Vroiam să menționez încântat, pentru că își schimbă destinația din mers când mă văd.
[Deci a intervenit faptul cu cum i-a bătut tatăl Carcea la fundul gol pe toți campionii gastronomici. Și fiindcă ne-am hlizit destul de Zoso, de când aș fi susținut eu că minte cu banii și traficu’, da’ poate-s io prost, fiindcă iată, scrie la ziar că el a refuzat oferte de 300.000 de eurohohohohoho, aaahahahaha… ha… ha… ahem-ahem… da’ și pentru că lipsesc că merg la Bratislava, deoarece Socitatea Civilă din România face teribila greșeală să mă trimită să vorbesc în numele ei celorlalte Societăți civine (apropo, sâmbătă Monica organizează întâlnire cu Dictatorul la București, că mă-ntorc)… acum va să reluăm articolul ăsta de mai jos, publicat înainte, fiindcă îmi pare că nu v-ați putut bucura de el, când vi l-am smuls atât de timpuriu. Doar ce altceva mi-a rămas decât s-o iau invers prin arhivă? N-oi scrie ceva nou.]Apropo, sărmanul recidivează.
***
Cel mai distractiv lucru văzut, de la ultimul lucru distractiv văzut: un bărbat, în budă la cinema, pișându-se, într-o mână cu o pulă și în cealaltă cu o plasă cu un kürtös kalács.
Eu câteodată mă mai duc din plăcere la Auchan, ca să mai fur câte-un obiect. Doar de aia. Fiindcă mi se pare sfidător cât de slab e supravegheată unitatea. Ce fac, să știți, e de fapt o formă de protest. Trag un semnal de alarmă, exact!
Totuși – cum de altfel știți – sunt un om corect: o dată fur ceva ce îmi trebuie, iar a doua oară ceva ce nu îmi trebuie. Și tot așa, pe acest sistem. Aș zice “până să mă prindă”, dar nu. Doar “tot așa”. De exemplu, prima dată am luat o tijă dintr-alea de lemn, ce mi se rupsese a doua zi, în canapeaua luată de la ei cu 24 de ore înainte. V-am mai zis, că-mi trebuia. Ca să nu hâțân toată canapeaua înapoi la magazin, după doar o noapte, să mă porcăi cu ei, după care să piardă bătălia argumentelor și să îmi dea una nouă, am preferat să scot fraudulos din incintă ce aveam nevoie și să nu investesc mai mult efort în asta.
A doua oară m-am servit cu o bilă pentru alergat câini. O bilă, zic, o minge de cauciuc mică, da? Pe care n-am mai folosit-o niciodată, neavând câini, nici măcar unul. După care am avut nevoie de un curățător cu mâner de cartofi, pentru bucătărie. Pe ăsta mărturisesc faptul că îl puteam cumpăra. Dar de ce?
Chestia îi că următoarea dată iar este vorba de ceva ce nu mi-e neapărat necesar. Încă n-am trecut pe la Auchan. Dar alegeți voi. Nu vi-l dau pe obiect ulterior, pentru că principiul e doar îl iau. Însă voi îmi ziceți ce. Dintre propuneri voastre, eu aleg unul și îl aduc. Nu veniți cu toate tâmpeniile, greu de scos din perete sau căcat. Adică, mă rog, vreau să zic: veniți cu toate tâmpeniile.
Și din Irish Music Pub se poate merge fără să plătești cu le-je-ri-ta-te! Am făcut-o de cel puțin două ori fluierând, după consumație consistentă. Aici am altă motivație: ăia nu vin să le plătești. NICI LA BAR, dacă te duci tu. Deci doar dacă vrei să rămâi acolo, peste noapte, atunci POATE! Ideea-i că aproape că nu poți să plătești, chiar dacă ai vrea, deci de ce să alegi asta, după îndelungi așteptări în care ai vreme să cugeți?
***
***
Altfel, am terminat cu Comunicarea și Relațiile Publice, specializarea cu care mă futea neoedipian maică-mea de deja un an de când am absolvit, fără diplomă, “că să mă duc să mi-o iau”… Bun, am luat-o și pe ea și s-a încheiat. Așa că a rămas doar Jurnalism, cealaltă direcție pe care o urmam în studiile mele. Mă duc, deci, să-mi dau licența la Jurna. Nu se poate.
De ce. Pentru că de când am terminat eu și nu am avut chef să merg să prezint, pentru că nu am avut chef – ăsta-i motivul, s-a trecut pe sistem Bologna, de 3 ani, eu făcând înainte 4.
Deci nu am voie să gaudeamus, din cauză că “să vedem ce și cum”. Adică eu mai am restanțe, da’ n-am unde le da (sau lua sau face sau promova), fiindcă acum e alt sistem. De ce e asta problema mea? Nu știu. Dar pare să fie oricum.
Partea cea mai simpatică e că, dacă mă duc să plătesc, într-adevăr mă-nscrie, cu siguranță voi face un an în plus, se va aduna la ceilalți patru, făcând în total… da: cinci. Iar pe diplomă va scrie trei, fiindcă am terminat în sistem scurt, nu contează c-am început în ăla lung. Nu-i deosebit?
***
***
Pe când zilele trecute am avut un coș exact în locul unde se ating fesele, într-o mișcare firească a organismului. Mi s-a mai întâmplat, dar până acum nu mi-a ieșit în evidență că această chestiune ar putea avea valoare informativă. Până când a apărut Twitter. Cum a început să mă enerveze bubica, cum m-am gândit instant la doar două lucruri:
1. Oare ajung până acolo s-o strâng, fiindcă nimeni altcineva nu o va strânge pentru mine?
2. Oare ar trebui să scriu un tweet?
Pentru că multe lucruri care se petrec mai nou conduc instantaneu la această grijă . Asta deoarece Twitterul nu funcționează pe sistemul “am ceva de zis, cum s-o fac?”, ci pe sistemul “am cum să zic ceva, dar ce anume?”
N-am ajuns s-o strâng, iar flexibilitatea bucilor mele îmi permit să le încord doar îndeajuns să mă doare, însă nu destul cât să puște acumularea de puroi. Așa că am rămas cu a doua variantă.
Însă de când am dat pe goarnă această noutate în viața mea, fluxul interactiv pentru mine, în comunitatea ciripitoare s-a oprit. Până acum am râs, ne-am distrat, ne-am dat linkuri cu oameni care încearcă să-și bage borcane în cur și se sparg, am văzut trei moși sugându-și prin rotație pulele și am dat mai departe prin birou, dar până când?! Bine, unul a cerut poză, da’ să zicem că-i din altă clasă de oameni, iar alta a zis ceva de genu’ că, da, da, păi, firesc, nu-i așa? Însă restul mucles.
Asta pentru urmăritorii mei a fost un pic prea mult.
Eu privesc ideea de a vrea cineva să mă urmărească zicând lucruri care până la urmă chiar nu sunt relevante, un fel de religie. Da’ nu în cazul meu – ci al tuturor. Noi suntem o mare biserică acolo, fiindu-ne unii altora enoriași și păstori în același timp.
Pe o scară ierarhică, totuși, mie mi se pare, în irelevanța sau, mai consistentă informația cu furunculul, decât, să zicem, următoarele:
Răzvan Anton (Twitter) – “Deci de acum stiu ce sa fac cand ma doare capul si sunt pe strada sau la metrou.”
Cristina Mitu (Twitter) – “wafles and coffee mornin’!!!” (care-a fost mai demult cu frate-miu, iar când ăsta a zvârlit-o în afara relației – deja șocant, a venit la unșpe noaptea
Noper (Twitter) – “nu mi-e somn!”
Și, extensia de pe Facebook, când nu mai ai loc pe Twitter: Adelina Croitoru (Facebook) – “autostop, pentru prima dată. mă dor picioarele. vreau acasă“, la șase minute distanță de “am găsit benzină. amin!“. Adelină care are twitterelile blocate pentru vizitatori, fiindcă or fi fiind și alea ceva informații private, de intens interes, în tonul dat de ăstealalte. Ea se ferește, totuși, deci, deși pe mine mă urmărește orbește, că s-a trecut la coadă, o văd acolo, până la găsirea soluției cu furunculul, dacă e necesar.
Nu știu cine sunt acești oameni, totuși i-am luat dintre prietenii mei! Ați înțeles?!
Ele sunt cele trei idei pe care le-am scris eu în acest articol. Mulțumesc pentru interesul acordat, la revedere.
***
Aici aveți cum am mers la televizor, ca să apar la el, de a vrut să mă sugușe regizorul de platou, că am zis lucruri ce erau de tăcut.
***
***
Iar aici am vorbit din radio, tot zicând lucruri, atât cât m-am putut abține.
***
Iar tatăl meu, Carcea, îl știți, participă la un Concursul de gătit Nu-știu-care, în sfârșitul ăsta de săptămână, la Cluj, prin incinta Polus pe undeva, coechipier cu Adi Hădean, în echipa (în ordine inversă) celui mai bun bucătar online și a celui mai bun bucătar în viața reală, cunoscută cam de pe la momentul înscrierii și drept echipa câștigătoare. Nu vă faceți iluzii cu șarada asta care-i menită să le dea șansa participării celorlalți, înainte de umilința înfrângerii. Aici apare tatăl la televizorul Internetului, după buna obișnuință a fiului, iar aici mai detaliat despre tot.
iti explic cum se conjunga verbul “a vrea” la imperfect daca-mi zici raspunzi la intrebarea din postul precedent celui precedent si anume “de unde-ai cumparat camasa aia data lui cretzu?”
Io nu i-am dat nimic lui Creţu’, io i-am vândut prea scump.
Şi am rămas cu impresia că lămurisem în articol toate detaliile articolelor.
Dăcât două comentare? Empiric vorbind cam slăbuţ!
comentariul 1 : ai putea sa furi o masina care tunde iarba.
comentariul b : nu am ascultat ce ai zis tu acolo dar am vazut o chestie. banda cu stiri care defileaza in josul ecranului e bestiala. pe la minutul patru e o stire senzationala cu doi minori de la o casa de copii care au violat o baba ceva.
Toad – sugestia cu maşina de tuns iarba nu e bună din două motive – că nu cre’că este şi că s-ar putea să-mi trebuiască, dacă tot scot aşa ceva de acolo; deci mai spre mărunţel, să pot fugi singur.
Fănel, eu te bănuiesc de faptu’ c-ai devora totul de pe Jeg ca pe o supică bună pentru un băiat cuminţel aşa cum eşti tu, nu? Fiindcă faci referinţe specific la lucruri adânci în filmuleţe. Or tare cu emfază-mi spui mie că tu nuuu, tu nu citeşti, nuuu, tu nu comentezi, însă văz că eşti fruntaş, e adevărat?
Băi, vouă vă place cum a ajuns ţara asta ? Spuneţi şi voi !
In altă ordine de idei eu zic să furi tot Auchanu`, nu se sesizează nimeni că nu mai este.
deci biluta aia roz semitransparenta care sare mult si e asa mai mare (de seamana cu bilutele alea mai mici care la fel sar mult dar nu-s semitransparente)?
deci ti-o aduc candva cand faci rost de obiectivu’ de zum (pe care oricum nu stiu inca sa-l folosesc – mai deloc as zice)
in rest, bine esti?
Deci nu. Ci una verde. Restul obiectivelor au fost întrunite: sunt aici. A venit şi husa tres-piedului. Dar altfe da.
Iaca încă un must: tanti Irina din emisiune e cam useless. Iar nenea nu cred că a auzit de simţ umoristic.
Tanti Irina era prinsă la mijloc, pe ea s-a dus focul furiei regiei, după ce-am plecat, că ea făcuse, în ochii celorlalţi, greşeală să mă invite. 😛 Dar e simpatică şi o iubită, altfel. Şi a făcut rost de înregistrare, vedeţi, nu se codeşte!
Bine.
Save paper – THINK BEFORE YOU PRINT
Ave! Tot empiric vorbind, chiar la începutul articolului îmi spărgeam un coş şi mă întrebam din cât în cât timp ţi-or fi apărând ţie coşurile, şi imediat în josul paginii hop! tu şi coşul dintre buci! Revin cu sugestii pentru furat imediat ce termin cu dulapul care s-o răsturnat fix pe picioarele mele.
Păi, ce, că scrii cu mâinile. Dacă e ultimul lucru pe care-l faci, să îl faci!
Da, empiric, zic, dacă e la ordinea zilei, îmi ies coşuri rare şi mare, ca să rimează. Nu am fost nicicând băiat cu acnee. De aceea, când mai iese câte unu’, apăi, se vede, dragă!
Mna, bun.
Ai furat mingiuta inainte sa cumperi canapeiu’ . Si stiu asta foarte sigur, pentru ca am tainuit pana acum faptul ca eram acolo si ca stiam dinainte sa iesi din auchan. In ziua aia: ti-ai cumparat camasa aia bej cu niste ate prin ea, de la second; ai sunat oameni si le-ai zis ca ii iubesti; ai circulat fara bilet pana ti-am asta eu un capat si era ceva meci.
Eşti nebună în interiorul creierului, am înţeles. Sau s-a reconfirmat. Nu ştii dacă suferi după mine sau totuşi îl vrei pe Duţu. Aşaaa.
Măcar ai donat de metaforicul triciclu. Că mâncare n-am ajuns.
basty a uitat un i la mustul ala.
“Voiam să menţionez”, “Sau s-a reconfirmat”. Bănuiesc, nu bănui. Nu ştii despre ce vorbesc, desigur.
Atât TVR cât şi Radio Cluj îs vai de mama lor. E beton jingel-ul ăstora din urmă.
Tanti aia de la TVR e o gâscă proastă. Sau cel puţin aşa dă pe sticlă.
Subscriu la aia cu Bădin.
“E mai complicata aceasta procedura de printare pe CD…”
Da. E.
Nu mă, nu-i aşa. Dăcât acuma am citit că fincă sunt acasă în timp liber şi mă plictisesc ca să dorm mereu şi atuncea aleg să umplu vremea făcând ceva cu totul inutil şi de aia te citesc. În rest nu că eşti plictisitor şi inutil
Daca nu mai stii ce sa mai subtilizezi din Auchan, poti sa ceri ajutorul angajatilor de acolo. Ei stiu mai bine ce si cum…
Hudrel – nu ştiu despre ce vorbeşti ce? În caz că mă-nţelegi.
Cristină, dacă tăt ai ridicat problema, într-adevăr, este un paradox: acolo e aşa prost păzit, încât să m-ajute un angajat să scot ceva ar face parte din profil; pe de altă parte, îs atâta de molcomi că am eşua încercând să mă ajute.
Atunci cred ca e mai bine sa renunti la ajutorul angajatilor si sa le arati cum se fura un suport dinala de lumanare. Da frumos sa fie. Inutil de frumos…
Fură nişte brânză de-aia puturoasă. Eu aduc vinul.
A fost bună aia cu “Habar n-ai ce înseamnă empiric, ai zis şi tu aşa..” =))
tzo zis intrebarile dinainte ?
glad are o relatie cu kira?
Aşa ziceam şi io, că n-ai idee.
Fură o cheie de 14. Habar n-am ce-i aia, da’ ce fain sună.
Fura un bancomat cu tot ce e in el. Vad ca e la moda in zilele noastre.
Nii, ma, tipa asta mi-o fost colega de faculta
Propun să organizăm ziua naţională a furatului din Auchan.
Cam prostut Zoso asta.. la valoare bloglui său, 300.000 de euro, ma asteptam sa fie o minte stralucita.
auzi ma basty, iti recomand un vin argentinian sau chilian rosu. sunt interesante. nu foarte tari si carora le lipseste seriozitatea bordeauxurilor. in schimb au un gust foarte “fruité” si o aroma de asemenea.
Ce pornit era nenea ala din platou. Mai avea putin si-ti tragea si doua palme la inceputul emisiunii. Cine dracu’ te pune sa te duci la emisiuni de genul ala? Pai nu vezi ca aia doi impreuna nu stiau sa formuleze o intrebare?
Asa… si despre ce comentariu vb pretenu’ tau zoso? Ca pe blog nu pare… pe semne ca’i cenzurat…
de zoso mai scapi cum mai scapi, dara porcus primadonus nu se lasa pana nu te suptilizeaza! 🙂 nesupus mic si rau ce esti!
Auzi ca defunctul Michael Jackson si fratii lui :))!!! In fine, de ce nu apare replica li Zoso odata?
toader, intre timp am descoperit pinotul noir si un cabernet de la Murfatlar si tare bine imi cad seara.
Dar voi investiga ce zici tu acolo, nu scapi tu asa usor.
monica organizeaza intalnirile basescului? bravo. stiam eu ca are sa faca ce ii place in viata.
Organizez pe dracu’. Il duc la KFC, ca sa piarda pariul 😆
Ma asteptam sa scrii despre Moda & Cosmetice…
Sunt reprezentantul unui super trust media din Romania si iti ofer 500.000 euro pe blogul tau, doar asa ca ne place si dupa il inchidem ca noi ca trust nu stim si nici nu avem posibilitatea sa ne promovam, deci iti cumparam traficul. Accepti?
de la murfatlar iti recomand chardonnay-ul mai cher
are sa iti para ridicol ce iti spun dar cel mai bun chardonnay nu in franta l-am baut ci un murfatlar de soi chardonnay din 1986 (la vremea respectiva picase exact pe maturitatea necesara)
e un vin cam dulcel dar totodata extraordinar. la albe, ca sa fiu sincer, suntem mai buni ca la rosii. nu stiu … poate vantul, poate soarele, poate uscaciunea …
…poate renuntati la gayisme…
darius, trecand peste faptul ca dialogati cu diversi aici, prieteni sau nu (care e foarte OK sometime), in loc de viata reala, esti cam mofturos…. ai slabit, esti ok, dai bine pe camera, totusi nu sunt motive sa pui coada la cireasa TOT TIMPUL, sau ce expresii fenomenale or mai fi la moda; ia-o mai usor, cu alte cuvinte, traieste…daca ai atata timp de scris, ma indoiesc sincer ca ai vreo viata real, adica REAL… cu de toate, oricare ar fi alea, bune sau rele, si aici nu se pun experientele de la job sau betiile; in rest, bafta, daca vrei sa traiesti mai mult virtual e doar alegerea ta, care evident trebuie respectata; scrii bine, incearca sa folosesti altfel talentul acesta, nu oricine il are…. blogul e deja ceva fumat, dar fumat ca o tigara statuta, un chistoc daca vrei
draga jim, fiecare dintre noi are dreptul la o snobeala si la un viciu. Eu le-am ales pe cele mai ieftine, vinul si tigarile. altfel nu ma simt boier.
stimata adina, nu te voi lua ca amanta desi ai unele calitati, cea mai importanta fiind prospetimea.
Voi incerca, deşi cel mai mult îmi place vinul rosu. Recunosc, alb de la Murfatlar nu am prea băut, doar Jidvei, care nu-mi place dăloc. Ori sunt prea dulci, ori prea acide, ori prea nicicum.
Jim te iubesc.
Cre` ca asta micu` s-a luat pina la urma dupa adina.
Nu mai scrie pe blog – s-a dus la buda pentru o felie de viata reala.
Potoleste-te ba, ejacularile multiple sunt doar trucaje de filme porno.