Eu încep să fiu din ce în ce mai dizgrațios, apropiindu-mă flagrant de fizionomia nefericită a tatălui meu. În mod paradoxal, “fetele mă vrea” în continuare cu obstinație și chiar exponențial, aș spune.
Și atunci, mă-ntreb eu, uitându-mă pe drum, așa, la oameni… există oare momentul acela în viața fiecăruia când te oprești în fața oglinzii și ai curajul să-ți zici cu cea mai mare siguranță: “Eu nu o să mai fiu niciodată cu nimeni.“? Mai avem în noi sinceritatea aceea nealterată care să ne facă să realizăm: “Sunt gata. S-a sfârșit.“?
Așa, și cum stăteam eu cu noua mea iubită (!) și discutam despre măsuri, am început să ne chestionăm lăuntric cu privire la de ce se verifică (de către băieți) falusurile în amplitudine, recte lugimea distanței dintre pozițiile extreme ale unui corp care oscilează, când falusurile sunt un fel de puli, cum s-ar zice. Și fetele de ce nu.
Și-deci, citind eu pe nereăsuflate ultimele ediții ale rubricilor “Love&Sex”, din Bravo Girl, ca să-mi hrănesc monstrul culturii ce zace-n mine fără viață amoroasă… am realizat că la un moment dat, după colectarea destulor informații despre tineret și problemele lor, se va putea construi un singur răspuns generic pentru toți.
Luăm următoarele exemple ipotetice:
Ghiță, 16, Nușfalău. Am o problemă. N-am zis-o până acum nimănui, dar se apropie vârsta când deja toți prietenii mei au făcut-o deja. Dar mie mi se scoală invers.
Sabina, 17, Borumblaca. Mie îmi place de el, dar el nu mă iubește. Am fost împreună într-o tabără timp de două săptămâni, dar eu nu i-am vorbit, fiindcă el e mai mic decât mine, dar asta nu mă deranjează și cred că e mai atras de prietena mea cea mai bună, cu care nu m-am certat.
Și așa mai departe, independent de persoană. Așadar, răspuns (la orice):
Dr. Love. Nu intra în panică! Nu ai de ce să-ți faci griji. Dai dovadă de mult curaj că ai apelat la sfaturile noastre, fiindcă majoritatea tinerilor de vârsta ta se confruntă cu exact aceeași problemă. Asta denotă că te maturizezi. Nu face niciodată primul pas! Dormi în papuci în continuare. Dacă ține la tine cu adevărat, ți-o va arăta. Ba mai mult, avem în mail vreo două duzini de amețiți și amețite care se mulează numai bine pe profilul tău de bovină în călduri. News-flash: O să mori virgină. De fapt, nu, nici măcar n-o să mori. O să trăiești veșnic, virgină. Mai rău decât atât, o să-ți meargă la fel de prost în toate aspectele vieții, fiindcă ești prea complexată să-ți mai faci altceva decât griji. Din nefericire, nu, dușul nu se pune ca o primă experiență sexuală, în ciuda convingerii lui Hajni, din numărul trecut. Ești într-atât de ghinionistă și inutilă, încât e nevoie de o nouă zodie, doar pentru tine, care nu se poate să fie atribuită altei luni decât alei tale, evident a 13-a în an. Caută-te luna viitoare la Horoscop, pe coperta interioară. Exemplarul va veni cu un poster dublu-față, cu băieți pe care nu-i vei avea și mostră de parfum pe care nu ți-l vei permite niciodată din micul ajutor social ce-o să-l primești toată existența ta de la stat, fiindcă nu ești în stare de altceva.
Eu zic că-i destul de cuprinzător, și-ar mai lua și Dr. Love un concediu, iar tinerii n-ar mai fi stimulați să se multiplice totuși.
***
În buna tradiție Jeg, care promovează și încurajează armonioasa împletire a vulgarului cu preapodobnicul…
Care sărbători? Oricare.
[foto: Adrian Macea Augustin]
***
Știți ce e mai bine decât o argumentație sănătoasă care să vină în susținerea a ceva ce ați emis și mai ales cu care ați dat-o flagrant în bară? A ști cum s-o întorci. Spre exemplu, eu știu să o întorc mai bine decât știu să argumentez.
De fapt, eu nici măcar nu mă ostenesc să îmi construiesc un raționament inițial, care să stea ulterior în spatele a ce spun. Știu de la-nceput c-o s-o sucesc, în caz că nu iese cum trebuie.
Dublu-de-fapt – sunt de apreciat, deoarișce e mult mai dificil să întorci, decât să demonstrezi. Fiindcă nu doar tre’ să-i arăți persoanei că se înșeală. Trebuie să s-o faci pe deasupra să aibă senzația că ea se înșela în locul tău.
DAR… Dincolo de această calitate a mea, am următoarele teorii, care-mi sunt combătute vehement de către Moafle și Tudor. Deși eu sunt convins că sunt precum zic, ceea ce înseamnă că am dreptate, iar ei se-nșeală. Am renunțat să le mai dezbat cu cei doi, fiindcă îs ambii varză atât la întors, cât și la argumentat, atât împreună, cât și independent, atât simultan, cât și succesiv.
Aș dori, deci, să le arunc pe ipotezele de care vă zic în mijlocul vostru, care-i destul de evident cât sunteți de capabili să vă dați seama de orice s-ar petrece în jurul vostru pe lume, având în vedere că dintre toate locurile din ea, sunteți încă aici.
Teoria cu numărul 2 (la prima nici nu vă băgați, lăsați așa):
Precum există o ramură a semioticii care se ocupă cu asocierea de semne și simboluri în comunicarea armonică (mai concret – muzică) și precum acest număr de adnotări aduse sunetelor (pentru ca ele să fie clasificate) este unul fix, este adevărat că la un moment dat, posibilitatea de formare a liniilor melodice prin combinări, permutări și aranjamente este una limitată?
Adică… nu-i drept că într-o anume vreme… nu se vor mai putea compune cântece? Fiindcă, matematic vorbim și în normele acceptării unei alinieri de sunete ca o melodie definită, există un număr finit de aranjări de aceleași sunete. Nu-i așa că într-adevăr? Nu-ncerc să vă influențez. Vă las pe voi să decideți că da. Nu contează că eu așa cred.
***
Pentru că presimt în lichidul meu uric că vă veți buluci la comentarii să aflați mai dezvoltat despre sintagma “noua mea iubită”, vă voi potoli setea de cunoaștere, pentru ca Bibliotecaru și Toader să se poată certa pe altceva, mai concret. Deci tipa este o fată de curte și o selectă, adică nu de la țară, ci roială. Veți afla mai multe când facem sex, ne certăm sau ne despărțim și alte momente din astea magice, tipice Jegului. Este o ieșită din comun, deși are doar doi sâni, pe care eu i-am numărat cu palmele mele, care știu sigur că-s tot două, așa că mi-e imposibil să mă-ncurc. Totuși, n-o să v-o dau să mi-o defectați. O puteți vedea pe o parte și pe alta, dar numai de la mine din mână.
Între alte aspecte relevante despre ea ar fi că-i o căministă, ea locuind în cămin, cu căministele ei și portarul. Deci asta-mi va mai alimenta ocazional Jegul, fiindcă odată ce te-ai încurcat c-o căministă, te-ai încurcat implicit cu colegele sale, care sunt – cum este și de așteptat prin standardul impus de Administrație – o penticostală, o grăsunică și celălalte două, dintre care una-i plecată din oraș mereu, iar celeilalte-i place să stoarcă coșuri și să smulgă fire de păr sau se despartă-n permanență de prietenu-so, după caz. Dar de mâncare o să am, fiindcă prietenul nou din cameră este mereu cel adulat și în sfatul lui de taină se produc toate tranzacțiile sentimentale de încălțăminte, odată ce mă irită și se fac necesare.
***
Și, desigur că din nou va tre’i să-i dau lu’ Ciutacu toate bonurile mele de masă, că mai scapă câte-un URL la televizor. [DOWNLOAD AVI 30 MB]
Ne plecăm Monitoring Media, pentru captura de înaltă precizie tehnologică
Emisiunea radio de-o așteptați cu atât patos este bună de ascultat cu urechile aici.
Arpiiii….ce dor imi era de el si de ceasul lui 😀 :))
cu T mare? jeg ce esti.
ahahah… da totushi… ce-i cu sunetul 😀
hehe…. te’am facut, eu am stat cazat fix un an universitare intr’un camin de fete.. ma refer, legal… 2 camere de baieti in 100+ camere de fete.. as scrie n’spe bloguri pe tema asta 🙂
numa’ bine
Primul comentariu am să-l aştern înainte de link…
Am să încep exclamativ: cât de tânăr şi zuzărel eşti!
Ce rece tinereţe, ce tristă chemare spre împlinirea obiectivelor biologice. Cineva destul de aproape de vârsta maturităţii, foarte îndrăgostit, m-a întrebat cum ştie el că iubirea sa de acum va fi sau nu perenă. I-am răspus: “Priveşte-ţi jumătatea şi imaginează-ţi că vei vorbi 60 de ani cu ea, zi de zi. Ce i-ai spune în prima zi a celui de al 61-lea an?” Nu a înţeles. Ca să mai poţi vorbi şi peste 60 de ani ceva cu jumătatea, trebuie să acumulezi alţi 60 de ani de experienţă, altfel după câteva luni subiectele se vor termina. Este important ca potrivirea să nu fie preponderent “chimică” ci intelectuală, comunicativă. Din păcate “legăturile” sunt în majoritatea lor pline de încărcătură hormonală. Soluţia optimă este partenera care-ţi urmăreşte în mod natural zonele de interes, oricare ar fi ele, şi invers. Dacă ei îi place baletul şi opera iar ţie meciul… fâsssss. Descărcarea hormonală are prezumtivi parteneri peste tot, restul clădeşte.
Ştiu, ştiu, căsătoria vine mai târziu, nu are rost să cauţi de acum partenere. Adevărul este însă că pentru a te căsători îţi trebuie curaj. Dacă nu o faci de tânăr, nici nu o vei mai face ca imbold ci ca consfinţire a obişnuinţei, a comodităţii.
Apropo doar de Ciutacu..io chiar halisem fraza “Ne plecăm Monitoring Media, pentru captura de înaltă precizie tehnologică”…asa au dat-o si pe post? 🙂
si ca sa nu uit. nu crez ca ai votat pe basescu. si nu crez taman fiindtca esti prea legat sentiafectiv de pesedea ca sa poti face asta.
Mai Darius, vichipedia?!?! 🙂
Interesant conceptul cu vizitatorul care citeşte. Mult timp am crezut şi eu că este o manevră să ai multe intrări. Am început să înţeleg ceva când mi-am făcut cont la o chestie cu statistica, StatCounter. Nu ştiu cât de încredere sunt aceste statistici, dar oricum.
O dată cu această statistică, aveam şi o viziune asupra ceea ce se întâmplă cu cititorii de pe blog. Şi… am avut un şoc. Să-ţi explic ce vreau să zic.
De exemplu, la ora asta, este 23:00, am
414 pagini deschise
331 vizitatori unici
45 de vizitatori care au revenit
Destul de bine pentru o zi de luni, pentru că sâmbătă şi duminică scad, dar se pompează lunea.
Marele şoc este atunci când dau la statistica relativă la timpul petrecut pe blog. Am plecat de la ideea că cineva care-mi citeşte blogul trebuie să stea mai mult de 20 de minute, că scriu infinit de mult. Din 369 pe 24 de ore, sunt doar 18 inşi care au stat pe blog mai mult de 20 de minute. Şi acum şocul, sub 5 secunde, adică intraţii din greşeală, sunt 314. Iacă răsturnare de situaţie.
[…] puteţi asculta emisiunea pe blogul lui jeg, la finalul postului, aicea! de răsfoit mai degrabă, că vorbim vorbe multe (dăscăleală despre fenomenu ăsta […]
This video is no longer available.
Mno căcat că ai updatat până m-am pus să-ţi scriu.
Tanti căminista a dat cu subsemnata că e de acord să declari pe post că i-ai numărat sânii ca orbii? Şi că pe viitor vor apărea declaraţii despre întâlnirile voastre fierghinţi? Dacă da, jos sutienul, ăăă, pardon, pălăria.
Rox: Da. Valeriu: Nu. Bibliotecare: Dragă. Toader: Toader. Ionuţu’: Monitoring se ocupă cu a-mi da mie înregistrarea, pe post aşa a fost, cum să fie? Unu’: Am mutat căminista-n casă de oameni, cât să miroasă, să vadă şi ea societate, să se cultive, drăgălaşa de ea, pentru când va vorbi poporului. Alexandra: Şi mie. Fâcâb: S-a rezolvat.
Căminista nu’i una ş’aceeaşi cu femela (de furat) a Leeview+ului? 🙂
Emisiunea de la radio: “La radio!! Vreau să ajung la radiooo!!”….mi-o plăcut ce ai zîs despre stimabilii profesori..fă-le şi lor cîte-un blog, să se familiarizeze cu studinkele, să se integreze şi ei onlain. 😉
Semper fidelis, cititor nu vizitator pasiv, Ionuţu. 😉
iar a scris cu majuscula prostu’.
Auzi, ai zis odata ceva de “vitrina“. L-am intrebat pe nea` Google (de curios ce sunt) si mi-a zis ceva de vitrina.ro din Cluj. Hai, fa-ti un pic de auto-reclama si zi-ne si noua: de asta e vorba ? Daca DA atunci spune-le alora care au facut flashul sa lase naibii la viteza mai mica mutatul pozelor din dreapta ca n-am reusit sa-ti vaz mutra deloc. Cu sau fara adidasi.
Si zici ca ti-ai facut prietena!? Ma vad nevoit sa-ti dau o mana de ajutor si anume sa-ti impartasesc din vasta mea experienta cu femelele din aceeasi specie (era o gluma, daca se trezeste cineva sa ma intrebe despre femele din alte specii veti primi vizita a cateva dacii albe…). Hai sa-ti spun cum imi dau eu seama cand ma simt cu adevarat atras de o tipa: daca, dupa ce se consuma actul in sine dintre mine (de cele mai multe ori trotilat) si respectiva (de cele mai multe ori uit cum le cheama inainte sa parasesca incinta), continui sa ma gandesc la ea, inseamna ca exista atractie si probabil, o mica sansa de a-mi aminti de fata ei atunci cand drumurile noastre se mai intalnesc (de cele mai multe ori nu se intampla asa ceva dar, cateodata, imediat ma gandesc la “ce-o mai face maica-mea ca n-am mai vorbit de mult?”, moment in care ma bag sub dus, ghemuit si incep sa tremur, gandindu-ma daca chiar sunt bolnav -aici m-ar putea ajuta Dr. Love). Asa ca sa-mi spui daca functioneaza si la tine (…si sa nu indraznesti sa te gandesti la maica-mea).
Acum intrebarile: Lui Ghita i se scoala invers, adica inauntru? Cu riscul de a-ti leza reputatia de Don Juan, ce s-a intamplat cu fata lui Peles sau Bran, ca am uitat unde au fost porumbeii si mi-e lene sa ma uit?
A, sa nu uit! Raspunsul la meu, la geniala intrebare pusa de tine, este: poate!
Mai Darius, că mi-a adus aminte Marian, ce înseamnă să execuţi funcţia de copywriter. Nu da definiţii cu sertăraşe… ce faci tu acolo toată ziua? Mereu m-am întrebat asta dar nu a fost nimeni capabil să-mi răspundă cinstit, deşi mai cunosc ceva lumea pe la ziare, reviste şi publicităţi.
@ krakilla
Bravezi. Şi nu e frumos. Când spui că ai avut femei de le-ai uitat sau nu le-ai ştiut numele, ori exagerezi pentru a masca virginitatea, ori ai o meserie în domeniul divertismentului feminin. Adevăratul Don Juan (Don Giovanni) nu se laudă cu multitudinea cuceririlor, pentru că ar pierde aura de adevăr a declaraţiei de iubire. Noi te citim şi dacă nu ai o vastă experienţă.
@ krakilla ; @ Darius: Poştele cu cîte cinci odată nu se pun la socoteală. Cum care cinci ? Alea cinci degete.
Marian S, da’ tu nu citeşti în arhivă, nu eşti fidea, măgare? Vitrina, un film despre la mine la serviciu.
Bibliotecare: idei creative, prin factură – pentru domeniul publicitar; plus scriitură, orice-nseamnă text, pe orice-nseamnă publicitate, de la slogane, naminguri, la scenarii etc. Ideile ar fi conceptul din spate, iar creaţia punerea lor în formă verbală sau textuală, pe care art-ul o ambalează apoi frumos, da’ dacă vrei, poţi să citeşti la Liviu Alexa despre publicitate, că acolo scrie atât de frumos, hăhăhăhăhăh, nu.
Crachilă: Ok, m-am liniştit, acum ştiu cum să procedez. 😛
Toader: Toader.
…Aaa! Se pare ca nu iti pot ascunde nimic!!! Eu nu am spus ca am avut multe cuceriri (de fapt, se pare ca asta am spus, dar nu mai conteaza), am spus ca am avut destule incat sa pot impartasii din experienta -vasta experienta, cred ca astea au fost cuvintele ce te-au pus pe ganduri. Si am mai spus ca eram, de cele mai multe ori, sub influenta substanteleor halucinogene, de aceea nu imi puteam amintii numele sau fata respectivei (uneori nici ale mele). Eu am vrut doar sa-i ofer respectivului o posibilitate de a-si realiza profunzimea sentimentelor fata de aleasa inimii. Cer scuze daca am parut mitocan, snob sau doar ca incerc sa atrag atentia si admiratia unor oamenii pe care nu ii voi intalnii niciodata. Fara intentie! Si mai zambeste si tu!!!
Ah, şi am uitat: eu mă gândeam că lui Ghiţă i se scoală invers adică în jos, da’ acuma înăuntru pare mult mai inspirat.
Crachilă: Eu chiar hăhăiam, prostea, ţi-am zis că eşti fericitul câştigător al mesajului anului pânâ în acest moment, cu acela ce-l voi înrăma. Cu domniţa m-am descurcat şi, paradoxal, cre’că mai vrea să mă vază.
cand am citit … spre neatentia mea(fiind concentrat la alte aspecte precum destabilizarea ardealului, operatiunea delphin, si provaduirea protestantismului … da n-ai cu cine!) , al doilea paragraf am inteles: “Eu nu o să mai fiu niciodată UN nimeni.“?… hmm asta chiar ar fi fost un subiect interesant,
@ krakilla
“sub influenta substanteleor halucinogene”
🙂
Adică auto-denunţ?
Cum era cântecul acela…
La uşă bate cineva.
Hai, te rog, deschide
Sunt eu, Poliţia!
Te arestez pe tine.
🙂
Fraţilor, între timp România şi românii beneficiază de o lege care spune că ceea ce declară un cetăţean pe net poate fi folosit ca probă. Când protestam pentru asemenea barbarism care atingea libertatea internaută, nu am simţit pe nimeni lângă mine, doar suliţe în coaste care îmi spuneau că sunt exagerat.
Sigur era o melodie? De acea lege nu am auzit, dar nu ar fii surprinzator pentru sistemul in care ne ducem traiul chinuit! Daca ma intreaba cineva ceva, le spun ca eram beat cand am scris post-ul de mai devreme… adica inca mai sunt… pilaf. Nici macar nu stiu unde sunt! Stie cineva cat este ceasul? Cumva vineri?
@Darius
Iti multumesc pentru apreciere, dar krakilla se citeste exact cum se scrie.
Bey, tu sa nu ma faci pe mine magar ca imediat iti arat ce urechi lungi ai !
Problema este ca la tine e prea mare si la mine e prea mica.
(adica filmul, la 25 de minute ale lui si viteza mea de download, prea mica, nu te gindi imediat la prostii)
Lasa-l dracu` de trlilu-lilu, pune-l la downloadat, o sa-mi ia vreo saptamina dar dup`aia ma distrez fo` 25 minute.
Cit despre amaritul de Ghita: lui i se scoala pe invers, adica la baietzei si nu la fetitze, ce dracu` mai, sa va desenez ? Uite cu cine imi pierd eu timpul, ce oameni dom`ne, ce oameni…
Crachilă: deci, implicit se scrie cum se citeşte. Sau discriminezi?!
Mariane, exte şi de download, la articolul cu pricina. https://www.jeg.ro/vitrina-un-film-despre-la-mine-la-serviciu/
am vazut din poza cum il intarati la prostii mai arpadov.
Hát presimt k pânã la urmã csak Toader meg Bibliotecaru o sã urmareascã Jegu’, noi tãţi restu’ aspirăm după Ărpi 🙂
mno me bucure ca pus tu sus pe sait asta video ciutac ember sa pot descarcam tot natiunea. multumesc la tine ember darius.
Intai ma auto-denunt, acum mai sunt si rasist! Poate fac Jilava din cauza Jeg-ului… TU REALIZEZI CA VOM FII CELEBRII? Ma duc sa-mi fac bagajul! La puscarie se lua valiza aia de lemn sau in armata? Nu conteaza, fac si armata ca am fentat-o cand mi-a fost vremea (auto-denunt)… adica eram la facultate (sa nu fortam norocu’)!
ciao alexandra, shi ceasului ii este dor de tine:) a ticait…in ograda lui darius
Darius, bafta la licente! 😀
Speranţe deşarte, Uănugă. 🙂
@ krakilla
O “mânărie” de cuvinte la “Simplu feat Cream – Jumatatea ta”.
Există lege, cu siguranţă, cuprinde chiar obligativitatea firmelor care se ocupă cu comunicaţiile electronice (adică telefonie fixă/mobil/internet) să pună la dispoziţia autorităţilor baza de date, cu IP-uri, adrese, numere de telefon… fără nici un fel de mandat de la judecător, pa baza unei simple cereri. În străinătate sistemul a început să lucreze. Iaca ştire:
http://giconet.blogspot.com/2008/06/prea-democratici-pentru-comunica-o.html
Mă, tu faci reclamă la propriu-ţi blog aci, aia nu-i ştire, e blogu’! Ăsta-i pasu’ următor, după ce mă depăşeşti în comentarii faţă de articol?
Darius, uitam să transmit chiar ultima impresie de la ascultarea emisiunii radio. Nici nu ştiu cum să-ţi spun ca să nu te jignesc… Cu toată aparenţa asta de “zgumbi” mic şi teribil, tu eşti un om serios măi. Nu m-aş mira să te vad în câţiva ani prin ministere cu geanta diplomat implementând politica de cadre sau chiar pe la Palatul Cotroceni, eliberat sau nu de agresorul verbal al puiuţilor de comunişti. Care e Darius cel real, cel de aici sau cel de acolo? Oricum ar fi… dacă o să candidez la ceva şi o sa-mi permit, eu te angajez ca “scriitor de copie” la campania mea sau ce vrei tu, numai sa faci treaba bună. Probabil că nu voi candida niciodată, dar se pune şi intenţia, nu?
Dacă te deranjează link-ul, poţi să-ş ştergi.
🙂
Pe mine mă interesa să dau ştirea, pe care, curios, nu am auzit-o pe la TV.
Eşti un oportunist. Oportunisto! OPORTUNIST-O!
s-a invechit blogu’ asta. cred ca trebuie sa-l lasam sa moara.
Mai toader, abia acum devine interesant. Darius va deveni diplomat in două domenii de expertiza. Pe viitor va renunţa la jucărele şi va deveni militant, se va lupta cu guvernele ce vor veni, primăriile, consiliile… si va face acest lucru de pe o poziţie autoritară şi necumpărată, fără a fi tonomat. Din nefericire societatea s-a împărţit pe caste, casta politica, casta jurnaliştilor, casta celor care înjură ca hobby sau din nepricepere. Există un război între putere şi jurnalism, o luptă în care ziaristul cunoaşte puterea omului politic şi omul politic ştie puterea ziaristului, amândoi puterea banului. Cei care înjură au un război anormal, pentru că lor nu le este frică de nimic şi nu obţin nimic în urma înjurăturilor, nici măcar atenţie. Din păcate acest război a dus la dizolvarea societăţii civile ca forţă coerentă, element de control ce poate interveni în cazul unor aberaţii. Cei care înjură, şi care, în anumite condiţii, ar putea însemna ceva, nu sunt organizaţi după un ţel şi haosul duce la anularea efortului. Iată însă că acum e cool să fi politician cu blog, să răspunzi maselor, să-i convingi. Dacă tendinţa se păstrează, bloggerii ar putea constitui un fel de comunitate care să ţină loc de societate civilă. Şi aici e rolul dl. Groza şi a lucrării sale de licenţă. De ce credeţi voi că puterea statală de oriunde vrea să limiteze drepturile bloggerilor? Pentru că ei, ziariştii fără de hotare şi control, reprezintă accesul la o informaţie pe care nu o poţi bloca, asupra căreia nu ai un control strict la difuzare, cum este în cazul ziarelor şi televiziunilor controlate de diferite partide.
deci casta politica e cea celor care injura ca hobby si cea a jurnalistilor a cea care injura din nepricepere.
in alta ordine de idei blogul e viitorul media. asta ma ingrozeste fiindca e adevarat.
Nu spuneam de politicieni şi de ziarişti că înjură, poate m-am exprimat greşit. Vorbeam de un al treilea jucător, care nu este încă o casta neapărat, chibiţi, alde mine, care nu se implică în politică dar critică politica guvernamentală. Unii vorbesc mai argumentat şi mai civilizat, alţi se limitează la a toca mărunt din buze, dar toţi cei care nu suntem implicaţi instituţional, suntem inutili societăţii prin haoticul reprezentaţiei sociale.
noi suntem oile. noi suntem societatea. nu avem cum sa ne fim inutili noua insine. nici utili.
dar intr-un fel ai dreptate, trebuie sa ne aliem cu arpi intr-o miscare anarhista in care sa dam cu jegul de pamant. mai ales ca are gagica.
auzi tu cum suna “da-ri-us a-re ga-gi-ca”. e ca si cum ai zice ca … habar nu am, e prea absurd ca darius sa aiba gagica. nici macar echivalent intru absurdi(ci)tate nu gasesc.
cum sa aiba ma’ darius gagica? adica stii tu … o femeie pentru darius? o persoana de sex feminin cu darius??? cred ca ar trebui facut un poll asupra informatiei asteia. cu optiunile :
e o gluma,
e o minciuna,
e o fabulatie,
e sub influenta alcoolului,
e sub influenta drogurilor,
darius e adevaratul mostenitor al tamarei,
e internat la glumeti,
pe gagica o cheama elodia
@ toader
Şi eu care credeam că mă iei în serios. 🙁
Na, hát corect presimţeam …
Bibliotecare, eu te iau in serios dar ce folos ? Asa cum bine zici suntem putini si dispersati.
Iar despre subiectul cu pricina iti dau eu link de nu poti sa-l duci: http://www.legi-internet.ro (vezi si blogul).
Dar decit sa ne enervam mai bine un cintec vesel sa cintam ca ne da Darius afara din blogu` lui ca e al lui si gata.
Iar eu nu ma enervez si stii de ce ? Fiindca mi-e clar ca de supravegherea electronica tot nu scapam. Vad ca te pricepi la suruburi si lipituri cu cositor deci stii ce vorbesc. Om trai si om vedea. Noroc ca astia mici s-au nascut cu computerul la cap si nu se deranjeaza. Stai sa vezi cind s-or naste cu el IN CAP. Atunci sa te vad !