Darius Hero

jeg.ro: turul țării – Haaa!

j

AICI VOR MAI VENI NIȘTE POZE ȘI CHEȘTI. Trecem deocamdată la articolul următor; lumea m-a-ntrebat de ce nu fac posturi separate pentru ce lipsește de aici, iar răspunsul e fiindcă nu vreau. Așa că reveniți în câteva zile la această parte, dacă doriți ultimele retușuri.

ULTERIOR:

Am zis că mai urmează un film, mno, ni-tă-l-ai! Este următoriul. În timpul șederii mele la Zalău, dragă, am fost pe la birturi, mi-au făcut ai mei masă la castrul roman de la Moigrad, unde-au mai fost oameni, cum ar fi familia Bărbulescu, cu care-am petrecut în periplul meu la Constanța, la jumătatea drumului, apoi diverși domni și doamne de prin Cluj și Zalău și Călin și Cami și Ștefan Hruscă, cu care (și-mpreună cu subprefecta Onorica și domnu’ Stelică) a doua zi m-am plimbat prin Sălaj, la cules colinde. Mai mâini-poimâini mai editez pozele, mai scriu alte chești despre ce și cum. Deocamdată, na!

[sau pe YouTube]

Dimineaț’ plec pe ultima porțiune, până la Cluj-Napoca.

***

Am ajuns pe ultima porțiune din tur și voi completa din mers articolul conclusiv, că se va lăbărța. Mi se strică toate pe final, așa că adaug totul ca într-un fel de… blog. Adică din mers, cu filme, cu poze, cu ultima săptămână de prosteală.

[Călătoria pe Twitter.]

[Citește primu’ articol acilișea.]

[Citește al doilea articol dincoloșea.]

[Citește al treilea articol acoloșea.]

[Citește al patrulea articol încoaceșea.]

[Citește al cincilea articol dincoaceșa.]

[Citește al șaselea articol încoloșa.]

Sunt la părinți și vatră, în Zalău, după cel mai înfiorător traseu din întreaga călătorie. Deci cel mai distractiv.

Am făcut cea mai lungă distanță neîncetat de până acum, în parametri de singur și în decursul a o zi, la 105 km, dintre care așa:

– primii 40 printr-un șirag de tiruri în coloană, pe care-l segmentam lipsit de scrupule;

– următorii 25, într-o urcare destul de enervantâ cât să nu pot pedala, deci împingând, cu vreo 5-10 din ei tras de un Aro nebun, pe hârtoapele celui mai spart drum de până acum, situație cu ajutorul căreia mi-am pierdut telefonul primit de la București, cu cartela și tot în el; în acest context, am dosit țoagla cu remorca-n pădure și m-am întors cu ocazie, apoi am urcat iar pe jos; telefonul nu s-a mai arătat vreodată;

– 40 de km de coborâre, dintre care 30 pe furtună de grindină-mazăre, perioadă în care mi-au pușcat frânele aproape deja roase, am frânat cu pumeții în continuu, prin bălți până la genunți și mi s-a stricat din nou camera de filmat; slovacele din Nova Huta (Șinteu) m-au lăsat să sun rudele;

– iar finalii extra 30 de km (de la 105 pedalat, până la 135), m-a luat, murat, din ultimii stropi de ploaie și sfârșit, un nenea șofer de la Arabesque;

Mai am de la Zalău 80 de km până la Cluj, unde nu vreau să fac nimic, câtva, deși voi.

Voi sta steril complet, voi spăla haine curate și voi face băi degeaba. Vreau să șed uitându-mă nopțile pe TVR la tot și să zac ore-n șir, până mă plictisesc de moarte. Să mă ducă apoi mulți mult cu mașina, nicăieri, după care să mă aducă înapoi, fără să fi ajuns nicăieri.

Am parcurs pedalat către 2000 de km calculați estimativ, dintre care cam 1600 au fost contorizați de kilometraj, inactiv pe ploaie sau uneori uitat în rucsac, plus încă vreo 800-900 cu tren, cumulat cu cine a mai ridicat boarfele pe mașini.

Slăbisem până în săptămâna a 5-a un total de 15 kilograme, iar acuma am 59.

Nu știu cât am cheltuit, probabil 700-800 de lei pe lucruri utile, cum ar fi un cort nou, rucsac nou, pelerine noi, prelată și reperații și cam 300 din donații, aiurea, pe nimicuri.

Am stricat 3 telefoane (unul primit) și am pierdut unul (primit), iar pe al 5-lea l-am trimis înapoi din timp, că era cazul.

Am adăugat pe drum o treime în plus la încărcătură, după care am abandonat jumătate din inițiala, constând în haine, obiective de cameră, aparatură, toate urmând să fie recuperate. Am returnat laptopul ce-l aveam în custodie și am stricat de două ori camera mea HD.

Am cunoscut și interacționat direct cam cu 100 de persoane (dintre care 20-30 de gazde, 50 de cititori pe care nu-i știam persoană și restul – oameni care ne-au cinstit fie cu mâncare și beiut, fie gânduri, fie cu un simplu oprit, doar să vadă cu ce ne pot ajuta), plus câteva sute prin claxoane, zbierat, arătat muie, arătat muie înapoi, salutat, zâmbit.

Am dormit 40% din nopți în cort și 60% la diverse gazde, anunțate sau ad hoc. Am vizitat cam 30 de orașe în care am zăbovit (dormit sau vizitat) și am trecut prin 400-500 de localități.

***

***

Mai vin detalii.

56 comentarii

  • Deoarece căuăie intim lumea smiorcăită că – aoleo! – nu răspund pe Jeg, ce s-o fi întâmplat, aflaţi că: în Janis continuă să debordeze de viţici imbecile, care dau din ugerele pline, în timp ce diverşi boi nepurtaţi bat din copite la ele; este una care-a urlat din colţu’ berii că “băăă, io citesc Jegu’, mă semnez Chira” şi NU era aia pe care-o ştim cu toţii, deci feriţi, că îs mai multe; luni seara acolo înseamnă acelaşi lucru cu vineri seara sau sâmbătă, calculând în densitatea prostiei; venitul acasă e cel mai anevoios, cu fieşce cetitoarele fiind prea bete ca să aibă chef de poveşti, întrunind totuşi paradoxal ambele condiţii (atât bete, cât şi chefu’), iar eu – băiat de bun simţ, care trebuie să le ocrotesc de ele însele şi să fiu sensibil şi atent.

    Vera – melodia scrie-n descrierea filmului, când dai clicu’ mouseului pe el. Lemak – m-am îngrăşat la Zalău în primele două zile 4 kile, pe care le-am dat jos din nou în următoarele două zile – nu poate fi bine asta. Restul – bine, vă iubesc şi eu înapoi.

    Cieauo!

  • Loc. Unirea in care se afla “stadionul” Florida Impex langa care ai dormit tu in prima noapte ii in judetu’ Alba 😛
    Felicitari insa pt tur 🙂

  • 1
  • 2

Sociale