi sfârşit, un nenea şofer de la Arabesque;

Mai am de la Zalău 80 de km până la Cluj, unde nu vreau să fac nimic, câtva, deşi voi.

Voi sta steril complet, voi spăla haine curate şi voi face băi degeaba. Vreau să şed uitându-mă nopţile pe TVR la tot şi să zac ore-n şir, până mă plictisesc de moarte. Să mă ducă apoi mulţi mult cu maşina, nicăieri, după care să mă aducă înapoi, fără să fi ajuns nicăieri.

Am parcurs pedalat către 2000 de km calculaţi estimativ, dintre care cam 1600 au fost contorizaţi de kilometraj, inactiv pe ploaie sau uneori uitat în rucsac, plus încă vreo 800-900 cu tren, cumulat cu cine a mai ridicat boarfele pe maşini.

Slăbisem până în săptămâna a 5-a un total de 15 kilograme, iar acuma am 59.

Nu ştiu cât am cheltuit, probabil 700-800 de lei pe lucruri utile, cum ar fi un cort nou, rucsac nou, pelerine noi, prelată şi reperaţii şi cam 300 din donaţii, aiurea, pe nimicuri.

Am stricat 3 telefoane (unul primit) şi am pierdut unul (primit), iar pe al 5-lea l-am trimis înapoi din timp, că era cazul.

Am adăugat pe drum o treime în plus la încărcătură, după care am abandonat jumătate din iniţiala, constând în haine, obiective de cameră, aparatură, toate urmând să fie recuperate. Am returnat laptopul ce-l aveam în custodie şi am stricat de două ori camera mea HD.

Am cunoscut şi interacţionat direct cam cu 100 de persoane (dintre care 20-30 de gazde, 50 de cititori pe care nu-i ştiam persoană şi restul – oameni care ne-au cinstit fie cu mâncare şi beiut, fie gânduri, fie cu un simplu oprit, doar să vadă cu ce ne pot ajuta), plus câteva sute prin claxoane, zbierat, arătat muie, arătat muie înapoi, salutat, zâmbit.

Am dormit 40% din nopţi în cort şi 60% la diverse gazde, anunţate sau ad hoc. Am vizitat cam 30 de oraşe în care am zăbovit (dormit sau vizitat) şi am trecut prin 400-500 de localităţi.

***

***

Mai vin detalii.