Darius Hero

Acest articol a fost scris pe taragot

A

A venit o fată la mine într-atât de beată încât mi-a spus că s-a deplasat până la mine doar ca să-i amintesc la ce masă stătea; dar a zis că-și asumă c-o s-o pun pe Jeg, deci e bine de știut că Jegul are efect anti-mahmurant timpuriu…

Și ați făcut 777 de comentarii. Mă rog, ați făcut mai multe. Mă rog din nou, ultimele (să zicem 776) au fost ale unei doamne. Sau ungur, că-ntr-un fel își zicea și-ntr-altfel se declina. O fată de gen masculin, să conchidem. Obțineți deci de la mine un sincer: Bine. Cândva am să li și citesc.

[Jegu’ a mai avut peste 800 de comentarii prin 2005, la articolul despre liceul de i-au dat afară din cauza lui blog; se-ntindeau pe 150 de pagini, în vechiul Jegstament; Hudreo… știi cum îmi place micii și berea: gratis]

***

Așadar, am fost la Zalău, deci, procurând în acest scop cu degetul mare din gară o mașină de ocazie. Îmi place să-i zic așa, fiindcă sună a un fel de “rochie de seară”, rutier vorbind.

În realitate, am mers la Zalău cu un psihopat. Nu spun asta cu o inflexiune medicală, pentru că nu s-a dezvoltat încă știința în baza căreia să fie analizat acest individ. Și cum îl conduceam eu pe sinucigaș pe ultimul drum către Zalău, cu aproximativ 23.500-23.600 de kilometri pe oră, îmi studiam co-mașineanca din dreapta, că eu eram așezat în spatele șoferului, adică partea cu care ieșea prima în fața tirurilor.

Domnișoara de lângă mine era o pocăită respectabilă, cel puțin la început, deoarece între timp își schimbase de câteva ori înclinațiile religioase, în funcție de pe care parte intram în depășire; uneori prin exterior era mai lesne, mai ales când pe interior erau angajați în trafic și alții, nu doar noi. Nu că asta ar avea atâta importanță, având în vedere că fata scâncea neajutorată la fiecare mașină, fără să țină cont prea mult de direcția de mers din care venea, fiind irelevant în acest caz de unde se producea coliziunea, la viteza respectivă.

În plus, nu cred că putea fi decât întâmplător faptul că la Zalău se ținea conferința bienală a psihopaților, spre care se îndreptau cu toții de pe drum, în marea majoritate cu dubițele de serviciu.

Or psihopatul meu era unul responsabil, conștient de sine, căci insista să anunțe frenetic cu blițuri din fază lungă cu 1500 de metri înainte de fiecare ieșire pe contrasens, ca să nu cumva să-i vină altuia aceeași idee. Deși nu sunt convins că ajuta în vreun fel, considerând că noi depășisem viteza luminii, ca să mai vadă cineva din timp semnalele vizuale.

În acest tot acest răstimp și dacă tot eram în gaura neagră în care spațiul se dilata, eu calculam atent buzunarul în care să-mi pun telefonul, astfel încât să nu fie ulterior perforat cu vârful vreunui os dintr-o fractură deschisă de la picioare, dar în același timp având grijă să pot să-l și scot doar prin mișcări necontrolate ale pelvisului dizlocat, fără ajutorul mâinilor fracturate. Fiindcă știam că voi avea nevoie de el pentru ca echipa de descarcerare să-mi anunțe rudele.

***

Apropo, mie unul mi-ar plăcea ca fracturile să fie contagioase. Și să se ia prin convorbiri telefonice.

***

Și am ajuns la Zalău. Vă scriu astea fără să știu dacă restul vieții mele este doar un produs al imaginației, ca să nu mă plictisesc în comă. Dar în mintea mea am ajuns la Zalău.

Iar acolo am folosit o ustensilă antică, se poate zice pe dispariție, pe care strămoșii noștri o numeau: televizorul. Te-le-vi-zor. Pe el se văd lucruri de departe, cumpărate de demult, intrate într-o buclă repetitivă. Mâine ce-a fost azi, azi ce-a fost ieri, ieri ce-a fost ați prins ideea. Și pe el vedeam alte lucruri, de data asta departe de a fi pe cale de dispariție, dacă privim din această perspectvă: A-ca-să-te-ve.

Aici este singurul loc în care timpul nu este relativ, infirmând teoriile: Seventh Heaven continuă. Totul este infinit, iar acestui FAPT îi stă mărturie serialul. Nimeni nu știe când a început. Majoritatea actorilor originali au murit, cândva, în vremuri demult trecut, dar și-au filmat viața, noi urmărind-o acum în reluare, până când oamenii de știință reușesc să îi regenereze biologic, că acolo se întreabă toate finațările pentru genetică de care ați auzit.

Seventh Heaven s-a numit așa de la început, pentru că n-avea sens să piardă timpul cu intitularea diferitelor sequel-uri. Ei aveau un singur gând.

Reclamele la Seventh Heaven sunt mai lungi decât un episod pilot din majoritatea altor seriale și un pic mai scurte decât două jumătăți de episod maraton de încheiere de sezon la orice alt film. Promo-urile la Seventh Heaven au intrigă proprie. Nu au deznodământ, cum n-au nici episoadele de altfel; știm doar că cresc gemenii. Creșterea gemenilor este singura metodă de a măsura durata poveștii din Seventh Heaven.

Și știți ce s-a întâmplat în ultima reclamă, motiv pentru care am și început totul (mă refer la univers)? Ruthie se certa cu unul, că se bagă între ea și iubitul ei, cu care probabil se mai și fute, dacă nu cumva s-o fi futând cu amândoi, că nu m-aș mira deloc, doar tată-su-i preot. Da’ voi știți cine-i Ruthie, din serial?! Cea cunoscut drept “aia mică”. MĂ, VOI MĂ URMĂRIȚI?! Aia mică are dileme relaționale complexe. Deci dacă gemenii nu-s gay între ei îi în următorul sezon, iar apoi lesbieni, că-și fac schimbare de sex, tot între ei, în filmul ăsta nu se mai poate întâmpla nimica.

***

{democracy:10}

***

SCMcDonaldPatiBar

[cu sute, poate mii de mulțumiri lui Meza Radu]

***

Dup-aia: V-am promis poză cu mine în costum de nuntaș. Io-s ăla din plan secundar. În costum, cum ziceam…

DariusInCostum

302 comentarii

  • Da, Kraki, toate cele de mai sus. Plus o nuanta afectuoasa, caci, nu-i asa, sintem concitadini. Eram, ma rog…

  • kraki:de acel oraş vorbim, e la 90 de km de cluj da’ concentrează-te, sigur vei prinde ideea cu suburbia

  • sa mori tu ca ai voie sa zici ca ruthie se fute? pai daca stiam eu aspectul asta….
    da’ s-a facut buna zdreanta. si lucy aia urata a fost, urata a ramas si o sa devina, banuiesc, din ce in ce mai urata. si taica preotu’ e mai futac decat iepurele duracell… ce serial dement. si jessica biel se fute cu justin timbarland… da’ asta in alt serial. sau in realitatea inchipuita de mine undeva in afara zalaului.
    si victor vrea sa o frece pe….mamaie iar ai schimbat canalul!

  • Asta imi aduce aminte de tineretile mele (pe la vreo 15, ca am fost un copil pros… curios). Romparkim cu vodka, tequila cu antibiotice, shafturi… Ce vremuri… Da’ dupa toate astea, parca eram mai coerent, sau cel putin asa mi se parea. Si cine este justin timbaland?

  • nu s-au frantuzit. este o reteta de la bunica mea (Dumnezeu sa o ierte ca eu nu am cunoscut-o) care i-a dat-o mamei. Si cum mama nu are fete a dat-o nurorilor.

  • A, da: -anunt pentru minori- actiunile mele nu trebuie copiate sub nici o forma. eram deosebit si fara (si sunt) dar am fost influentat de anturajul daunator care m-a si adoptat (va salut fratie si imi este dor de voi). nu deveniti mai importanti sau mai interesanti alegand aceste cai asa ca nu le incercati! stati linistiti, daca sunteti de cacat asa veti ramane toata viata, asa ca nu vad rostul! nu-mi asum raspunderea pentru actiunile voastre si daca aud ca dati vina pe mine, vin dupa voi si va las lati pe asfalt.
    krakilla ii iubeste pe toti oamenii despre care nu a auzit nimic, niciodata! aveti grija de voi.

  • “romparchim aveti? pentru? parkinson, evident…”
    justin timbarland este personajul rezultat din incrucisarea unui caucazian slabut cu o cioara(am voie sa zic cioara?) grasuta.
    krakilla e violent si ne explica treaba cu anturajul. ba tu canti cu bug aia?

  • toader zice ca:

    (Dumnezeu sa o ierte ca eu nu am cunoscut-o)

    asta inseamna ca daca ai fi cunoscut-o L-ai fi scutit pe Dumnezeu de efortul de a o ierta si ai fi luat aceasta povara asupra ta?
    pura curiozitate…

  • am cantat-o deja, da’ tu nu erai acolo, ca erai la gradinita. te-am asteptat toti, ne-am plictisit si am luat altele!

  • Deci Cracilă ăsta o ajuns să răspunză la tăte comentariile, cu @, personalizat, chit că nu-l întreabă nimenea nimica. Zici că-i la el la pupitrul lui de purtător de cuvânt din camera mică (la dreapta, pe holul mare) şi ţine conferinţe de presă. Emite comunicate, interacţionează instituţional. Hát, ce-i acilea, bă?!

    Deci bundaş chener, cu smântână şi sare? Cum adică nu?

  • vreau sa precizez ca ma’sa lu justiin timbarlache (acum imi pare rau ca nu am diacritice), este si va fi o tanti caucaziana blonda si creata. nu stiu de unde ai scos cioara.

    “@”

    am zis.

  • deci nu! nu smantana pe bundas! smantana pe orice altceva, da, recunosc. dar pe bundas nu!
    de exemplu…
    macaroane cu varza si zahar 🙂

  • Am crezut ca dormi, ma grasule! Si adreseaza-te cu respect, ca acum stiu unde este Zalaul si nu mai esti in siguranta. Si de unde stii tu de camera aia? Reusisem sa o tin secret, pana acum… Si ala era de la Basty, nu?

  • Zappy: fata despre care spui e Justin Timberlake! noi vorbeam de justin timbaland. concentreaza-te! si nu te mai baga, ca imi strici beef-u’! daca pleaca trebuie sa ma cert cu voi!
    monica: iti explic pe drum!

  • e vorba de alta cioara. aia de pe gard.
    le-am explicat eu numa’ asa de-al dreacu’, sa se simta krakillu inutil.

  • Dijaba mai monico…nu scrie asta asa des. Ca trebe gandit, trebe facut un filmulet, o poza, o mirmen care rade (da, era un apropo), ceva… sht33? bn at hai te poooop

  • jimerino, nu te dojenesc. esti probabil adolescent inca si faci si tu “arogante”.:) deh, mediul.:)

  • sunt, desi varsta, in mod normal, m-ar indemna sa nu mai fiu. te oftici la un cacat de gluma. o sa ti se faca parul ca al lu’ iantu.

  • nu ma oftic desi nici nu ma amuza chestiile smechere.:) ca si bibli, insa, le remarc.:)

  • Lasa bug aia, upgradeaza-te:
    fetze, fetze am una pentru tine, o mie pentru zdrente
    fetze, fetze doar una pentru frati, o mie pentru zdrente
    (asta se intampla de la poeziile lui Biblio)
    Pentru personalitati multiple, adica eu, adica noi! Si pe aici nu se oftica nimeni, poate M@riansky, da’ din alte motive. Si eu, dar pentru mine este un fel de a fii!

  • Eu am vrut sa te binedispun, da nu am putu sa-ti dau comentariu pe blog. Si ce amuzant am fost… Era sa cad de ras… “Noi comunitatea paidece suntem alaturi de tine!”. Acum serios, iti returnez gandul si iti spun ca sunt alaturi de tine, virtual. Totul va fii bine! Si eu am fost la Busteni da’ nu te-am vazut ca te salutam. La iarna, ma duc la mare!

  • incerci sa-mi comunici ceva sau sa o distrezi pe monica?
    si eu, dar eu sunt somnoros.

  • Va ajunge Darius sa-mi modereze comentariile (adica sa mi le scoata). Da mai erau una, pustiu… Dupa cum spuneam, baiatul asta, a bagat sute de comentarii si toata lumea l-a aplaudat. Eu bag 10 si ma injurati… Darius!
    Dintre comentariile mele anterioare, al doilea era pentru veve si primul pentru jimerino. Asta da, @ personalizat.
    jimerino: Nu! Incerc sa le fac pe amandoua.

  • @ krakilla
    Iată cum mă provoci tu… Să porţi vina postării lor şi pe tine să “aplaude” poporul cu palmele pe obraji. Citiţi poezia şi pe urmă putem discuta dacă forma corectă este coarde sau corzi.

    Dacă ar fi – de Lucian Hetco

    Dacă ar fi fost aşa,
    cum nu putea să fie
    neavând voie şi neţinând seama de
    Zgomot,
    şi de coarde de suflet,
    de simţ şi plăcere,

    Dacă ar fi fost voie
    Să fie aşa,
    cum ar fi putut să fie,
    ţinând seama de suflet, de simţ şi de
    Bucurie,

    Dacă ar fi rămas aşa,
    cum ar fi trebuit să rămână,
    fără Zgomot şi cu coarde în suflet
    cu Simţ, dar fără
    Iubire,

    Dacă ar fi putut să fie aşa,
    cum nu putea să fie,
    de prea mult Zgomot
    Şi Simţ
    Şi Iubire,

    Atunci,
    să ne mai spunem,
    trecând solitari –
    călători de suflet fiind,
    măsurându-ne mia de kilometri
    pentru sărut şi-ncântare,

    Că nu e doar
    Zgomot de coarde zvâcninde
    In simţ şi–n Durere,
    Puţina
    iubire de azi.

    (Rechberghausen – în Ianuarie 2002)

  • eu te aplaud, dar launtric.
    auzi unu pe hol, vorbind la telefon:”eu sunt in casa presei dar pot fi si in alta parte”. sa nu mai zici ca doar tu te dedublezi pe tine insusi.

  • Deci macaroane cu varză ŞI zahăr, da’ nu smântână pe bundaş cu sare? Ai căpiat.

    Recunosc, pâinea cu untură şi cu cacao era un pic exagerat, dar eram copil. Da’ bundaş cu smântână şi sare SUSŢIU ŞI ÎNTĂRESC!

  • piept de porc. porc, nu pork, sa nu creada krakilla ca ma iau de beef-ul lui.

  • dar de unde stii ca nu eram eu sau unul dintre noi? ca noi, adica eu, suntem peste tot, da’ intr-un singur loc, sau invers!
    si asa i-am batut painea cu untura a lui Darius. am o rugaminte: sa-l hraneasca cineva, ca ma intrerupe tot timpul!

  • nu erati voi ma. si nici tu. ca tu esti violent, te stiu eu pe tine. stavarache asta avea o fetisoara blajina spre bovina. o revendici?

  • a lor sa fie! asta inseamna ca nu mai suntem deosebiti, adica eu… mai sunt si altii ca noi, adica el… ii gasim noi si remediem problema…

  • @ monica
    Atunci uite una despre starea de fericire.

    Rad florile ghirlandei pe-ntrecute – Michelangello

    Rad florile ghrlandei pe-ntrecute
    In parul auriu, si-ncununandu-l
    Isi despletesc vioi spre frunte randul,
    Ca fiecare prima s-o sarute!…

    Ce fericite-s rochiile mute
    Ce, toata ziua, pieptul ei strangandu-l
    Se tot intind inspre grumaz cu gandul
    Sa-l mangaie cu una dintre cute!

    Dar cea mai fericita dintre toate
    E panglica in aur intesata,
    Ce tine sanii, reliefuri scoate…

    Parc-ar sopti centura ei curata:
    “Eu mijlocul de-a pururi il voi strange”
    Ah, bratul, bratul meu ce l-ar mai frange!

Sociale