Darius Hero

Acest articol a fost scris pe taragot

A

A venit o fată la mine într-atât de beată încât mi-a spus că s-a deplasat până la mine doar ca să-i amintesc la ce masă stătea; dar a zis că-și asumă c-o s-o pun pe Jeg, deci e bine de știut că Jegul are efect anti-mahmurant timpuriu…

Și ați făcut 777 de comentarii. Mă rog, ați făcut mai multe. Mă rog din nou, ultimele (să zicem 776) au fost ale unei doamne. Sau ungur, că-ntr-un fel își zicea și-ntr-altfel se declina. O fată de gen masculin, să conchidem. Obțineți deci de la mine un sincer: Bine. Cândva am să li și citesc.

[Jegu’ a mai avut peste 800 de comentarii prin 2005, la articolul despre liceul de i-au dat afară din cauza lui blog; se-ntindeau pe 150 de pagini, în vechiul Jegstament; Hudreo… știi cum îmi place micii și berea: gratis]

***

Așadar, am fost la Zalău, deci, procurând în acest scop cu degetul mare din gară o mașină de ocazie. Îmi place să-i zic așa, fiindcă sună a un fel de “rochie de seară”, rutier vorbind.

În realitate, am mers la Zalău cu un psihopat. Nu spun asta cu o inflexiune medicală, pentru că nu s-a dezvoltat încă știința în baza căreia să fie analizat acest individ. Și cum îl conduceam eu pe sinucigaș pe ultimul drum către Zalău, cu aproximativ 23.500-23.600 de kilometri pe oră, îmi studiam co-mașineanca din dreapta, că eu eram așezat în spatele șoferului, adică partea cu care ieșea prima în fața tirurilor.

Domnișoara de lângă mine era o pocăită respectabilă, cel puțin la început, deoarece între timp își schimbase de câteva ori înclinațiile religioase, în funcție de pe care parte intram în depășire; uneori prin exterior era mai lesne, mai ales când pe interior erau angajați în trafic și alții, nu doar noi. Nu că asta ar avea atâta importanță, având în vedere că fata scâncea neajutorată la fiecare mașină, fără să țină cont prea mult de direcția de mers din care venea, fiind irelevant în acest caz de unde se producea coliziunea, la viteza respectivă.

În plus, nu cred că putea fi decât întâmplător faptul că la Zalău se ținea conferința bienală a psihopaților, spre care se îndreptau cu toții de pe drum, în marea majoritate cu dubițele de serviciu.

Or psihopatul meu era unul responsabil, conștient de sine, căci insista să anunțe frenetic cu blițuri din fază lungă cu 1500 de metri înainte de fiecare ieșire pe contrasens, ca să nu cumva să-i vină altuia aceeași idee. Deși nu sunt convins că ajuta în vreun fel, considerând că noi depășisem viteza luminii, ca să mai vadă cineva din timp semnalele vizuale.

În acest tot acest răstimp și dacă tot eram în gaura neagră în care spațiul se dilata, eu calculam atent buzunarul în care să-mi pun telefonul, astfel încât să nu fie ulterior perforat cu vârful vreunui os dintr-o fractură deschisă de la picioare, dar în același timp având grijă să pot să-l și scot doar prin mișcări necontrolate ale pelvisului dizlocat, fără ajutorul mâinilor fracturate. Fiindcă știam că voi avea nevoie de el pentru ca echipa de descarcerare să-mi anunțe rudele.

***

Apropo, mie unul mi-ar plăcea ca fracturile să fie contagioase. Și să se ia prin convorbiri telefonice.

***

Și am ajuns la Zalău. Vă scriu astea fără să știu dacă restul vieții mele este doar un produs al imaginației, ca să nu mă plictisesc în comă. Dar în mintea mea am ajuns la Zalău.

Iar acolo am folosit o ustensilă antică, se poate zice pe dispariție, pe care strămoșii noștri o numeau: televizorul. Te-le-vi-zor. Pe el se văd lucruri de departe, cumpărate de demult, intrate într-o buclă repetitivă. Mâine ce-a fost azi, azi ce-a fost ieri, ieri ce-a fost ați prins ideea. Și pe el vedeam alte lucruri, de data asta departe de a fi pe cale de dispariție, dacă privim din această perspectvă: A-ca-să-te-ve.

Aici este singurul loc în care timpul nu este relativ, infirmând teoriile: Seventh Heaven continuă. Totul este infinit, iar acestui FAPT îi stă mărturie serialul. Nimeni nu știe când a început. Majoritatea actorilor originali au murit, cândva, în vremuri demult trecut, dar și-au filmat viața, noi urmărind-o acum în reluare, până când oamenii de știință reușesc să îi regenereze biologic, că acolo se întreabă toate finațările pentru genetică de care ați auzit.

Seventh Heaven s-a numit așa de la început, pentru că n-avea sens să piardă timpul cu intitularea diferitelor sequel-uri. Ei aveau un singur gând.

Reclamele la Seventh Heaven sunt mai lungi decât un episod pilot din majoritatea altor seriale și un pic mai scurte decât două jumătăți de episod maraton de încheiere de sezon la orice alt film. Promo-urile la Seventh Heaven au intrigă proprie. Nu au deznodământ, cum n-au nici episoadele de altfel; știm doar că cresc gemenii. Creșterea gemenilor este singura metodă de a măsura durata poveștii din Seventh Heaven.

Și știți ce s-a întâmplat în ultima reclamă, motiv pentru care am și început totul (mă refer la univers)? Ruthie se certa cu unul, că se bagă între ea și iubitul ei, cu care probabil se mai și fute, dacă nu cumva s-o fi futând cu amândoi, că nu m-aș mira deloc, doar tată-su-i preot. Da’ voi știți cine-i Ruthie, din serial?! Cea cunoscut drept “aia mică”. MĂ, VOI MĂ URMĂRIȚI?! Aia mică are dileme relaționale complexe. Deci dacă gemenii nu-s gay între ei îi în următorul sezon, iar apoi lesbieni, că-și fac schimbare de sex, tot între ei, în filmul ăsta nu se mai poate întâmpla nimica.

***

{democracy:10}

***

SCMcDonaldPatiBar

[cu sute, poate mii de mulțumiri lui Meza Radu]

***

Dup-aia: V-am promis poză cu mine în costum de nuntaș. Io-s ăla din plan secundar. În costum, cum ziceam…

DariusInCostum

302 comentarii

  • daca micii au fost promisi de darius atunci trebuie sa ii astepti cam cat are sa astepte mariansky premiul oferit de darius la concursul “gaseste concursul”.

  • Nu ştiu cu micii cum stă treaba, care cui a promis şi cine tre’ să-i dea dar nici nu mă’ntere pen’că mie nu-mi stă gându’ decât la ciomba lu mirmen.

  • puştiule, deconspirăţi identitatea, hai la cliuji, batăr, ş-apoi să vezi gamă de ciorbiţe, pe colecţii, de firmă 😛

  • in loc de hailanta mai bine scriai diletanta. mnauzi la ea. imi jigneste mie micii. de care nu am parte decat odata la 2-3 ani.

  • asta nu tine de profesionalism, imi pare cu mare regret.
    esti diletant tu, ca nu stii ce e aia gombotz, sa poti compara! huo!
    ia-ti carnuri, macina-le si stai cocosat peste gratar, daca vrei asa ceva!

  • toader, vorba Monicii hailante, deci diletont esti tu! sa te prezanti cu niste mici la mine, pentru ca sa te iert! 😛

  • Si totuşi ce e ăla gombot ??? Că eu sper ca nu stricaţi prunele pe asa ceva, eu le prefer sub forma de tinctură.
    Părerea mea.

    Glumesc mey, e bune rău şi găluştele alea. Obligatoriu tăvălite in pesmet.

  • De la Ploiesti la Brasov sunt 101 km. De la Ploiesti la Cluj sunt 444 km. Spuneti unde mancam sa stiu cata mancare imi iau la mine, pentru drum. Daca mergem la Zalau, trebuie sa sparg un supermarket, o piata, un lan de porumb, ceva acolo. Hai ba, ca mi-e foame! Sau trimitem mancarea prin posta… adica bautura! Mancam, bem si ce ramane trimitem mai departe, adica la urmatorul bloger. Ii lasam pe Darius si Biblio la sfarsit, ca ei sunt mai dolofani si riscam sa nu ajunga pentru toti!

  • In loc de Cluj imaginati-va ca scrie Zalau, ca sa nu se considere ca am gresit eu! Daca nu va puteti imagina, greseala este a voastra!

  • Mamaaaaaaa de cand n-am mai mancat gomboti. Vreau gomboti. Urgent. Si niste lucicosh (habar n-am cum se scrie). si niste minciunele. si bundash. branza cu smantana. gata, am terminat cu amintirile de la bunica.

  • Nu vi se pare ciudat ca monica are un blog care se numeste “Povestile Veveritzei” si blogul Monicai se numeste “povestile monicai”? Sunt eu nebun, sau aici este ceva putred? Trebuie sa aiba legatura cu sotia lui Isus, care era barbat sau era un apostol care era femeie? Magdalena parca il chema… Si avioanele alea erau ale americanilor, sau erau venite din viitor? Si de ce femeile au sanii in fata?
    … nu mai ma simt in siguranta nicaieri…

  • toader zice că: “daca micii au fost promisi de darius atunci trebuie sa ii astepti cam cat are sa astepte mariansky premiul oferit de darius la concursul “gaseste concursul”. ” – adică mai aştept mult?

  • Era un test pe internet, care in functie de obiceiurile cotidiene (loc de munca, vicii, alimentatie) iti spunea, cu aproximatie, cam cat mai ai de trait. Fa testul si vei afla, cu aproximatie, cam cat mai ai de asteptat premiile!

  • @ krakilla
    Mai suspect că vorbim de mâncare alături de Poveştile Veveriţei… ştii reclama la TV cu moşu care a murit de la mâncarea veveriţei… în timp ce iedera creştea pe bloc.
    În ceea ce priveşte mâncarea noastră, să se dea câte două să ajungă 40 la mine. 🙂 Eu vă dau berea mea, că nu-s alcoolic cu sau fără frontiere.

  • Dacă premiile astea nu vin şi nu vin, mă mut pe bloguri politice, măcar de la ei mă aştept ca totul să fie declaraţie politică şi să nu vină nimic.

  • unie-i puştiu’ ?! în drum spre cluj/zalău, idealist hotărît cum îl ştim 😛

  • hihi, eu cu darius avem filmu nostru. se numeste bundas. cu gem. sau sare.
    voi continuati acolo…
    unde mi-este dragostea?!?!!

  • Krakilla a aterizat in plina teorie a conspiratiei. “Poc!”, facu burta krakilliana la contactul cu teoria…
    🙂 Buna dimineata.
    Krakilla, de ce iei tu ca reper Ploiestiul? Sint extrem de curioasa.

  • …si burta face “partz!”! Nu m-am putu abtine sa nu spun… Trec pe la Bucale, va iau si pe voi la gratar, sau ce la mancaruri ne mai ofera Zalaul sau Clujul, ca tot nu am inteles… imediat dupa ce imi faci user pe povestile veveritzei. parola sa fie kraki!

  • krakilla!! ce-i greu de-nţeles?! zalău-i cea mai pitorească suburbie a cliujiului 😛

  • bai, unde e iubirea lui zappy? intreaba fata si voi nu raspundeti. ce i-ati facut lui basty?

    eu nu mai discut cu voi despre mancari ca nu.

  • …şi ploieşti zici?! şi noi avem rude acolo, jegstărul are 3 veri pe care nici nu i-a întălnit, încă 🙂

  • ====
    Mihnea Georgescu spune:

    august 20, 2008 la 10:44 am
    Să ne trăiţi şi să fie într-un ceas bun… Eu nu încetez să mă compar cu domnia voastră şi cu Domnul Preşedinte Iliescu.

    Deci: Preşedintele Iliescu are 410.000 de accesări şi modesta mea persoană 125.000. Aveţi valoare, ce mai, nu reuşesc să trec de o zecime din ce aveţi dvs.!

    Cred că faceţi accesări şi fără să scrieţi nimic, într-atât de consistent e ceea ce deja aţi scris!

    Sincere şi un pic invidioase felicitări, Domnule Preşedinte!
    ====

    omul asta a atins absolutul. “…accesari si fara sa scrieti nimic …”

  • monica tocmai a descoperit-o pe mirmen care rade. saru’mana! eu zic ca merita oscar trilulilu filmuletu ala.
    deci cum cu smantana?! blecs :|….
    vreau si eu la mama!!!

  • Doamna mirmen – sarumiinile! – i-am speriat p-astia din birou cu chitzaiala! Am ris cu lacrimi! Rugati-va fiul sa mai posteze d-astea, ca ne-ajuta la moral.

    PS: mai sint vreo doua colege care fac febra la abdominali as we speak. Contagios, ce mai!

  • mirmen: saru’ mana! zalaul este o suburbie a Clujului? eu credeam ca vorbim de orasu situat la 78 km de Cluj. asta e bine, mai putina mancare pentru drum!
    toader: basty e undeva la munte, in directia aia… nu aia, cealalta. vezi detalii pe blogul respectivului. de fapt, nu vezi, ca asta ar fii cam tot ce spune si el.
    monica: care veve si unde locuieste (adresa exacta)? ma scoate in oras?

  • Hopa… am cam comis-o, nu? Graba strica treaba. Eu am vazut Bucale si m-a luat valul, de unde era sa stiu unde s-a nascut veve. Ma gandeam la sotia visului urat, ca si ea e veve, dupa care am intrat am intrat pe toate blogurile cu veverite pe care le-am gasit. Acum vor avea subtitlu “krakilla a fost aici”!
    M-ai numit bou? Da! Boutzul nu este, de fapt, un fel de vitel, sau este un bou subdezvoltat?

Sociale