Darius Hero

Așa, să vadă lumea ce poamă aduce-n casă!

A

N-am mai vorbit de câteva săptămâni bune de “aia”, căreia-i spunem așa, fiindcă ar fi dizgrațios s-o numim “prietena lui Dacian”, statut cu care nu suntem de acord și căruia ne opunem cu tărie și vehemență, situație temporară căreia publicul a decis într-o votare recentă să îi mai acorde o șansă și se pare că încrederea ne-a fost trădată.

Ei bine, o readucem acum în discuție pe ea, cea care ni-l fură pe Dacian și dup-aia fură idei de pe fotoblogul lui sub pretextul că învață, pornind de la câteva argumente solide: Moafle a plecat la București, deci ne putem desfăta în răutăți, dar – mai important – a venit vremea să renunțăm împreună la ea, pentru el și în numele lui.

Ca să nu fim dramatici și să-i ardem bunurile, cum ar merita, totuși, o să ne gândim la câte ființe trăiesc lipsite de luxul pe care ea și-l asumă, de parcă l-ar merita, și îi vom licita aici, pe Jeg, tot avutul ei nedrept ce l-am putut găsi colea, infestând redacția Jeg. Ca regulă de pornire, să se consemneze că ea nu-și poate cumpăra înapoi boarfele, indiferent cât e dispusă să ofere, fie personal sau prin intermediari.

Astfel, cu această festivă ocazie când îi zicem în cor “Iubito, ești pa!”, gama Jeg vă oferă:

Un minunat tricouaș cu mânecuțe lungi, guleraș și dungulițe felurite, pentru ștrengarul tău ce-ncepe clasa-ntâi. Vom porni de la suma modică de 39.000 ROL, constând în valoarea materială a produsului, că sentimente nu-s, și ne oprim la acest preț, adjudecând articolul vestimentar primului sosit.

mâncând litere

Continuăm cu o fină țesătură în varii culori terne, alcătuind această cârpă cu impresii de eșarfă, ideală pentru femeia de serviciu din tine. Pentru că are franjurii ăia debili, se va începe de la proverbialul “2 lei”, că nu poate face mai mult, iar limită maximă nu există. Oricât va fi diferența dintre suma oferită și aceasta de la care s-a mers, banii vor fi donați pentru blocarea numărului de telefon al individei pe toate cartelele ce le dețin familia noastră și apropiații.

mâncând litere

Vom încheia această sesiune generoasă de balcon-sale cu ultima inepție cu care-i cumpără iubirea naivă, o lampă de producție Ikea, care n-are nici o vină-n sinea ei, dacă nu ar fi procurat-o numita, iar săracul instrument de iluminat n-ar fi ales să-și dea duhul tragic, la v’o trei zile de uzură. Nici nu-i punem un preț, dați, acolo, cât aveți mărunt.

mâncând litere

Mna. Aștept mușterii. Nu returnăm (proastei) marfa cumpărată.

***

O să vă-mpărtășesc ce a mai ajuns, dintre lucrurile ce nu sunt îndreptățite, să-mi provoace mie vomă-n gură: oamenii care “n-au chef”.

De ce? Pentru că trebuie să îți irosești foarte inutil sentimentele ca să te treacă vreodată neavutul chefului. Nu-mi imaginez cât de slabă sau influențabilă poate să fie o persoană care ajunge să fie nechefuită de către ceva. Că așa bănuiesc că se-ntâmplă, nu? Altfel nu-mi explic.

Mai citeați mai demult pe Jeg despre persoanele care folosesc ora ca scuză, în contextul de “e prea târziu să procesez ce îmi aglutinează simțurile”, de parcă un atac cerebral n-ar funcționa prea devreme în week-end, sau “eu, dimineața, când mă trezesc, abia că reușesc să fiu homo, sapiens vine pe la prânz”.

Mna, cam așa și cu cheful. Sau dispoziția, cum mai e referită. Fără-ndoială că, pentru cine practică aceste mici tertipuri ale comodității “la modă”, se găsesc cele mai tembele și nesolicitante situații. De exemplu: să trimită cineva un ceva pe mail. Sau să-ți paseze ceva, de pildă, hârtia igienică, de la o distanță de se ajunge la ea cu un membru, fără să se ridice de pe cur.

De cele mai multe ori, cheful sau dispoziția ascund, de fapt, un minim efort. Niciodată nu se-ntâmplă să n-ai chef de – să zicem – mers la război. Acolo te caci pe tine de frică și cam atât. Și e cam și una dintre puținele situații în care e acceptabil, cealaltă e când ești bătrân. Nu tre’ să ai dispoziția să mergi la budă. Nu există, de altfel, o dispoziție pentru a merge. Există abilitatea de-a avea două picioare funcționale alternativ. Deci să n-o ai, pe ea, “dispoziția de ceva”, te prinde mai des la nevoia de a te scârma în nas sau alte astfel de îndeletniciri sisifice.

Negreșit că persoanele care descoperă aceste breșe extrem de utile, prin care se mai pot beși ca să-și întârzie procesele fiziologice de excreție, nu evită nici să pozeze cu orice ocazie în victimele penibile care se complac a fi. Ba chiar se mândresc, deoarece, pentru majoritatea, “nu am chef azi”-ul reținut în clasa a 9-a, pe când încă nici că-și înțelegeau reacțiile trupești, da’ noroc că citeau Bravo, e destul pretext să se constrângă la a-l urma.

În acest fel, a nu avea “dispoziția necesară” este tot o rigoare, doar că auto-impusă, iar ea se face prin mai multă caznă decât înseși ostenelile pe care-ncearcă să le înlocuiască. Recte, să nu ai chef de ceva faci cu mai multă greutate decât să ai, fiindcă, la fel ca hainele, ceva care te strânge și-ți intră-n cur e mai la modă.

107 comentarii

  • vreau bluza în dungi pentru că se asortează cu creierul meu scurtcircuitat.

    şi în speranţa că sunt două la preţul de una, vreau şi eşarfa aia dezlânată şi oarecum hippie, ca să-mi ţină de cald sau să-mi fie tovarăşă dacă mă hotărăsc să mă sinucid. să-mi zici unde trimit adresa. 😀

  • Adjudecat tricoul la preţul de pornire, 3.9 lei, acordăm din oficiu 2 lei pentru eşarfă la domnişoara din primul comentariu, altcineva pentru eşarfă, frumoasă eşarfă de doi lei, mai dă cineva vreun leu?

  • eu iti ofer 4 roni pt esarfa, dupa care i-o fac cadou adelei…daca tot a simpatizat-o dacian la mine la chef, macar sa le aiba pe amandoua 😀

  • Să rămână năframa-n famelie, numa’ aia să plece. Şi să re-edităm chefu’, în a doilea cea mai hăis-cea petrecere a mileniului. 😀 Cu dezmăţ. Şi voie bună şi bună dispoziţie. 😀 Şi cântec şi joc.

  • Bine, revenind, 4 RONI pe cârpă la don’şoara, Lulu, revii?… La lampă, nime’? Se poa’ schimba becu’, care să ducă o viaţă luminoasă, nepângărită de prezenţa bestiei.

  • dau 10 (zece!) roni pe lampa. asa, ca sa sfarm concurenta chiar inainte de aparitia ei. 10, da ? da’ cu contract in care sa scrie ca daca ii pun io bec, ea merge.

  • Prea bine. Andrei, din familia fericită Crivăţ întemeiată recent, ameninţă să-şi înfrumuseţese apartamentul cu o frumoasă lampă Ikea, DEOCAMDATĂ în valoare de 10 RON. Altcineva?

  • Lampa a ajuns la 15 RONI, stimabili. Credeţi că este destul să mi-o iau de la Moafle?… Nu-mi plătesc nici taxi-ul la spitalizare.

  • Mi se rupe sufletul sa-l vad pe Andrei atat de singur licitand si ras-licitand la lampa… Asa ca ofer si eu… 18 RON… Sa vedem cat de mult ti-o doresti, Andrei… 🙂

  • Eşarfa la 5 roni, pentru don’şoara ambiţioasă din comentariul 12, lampa la 18 roni pentru stimabila Iulia, mereu interesată de ceva de calitate şi o adevărată doamnă pentru care valoarea sufletului nu e cuantificabilă în bani. Da’ lampa este, altcineva?…

  • …pîn’ aici!! vom salva lampa de anii gunoioase…măcar dacă te gîndeai s-o faci coşuleţ pentru pisici:D…

  • @ania…bine,asta ştiu din propria casă,pisicile-oligarhele-stăpînesc patu’ ,da’ aşa, pentru imgine tre’ să aibă un coş al lor :D…

  • are cosuletz… e mare si frumos colorat. cred ca e si mai pufos decat patul. in fine… cosuletul e pentru cazul in care pisica (kit) va avea dorinta de a dormi singura in pat >>> sa am eu unde pune cornul in perna 🙂

  • Deci, dat fiind că pe când voi aruncaţi cu biştâreii, eu abordam soţii la nunta lu’ Biriş, ca să echilibrez balanţa relaţiilor reuşite/eşuate, recapitulez:

    S-a rămas la 11 lei pentru eşarfă de la Adorian, versus 2 lei plus papanaşi (depinzând de valoare) de la S. Lulu a zis 10 lei şi se anulează, c-o spărssese premergător Adorian cu 11, iar Ania a rămas cu mâna-n aer pentru lampă, aşteptăm preţ.

    Revenire în prezent: 12 lei de la Lulu pentru eşarfă, plus pupic. Adorian… e bai! Se adaugă că toate produsele vor veni cu genuine-warranty, semnată personal de către Dumnejeg. Deşi Dumnejeg nu este o personă, cât o entitate. Personală, a mea.

  • (Ma uit in portofel si observ banetul gros) 15 RON pentru esarfa! (in timpul asta plasez inspre Lulu 2 RON, incercand o manevra riscanta)

  • La noi in Giurgiu e un must have sa fii “not in the mood today”. N-ai idee cat ii de enervant…
    Dau 20 de lei pentru esarfa, e trendista asa, imi place tare!

  • Ha-hahahahaha! Cat fight with… a… guy. Or something. 🙂 Deci conduce Adorian, ne dăm bătuţi, bă?! (să nu se calculeze acuma prin scădere cât costă pupatu’ la Lulu)

  • draga… pe cine vezi tu cu mana in aer dupa lampa? adica jegul meu propriu si personal (gunoi) de rang inalt se ofera sa stea acolo gratis… ca asa e cu v.i.p.-urile… si tu vrei bani?

  • JEG-ule cer anularea licitatiei ca am fost adormit si nu am citit la timp sa intru si eu in licitatie. Ca tot incepe scoala, peste o saptamana, vreau dungulitele albastre de la tricoul ce a fost dat la inceput, e musai sa fie alea albastre. Deci anuleaza tot si trimite dungile la mine. La esarfa nu ma bag, iar lamba e musai sa ajunga la Andrei, mai bag eu 10 de roni pe langa ce a dat el, numai sa fie a lui

  • BĂĂĂ! Da’ pupiciurile vin la mine. Şi împărţeala de pat asemeni. Da’ 32 de lei să fie eşarfa, restu’-s aşa, bonus, ca să nu-mi dai pliculeţe de cafea sau ceva, până-i rotund. Mai pofteşte cineva? Adorian, te vinzi aşa, pe pupiciuri ce nici nu-ţi ajung? 😀

    Blue: tricoiu’ e de fete, dacă tu promiţi să-l porţi, poate gândim o reorganizare. Aş vra să-mprăştiu catrafusele în cât mai multe zări. 😀

    Da’ te poţi băga şi la celălalte cu bani. Deci lampa e acum, prin contribuţia ta, 28 ROL, mergând la Andrei.

  • Asta-i mita dom`le! Nu se poate lucra in asemenea conditii. (dupa o analiza aprofundata) Ofer 40 RON pentru esarfa, iar dom`soarei Vera onoarea de a ma tine de mana cand se prezinta la locatia mea din mai sus numitul oras.

    PS: Darius, propun ca fiecare oferta sa fie depusa intr-un plic, iar plicurile sa fie deschise la o data stabilita. Poporu` striga: “Legalitate! Legalitate vrem!”.

  • Vad ca risc sa pierd lampa, din moment ce la oferta lui Andrei mai cotizeaza si altii… Preabine… eu ofer 29,99 pt ea… ca sa fie rotund… 😀

  • Domnul Groza, poate un pupic poate veni si la dumneata. Insa Adorian intrece orice masura. Adica eu ma dedic in ast hal si el zice ca-i mita?!
    M-am hotarat. Imi voi scoate alocatia de eleva de liceu si voi purcede spre posta pentru a trimite 45 RON (ati citit bine, muritori de rand, 45 de RON!) catre Cluj. Sau Zalau. Nu stiu locatia exacta a domnului Groza.

  • Cluj, mulţumim, str. Traian Moşoiu nr. 48, ap. 24, 400132, Cluj-Napoca, cu specifiacţia “pentru redacţia Jeg – LICITAŢIE”.

    Departamentul nostru de curierat se va ocupa cu ambalarea şi trimiterea mărfii.

    Lampa a ajuns la suma zic eu de mizilic a 29.99 lei.

    Pănă se face luni şi poate fata scoate banii de eşarfă pe carnetu’ de cecuri, io zic că mai există şanse, deşi am o bănuială că voi doi sunteţi împreună şi-ncercaţi să descurajaţi alte oferte, ceea ce pe mine nu mă deranjează câtuşi de puţin, atâta timp cât acest plan meschin duce la despărţirea voastră şi încasarea unui comision gras şi nemeritat de către mine.

  • Deci m-am lamurit cu dungile, oricum daca mi le dai doar pe alea nu se observa ca sunt pentru fete si normal ca nu port haine de fete, clar?

    Vad ca treaba se ingroasa si nici Andrei nu e sa sustina licitatia, mai bag inca 2 lei pe langa ce era, numai sa nu ajunga la altii minunata aia de lampa.

    Iulia, gandestete ca Andrei are familie, nu mai baga nici un ban la licitatie, valabil si pentru restul.

  • 50 RON pentru esarfa cu plata in data de 01.10.2007. Banii o sa fie dati sub forma de cash stimabilului Darius. Deja e aproape obscen ce se intampla acilea.

  • Mi se pare mie ca treaba merge pe popi aici, licitez si eu pentru esarfa si vin personal si o ridic de la Cluj, doar daca gaseste pe cineva sa dau popi, ca doar nu am sa te pop pe tine

  • Băgaţi la lampă până avem să-i luăm şi un bec noi.

    Reamintim că eşarfa are 45 de lei şi-un pupic, iar bluza e dată. 50 RON la domnul cu monoclu din spate.

    Dacian a fost informat în capitală de nedreptatea ce se petrece. REPEDEEE! 😀

  • aaa, nu am spus suma, uite ca acum rup gura targului, FARA NUMAR (da suna a manea, dar nu am incotro) pentru esarfa aia amarata

  • A fost blat, nu mai vreau nimic, o sa sesizez garda financiara ca faci licitatii fara acte in regula si ca marfa este contrafacuta. Bineinteles ca imi retrag si sumele bagate pentru lampa aia, chiar daca o fi sa nu-o mai castige Andrei. DECI VREAU BANII INAPOI

  • Blu3, e de-a dreptul imoral ceea ce faci tu aici! Sa trimiti de indata fiecare leu pe care l-ai promis la redactia Jeg, alaturi de scuzele de rigoare pt ca ai dat peste cap toata licitatia… Darius, lampa la ce pret e, pana la urma?

  • Plata esarfei o sa fie facuta la data stabilita, ori in functie de programu` contribuabilului si a celui ce aduna banii, la o data stabilita de comun acord.

De Darius Groza

Sociale