Darius Hero

Incredibil cât de repede le sare pietonilor încălțămintea din picioare, când îi lovește mașina.

I

Ați remarcat? Aia se-ntâmplă primul lucru. Nu contează cum s-a produs accidentul, în clipita în care omul se unește cu mașina, efectul imediat – încă înaintea deschiderii airbagurilor chiar, depinzând de forța impactului – e că papucii sunt deja împrăștiați pe caldarâm.

Povestirea de mai jos frizează, atât ca desfășurare, cât și deznodământ, orice fel de convenție științifică formulată până în prezent. Sfidează buna orânduire a lucrurilor ce-o știam și pe care o credeam până acuma stabilă. Amănuntele pe care urmează să le aflați sunt fiecare câte o nouă confirmare a faptului că lumea, așa cum ne-o imaginăm noi greșit, este doar o proiecție șubredă în limitarea puterii noastre de-nțelegere a unui haos care, dacă ni s-ar arăta mereu cu acest adevărat al său chip – și din care aveți “decât” o frântură de lecturat mai jos – ne-ar spulbera pe dinăuntrul capului.

Ceea ce am numit generic “Aventurile peștișorului de pe televizor”, lucrarea de față, are performanța doar aparentă a unui subiect de științifico-fantastic, dar caracterul este la fel de real și rece ca al unui documentar ce nu poate să te facă decât să te gândești mult la tot felul de lucruri, pe care până acum le treceai ignorant cu vederea. Veți avea, în cele ce urmează, ocazia să citiți formidabila relatare a restructurării sistemului putregăit al justiției din țara noastră, printr-un tur de forță demonstrativ, caz pilduitor de voință dusă la realizare, totul la inițiativa fermă și lăudabilă cetățenească a unor oameni cu curaj și capabili să și mobilizeze resurse în acest sens!

Premeditarea

Mă duc, carevasăzică, pe-acolo pe la Universitate, la un loc, ca să mă întâlnesc c-o persoană prietenă de-a mea, fiindcă eu am prietene care-s mai persoane, așa, ele, și cu care mă-ntâlnesc eu în locuri. Și mai exact, ne-ntâlnim așadar, cum vă spun că fac prietenii, la un târg de joburi de PR, că ea oferea acolo… servicii, ca să zic așa, iar cu mine nu se putea vede ca oamenii, în birt. Învârtindu-mă cu vădit interes printre standuri acoloșea, ca să mă hlizesc de situația de criză (sărăcuții studenți stăteau ca la pită) dau de-o companie ofertantă, despre care, pentru a nu-i știrbi identitatea cu migală șlefuită, aleg să nu dezvălui că ar fi Streetwise PR. Ea este o societate de relații publice mai de gherilă, iar asta era trădat de două chestii: zice pe site că-i astfel, dar, mai important, aveau separeul creativ amenajat, precum o casă de oameni în vârstă – la propriu, adică era reconstruit intenționat interiorul unei astfel de locuințe – cu candelabru de cristal din material plastic, televizor alb-negru, mileu pe etajeră și masă de călcat, precum și bibelouri. Cu adevărat fain, “doing versus telling”, concept (e drept, mai de anul trecut) aplicat cu promptitudine profesionistă și în comunicare de la noi. În schimb, un amănunt ce le-a scăpat: la locul deosebit construit acolo, să vină gârlă muncetul tânăr dornic-dornic, lângă tot efortul ăla de neconvențional – în format uman, nimenea. Nu o fată hosteță să zâmbească tâmpițel, da’ să zică pe de rost ceva, nu un reprezentant model, ca să vadă ăia micii cum, nimica-deloc, pustie. Deci de veghe – pauză.

Mâna criminală și corpus delicti

Contextul mai sus descris este unul propice pentru mine, mai ales pentru acțiunea meschină de a șterpeli peștele roș din sticlă expus pentru aplicanți, între altele din recuzită. Acesta este el.

pestisoruldepetelevizor

Dar nu sub adăpostul întunericului, prin josnicii sau calificări tâlhărești, ci precum un băiat simțit ce mă cunoașteți, eu nu iau și fug. Am sustras public și vădit ce mi-a plăcut mai mult din scenetă și am lăsat frumos un bilețel, ca să știe oamenii cum să mă contacteze, în vederea negocierii pentru obținerea obiectului îndărăt. Care, pentru mine, în afară că i l-aș fi dat unui amic ce face colecție, practic nu valoarează nimic. De fapt, înseamnă atât de puțin în catalogul meu emotiv, încât ar trebui firma posesoare de el să-mi facă o băutură alcoolică, pentru că l-am găzduit și îngrijit cu atâta gingășie.

Ancheta, indiciile, mărturiile și făptașul

Un alt detaliu poate nu la fel de important e că am mai extras din decor și un stol de două păsări fabricate din porțelan, dar le-am făcut cadou unei simpatice organizatoare a târgului, care l-a returnat frângându-mi inima, ba chiar cu o îngrijorare și responsabilitate ce a devalorizat-o într-o oarecare măsură. Oricum, în complicitatea celor prezenți, inclusiv al mai multor standuri concurente, unii care erau peste drum și erau martori pasivi ai desfășurării evenimentelor și care se hlizeau cu ofertele lor la actul infracțional, am plecat deci cu vertebrata acvatică în poșetă.

Iată ce-am dobândit eu ulterior, fiindcă am dreptul la un proces corect și echitabil, cu acces liber la tot ce-nseamnă documentație în privința acuzelor ce mi se aduc, ca să-mi construiesc – nu? – apărarea.

declaratiefurtbibelouri1

***

declaratiefurtbibelouri2

Păgubiții. Urmărirea

Și mă sună a doua zi amica cu care mă văzusem, pe care evident căci căzuse măgăreața, fiind singura care știa ceva despre mine. La târg se dezlănțuise infernul!!! Eu, pe tren. Zic, bine-bine, îi cer să grăiesc eu direct cu oamenii aceștia, dacă le este dificil să mă abordeze. Și-mi dă pe o tanti care avea telefon. Apelez pe doamna în cauză. Mă prezint amabil, că-s un băiat educat, nu vin de la țară să fac provincia de mândra minune. Îi spun că sunt disponibil pentru feed-back, c-am înțeles că aș fi fost compromis, da’ fiindcă sunt un tip flexibil, iaca, să-mi zică opinia ei, fiindcă sunt deschis.

Nici nu se dumirește bine, să-mi spune despre ea, să ne mai apropiem, că io habar n-aveam cine-i, da’ am sunat-o politicos și interesat, îmi place să cunosc lume, să-mi fac prieteni, că răbufnește latura ei mai apropiată de litera legii. Este IN-AD-MI-SI-BIL!

Eu – de acord, chiar cu empatie, fiindcă încercam să mă pun în poziția ei și realizam cu compasiune că nu era tocmai plăcută situația cea ingrată. Mă ceartă ea-n ultimul hal, ce glumițe îs astea? Eu că într-adevăr; pătruns de smerenie, fiindcă fata avea dreptate, ce s-o tot dau după cireș. Că de ce n-am anunțat-o? Just. Puteam s-o anunț!… Îmi declară. Ș-asta-i drept, potențiat de faptu’ că aș fi cunoscut inițial. Bine, cumva contra-productiv conceptului de luat lucruri de sub nasul oamenilor, dacă te programezi în prealabil; totuși, eram spășit, pentru că zicea lucruri bine întemeiate: dacă o avertizam că mă duc acasă cu bunul ei, cum s-ar fi cuvenit, cel mai probabil nu mi-l dădea, în ipoteza c-ar fi fost cineva acolo să-ntreb, dar în mod cert nu se ajungea atât de departe. Eu tot sunt de părere că am acționat destul de transparent, date fiind condițiile. Dar nu vroiam s-o necăjesc cu aspectele astea de finețe. Și o ascult docil. Era răvășită, sărmana. Nu își putea închipui minții așa ceva, făcea eforturi reale să cuprindă cu orizonturile priceperii ei ce se petrecuse.

Gestul meu părea să fi răscolit întreaga organizație. Mai ales fiindcă tot dorea să-mi mai dea pe cineva la telefon. Eu accept, fiindcă simțeam că nu depinde de mine. Domnul, probabil un coleg sau înalt în funcție, mă ia mai familiar, cu “tati, fii atent”, ceea ce m-a mai liniștit. Ulterior doar am realizat că apelativul se folosește în circumstanțele în care urmează un discurs profund juridic și probabil nu vrei să se sperie inculpatul de termenii legali ce i se vor înșirui.

Osânda

După partea introductivă cu “suntem totuși și noi oameni cu două picioare și cap, într-o țară a anului 2009, membră în Uniunea Europeană” (citat reprodus cu exactitate), mie-mi pică semnalul, dar atent cu interlocutorii mei, încerc să dezlușesc cu precizie numărul de ani cu care eram pasibil să înfund temnița. Omul foarte înflăcărat îmi prezintă neobișnuit de pe îndelete proveniența artefactului, care e al Realității TV, îmi prezintă diverse colaborări cu firme de avocatură de-ale lor, că nu vorbește baloane. Mă informează cu privire la dificultățile împrumutării celor ce se află la stand, în vederea construirii prezentării lor într-o cheie ce să denote atât profesionalism, dedicare, cât și imaginație și originalitate. Îmi amintește că dovezile de necontestat (adică ce lăsasem eu acolo, să nu se bată unii de alții în confuzie) sunt în posesia lor, iar ele sunt incriminatorii și vor fi folosite, nu căăă.

Probabil numai auzindu-mă mai tăcut i-o fi trecut prin cap să-mi spună atât de explicit toată tărășenia, dar cel mai mult îl interesa gândul abscons, din spatele acestei întâmplări, care m-a mânat pe mine la asemenea păcat.  Când s-a oprit la un moment dat să mai tragă aer, cred că cel mai articulat lucru pe care am izbutit să i-l zic a fost, ca o umilă explicatie rațională pentru că de ce l-am luat, a fost: “Păi, fără motiv”.

Înduioșat de inocența mea părelnic necontrafăcută, s-a cam calmat el singur pe sine așa și mi-a mai zis despre firmă, despre plângerea la poliție, m-a învățat cu procedurile legale. Eu ascultam conștincios, pentru că aveam o presimțire că mă voi mai confrunta cu situații dintr-acestea delicate.

Apoi a dat câteva ultimatumuri stricte, care se tot amânau între ele, pentru că mi-era imposibil să mă conformez, deși eram cât se poate de bine intenționat. Mă ajută puțin lipsa de operativitate o organului polițienesc de la noi din țară, deci poate scap neprocesat în tenebrele interlopepână până luni, interval în care voi face eforturi să creez o buclă birocratică – să fiu pus sub urmărire, pentru un obiect care deja a fost returnat decorativ unde-i e locul. Oricum, m-au scrofălit în ultimul hal și mi-au secat atât bateria la telefon, cât și zâmbetul copilăresc ce mă făcea atât de drăgălaș, același de care vă îndrăgostiți voi ori de câte ori mă vedeți sau doar vă gândiți că există. Nu mai sunt doar un băiat, acum sunt un bărbat tăvălit prin realitate: unele lucruri NU se fac. Și mă duc eu, deci, pungașul, înapoi (printre altele și cu ocazia jucării de Jenga în Goblin, efectuat pe jumătate cu o seară înainte), ca să mă-ntâlnesc și cu angajații, să le predau ce pescuisem, adică peștele. (Da, știu, distractiv ar fi fost să-i fi lasat să urmeze procedurile și să primească ăla eventual prin moștenire, mai peste câteva neamuri în viitor, pe ramura genetică. Dar prea îmi doream să-i cunosc și de aceea m-am predat, să nu mai fac rău celor din jurul meu, cărora le-am cauzat atât de multă mâhnire.)

Penitența

Am o singură pretenție, chiar dacă unui escroc nu ar trebui să i se mai îndeplinească vreo doleanță: dacă va mai putea comunitatea avea vreodată atâta milostivenie pentru mine: când mă saltă mascații, aș dori nespus să fie reportajul acoperit de Adelin, ca un cerc închis în interesul Realității TV și mărturie a căinței mele.

Oricum, impertinența mea a fost asociată de către autoritățile în măsură, adică tipa aferentă peștelui (deci, fără metafore din astea proxenete, da, vă rog?) ca fiind echivalentul luării a trei litere din numele ei pe scala sfruntării. La acest nivel al însemnătății. Nume al ei care este Lavinia Udrea. Am spus și mai devreme că sunt un om înțelegător și a face neplăceri e departe de mine și ca ipoteză. De aceea sunt deschis la următoarele două variante, ca să încercăm să ne dăm seama ce-ar însemna cu adevărat să-i ciordesc din nume:

1. Lavinia Ud. Să-mi rămână mie “rea”, să nu fie urmă de îndoială că totul a fost inițiat și întreținut doar de lipsa mea de respect, iar fără vigilența ei, lucrurile încă s-ar perpetua în degradarea morală și lipsă de calitate a condițiilor ce le creăm nu pentru noi, ci pentru copiii noștri! Bun simț ioc în noua generație. Numa’ calculatoare și-și-și Internet și gărgăuni.

2. Linia Drea. Eu păstrez a, v și u, care formează un verb la un timp trecut ce simbolizează că odinioară era integră nominal, iar ceea ce rămâne e calea corectă pe care trebuia s-o urmez eu, fără devieri, dacă nu aș fi secționat-o prea timpuriu de “ptă”, astfel încât nu a putut fi așa cum o gândise noua mea prietenă: cosecventă, incoruptibilă, fără colțuri ascuțite care spintecă principii sau curbe înșelătoare care sucesc minți.

Așa. Și ne vedem în ceas de seară, în locuri ferite, undeva la Casa Scânteii, pesemne ca să mă lege și dosească, speram eu în interiorul sufletului meu, fiindcă un sfârșit fâsâit ar fi dat prost în articol, cu arestare era perfect (inițial încercaseră să mă târască pânâ la Otopeni, da’ s-au milostivit de mine).

Reabilitarea

Dar – căcat! – piariștii deposedați de accesorii clociseră până la acest punct culminant un plan de salvgardare. Nu știu dacă s-au uitat între timp pe-aci pe Jeg și li s-a mai conturat în imaginația lor cam care-s urmările și ce mă tentează să fac, care mi-s de regulă intențiile editoriale sau dacă strategiile lor parșive, de oameni care se ocupă cu arta minciunii, iar lumea-i plătește pentru aceste servicii, sunt cele ce-au scornit soluția, dar când am ajuns, s-au trezit ei să-mi dea peștele cadou. Piftom?! Adică mă purtaseră creanga prin toată țara, eu plângând, ei urlând, doar ca să-mi spuie că-mi lasă prada. O tentativă de-ntoarcere din condei specifică industriei lor care cu asta se pricepe. Să transforme ei cu de-a sila suferința mea într-un aproape advertorial pentru ei, nici ăla plătit. Ptaaai! Dar fie! Îi iert, fiindcă inima mi-e de aur.

predareprimire

***

Deci, standul Streetwise PR…standstreetwisepr

184 comentarii

  • Iar egoul a simţit că n-ai primit destul credit pentru comparaţia fizicistă. Desigur că-i deşteaptă treaba, dar acum n-o sta lumea pe loc pentru o comparaţie. Egocentrismul e omniprezent. O mârşăvie a evoluţiei.

  • @ Flo
    Egoul meu suferă că se întâlnesc blogări care mă cunosc şi nu vorbesc despre mine. Aud de tot felul de întâlniri între oameni cu care vorbesc pe net şi niciodată şi nimeni nu a considerat că aş putea fi un subiect de discuţie. Asta înseamnă că sunt neînsemnat, mai mult de atât, că nu sunt de folos, ceea ce pentru mine este o informaţie şi o durere cu atât mai importantă.

    Uneori o comparaţie înseamnă foarte mult. Eu am stat câteva zile gândind la perfecţiunea “ce e val ca valul trece”. Desigur, fiind un lucru atât de cunoscut, pare banal… dar este atât de perfect, atât de complet!

  • cele mai tari sunt alea cu parghia reprezentata de balansoar, cand fuge jerry de tom si jerry sare peste capatul de la sol al balansoarului si tom calca si ii vine capatul celalalt in muie lu’ bulldogul ala gri si ala il ia la alergat pe tom si astfel scapa jerry. de fizica vorbeam, nu?

  • Bibliotecaru dar dacă ar vorbi toţi bloggerii de tine la toate întâlnirile ce? Ai căuta chestia următoare. Şi tot aşa. Şi la final ai muri tot prost, cu toate comparaţiile.

  • Cum moare cineva nu este foarte important dacă moartea nu survine ca urmare a unui principiu, important este cum trăieşte. Nu vorbitul în sine este important, eu vorbesc despre semnalul pe care îl oferă cineva care strigă mut “avem nevoie de tine”, strigăt care demonstrează că viaţa nu este inutilă. Când eşti tânăr, sau te simţi tânăr, nu ai reflexul să te uiţi înapoi să vezi ce este în urmă. La un moment dat, fiecare om care trăieşte îndeajuns face un bilanţ şi de multe roi acest bilanţ nu prea înscrie nimic în istoria omenirii. Este foarte frustrant să ajungi la o atare concluzie.

  • Ba, ca sa o lamurim: genial sunt eu, restul doar ma copiaza. Cat despre ego, tot eu l-am inventat, voi doar mimati supararea la un nivel inferior, despre care eu pot doar sa rad. Am capacitatea de a ma certa cu cineva zile intregi, iar daca printr-o minune ma face din cuvinte, il urmaresc o luna, pana il prind singur pe un gang, loc in care ii remodelez rotulele cu o bara de metal.

    Si ce e poponareala asta? “Draga domnule, tocmai te-am jignit!”; “Nu domnule, eu v-am jignit pe dumneavostra”!!! Nu pisa nimeni pe cineva in retina? Nu da nimeni la gioale? Ceva cu sfinti sau impartasanie, nu aveti? Daca o mai intindeti mult cu cacanareli, va privez de optiunea de a folosi “ego”. “ego” e ceva sfant, care trebuie precedat de injuraturi! Am zis.

    A citit cineva articolul, sa mi-l povesteasca si mie? L-am vazut pe Daruis langa o femela, este poza trucata? Si ce tine ea in mana?

  • @ jimerino
    Haios… şi totuşi…
    Dar dacă vorbeaţi de fizică, trebuie să spun că piciorul balansoarului aflat în mişcare nu reprezintă o pârghie pentru că nu are un punct fix, se mişcă prin rostogolire, adică punctul de contact cu solul se schimbă şi nu este o articulaţie fixă. Bănuiesc că vă aduceţi aminte de celebra butadă atribuită lui Arhimede referitoare la pârghie: “daţi-mi un punct de sprijin şi eu voi răsturna pământul!”.

    Prin natura atingerilor legate de sex, specifice acestui blog, ar mai fi o dată haios pentru că la pârghie se spune regional şi mătărângă.

  • @ krakilla
    Povestit este degeaba, valoarea se pierde, trebuia să fi fost acolo… 🙂

  • bah…din ce am inteles de la hudrea care a postat la jimerino… jeg nu are poza cu blogatu. cit de tamp trebuie sa fii sa vii tocmai de la zalau via cluj si sa ratezi ocazia. si sa-l mai lasi si pe jim cu buza-n soare fara palinca. sunteti niste labari. pot sa fiu prietenul vostru ???

  • ce balansoare foloseati voi ma? cum n-are punct fix? pai nu e prins la mijloc pe rulmenti? ba, cand vine vorba de fizica nu va puneti cu mine, eu stiu treaba cu balansoarele. adica cu bazele fizicii.
    krakilla, fii atent: grasu, dupa ce mi-a furat palinca nedandu-mi-o, a ciordit un peste rosu. chizdulina aia a venit sa isi recupereze pestele. ca era pe persoana juridica. care ea de fapt nu vroia pestele, vroia sa se intalneasca cu jegu’, crezand ea ca se pricopseste cu o pula tapana. de unde zambetul un pic stanjenit din momentul intalnirii:”pentru atata lucru mi-am dat eu cu zmecleu pe rat si am iesit din casa cu geaca alba, de duminica, ca sa ma intalnesc cu… ‘ti-ai pula-n ea de duminica!”. sau era sambata?

  • in schimb jegstein are poze cu un stol intreg de pesti. ai zice ca daca vrei o tarfa omu’ te rezolva doar uitandu-se la telefon. da’ nici pestii nu mai sunt ce erau, nici puii de la kfc.

  • gata ma, am inteles! eu m-am gandit ca articolul este despre altceva, d-aia intrebam. totusi, e admirabil cum reuseste el sa lege orice eveniment de femele. orice s-ar intampla, trebuie sa includa o femeie. grasule, e martie ba, arunca izmenele alea in masina de spalat si fa marele pas!

  • ba, uitati-va bine ce fata are in poza aia!!! mai avea putin si-l facea pe Blogatu’, in filmuletele alea triste. ce emotiv si pudic e… o scumpete de om.

  • Pot să-mi dau cu părerea de copil din exteriorul întregii conflagraţii? Oricum n-o să mă oprească nimeni.

    Aşa, Jegul este unic (ca entitate) şi omniprezent (ca substanţă/chestie în general cunoscută). La jeg am ajuns simplu, urmărind din întâmplare interviul cu vasluianca, varianta cu subtitrări (e filmuleţul cu tanti disperată care se jură şi pe mamă că n-a bătut-o pe alta, no). Pe jeg l-am descoperit şi pe domnu’ Bibli, la care apelez nu când mă aflu în impas, ci din curiozitate către anumite domenii în care se pricepe. De la jeg am ajuns şi, printr-un intermediar pe care nu-l voi numi, că deja a ajuns să nu-mi mai placă, la blogul dubios, că aşa-i zice. Acolo, o cu totul altă chestie, care îi şi ea faină, dar dacă are intenţii de a se transforma în ceva ce nu e o să înceteze să mai fie faină.

    Doar să nu vă amestecaţi treburile, atât vă spun. Fiecare este unic şi frumos în felul lui (asta în loc de vată de zahăr pe băţ, ca să vă-mbunaţi).

    Şi, dacă Flo citeşte aceste rânduri, să afle de la mine că eu citesc pe cine-mi place şi scriu cui îmi place şi că, dacă îl ţine memoria, i-am scris şi lui zilele astea, după ce l-am descoperit, asta neînsemnând că-i sunt fan lui sau oricărui altcuiva i-am mai scris pe blog.

  • eu sunt fan Blogatu, da nu i-am scris, ca nu am stiut cum… BLOGATU PENTRU BLOGFEST, BLOGATU PENTRU BLOGFEST!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  • eu vreau sa fac gasca cu andi. da’ pentru asta am o intrebare de departajare. departajare de propria persoana, ca in gasca sunt doar eu. intrebarea este: bata sau telescopic?

  • Domnul jimerino mi-a atras atenţia asupra unei greşeli de dicţionar, anume cazul “telescopic”. Venind de la telescop, capacitatea de a avea un mecanism de telescop ar trebui să fie telescopabil şi nu telescopic. Este adevărat că avem cuvântul “telescop” provenit din franceză, capacitatea de a funcţiona ca telescop nu avem totuşi de ce să o luăm direct din franceză când avem deja o regulă de formare a cuvântului. Cum ar fi să facem din cap capic, cum ar suna “este un om capic” sau chiar “cappic”, este evident corect capabil, casabil, sudabil…

    -ábil elem. „posibil” (< fr. -able, cf. lat. abilis)

    Cine se duce cineva la Academie cu această sesizare?

  • Andi e o femeie mica de ani si lenesa. Tu bati femei, ma? Stiti cine bate femei??? Barbatii adevarati care nu se tem de puscarie! Trebuie sa ai sange rece, curaj, poate sa fii si putin poponar.

  • @ krakilla
    Ce faci domnule, nu ştiţi că adevărul spus în faţă doare?

  • Sunt scalambat de durere, dar o fac pentru voi… Cred ca nu te refereai la mine, dar imi place sa raspund subinteles, sa va dau impresia ca eu chiar sunt atent la ce scriu.

    Am nevoie de liniste, citesc blogul lui Flo, ca m-a numit fan al lui Darius.

  • lenesa in sensul ca sta blana? adica…nu stiu cum sa explic in asa fel incat sa nu in totalitate. adica stie sa miste bunurile?

  • Asa spune ea, ca e lenesa. Nu am intrebat-o la ce se refera, de lene si nici nu am citit mai departe, din acelasi laic motiv…

  • Eu vorbesc aici de ăştia doi care se fac unul pe altul (delicat, să nu se ardă) cu ou şi cu oţet şi alţii se leagă de mine. Să mă bucur că în sfârşit sunt băgată în seamă mai mult decât am vrut?

    N-o să scriu aici ce înţeleg prin “lene” şi nici n-o să răspund la întrebări nepuse. De-aia am blogul meu, mna.

    Uite, se poate discuta despre domnu’ Bibli, că oricum se simte lezat că nimeni nu vorbeşte despre dumnealui când se întâlneşte lumea “bună”. Eu aş fi crezut că-i din cauză că spune fix ce trebuie şi cât trebuie, nelăsând spaţii neexplorate pentru discuţii inutile între neiniţiaţi. Dar poate-i din alte motive, cum ar fi eterna nerecunoştinţă a paraziţilor de oameni ce-l înconjoară. Ce, trichina îşi ridică în slăvi gazda când se întâlneşte cu alte trichine?

  • Deci faceţi cu schimb la Bibli. Ştiam e că-i prea mult pentru voi.

    (Altfel, nici unul dintre voi nu s-a aruncat precum hiena asupra detaliului evident că Andi este-namorată de Flo. Sunt dezamăgit. Vă rog, reluaţi întreaga discuţie-n acest registu.)

    Gimel – dacă zic cum mă ţineai în braţe fără să mă leşi la ‘fest, îţi ştirbesc masculinitatea erectă? 😀

  • zice ca daca noi, viermii, vorbim intre noi. si ceva de bibli. cred ca nu e loc. ori e uratica ori e indragostita.
    ba da, stiu cum merge cardita: o ardem cyrano de bergerac cu bibli. el ne sufla vrajeala si noi luam…frisca.

  • Propun ca Jim să ne re-povestească fiece articol al lui Bîjel, de acu înainte.

    Prietenul nostru Vasi n-a fost la globfest? Cu el n-aveţi poze?

  • Nu e. Nici discuţie (aia nu se poate numi discuţie, poate doar o hăhăială amuzată), nici urâţică, zic eu (desigur, aici depinde şi de gusturile celui care priveşte; probabil pentru jimi oi fi, că nu-s scoasă din reviste făcute în fotoşop), nici înamorată. Din păcate. Măcar aşa nu mi-aş da seama şi aş spune şi chestii pe care aş vrea cu tot dinadinsul să nu le spun.

    Metafora cu trichinele era pentru cineva în stare s-o înţeleagă. Nu consider pe nici un om vierme. Totuşi, chiar şi ei (viermii) au o anumită demnitate.

  • Incet – incet incep sa inteleg de ce le sare repede incaltamintea din picioare pietonilor cind ii loveste masina.
    Caci despre asta vorbeam… sau sunt eu in alt film ?

  • Ba Jimi, vezi? Vezi?!?! Nu ti-am zis, da’ trebuia sa tii minte. Na, ca n-avem tot albumu’. Cum am putut sa nici nu ne gindim la Vasi?

  • S-a stins subiectul, ar fi frumos un film în mansarda de la Vitrina… Şefu’ Călin să-şi acordeze chitara… Balada lui Glad, haiducul peştilor de sticlă…

    This is a film about a man and a fish
    This is a film about dramatic relationship between man and fish
    The man stands between life and death
    The man thinks
    The horse thinks
    The sheep thinks
    The cow thinks
    The dog thinks
    The fish doesn’t think
    The fish is mute, expressionless
    The fish doesn’t think because the fish knows everything
    The fish knows everything
    (Goran Bregovic – This Is A Film)

  • Andi mă iubeşte.

    Darius şi el.

    Bibliotecaru asemenea, pentru că o să aduc vorba de el la prima conferinţă cu bloggeri lăbari şi majoritatea anonimi care văd potenţial unde nu e. Am să le spun că există comentatori care scriu mai fain ca bloggerii, şi or să se scandalizeze toţi ca trichinele când iei medicament anti trichină. Ce inteligent din partea mea să mă gândesc la asemenea comparaţie, şi ce original să implice şi trichine!

    Jimerino când mai mergem la o bere în clubA? Poate bem şi cu mafioţii de la intrare în semn de dragoste heterosexuală şi pace.

    krakilla nu mă iubeşte, dar asta doar pentru că nu-i capabil să iubească oameni, pentru că mulţimea oamenilor nu-i inclusă în mulţimea celor 40 de calculatoare pe care le administrează eficient şi cu dragoste.

  • @ Flo

    Seminţele de bostan conţin antihelmintice naturale (derivaţi ai acidului peponic), sunt deci nişte medicamente anti-trichină. Uite cum se leagă trichina comparată cu adunarea de blogări prin ronţăitul de seminţe de bostan.

    – Hai băieţi! Seminţe băieţi! Prăjite băieţi! 🙂

    Abia acum comparaţia trece din stadiul de inteligentă în cel de genială, pentru că de aici se poate naşte naşte şi o poveste paote să se transforme într-o schiţă numai bună de pusă pe blog. 🙂

  • Tocmai acum, la finalul zilei, mi-a mai tras un viol moderarea blogului… şi tocmai când rădeam cu gura până la urechi.

  • Eu insist să mi-o numesc metaforă şi i-am dat toată libertatea de a deveni ce i-o dori inimioara.

    Flo insistă că-l iubeşte lumea. Eu cred că dacă mai insistă mult, atît de mult or să-l iubească încât numaidecât o să se trezească la uşă cu cineva pe care el nu-l iubeşte aşa mult. Nu ameninţ eu, ameninţă alţii.

    Melodia lui Goran e interpretată de Iggy Pop 🙂 Şi da, e foarte aproape de ceea ce eu aş numi “genial”.

  • Darius, dupa cum arata si se manifesta vremea de afara, cred ca mai trebuie sa-ti amani indragosteala…Poate, de da Domnul, de Pasti, o sa iti ciocnesti si tu ouale rosii cu, sa zicem, vreo femeie. Si chiar daca ale tale vor fi fierte de mult, se vor sparge primele. Pana atunci le poti spala, har Jah este destula zapada.

Sociale