Darius Hero

Presa, servită cu lămâie

P

În cea mai mare măsură, pentru că pute a pește și ți-e greață după ea.

[Articolul de mai jos a fost publicat și pe Foaia Transilvană, a amicilor de la patronatul concurent, că de ce să-i plătească pe-ai lor, când îi pot plăti pe-ai noștri. Hai, linkul e gratis, că vin sfintele sărbători.]

De obicei, când livada de materiale monetizabile dă în pârg câte-o tragedie cu rata mai sporită de necaz, orice gazetar, care și-a primit porția lui de stat până-n brâu în viitură și poate recita microbuzele spulberate de tren după numerele de înmatriculare, știe din instinct că urmează să culeagă roadele bine coapte ale recoltei de ora 17.00. Analogia mai mult decât sumbră a sezonului sunt nou-născuții arși la maternitate.

Când au început fluxurile să verse articole cu lacrimi de jurnalist, pe la mijlocul lunii, se anticipa clar măcar o săptămână zdravănă de breaking-news-uri morbide printre diverse acțiuni populiste „pentru îngeri”, „imagini șocante”, dacă avem noroc „filmări șocante”, să nu uităm de vina lui Boc, deci practic Băsescu și – că doar suntem profesioniști – promo-uri atent vignetate, sincronizate cu muzica scoasă prea timpuriu de la păstrare pentru anticipatele generice ale vedetelor programate să moară în grila de toamnă.

Însă admit că mass-media m-au luat prin surprindere tura asta: s-au lungit departe peste cât oricum nu le-ar fi permis nesimțirea cu care totuși ne-au obișnuit.

Sigur, întoarcerea lui Chirilă cu Raicu din vacanță le-a mai dat timp reporterilor să-și golească memory cardurile pentru tranșa de bebeluși care urmau să moară la terapie intensivă. Însă se știa din timp că nu pot rudele plânge în total, cât pot televiziunile filma fiecare în parte. Un tabloid (alegeți-l la întâmplare, că-l nimeriți) a trecut la concesii dramatice, luând decizia editorială dificilă de a micșora țâțele de la pagina 3, ca să se reverse peste spațiul dezlocuit prim-planurile cu incubatoarele topite, de pe pagina 2.

De la microfoanele care înecau sughițurile părinților cărora le mureau copiii în declarațiile autorităților dimineața, înviau din greșeală după-masa și mureau de-a binelea noaptea, până la preoții care socoteau procedura de înmormântare care nu l-ar necăji pe Dumnezeu, începe să fie limpede că ne trebuie ceva de proporții epocale pentru ca spațiul limitat dintre calupurile de publicitate să se aerisească. Culmea – nu mai merge nici cu parastasul Mădălinei, nici cu ultimul Slapgate al Președintelui, nici cu noile acuzații împotriva lui Diaconescu.

Încep să cred că până și a doua venire a lui Iisus va fi tratată periferic doar pe bloguri și, tangențial, pe unele forumuri, acum că presa galbenă a ajuns la maturitate.

***

***

[click pentru mai mare]

71 comentarii

  • Pot să-mi pun poza cu “crati-mă” la avatar? Și ai putea să produci un îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație cu imagini din acestea explicative. Mulțumesc anticipat.

  • Eu am o problemă de logică. Pornesc de la faptul că nu reţin cum şi ce spune gramatică, disciplină a cărui reguli le des-crie foarte frumos Dar-ius, dar ar trebui să reţin regulile gramaticale…? Păi nu-i mai simplu să reţin direct forma concretă decât să reţin regula care mă conduce la forma concretă?

  • Domnu’ Bibli, da’ nu-i mai uşor să ţii minte o regulă decât şaişpe perechi de cuvinte? Adică mna, pentru cineva căruia îi place să înveţe mecanic chestii ilogice e ok, presupun.

    Darius, dar de ce scrii ca mine? Nu-ţi ajunge să scrii ca tine? De ce pe jeg scrii ca tine şi în ziare scrii ca alţii (anume eu în cazul ăsta, şi nu-mi spune că nu, că eu nu ştiu să scriu sau scriu tâmpenii şi că tu nu ai scris aici ca mine, că tu nu foloseşti cuvântul “zdravăn”)? Altfel bravo, bine că-ţi dau şi bani să scrii…

  • Bibli si toader au rulat de mama focului. Ce sa spun, imi place sa rulez si eu cite ceva, dar nu-mi iese mereu. Cu voia jegului am sa va invit pe la mine pe acasa ca sa vedeti ce poanta dracului am patit eu astazi cu goagle. Saru` mana, sefu` jegului, multumesc ca ma accepti pe aici, chiar si dupa ce ma duc la o degustare de vin bun.
    (Asta e ceva de genul: adica ce, daca nu-mi dai tu palinka crezi ca nu am ce sa beau ?)

  • @ Andi
    Mai sunt şi excepţiile…
    De exemplu, nu este corect “am ratat de puţin ţinta”, dar este corect “am ratat dă puţăn ţinta”…
    Şi mai e o problemă. Absolut, cu regularitate de ceasornic elveţian, toţi realizează greşelile după ce ele sunt făcute, niciodată înainte (în caz contrar nu ar mai fi greşeli, nu-i aşa?). În consecinţă, dacă ai greşit, la ce mai e bună regulă? Cum spunea Seneca, nu mai ştiu dacă cel tânăr sau cel bătrân, errare humanum est perseverare diabolicum
    Mai bine înveţi corect şi, în caz de eroare… venia dignus est humanus error, cum bine spunea istoricul Titus Livius.

  • ai vazut bibli cum s-a denaturat? incet incet devine si el, grozea, cum zicea jime, in felul lui un adult. in urma cu nu mult timp a scris ceva aluziv cum ca ar fi facut el ceva cu sex intr-insa. dupa aia ceva cu publicitate intr-o revista serioasa. acum ii baga cu politica. mai baga si ceva monden si poate sa se insoare si dupa aia sa divorteze. e pe drumul cel bun. saraca mirmen. nebunu’ ii aduce cine stie ce nora agatata pe tuiter. o din’aia cu hanya89 sauuu shari90. asta daca nu are mirmen ghinionu’ sa ii aduca asta direct una din 68 si cu dinti lipsa dar care sa cante la ukulele.

  • Eu tot zic, dar nu tot omul înţelege… Calea nu e bună. Nu te apuci de ţăţisme şi pe urmă să aştepţi să ajungi fericit. Calea este alta. Mai întâi ajungi vedetă, eşti bazat, ai maşină de fiţe şi o vilă în Malibu… Apoi arunci cu ţăţisme în stânga şi în dreapta, că lumea va considera un fel de excentricitate de vedetă.

    De aceea spuneam, mai întâi filmele care să conducă către consacrare, pe urmă un studiu aprofundat despre subiectul cine a pus magiun pe clanţă.

    Băi Groza, a luat Mironeasca premii şi n-ai făcut nici o izbândă cinematografică pe subiect. Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu… pardon, asta era de pe un bilet mai vechi, din alt discurs…

  • @ Bibli: `Errare humanum est“ a zis-o Băselu. După care ne-am trezit cu el că “perseverare diabolicum“.
    @ toadier: EŞti cumva pe aproape. Părerea mea e că mirmen încă veghează la tâmpeniile micuţului şi îl pocneşte peste ochi cînd greşeşte altfel, vorba ta şi a lu` Bibli, era gata însurat şi divorţat virgin. Pe deasupra şi cu pensie alimentară de plătit. Stai cu ochii pe el, mirmen. Şi zice bine cineva: n-ar fi rău să-i tai accesul la twitter, facebook şi neogen.

  • Domnu’ Bibli, cum poţi realiza o greşeală după ce ai făcut/realizat-o deja? Pe aceeaşi, în acelaşi timp, dar după o vreme. Deci ce? O zi întreagă şi creierul meu tot n-a găsit un sens în chestia asta.

    În altă ordine de idei, când ştii regula şi o aplici în mod obişnuit, creierul o înglobează şi o foloseşte în mod constant fără ca “utilizatorul” să fie conştient de asta şi (ha!) fără să greşească. Şi când apare un dubiu, aplică regula în mod conştient. Şi iarăşi nu greşeşte. Şi totul e roz şi minunat (asta pentru că materia cenuşie sănătoasă e de fapt roz).

  • nu. asa nu. sa ne intoarcem la a lua lume pe pula, e mai haios si ne si oarecum pricepem. ce vrei tu aici e depasitor.

  • deci un articol(aş) atît de mainstream şi middle-of-the-road că m-a apucat chestia aia care se face-n veceu de obicei şi-n boschet la urgenţă, căcarea.
    poate de-aia vă certaţi ca chiorii şi vorbiţi urît, cu “pulă” şcl.

    (mareane, tu să nu protestezi, n-ai voie. tu, cel care scrii (am dovada-n prntscr) pe un blog mai prost (îndrăznesc s-o spun) chiar decît ăsta jăgosu’, n-ai voie să mă bagi în aia mamii! nicht!)

  • Otetefeseeule, nu e prost, bre, că e wordpress. Ăştia nu greşesc.
    Şi acolo unde zici tu nu te-am băgat deloc… te mănîncă ?

  • @ Andi
    Ordinea firească a lucrurilor este să greşeşti şi apoi să-ţi dai seama că ai greşit. Eu nu sunt de acord cu faptul că o greşeală poate fi conştientă. Dacă îţi doreşti să greşeşti, înseamnă, de fapt, că nu greşeşti, pentru că faci ceea ce ai dorit să faci. Niciodată nu poţi să-ţi dai seama că vei greşi şi pe urmă să faci o greşeală, pentru că ar fi inclusă intenţia şi atunci ea nu ar mai fi o greşeală, adică un eveniment fortuit, ci unul intenţionat. Or nu poţi să greşeşti intenţionat, greşeala implică în compoziţia sensului caracterului neintenţionat.

    Eu am spus aşa:
    Absolut, cu regularitate de ceasornic elveţian, toţi realizează greşelile după ce ele sunt făcute, niciodată înainte (în caz contrar nu ar mai fi greşeli, nu-i aşa?).

    Domnia voastră vă legaţi, probabil de cuvântul “realiza”. “A realiza” înseamnă “a înfăptui”, dar şi a-ţi face o idee precisă despre ceva.

    Mai mult, poate faceţi o confuzie între greşeală şi actul prin care se raportează greşeala.

    Dacă de exemplu trec strada pe culoarea roşu a semaforului, nu traversarea în sine este greşeala, ci faptul că am încălcat o regulă a Codului Rutier. Dacă fac traversarea intenţionat, nu poate fi o greşeală, dat fiind că există o intenţie de a realiza o infracţiune, o premeditare. Înţelegeţi?

    În cea de a doua parte… Eu am început să fac foarte multe greşeli în momentul în care m-a lovit îndoiala. Cât timp nu m-am îndoit nici un moment, nici greşeli nu au fost.

    De exemplu, cam la ce regulă să mă gândesc ca să transform din inclus incluziune şi nu inclusiune? Învăţând direct că este cu “z”, nu-mi voi mai pune problema… este cu “z” sau cu “s”? Fără îndoială, nu va exista nici greşeala.

    Ia să vedem, câte greşeli am făcut în acest text… Una, două, trei… multe, prea multe.

  • mareane, nu sicrie nicăeri că e uordpres de-ăla de care zici tu, scrie jeg.ro şi gata.
    aşa scrie, aşa citeşte. că odată mă enervezi şi fumez!
    şi dacă te mai legi de mama (care, nu’aşa, e sfîntă), păi atunci şi eu cu printscreenu’ ăla pe tot netul! pac, la resboiul, gen.
    grijă mare!

    şi vezi că oamenii ăştia vorbesc chestii serioase, nu ca noi.

  • Bine, limba evoluează, ne place şi nouă să furăm cuvinte de la anglofoni. E de înţeles. Ce nu-i de înţeles e de ce nu se înţelege că eu mă distrez pe aici cu cuvintele şi nicicum nu mai am de gând să cred ce-mi zice lumea. Un bun exemplu:

    GREŞEÁLĂ, greşeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conştientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (şi care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greşeală = perfect. Din greşeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greşi + suf. -eală.
    Sursa: DEX ’98 | Adăugată de gall | Greşeală de tipar

    Deci voluntară sau involuntară? Se poate greşi incredibil de uşor mai ales când alegi să faci ce vrei să faci. De exemplu, vrei să te răzbuni pe cineva şi-i faci un tort în care-ai pus o cană de sare. E o greşeală imensă în lumea bucătarilor, dar foarte intenţionată în cazul respectiv.

    Şi traversarea pe roşu e tot o greşeală, chiar dacă e făcută de un somnambul sau un disperat căruia îi moare pisica pe balcon, prinsă printre mărăcini. Exact şi fix şi mai ales pentru că a fost încălcat codul rutier.

    La faza cu alegerea dintre “incluziune” şi “inclusiune”, nu există dubii pentru că nici nu s-ar pune problema să transformăm cuvântul “inclus”, când îl învăţăm pe “incluziune” deja transformat. Eu vorbeam despre reguli care chiar există şi-s de genul “pe care dintre astea x forme ale aceluiaşi cuvânt care există şi are un anume sens le folosim în ce context”. Ca exemplul foarte roz din poza de mai sus.

    (grozei îi este permis să mă omoare pentru acest comentariu suicidal de lung. scuze)

  • Domnu` Bibli, te rog frumos, vezi ca o dai in limbaj academic, ce p… ma abtin.
    Nu uita faptul ca “Andi“ desemneaza o femeie. Eu ma chinui de multi ani sa ma lamuresc cum gandeste acest rezultat al coastei lui Adam si tot n-am reusit.
    Singurul lucru sigur la femei e ca totul e relativ. Mie greu sa fac aici teorii academice asa ca o sa incerc cu un exemplu de viata. No:
    Eu si o persoana de sex feminin. Eu – sagetator sincer si direct. Intrebarea ei: si de ce zici ca ma inviti diseara la tine ? / Raspunsul meu: pai fiindca te plac mult, fiindca vad ca ma placi si tu, mincam o pizza, chestii, trestii, apoi facem dragoste pina dimineata.
    Rezultat: a fugit ca din pusca.
    M-am spovedit la un nene cu mai multa experienta (aveam vreo 19 pe atunci, pix!) si am bagat la cap ce mi-a spus el.
    Dupa vreo luna o invit iar. / Nu vin, ca tu ai idei. / Ce idei, draga, daca m-ai refuzat atunci mi-a pierit cheful. Ai zis ca vrei sa-ti arat [o chestie pe computer], exact asta o sa-ti arat si te las sa pleci.
    No, cine era a doua zi dimineata cel mai fericit si satisfacut om de pe pamint, ha ?

    Deci unde e problema ? Prima data s-ar fi zis ca a facut-o intentionat, a doua oara “a gresit“ !!! Ba, asta micu`, baga la cap, ca eu de fapt vorbesc cu tine, nu cu Bibli, asta era doar figura de stil.

    Jimi, ai legatura. Se cere si un pic de limbaj condimentat.

  • MI-E greu, mama ei de cratima…

    A, inca ceva, mister jeg. Schimba dracului acest font, altul mai adevarat n-ai gasit ? Clasicul Arial, par egzampl: vechi, bun, verificat.

  • ba, mie mi se pare ca domnisoara a admis ca l-a lasat pe asta cu corpul dezordonat s-o trateze ca pe o dama de 14 ani din thailanda, asa ca nu ma mai iau de el. ca deci se pare ca s-a dedat la placerile carnii si deci nu e homalau, ca palarista seamana a femeie. da’ multa vreme mi-a produs o anume stanjeneala, ca aveam dubii. ba, acum poti sa vii sa bem o bere intr-o atmosfera mai destinsa si nici n-o sa mai fiu asa rigid cand ma vei pupa, ca stim c-o vei face.

  • @ Andi
    Groza va veni cu omorul pentru formularea…

    care chiar există şi-s de genul “pe care dintre astea x forme

    Păi se poate să nu reţineţi vasta discuţie de pe acest blog care milita la a înlocui “de genul” cu “de tipul”? Ăăăăă, unde trebuia să pun virgulelelele? 😀

    Îmi citaţi, din dicţionar, şi de aceea mi-am luat măsura de prevedere (pentru că am intuit argumentul) şi spuneam… Eu nu sunt de acord cu faptul că o greşeală poate fi conştientă. Probabil că nu aţi fost cu atenţia trează…

    Şi mai spuneam că…
    nu traversarea în sine este greşeala, ci faptul că am încălcat o regulă a Codului Rutier

    Am să hotărăsc prin deliberare… (2 minute de deliberare)… Am hotărât.

    Nu. Practic nu aţi comunicat absolut nici un argument. Cel puţin nici un argument care să combată ce am spus eu.

  • @ Marian S
    Greşeala este evidentă…
    apoi facem dragoste pina dimineata
    Niciodată nu inviţi o femeie “să faci dragoste”. Sex da, asta e OK. Femeile, ca şi bărbaţii, vor sex. Sau mai corect… Unele femei, ca şi unii bărbaţi…

    Să faci dragoste deja e ceva mai mult. Când faci dragoste cu o femeie, te aştepţi să fie, măcar un pic, virgină. Dar şi tu trebuie să ai, măcar o idee, virginitate. Altfel te simţi şi tu neplăcut, şi ea se simte neplăcută. Şi dacă nu vă plăceţi unul pe altul, nici vorbă de dragoste, tot sex.

    Recomand ascultarea cu atenţie a versurilor din cântecul Loredanei… Foaie verde şi-o alună… Zigzagazugauagazigzagazugauagazigzagazugauagazagazugaza

  • citind (în mod foarte imprudent, dis-de-dimineaţă) ultimele consideraţii ale clonatei, mă-ntreb cum de scrie uneori aşa de bine şi uneori ÎN HALUL ĂSTA DE PROST!
    fată! uăi! las-o jos cu teoriile despre dragoste şi sex, că măcăne amîndouă!
    păi cum vine asta “Femeile, ca şi bărbaţii, vor sex.” ce, nu ştia marean aşa ceva?
    păi pînă şi eu ştiu acest loc comun!
    dar stai, că se complică :”Sau mai corect… Unele femei, ca şi unii bărbaţi…”
    păi deci ce vrea să ne comunice, stîngaci, autorul? pe mine m-a pierdut, nu mai ştiu dacă toţi şi toate vor sex, sau numai unele, şi dacă-i aşa, care anume. că m-ar cam interesa.
    eu credeam că o femeie (generic vorbind şi despre o anumită unitate temporală) vrea sex cu cîţiva bărbaţi, nu mulţi. iar dragoste, cu unul singur, hai doi. în schimb un om… ăăă… bărbat, vrea sex cu oricare/oricîte/oricum/oriunde. dragoste, doar cu una şi nu foarte des.
    iar despre paragraful cu virginitatea… da, romantic ce ne comunici. cîţi ani nu ziceai că ai?

    dar probabil că aşa se-ntîmplă cînd asculţi loredana groaza.
    hai bă xerxese, mai scrie ceva, dar nu la comentarii. că uite, ne caftim!

  • Apăi, dragă Bibli, să mă ierte urechile sensibile (mai puţin jimi) dar rezultatul e mult mai concludent: în fond şi la urma urmei am futut-o ! Şi nici un indiciu nu ne arată faptul că prima oară s-ar fi putut întîmpla altceva. Virgină sau nu, femeii îi cam place să facă pe mironosiţa dar abia aşteaptă să faci mişcarea potrivită.
    ( Corolar: Dacă nu e bine potrivită şi-o potriveşte ea cu mâna, dar asta e deja altă poveste )
    Imi pare rău pentru erudiţia domniei tale dar rămîn la părerea de dinainte. Mai mult chiar, am să adaug un dicton care place mult femeilor: minte-mă, dar minte-mă frumos !!!
    Chiar şi exemplul domniei tale, cu Loredana (ridică-mi-o la cer, Loredana !) nu face decît să confirme, NU SA INFIRME ceea ce afirm. Am informaţii din surse neverificate că versurile iniţiale erau:

    Foaie verde şi-o alună / Nu găsesc o pulă bună …

    … dar au fost cenzurate. Mno, quod erat demonstratum.

    Dar noi vorbeam de presă aici, dacă îmi aduc bine aminte. Mai precis despre cum să-i dăm presei lamuie cu zahăr.

    Totuşi, aştept un punct de vedere profesionist de la jimi. Se aude ?

  • Vezi, otetefeseeule, daca scriu in mai multe tab-uri ? Na, pierd timpul si scriu aiureli pina sa dau refresh. Altfel as fi vazut la timp comentariul matale atotcuprinzator si nu ma mai chinuiam sa fac dizertatia aia. Si cu diacritice, na, pe criza asta ! De-aia aici nici nu mai bag. Cititorii jegului stiu sa introduca diacritica exact acolo unde ii este locul.

  • (problema ta e că scrii pe mai multe bloguri (pac, resboiu’!), deci normal că în mai ulte tab-uri.
    dar şşşşşşş….. că ne aude dujmanu’)

  • bibli nu e femeie 😐

    si andi nu se ia la harta cu nimeni, doar le mananca creierele, ca-i zombi, dar mai intai le pune putin pe jar, sa prinda culoare.

    (scuzati lipsa diacriticelor)

  • Aha. Deci “minte-mă frumos“ merge şi la Andi. Previzibil. Jegu` mic, eşti atent la ceea ce se întîmplă în jurul tău ?

  • Nu mint, a mers. O data. Apoi fereasca sfintii pe cine-o mai indrazni sa minta in prezenta mea si sa n-o faca intr-un joc (actoricesc, de cuvinte, de carti, de porcarii de-astea). Fericit acum, mariane?

  • 1
  • 2
De Darius Groza

Sociale