Darius Hero

Sunt diferența fină dintre complex și complexat

S

V-ați uitat vreodată la oameni cât de ciudat umblă? Să vă uitați.
Foarte ciudat. Da’ ce urâți îs!

Mie nu-mi place de lumea care e proastă și care trebuie să strâng eu după ea. Fie că este vorba de un context profesional, fie că este cadrul emoțional. Fie că este doar de prin casă. Îmi place, așa:

– de lumea deșteaptă și curată și ordonată și după care nu e cazul să strâng deloc;
– de lumea care e proastă, mizerabilă și cum poftește dânsa, dar după care tot nu trebuie să strâng eu, după ea – zic, da’ nimica – și e exclusiv treaba dânșii;
– de lumea care strânge după mine, când trebuie și când sunt eu prost, care e voie să fiu; da, de ea-mi place; îmi place de ea cel mai mult dintre toate lumile enumerate;

Însă nu îmi place deloc – cum vă și explicam mai sus – de lumea care e proastă și trebuie să strâng eu după ea. Înțelegeți? Sau cel puțin Roxana și Simona de la București și respectiv Dacian, că pă aia cu emoționalul nici măcar n-o amintesc? Sper că da. (Nu, mă, nu ea!) De ce nu-mi plac mie aceste lumi, atunci când ele sunt proaste și trebuie să strâng eu după ele, fie că e profesional, emoțional sau prin casă? Fără motiv.

femeiadeservitciu

Și dintre lume, în general, nu-mi mai place nici aceea care “are nervi”. Și aia care “n-are chef”. Sau cea care are nevoie “să facă înainte ochi”; în fiecare zi. Și aia pentru care “e târziu la ora asta”. Nu-mi displace că sunt așa, ci că trebuie eu să aflu sau că se consideră că ar fi problema mea.

***

Mă, io am încetat să mai ascult. Până acuma era nevoie de această activitate, o dată pentru muzică; dar asta nu mă prea pasionează. Am câteva melodii, iar pe alea oricum le știu pe de rost, așa că de ce să le ascult? Și, a doua oară, pentru când îmi zicea cineva ceva. Referitor la acest al doilea aspect – înainte eram curios și vroiam să știu, să “ce-ce-ce?”, să aflu. Dar, ne mai intrigându-mă (nemaiintrigându-mă), ce? Deci acum nu mai e nevoie de această activitate.

Și am probleme cu auzul. Deci în ureche. Nu merge bine, nu știu de ce. Nu știu nici măcar care ureche, ambele?

Așa că puteam să încerc să-l reglez pe auz, să merg la doctor, să fiu atent cât de tare dau căștile, poate e ceva minor. Cât să știu ce-mi spune lumea, când vorbește. Sau mai puteam să nu mă mai intereseze. Pentru că, din puținul cât îl mai aud, nu prea mult m-a și interesat, mi-am dat eu seama.

Pe cale de consecință, nu mai urmăresc ce mi se comunică. Sunt un băiat simțit și înțeleg nevoia celorlalți de a-mi vorbi și chiar încerc să par foarte atent, fiindcă n-aș vrea să-i văd încurcați sau confuji, să-i inoportunez în cel mai mic fel cu ignoranța mea. Dar în realitate m-am regăsit senin, chiar și după multe zeci de minute de neparticipat la o conversație, fără să rețin sau regret nimic.

Devine mai complicat când se fac referințe la ceva ce s-a mai zis, despre care eu evident că nu am habar. Ș-atunci intervine celălalt aspect al interacțiunii mele: vorbitul cât mai puțin. Fiindcă, am uitat să menționez, nu prea mai vreau nici să mai zic la nimenea ceva, că-mi consumă timp. Ș-atunci vorbesc puțin, improvizez. Sunt aproape convins că de câteva ori, când am inventat înapoi către cineva ce credeam eu că mi-au povestit ei, au luat-o de bună, de parcă de la mine venise de la început. Da’ probabil era mult mai antrenantă varianta mea, pe care mi-am dat silința, decât ce pățiseră ei de-adevăratelea, încât m-au crezut pe cuvânt.

De ce zic că m-am săturat? Fiindcă atâta sunt toate de la fel, încât le pot râgâi eu direct, în rime, dacă-i necesar, încă de când se apropie doritorul-interlocutor, fără să fie nevoie să mai deschidă gura. “Să veeezi!” De aici le pot spune eu direct ce să văd, ca să n-o mai lungim. Sau, cel mai bine, să accept că bine, să văăăd, dar să mă lase să văăăd singur. Ș-apoi îi anunț eu când termin.

Untitled-1

***

Azi călătoresc spre localitatea Bukkake, din inima patriei, fiindcă m-a invitat în ultima clipită domnul Nasty la lansarea cărții sale, cu impresia greșită că n-o să apuc să ajung. Da, cartea aia, de-i zice fix ca la motoul de la Jeg… într-o absolut întâmplătoare coincidență, da? Sper!

Programul este în halul următor:

Descins pe la 09:00 în Capitală. Mărs la cheșt’e, de la 11:00 (Muzeul Național al Hărtilor și Cărții Vechi din București, str. Londra, nr. 39). Întâlnit cu Mana și Ciutacu, pupat pe obrajii rumeni, zâmbit la blițuri. Pus ruladele la poșetă.

Apoi, la 14:00, mă văz cu Rodica și Garfa, la un Jenga. Acestora (fiindcă s-ar putea să șăd “dăcât” o ziuă, da’ nu doresc să lipsească) li se vor alătura: Artpi, Hudrea. Monicea și Popescu. Vita de Gimel și domnișoara mult prea delicată pentru el de prietenă-sa, Șmena. Zapa, deși mă-ndoiesc. Bogdan Ciubotaru. Canalia. Maria Coman (Huo!). Aș dori din tot sufletul meu să vină și Sepucele, da’-i un țăran sclifosit care-o să zică “ooof, măi, da’ știi că mie nu-mi place cu atâția, eu te iubesc doar pe tine, Moafle vine?” Da’ mai rârâit, că el îi rârâit. Și de restu’ mă doare-n cur, ca să nu se simtă nimeni exclus. Locul este Sport Spirit, Str. Caragea Vodă, nr. 8, la 5 minute de Romană (ales de Hudrel și Gimel, pe răspunderea lor, au girat cu viața lu’ Șmena, că Hudrea n-are prietenă). Plecat pă la 19:30, ceau-pa.

Mai jos, la comentarii, este și un reportaj al Realității TV, de la locul faptei.

136 comentarii

  • Interesant este: cum m-ai recunoscut din cele 30 de poze? 🙂 Bine, nu sunt 30 de fete pe site, dar oricum.
    Cat despre Cannes sau Oscar, promit sa nu uit sa iti multumesc. Atat doar ca nu va fi cazul 🙂

    Cred ca Darius face film despre chiloti. De aia dureaza atat, ca-i pretentios: in carouri, da nu exagerat; sau in dungi, dar scumpi; cu livrare la domiciliu; da, si sosete ar merge………

  • pentr’ ca am ramas fara domeniu. primesc domeniu gratuit!!! 🙂 sper sa rezolv problema cat de repede

  • Biblel – bănui că sper cu siguranţă că poate desigur m-aş bucura ca fără-ndoială să te văd la lansarea lu’ Nasty de mâine, da?…

  • Mâine a fost?
    Trebuie să spun că nu m-a invitat… deşi cred că are adresa mea de email. Oricum, să nu uiţi să-i spui că-l salut, asta ca să nu creadă că nu-s civilizat şi nu-i trimit un mesaj călduros în plină caniculă (nu de alta, dar eu nu am aere din alea condiţionate).

    Dariuse, ultima dată când am ieşit 15 minute din casă îmi făceau oamenii de bine fotografii… atâta mi-ar mai trebui să ajung în ziare că am fost la nu ştiu ce lansare de carte. Nu am fost eu la Harry Tavitian sau la Mihai Mălaimare… ce să mai vorbesc despre politică…

    Iar am fost genial cu aerele pavloviene… nu ştiu de unde le tot scot!

  • Acum, că mă gândesc mai bine, cred că frumos ar fi ca toată lumea să-i transmită, pe rând, salutări din partea mea… să fie un hapening, sau cum se spune… 🙂 Ce o să ne mai distrăm…

  • Nu ai înţeles ce am spus mai sus pe la nouă şi-un pic… sunt închis în casă, nu ies afară, nu primesc vizite… E mai bine aşa…

  • Mai să şi-ţi meargă n-ar strica. Da’ altfel, câcat, tre’ia să-ţi iei .ro.

    Deci ştii programul, de l-am stabilit, pe când viu, da? Bun.

  • Darius,
    Eu sincer credeam că numai despre mine se va vorbi, pentru că nu este blogăr politic în România să nu mă viseze (desigur un coş-mare) şi cu ochii deschişi, aşa că mă simţeam pretextul întâlnirii. Probabil că s-a discutat însă after party. 😀

  • mno mă da’ tu nu ai o cămaşă ş-un panatlon de stofă ceva?

    înţeleg că nu ţi-ai cărat costumul până-n bucea, dapoi tot trebuia să te îmbraci cumva mai elegant, mai la 4 ace, nu la gâdea!

  • @ făniţă
    Dilema nouă sau dilema veche?

    Păi este posibil să nu ştii că acel costum despre care vorbiţi în termeni eclatanţi este exact ceea cu ce megastarul era deja îmbrăcat. A pune un alt fel de costum “elegant” pe brandul Darius este egal cu a o îmbrăca pe Claudia de la Cream cu taior tip Hanna Rabinsohn.

    După cum spunea poetul…

    lasa-ma sa iti explic
    eu nu caut nimic
    nu vreau sa te …
    vreau doar sa iti vorbesc
    dar in sarutul meu
    este …
    si atingerea mea e tulburatoare
    te lasa intr-o clipa fara putere
    sa stii numele meu e placere

    Desigur, încheierea apoteotică are un efect tamimic (vezi blogul Cuvintele Mele Preferate):

    sunt o fetita tunata
    si bine dotata
    te uiti la mine vrei
    pusi pusi wei

    Păi bine stimate dilematic (adică un fel de Andrei Pleşu), vreţi să faceţi din amicul Groza un fel de Sexy Brăileanca, da pe invers?

    PS1.
    Hanna Rabinsohn a luat mai târziu numele de Ana Pauker.

    PS2.
    Iar am fost genial!

  • Măi Dariuse… dacă ştiam că o să fie răcoritoare şi mâncare… mai că veneam şi eu 😀

    Am ascultat înregistrarea şi am văzut că seniorul Năstase a pomeni nick-ul meu zicând că îmi ascund identitatea; Destul de ciudat, dar fiind că pe blogul domniei sale, ca şi pe cel a lui Ion Iliescu sunt trecut la blogroll cu numele real. Mă rog.

    Recunosc că sunt dezamăgit. Văd că lumea politică nu înţelege ce vreau eu să fac, anume să adun vocile separate care sunt pe lângă mine şi care constituie adevărata societate civilă din România şi, pe baza lor, să fiu menestrelul consolidat al acestor voci. Lumea mă percepe drept un activist politic, întotdeauna “de la adversari”, în timp ce eu încerc să-i fac pe ei, pe toţi, să se comporte cu responsabilitate şi eficienţă.

    În asemenea momente sunt foarte dezamăgit, pentru că nu pot să nu mă gândesc decât la faptul că am irosit doi ani din viaţă într-un efort zadarnic de a vorbi urechilor surde.

    Mă duc să mai ascult o dată cântecul lui Mironeasca, ca să mă mai liniştesc şi pe urmă mă duc să încep lucrul la o melodie ermetică.

  • Gratis. Io-am încercat să-ţi spui subtil, da’ tu nu, că şăzi acasă. Mna, vezi? Restu’ ne-am îmbuibat ca nişte nehaliţi. Să vezi buluc.

  • Vezi tu, draga Bibli, noi il asteptam sa vina cu sticla de palinka de Zalau si el se duce in sfere inalte, la sampanie si icre negre. Si eu care imi faceam MEA CULPA ca nu l-am asteptat la gara !
    Lasa ca eu il astept la plecare si promit jegarimii sa il las fara chilotii aia Calvin Klein.

  • Iar mi-a scapat, norocosul. Dar o sa dau in urmarire toate bicicletele care intra in Bucuresti. Mai spre vara incolo.

  • Chiloţii ăia n-au fost destinaţi nici unei persoane denumite Marian. Sub nici o formă. Nici măcar ferfeniţă. De ce s-ar bucura jegărimea că Glad nu mai are chiloţi, când ar trebui să se bucure de faptul că are şi nu o mai freacă la cap să-i cumpere?

    Glad, se aude. Emoţia ta până la lacrime îţi răzbate în voce. Şi nici măcar nu e simulată. Ceea ce m-ar face foarte tristă dacă mi-ar păsa suficient. Şi nu pentru faptul că tu eşti emoţionat sincer, ci pentru motivele pentru care te-ai emoţiona într-un asemenea hal, ştiut fiind faptul că tu nu te emoţionezi din fire, sau încerci de fiecare dată să ascunzi faptul că şi tu poţi fi o sursă de emoţii.

  • Ai prins trenul, prostea? Cum zicea monica mai sus, da, că stau cu frica-n sân să nu deraiezi trenul ăla.

  • Mă, i-am zis mai sus şi lu’ Máriş aistălalt că îs pă tren şi pă drum, ce pula mea?

    Dacă mă uit pă geam, uită, deja am intrat în… stai să văd… noapteee! Nu văz nimca, deci habar n-am! Ajung la tri şi ceva.

  • @Darius

    mno, păi nu s-or supăra ai tăi pe tine când te-or vedea aşa la televizor printe acei foşti oameni politici mari?

    @Bibliotecaru

    doar dilema! 😀

    eu vorbeam de oameni, nu de branduri. dacă toţi vorbim de branduri, apoi nu mai seamănă nimeni ogoarele! 😀

    apropo, interesante comparaţiile! 😛 🙂

  • ceea ce mi se pare corect, intrucat, in afara momentelor in care deschide gura, pare ca doarme. da, el, Gadea.

  • Draga jurnalule, imi pare rau ca mi-am facut tatuaj cu pamfil si ca m-a durut. a! zooso rules!

  • And now, a sweet and kind referrence of IP, ca sa nu cauti si sa beznai dupa cine fura aia doi de sus, care nu fura decit unul singur, si deci Popescu are personalitate tripla.

    Iar eu stau cu el in casa. E ok.

Sociale